Romanulu, mai 1871 (Anul 15)
1871-05-30
4 SO Intr’mă altă punctă corespondintele nostru sosesce la uă grămadă ca de vre 80 ponce de cadavre, aruncate unele peste altele, cu si^jț mânere, cu piciorele și cu fețele rupte, și ^ ’, unde sghiabul d’alături era plin de sânge!! Se zice că aprópe 10OO de insurginți cuii‘ au fostă uciși cu chipulă acesta. e'as Uciderea cu grămada și n grabă a atâ șia foră prisonialî, împușcați în cete de câte pect 30 pâne la 100 d’ua dată, trebuie se fi gur mărmurită și pe cei inocințî și pe cei utiIi culpabili, și e sigură că ună mare nu, 'k mere aß fostă victima unei crime închipuite. de ! Cândă citimă că unii din pompieri au de « forță împușcați pentru c’aă aruncată cu som petroliu în locü de apă în edificiele anei prinse, suntemă ispitiți a ’ntreba daca a cești miserabili n’aă fostă și ei victima unoră greșeli străine? ne,a Uă cantitate îndestulătare de apă arunge.. cată peste nesce focuri mari are de efectul alimentarea flacărei in locu d’a o stinge, și fenomeele cele mai naturale potă procura bănuielile cele mai nedrepte re!n spiritele unoră imaginațiunî ațîțate. ^ " Dacă pompierii au încercată în adeveră apa să comită asemenea crime a facia unei mulțimi de spectatori furioși, îndrăsnala loră a trebuită se fie privită negreșită d ulpotrivă cu crima. Póte că omenii au foi fostă culpabili, nu vremi! s’o negămă, pii orîcâtu de, imposibile nu-ard pâre. Dară tor n’a fostă âncă timpă ca se se probeze a 1 crima și nu e nimica sigură de câtă pe cai de psa loră momentană. Dacă poporulă francese, în mijloculă pH desastrelorfi oribile ce i-aă cădutŭ pe gn capă, póte se sea vr’uă mângâiere din șie faptulă d a atribui unoră străini nenoro veitirile sale, trebuie se’î lăsămu beneficiulQ și unei asemenea mângâieri, dară nară tretalbui se perdeau din vedere că sângele diversate de trupele de la Versailles nară nu pute fi pusă nici chiară în socotela ve micinilor- loră, căci marchizulă Gallifet și mi oeialți oficiali, cari au comandată în Paris, sunt fără ndoielnesce Francesge și totă asemenea suntă și membrii Adu- Hi aorii de la Versailles, care nu găsescu Or nici măcarună vorbă de imputată pentru faț „cea mai vitézá armată, ce Francia a apivată vr’uo dată!* m, ca Lăsândă la uă parte, dice mă cores- cei pendinte din Paris ală diariului Times, se lăsândă la uă parte considerațiunile mai la înalte, atitudina poporațiunii Parisului în s’a crisa actuale este fórte satisfăcâtore. Cu în elasticul caracteră care ’se naturale, se și-a reluată de minune și fórte răpede as- du. pedală scă de maî nainte Magasinele - sau deschisă, baricadele s’au umlată, ulițele s’aă luminată, trăsurele ’neapă se ■s’arete, cafenelele și stradele suntă plinele de lume; dară pe tóte feciele nu se vede de câtă zăpăcela, nepăsarea sâă uă pofti somorită tăcere. Nu se mai vede simțit n meniuli de responsabilitate, nici hotărîrea da ’și lua asupră’și datoriele scă sarcinele de cetățână, de patriotă. Acei omeni, pe cari d-lu Thiers i-a scăpată, îi lasă grija d’a face și cea-a ce mai trebuie. . D J > 17 jjlj păstrându’șî dreptulă d’a-m trimite ’n pustii ca p’ună mistreță fugărită, din momentul în care afacerile voră merge reă , și celoră pe cari i-a ’nvinsă le va veni apă la moră. . ’ . P* l * D. Rochefort, asigură mă coresponde dinte ală cjiariului Siebe, a trebuit! se se fie transportată într'unul spiralu. se E forte periculosă bolnavă și natura tabelei nură mai lăsa nici uă speranță a sa micilor ăstî. Abia a fostă instalată în temniță, ș’a fo fostă coprinsă de nesce iați vărsături de sânge. Medicală însărcinată cu ’ngrijirea sea ară fi spusă că starea bólei sale nu maî lasă nici uă speranță. D. Rochefort a trămisă se’i-se chiăme Q preotulă temniței. !« ai —------— Dombrowski a murită în camera de culcare de la hotel de viile, pe care o ocupa ma î nainte dra Saussmann. A doua zi după fuga sea din Muette, a primit trei glonțe de carabină sa uă baricadă din strada Ornano. Deci fu transaferată la municipalitate, unde muri din calea răniloră. 1 Deiescluze a fost Luciu Marți la baricada Chateau d'Eau. Facla 1 era grozavă de desfigurată prin căderea unei părți din zidură, ce călfuse peste deasulü. Identitatea casei s’a restabilită pe deplină după nesce hârtii găsite la densulu i Generalele insurgințiloră Biso% care , fusese făcută prisania.ru, a fostă impuși ca tăieri—28 Maiu — împreună cu Ta . vernier, unul din membrii comunei.Times). 5m . La 1 iuni« st. n., s’aă începută la Paris pregătiriie pentru reedificarea columnei Vandôme. Mesuri active au fostă luate pentru a întimpina bulele epdemice ce ară pute resulta din causa marelui mimen de victime imormêntate la Paris. ROMANULU 30 MAIU 1871 Asigurațî de autonomia nostră prin garanția colectivă a marelor Puteri, este uă cestiune și de înțelepciune și de recunoscință a nu permite se fie tulburată la noi ordinea de care Europa obosită simte uă trebuință atâtă de imperiosă. Amu fostă fericiți, Pre înălțate Dómne, d’a afla că relațiunile cu înalta Portă sunntă din cele mai bune. Noua dovadă ce înalta Portă a dată de bunele sale disposițiuni către România nu pote decâtă se strângă mai multă vechile legături ce au esistată între ambele țâri și pe care interese, evidentă comune, le facă din di în di mai sincere și mai cordiale. Asemenea suntemă fericiți de a vedea că Marele puteri garante continuă a ne arăta aceiași bună-voință ca și în trecută. Resolvândă în modulă celă mai nemerită marele cestiune la ordinea dilei, impunândă tăcere pasiunelor private, pentru a asculta numai de interesele generali ale țârei, dândă guvernului Măriei Telemă sprijină leale, care nu exclude ună controlă independentă, dâră sinceră, suntemă și curi, Pre înălțate Domne, că vomă vindeca relele țerei și vomă conserva simpatiele și considerațiunea ce se cuvine unei națiuni ocupate de interese practice, eră nu de vane utopii, constantă ’n aspirațiune, prudentă în mijloce și matură pentru destinele séle. Represintanțî ai sentimentelor poporului română, urămă Măriei Tele și Măriei Séle Domnei ca se trăiți ani mulți, spre a vede realisată opera ce ați început’o a mĕ apăra contra uneiă acusațiuni cu atâtă mai infame cu câtă suntă mai puțină precise, dară a soma pediatulă Telegrafulu se publice numele aceluia care a scrisă articululă incriminată și care, decă este omit, ară fi trebuită se nu uite că orice acusațiune nesemnată se numesce calomnie și că calomnia atinge mai multă pe calomniatură decâtă pe calomniată. In câtă pentru d. A. G. Golescu, a cărei autoritate este invocată de redactarele anonimă ale Telegrafului, înainte de oricine altulă facă că apelă la dia omă de o necontestabila onorabilitate, d. A. G. Golescu nu va ține semă de nici uă considerația personale și nu se va sfiia arta adevarulă, care este cu totulă în avantagiul meu. Primeșce, te rogă, domnule redactare, încredințarea pre osebitei mele considerațiuni. Bucuresci, 28 Maru 1371. N. Steriade, di II dii D. Victor Hugo, în urma serica serii sale și a celora ce i se mtămor prâ *n urmă, și după nesce desbateri ce se iviră a camera Belgiei a fostü esplusa din Bruxelles, dial • care eși la 1 Iuniu st. u. „Stăruimu a considera acestă es I plusiune — (jice Independința ReZlo, î gied de la 2 Iuniu — ca uă grea ! și elă politică, atâtii din puntulu de Lí vedere ale demnității naționale, catürii și ciutralii demnității guvernamentale, care — se au fie cu supărare ! d-lui ministru alu justiției — nepară mai multe compromise de câtă L ■ mânținute, printr’un astu felu de Lji măsură. „Ne va fi dórii permisă s’adaugi geaia că a scrisórea d-luî Victor ge Hugo esistenă dreptă observare. L. Orânduindu-ifi nă anchetă pentru faptele aiu carora teatru a rostu ci piada Baricadeloră, e celă mă ce curiosă ca locuitorii puținării casei, care a fostă, déca au asediată, celă L puțină stricată, se nu fie ascultații * întracea anchetă și ca guvernuluLe se’și facă trebile astă-felă, la cazulji se lipsescă pe magistrulu a tore de elemintele cele mai instruct nece L * sarie pentru informațiunile sale. Etă scrisórea d’adio a d-lui Vic 1 aator Hugo: Jse I r D-lui redactore alu Independințe belge. I Bruxelles, 1 Iuniü, 1871. I Domnule, Amu citită ședința Camerei. Mulță primescă ómeniloru elocinți, cari au apărată, nu pe mine, care nu suntă nimică, dar deverulă, care e îdulă. Câtă despre fapta ministeriale, care mé privesce, ași fi vrută se păstreză tăcerea.J .l ® Ună omu e spulsă trebuie se fi indulginte. Cu tote astea trebuie se răspundă la a două cuvinte, discurulă de ministru, celăaltă de primară. Ministrulă, d. d’Anethan — după darea de semă ce amu dinainte’mi — arăta_ fi dată citire procesului-verbale privitoră 10 la uă ’ntrevorbire semnată, de mine. Nici ne] mnă procesă verbale nu mi s’a comuniîu ist.. cată și n’amă subsemnată nimică. Primarulă, d. Anspach, a 4'să desprejură narațiunea fapteloră, publicată de fiiul aremeu: e unii romanii ruși Acea narațiune este curatură și simplulă adeveră, mai multă ușiurată de câtă agravată. D. Anspach nu putută se nu’să cunoscă. astă n ce termeni amă anunțată fapt0* tatn diferițiloru funcționari polițienesc, ce ,u 3 mi s’aă presi «tatu acasă , astâ-nopte să uite casă, a mea, locuită pe patru femei și vie doni copilași, a fostă atacată cu violenta d’uă bandă care scotea strigăte de morte și care a spartă geamurile cu petre, încercându se sară ’n întru peste zidű și se spargă porțile. Acesta asaltă, începută la douăspre dece și jumătate ore noptea, s’a sfârșită la două ore și tună pătrară, în reversatură domloră. Asemenea lucruri se vedeaă acumă șâîifeci de ani în Pădurea Negră; asemenea lucruri se redă adî la Bruxelles. Acestă faptă e uă crimă calificată. La șese ore dimineța procurorele regele trebuia se se afle dinaintea casei, starea ’n care s’afla loculă trebuia șe fie constatată judecătoresce, ancheta justiției în regulă trebuia se ’ncapă, cinci martorî trebuiau se fie ascultați numai de câtă, cele trei servitore, d-na Charles Hugo și că. Nimică din tóte astea nu s’aă făcută. I Nici ună magistrată instructore n’avei, nici uă verificare legale a stricăciură, nici ună interogatorie î frâne .. orice urmă va fi aprópe ștersă narturii voră fi răsipiți. Intențiunea nu vede nimică aci e pe faclă. După uă poliție surdă, uă justiție orbă. Hei uă disposițiune nu s’a luată juarminte, și marturele principale, pe e trebuiai! se’să chiăme mai nainte de ce, este espulsă. După ce am fi spusă acestea, plecă. Victor Hugo. D-uî redactore aliotarului ROMANULU. Domnule redactare. Patru ani întregi am împlinită înaltele funcțiuni de directore ală vămiloră și contribuțiuniloră indirecte, consacrândă totă timpulă meă și mica inteligință ce natura mi-a dăruită datorielor tt mele, fără a ave în vedere, fără a dori altă recompensă nu ca uă capacitate administrativă — ilusiune asupra modestului meu merită numi facă — demit ca funcționară integru, ca un temă onestă. Acestă recompensă, de care puțini se mulțumescă astăzi, ’mi o credeamu dobândită căci nimeni, în totă timpulă serviciului meu, nu’șî permisese pân’acumă se esprime pe fac să uă bănuială asupra caracterului meă. Iiiariul de seră Telegrafulu s’a însărcinată a’mi dovedi că me ’ncelamă și, în numerasă seu de astă dî, la loculă de onore, publică sub titlulu de „note financiare adresate d-lui P. Mavrogheni, ministru al„ financeloru“ următorele linii care me privescu: „Merită D. N. Steriadi a fi directorele servițiului contribuțiunilor indirecte, căndă, de la ună timpu încace, suspină de pe avere, buniară ca aceea a d-lui Lambru, căndă este în comunitate de aspirațiuni cu d. C. Racovicenu, ală cărui nepoțelă l’a mănținută în postură de estimatoră vamale la gara Filaretului, pene ce d. ministru Mavrogheni l’a destituită pentru interesul și prosperitatea venituriloru vamali, căndă se scie că d-nu es-ministru ală finanțeloră, A. G. Golescu, era se facă uă interpelațiune în camera trecută, prin care se blameze rechimarea d-lui Steriade în servițiul ministeriului de finance; Hindu că d. Golescu a fostă ministru ală financeloră, cunoscea nișce împrejurări în cestiunea sării, care recomandau forte defavorabile pe d. Steriad. „Spre încredințarea d-lui ministru Mavrogheni. Tu rugăm și se întrebe despre acesta pe ânsuși d. es-ministru, d. A. G. Golescu.“ Mărturisescă, domnule redactare, cu risiculă d’a fi tasată de slăbiciune, fără rușine ânse, că insinuațiunile calomnióse, a cărora respundere o ia Telegrafului, articlulă netindu semnată, mu au mâhnită și mau mâhnită adâncă , ca femeia lui De care ași vrea se nu fiu nici bănuită. De acea te rogă, internată pe asigurările de stimă ce ín tote ocasiunile mi’ai iată, se bine-voiesci a acorda ospialitatea coloneloră diariului d tale acesoră câte-va linii, prin care vină, nu DECHIA RAȚIUNE După nedreptățiri secularie, ce se păreau a fi coruptă simțurile și meduva națiunei române dintru acastă patriă, câtă ea se nu se mai potă repara, veni anulă 1848 și pe neașteptate aduse și pentru Români resărirea unorădile mai senine ca acelea din trecută, aurora libertățeî, apărândă pe ceriu, împlu peptulu fară de încredințarea uuimă că servitutea caută se zice. Atunci Românii, în locă de a lăsa frânulu liberă simți mântuiriî, ce întru asemeni împregiurărî naturalmente se deșteptă și cresce în inimele celoru nedreptățiți și, încovăiețî de sarcina asupririloră, au preferită a’î lua de îndreptariu marele și eternele principie ale dreptului raționale. Deci în adunarea naționale, ținută la Blasiu în 3/5 Maifi 1848, a proclamată libertatea, egalitatea și frățietatea, dechlarândă cumă că pe acestea voiescă ași întemeia veritoriulă, conformă acestora voiescă a se regula relațiunile sale către națiunile colocuitorie. Asta, cândă se planeza cu măiestrie și se asceptă cu încredințare a punerea totală a națiunei romane din acastă patrie, atunci ea re’nvine, și nu numai se aretă demnă de uă sortă mai bună, ci încă și află basile pe cari singure se póte reconstrui patria, asta câtă se păstreze locuința solidă, sicura și păciuită pentru toți fiii sei. Însă durere, programa națiune! române din partea națiunilor colocuitare nu a fostă întimpinată, precumu sperau Români! și precumu merită după valorea sta internă. Națiunile colocuitare, dedate a domni singure, nu voiră a suferi, ca și Romani! se încurgă în regularea destinelor patriei comune; din contra, ele continuară nedreptățirea secularie, singure aduseră legi, pe câtă contrarie ideilorii timpului pe atâtă stricăciose binelui publică și ruinătore pentru venitoriă. Urmările erau inevitabile. Ele peste mesură puțină au întârziatu. Atunci și numai atunci, cândă politica răchemată pe mulțămirea elementului maghiară singură se arăta de rătăcită, începură a se apropia de programa Romăniloră; însă pra târdiiă! Patria era acumă aruncată prada unui peripiu estremu. Ce și câtă de mari relevă venită de aci peste toți și totă țara, bine ccimă cu toții. Cândă asprimea acestora începu a se ștempera, Românii la tote ocasiunile, în cari și-au putută manifesta ideiele și convicțiunile loră, au aretatu cumă că semănă constanți pe lângă marile și saluri II I - i........■ Sun.... Serbarea de ’nfrățire de la Brașiovă, despre care s’a făcută atâta vorbă, a fostă urmată de declarațiunea de mal la vale, subsemnată de ună mare numără de Români: