Romanulu, mai 1871 (Anul 15)

1871-05-30

4 SO Intr’m­ă altă punctă corespondintele nos­­tru sosesce la uă grămadă ca de vre 80 ponc­e de cadavre, aruncate unele peste altele, cu si^jț m­ânere, cu piciorele și cu fețele rupte, și ^ ’, unde sghiabul d’alături era plin de sânge!! Se­­ zice că aprópe 10OO de insurginți cuii‘ au fostă uciși cu chipulă acesta. e'as Uciderea cu grămada și n grabă a atâ­ și­a foră prisonialî, împușcați în cete de câte pect 30 pâne la 1­00 d’ua dată, trebuie se fi g­u­r mărmurită și pe cei inocințî și pe cei utiIi culpabili, și e sigură că ună mare nu­­, 'k mere aß fostă victima unei crime închi­­puite. de ! Cândă citimă că unii din pompieri au de « forță împușcați pentru c’aă aruncată cu som petroliu în locü de apă în edificiele a­­­nei prinse, suntemă ispitiți a ’ntreba daca a­­­­ cești miserabili n’aă fostă și ei victima unoră greșeli străine? ne,a Uă cantitate îndestulătare de apă arun­­ge.. cată peste nesce focuri mari are de e­­fectul alimentarea flacărei in locu d’a o stinge, și fenome­ele cele mai naturale potă procura bănuielile cele mai nedrepte r­e!­n spiritele unoră imaginațiunî ațîțate. ^ " Dacă pompierii au încercată în adeveră apa să comită asemenea crime a facia unei mulțimi de spectatori furioși, îndrăsnala loră a trebuită se fie privită negreșită d ul­potrivă cu crima. Póte că omenii au foi fostă culpabili, nu vremi! s’o negămă, pii orî­câtu de, imposibile nu-ard pâre. Dară tor n’a fostă âncă timpă ca se se probeze a 1 crima și nu e nimica sigură de câtă pe­ cai de psa loră momentană. Dacă poporulă francese, în mijloculă pH desastrelorfi oribile ce i-aă cădutŭ pe gn capă, póte se sea vr’uă mângâiere din șie faptulă d a atribui unoră străini nenoro­ vei­tirile sale, trebuie se’î lăsămu beneficiulQ și unei asemenea mângâieri, dară n­ară tre­­tal­bui se perdeau din vedere că sângele d­i­versate de trupele de la Versailles nară nu pute fi pusă nici chiară în socotela ve­ mi­cinilor- loră, căci marchizulă Gallifet și mi oei­alți oficiali, cari au comandată în Pa­ris, sunt­ fără ndoiel­­nesce Frances­­ge și totă asemenea suntă și membrii Adu- Hi aorii de la Versailles, care nu găsescu Or nici măcaru­nă vorbă de imputată pentru faț „cea mai vitézá armată, ce Francia a a­­pi­­vată vr’uo dată!* m, ca Lăsândă la uă parte, dice m­ă cores- cei pendinte din Paris ală diariului Times, se lăsândă la uă parte consider­ați­unile mai la înalte, atitudina poporațiunii Parisului în s’a crisa actuale este fórte satisfăcâtore. Cu în elasticul caracteră care ’s­e naturale, se și-a reluată de minune și fórte răpede as- du. pedală scă de maî nainte Magasinele - sau deschisă, baricadele s’au um­lată, ulițele s’aă luminată, trăsurele ’neapă se ■s’arete, cafenelele și stradele suntă pline­le de lume; dară pe tóte feciele nu se vede de câtă zăpăcela, nepăsarea sâă uă po­­fti somorită tăcere. Nu se mai vede simți­­t n meniuli de responsabilitate, nici hotărîrea da ’și lua asupră’și datoriele scă sarci­­­­nele de cetățână, de patriotă. Acei omeni, pe cari d-lu Thiers i-a scăpată, îi lasă grija d’a face și cea-a ce mai trebuie. . D J > 1­7 jjlj păstrându’șî dreptulă d’a-m trimite ’n pustii ca p’ună mistreță fugărită, din mo­­mentul­ în care afacerile voră merge reă , și celoră pe cari i-a ’nvinsă le va veni apă la moră. . ’ . P* l * D. Rochefort, asigură m­ă corespon­­de dinte ală cjiariului Siebe, a trebuit! se se fie transportată într'unul spiralu. se E forte periculosă bolnavă și natura ta­belei n­ură mai lăsa nici uă speranță a­ sa micilor ă­stî. Abia a fostă instalată în temniță, ș’a fo fostă coprinsă de nesce iați vărsături de sânge. Medicală însărcinată cu ’ngrijirea sea ară fi spusă că starea bólei sale nu maî lasă nici uă speranță. D. Rochefort a trămisă se’i-se chiăme Q­ preotulă temniței. !« ai —------— Dombrowski a murită în camera de culcare de la hotel de viile, pe care­­ o ocupa ma î nainte d­ra S­aussmann. A­­ doua zi după fuga sea din Muette, a primit­ trei glonțe de carabină sa uă ba­­­­ricadă din strada Ornano. D­eci fu trans­­a­ferată la municipalitate, unde muri din calea răniloră. 1 Deiescluze a fost L­uci­u Marți la ba­­­­ricada Chateau d'Eau. Facla 1 era gro­­­­zavă de desfigurată prin căderea unei­­ părți din zidură, ce călfuse peste deasulü.­­ Identitatea ca­se­i s’a restabilită pe de­plină după nesce hârtii găsite la densulu i Generalele insurgințiloră Bis­o% care , fusese făcută prisania.ru, a fostă impuși ca tă­ieri—28 Maiu — împreună cu Ta­ . vernier, unul­ din membrii comunei.­­Times). 5m­ . La 1 iuni« st. n., s’aă începută la Paris pregătiriie pentru reedific­area co­lumnei Vandôme. Mesuri active au fostă luate pentru a întimpina­ bulele ep­demice ce ară pute resulta din causa marelui mimen­ de vic­time imormêntate la Paris. ROMANULU 30 MAIU 1871 Asigurațî de autonomia nostră prin ga­ranția colectivă a marelor­ Puteri, este uă cestiune și de înțelepciune și de re­­cunoscință a nu permite se fie tulburată la noi ordinea de care Europa obosită simte uă trebuință atâtă de imperiosă. Amu fostă fericiți, Pre înălțate Dómne, d’a afla că relațiunile cu înalta Portă sunntă din cele mai bune. Noua dovadă ce înalta Portă a dată de bunele sale disposițiuni către România nu pote de­câtă se strângă mai multă vechile legă­turi ce au esistată între ambele țâri și pe care interese, evidentă comune, le facă din di în di mai sincere și mai cordiale. Asemenea suntemă fericiți de a vedea că Marele puteri garante continuă a ne arăta aceiași bună-voință ca și în trecută. Resolvândă în modulă celă mai nemerită marele cestiune la ordinea dilei, impu­­nândă tăcere pasiunelor­ private, pentru a asculta numai de interesele generali ale țârei, dândă guvernului Măriei Tele­m­ă sprijină leale, care nu exclude ună con­­trolă independentă, dâră sinceră, suntemă și curi, Pre înălțate Domne, că vomă vin­deca relele țerei și vomă conserva sim­­patiele și considerațiunea ce se cuvine unei națiuni ocupate de interese practice, eră nu de vane utopii, constantă ’n aspi­­rațiune, prudentă în mijloce și matură pentru destinele séle. Represintanțî ai sentimentelor­ poporu­lui română, urămă Măriei Tele și Măriei Séle Domnei ca se trăiți ani mulți, spre a vede realisată opera ce ați început’o­ a mĕ apăra contra uneiă acusațiuni cu atâtă mai infame cu câtă suntă mai pu­țină precise, dară a soma pe­diatulă Tele­grafulu se publice numele aceluia care a scrisă articululă incriminată și care, decă este omit, ară fi trebuită se nu uite că ori­ce acusațiune nesemnată se numesce calomnie și că calomnia atinge mai multă pe calomniatură de­câtă pe calomniată. In câtă pentru d. A. G. Golescu, a că­rei autoritate este invocată de redactarele anonimă ale Telegrafului, înainte de ori­cine altulă facă că apelă la d­ia­­ omă de o necontestabila onorabilitate, d. A. G. Golescu nu va ține semă de nici uă con­siderația personale și nu se va sfii­a ar­ta adevarulă, care este cu totulă în avanta­­giul­ meu. Primeșce, te rogă, domnule redactare, încredințarea pre osebitei mele conside­­rațiuni. Bucuresci, 28 Maru­ 1371. N. Steriade, d­i I­I dii D. Victor Hugo, în urma seri­­ca serii sale și a celora ce i se mtăm­­or prâ *n urmă, și după nesce desba­­teri ce se iviră a camera Belgiei­­ a fostü esplusa din Bruxelles, dial • care eși la 1 Iuniu st. u. „Stăruimu a considera acestă es­ I plusiune — (jice Independința ReZ­lo, î gied de la 2 Iuniu — ca uă gre­­a ! și elă politică, atâtii din puntulu de Lí vedere ale demnității naționale, catüri­i și ciutralii demnității guvernamen­­­tale, care — se au fie cu supărare ! d-lui ministru alu justiției — ne­pară mai multe compromise de câtă L ■ mânținute, printr’un astu­ felu de Lj­­i măsură. „Ne va fi dórii permisă s’adau­gi geaia că a scrisórea d-luî Victor ge­­ Hugo esiste­nă dreptă observare. L. Orânduindu-ifi nă anchetă pentru­­ faptele aiu carora teatru a rostu ci­­ piad­a Baricadeloră, e celă m­ă ce curiosă ca locuitorii puținării casei, care a fostă, déca au asediată, celă L puțină stricată, se nu fie ascultații * întracea anchetă și ca guvernuluL­e se’și facă trebile astă-felă, la cazulji se lipsescă pe magistrulu a tore de elemintele cele mai instruc­­t nece­ L * sarie pentru informațiunile sale. Etă scrisórea d’adio a d-lui V­ic­ 1 a­a­tor Hugo: Js­e I r D-lui redactore alu Independințe­ belge. I Bruxelles, 1 Iuniü, 1871. I Domnule, Amu citită ședința Camerei. Mulță pri­mescă ómeniloru elocinți, cari au apărată,­­­ nu pe mine, care nu suntă nimică, d­­a­r deverulă, care e îd­ulă. Câtă despre fapta ministeriale, care mé privesce, ași fi vrută se păstreză tăcerea.J .l ® Ună omu e spulsă trebuie se fi indulgin­­te. Cu tote astea trebuie se răspundă la a două cuvinte, disc­urulă de ministru, celă­altă de primară. Ministrulă, d. d’Anethan — după da­rea de semă ce amu din­ainte’mi — ară­ta_ fi dată citire procesul­ui-ver­bale privitoră 10 la uă ’ntrevorbire semnată, de mine. Nici ne] mnă procesă verbale nu mi s’a comuni­­îu ist.. cată și n’amă sub­semnată nimică. Primarulă, d. Anspach, a 4'să desprej­ură narațiunea fapteloră, publicată de fiiul­ are­meu: e unii romanii r­uși Acea narațiune este cura­tură și simplulă adeveră, mai multă ușiurată de câtă a­­gravată. D. Anspach nu putută se nu’să cu­­noscă. a­stă n ce termeni amă anunțată fap­­t0* tatn diferițiloru funcționari polițienesc­, ce ,u 3 mi s’aă presi «tatu acasă , astâ-nopte să uite casă, a mea, locuită pe patru femei și vie doni copilași, a fostă atacată cu viol­enta d’uă bandă care scotea strigăte de morte și care a spartă geamurile cu petre, în­cercându se sară ’n întru peste zidű și se spargă porțile. Acesta asaltă, începută la două­spre­ dece și jumătate ore noptea, s’a sfârșită la două ore și tună pătrară, în reversatură dom­loră. Asemenea lucruri se vedeaă acumă șâî­ifeci de ani în Pă­­durea­ Negră; asemenea lucruri se redă adî la Bruxelles. Acestă faptă e uă crimă calificată. La șese ore dimineța procurorele re­gele trebuia se se afle din­aintea casei, starea ’n care s’afla loculă trebuia șe fie constatată judecătoresce, ancheta justiției­­ în regulă trebuia se ’ncapă, cinci mar­­torî trebuiau­ se fie ascultați numai de câtă, cele trei servitore, d-na Charles Hugo și că. Nimică din tóte astea nu s’aă făcută. I Nici ună magistrată instructore n’a­ve­­i, nici uă verificare legale a stricăciu­­ră, nici ună interogatorie î frâne .. ori­ce urmă va fi aprópe ștersă narturii voră fi răsipiți. Intențiunea nu vede nimică aci e pe faclă. După uă poliție surdă, uă justiție orbă. Hei uă disposițiune nu s’a luată ju­­arminte, și marturele principale, pe e trebuiai! se’să ch­iăme mai nainte de ce, este espulsă. După ce am fi spusă acestea, plecă. Victor Hugo. D-­uî re­dactore ali­­otarului ROMANULU. Domnule redactare. Patru ani întregi am împlinită înaltele funcțiuni de directore ală vămiloră și con­­tribuțiuniloră indirecte, consacrândă totă timpulă meă și mica inteligință ce natura mi-a dăruită datorielor tt mele, fără a ave în vedere, fără a dori altă recompensă nu ca uă capacitate administrativă — ilusiune asupra modestului meu merită nu­mi facă — demit ca funcționară integru, ca un t­emă onestă. Acestă recompensă, de care puțini se mulțumescă astăzi, ’mi o credeamu dobândită căci nimeni, în totă timpulă serviciului meu, nu’șî permisese pân’acumă se esprime pe fac să uă bă­­nuială asupra caracterului meă. Iiiariul­ de seră Telegrafulu s’a însăr­cinată a’mi dovedi că me ’ncelamă și, în numerasă seu de astă­ dî, la loculă de o­­nore, publică sub titlulu de „note finan­ciare adresate d-lui P. Mavrogheni, mi­nistru al„ financeloru“ următorele linii care me privescu: „Merită D. N. Steriadi a fi directorele servițiului contribuțiunilor indirecte, căndă, de la ună timpu încace, suspină de pe avere, buniară ca aceea a d-lui Lambru, căndă este în comunitate de aspirațiuni cu d. C. Racovicenu, ală cărui nepoțelă l’a mănținută în postură de estimatoră va­male la gara Filaretului, pene ce d. mi­nistru Mavrogheni l’a destituită pentru interesul­ și prosperitatea venituriloru va­mali, căndă se scie că d-nu es-ministru ală finanțeloră, A. G. Golescu, era se facă uă interpelațiune în camera trecută, prin care se blameze rechi­marea d-lui Steriade în servițiul­ ministeriului de fi­nance; Hindu că d. Golescu a fostă mi­nistru ală financeloră, cunoscea nișce îm­prejurări în cestiunea sării, care reco­­mandau forte defavorabile pe d. Steriad. „Spre încredințarea d-lui ministru Ma­vrogheni. Tu rugăm și se întrebe despre acesta pe ânsuși d. es-ministru, d. A. G. Golescu.“ Mărturisescă, domnule redactare, cu risiculă d’a fi tasată de slăbiciune, fără rușine ânse, că insinuațiunile calomnióse, a cărora respundere o ia Telegrafului, articlulă ne­tindu semnată, mu au mâhnită și mau mâhnită adâncă , ca femeia lui De care ași vrea se nu fiu nici bănuită. De acea te rogă, internată pe asigură­­rile de stimă ce ín tote ocasiunile mi’ai iată, se bine-voiesci a acorda ospi­­alitatea coloneloră diariului d tale aces­­oră câte-va linii, prin care vină, nu DECHIA RAȚIUNE După nedreptățiri secularie, ce se pă­reau a fi coruptă simțurile și meduva na­țiunei române dintru acastă patriă, câtă ea se nu se mai potă repara, veni a­­nulă 1848 și pe neașteptate aduse și pentru Români resărirea unoră­dile mai senine ca acelea din trecută, aurora li­­bertățeî, apărândă pe ceriu, împlu pep­­tulu fară de încredințarea uuimă că ser­vitutea caută se zice. Atunci Românii, în locă de a lăsa frâ­­nulu liberă simți mântuiriî, ce întru ase­meni împregiurărî naturalmente se deș­teptă și cresce în inimele celoru ne­dreptățiți și, încovăiețî de sarcina asupri­­riloră, au preferită a’î lua de îndrep­­tariu marele și eternele principie ale drep­tului raționale. Deci în adunarea na­ționale, ținută la Blasiu în 3/­5 Maifi 1848, a proc­lamată libertatea, egalita­tea și frățietatea, dechlarândă cumă­ că pe acestea voiescă ași întemeia verito­­riulă, conformă acestora voiescă a se regula relațiunile sale către națiunile co­­locuitorie. Asta, cândă se planeza cu măiestrie și se asceptă cu încredințare a punerea to­tală a națiunei romane din acastă patrie, atunci ea re’nvine, și nu numai se aretă demnă de uă sortă mai bună, ci încă și află basile pe cari singure se póte re­construi patria, asta câtă se păstreze lo­cuința solidă, sicura și păciuită pentru toți fiii sei. Însă durere, programa națiune! româ­ne din partea națiunilor­ colocuitare nu a fostă întimpinată, precumu sperau Ro­mâni! și precumu merită după valorea sta internă. Națiunile colocuitare, de­date a domni singure, nu voiră a suferi, ca și Romani! se încurgă în regularea destinelor­ patriei comune; din contra, ele conti­nuară nedreptățirea secularie, singu­re aduseră legi, pe câtă contrarie idei­­lorii timpului pe atâtă stricăciose binelui publică și ruinătore pentru venitoriă. Urmările erau inevitabile. Ele peste me­­sură puțină au întârziatu. Atunci și numai atunci, cândă politica răchemată pe mulțămirea elementului ma­ghiară singură se arăta de rătăcită, în­cepură a se apropia de programa Romă­­niloră; însă pra târdiiă! Patria era acumă aruncată prada unui peripiu estremu. Ce și câtă de mari rele­vă venită de aci peste toți și totă țara, bine ccimă cu toții. Cândă asprimea acestora începu a se ștempera, Românii la tote ocasiunile, în cari și-au putută manifesta ideiele și con­vicțiunile loră, au aretatu cumă­ că se­­mănă constanți pe lângă marile și salu­ri II­­­­ I - i­........■ Sun­­.... Serbarea de ’nfrățire de la Bra­­șiovă, despre care s’a făcută atâta vorbă, a fostă urmată de dec­lara­­țiunea de mal la vale, subsemnată de ună mare numără de Români:

Next