Romanulu, iulie 1871 (Anul 15)
1871-07-15
-598 și de luminele anatomiei patologice. Apoi în tratamentul luiü ce se observă? Că polifarmaciă ridiculă și decâ i-am mai întreba cineva pentru ce administrezi cutare sau cutare medicamentă, rugândui se explice acțiunea lui fisiologică, habaril n’au: nici că scă ce ’nsemneză cuvântulu de fisiologie. Apoi unde punem: Chimia, Phisica, Botanica, Chirurgia, Farmacologia, și tote alte șciințe, despre cari! necî c’au autitu, net c’au vedutu? Conclusiunea logică este, d-le redactare, că administrațiunea țerei nóstre lasă pre multă de dorita în acestă privință: ea pe d’uă parte tolerezu pe nesce asemene șarlatan! se omore animalele ómenilor, éra pe d’alta, ceaa ce este și mai îngrozitorii, le încredințezi funcțiuni de cari el nu suntu demni. Ferice de sortea cetățianilor, care aui ajunsă se mănânce carne din vitele inspectate de asemene învățați veterinar!!!! Termină aci aceste linie, crescându-le suficiente pentru a pute convinge pe toți Românii despre esistența șarlatanismului, pentru a pune pe viitorü pe toți proprietarii de vite în posițiune d’a și le feri de el ca d’uă cangrenă. Bine-voiți, verogn, d-le redactore, a primi prin anticipare mulțămirele mele sale colegilor fi mei pentru interesul ce manifestați șciințel, precum și asemene despre stima și considerațiunea ce vă conserva. Medica veterinară. I. Georgescu DESCOPERIRI RELATIVE LA DOCTORUL STROUSBERG ȘI Întreprinderea sea d’a construi drumurile de ferii in Romănia. DE FRIEDERIE DE LA RHIMU. (Tradusă după originalulü germana de „Cauilu“). (Urmare 1). Conformă concesiunii, Strousberg avea se construiască o linie Bucuresci-Piteșci- Slatina-Craiova-Tur,,u-Severind. Intre Pitesci-Slatina-Craiova terenului este forte dificile: a face uă liniă pe aci costă multa timpă și multe parale. Strousberg deci desconsideră cu totulă linia acesta și schimbă de popria sea inițiativă concesiunea, construindă uă liniă cu vre 8 mile mai jos, spre Dunăre pe locă șesă de la Pitesci-Caracalu-Craiova, l) A vtdé numerulü de la 9 —14 Iuüü. KOMANULU 15 IU LIU 1871 mână se pună secestru asupra lui Strousberg și se i-a drumurile ele feră în propria sea regiă. (Sfîrșită.) amvrtit SfâtV&'Xîti gama»*» ! ( CUuă aripă la Caracale, penă la Slatina. Refusam cu acestă variantă, pentru r îală forte escelente, trimiseră armată întregă de mesurători în România, ca se c I studieze și se traseze încă alte trei linii. Și numai cele concesionate nu, și — motivate cu cele mai frumóse memorii se asiș ternă spre alegere. Cu totă stăruința sea estremă și cu rn tate încercările și cotiturile sale, nu ’i succese acastă lovitură principale, unde era vorba de vr’uă 8 până la 10 milióne, fiindccä Cemera pretinse simplu ieși categorică construirea linii concesionate. Sutele de mii de franci ce a consumată trasarea diferitelor linie aă fostă dérü l ’ iarăși bani aruncați pe ferastră! Iu locă d’a pune pentru ambele linie de la Bucurescî șine deosebite, elă făcu ună singură oală cu două rânduri de șine până la Chitila și, cu tóte că prin M acestă procedere arbitrară economia 1 £ milionă, avu totuși naivitatea d’a pretinde -se de la guvernă plătirea șinei a doua. Dému nici acestă plană nu ’i reuși. In urma acestoru esperiințe, sărmanulă ’ie doctorii ajunse la convingere că cu prostii ieri de Valachi nu se póte face nimicit în modulă acesta și îngrijirea i-se concentră , a de aci nainte a găsi câtă mai curândă ’are linia începută de la Bucuresci-Galațî-Romi- mană pentru a o preda guvernului, de les-órece atunci avea a plăti cu poaală guon- vernală și nici de cumă concesionarulul dr. Strousberg. Este greă a învăța pe ursă se cântă cu viara! Totă asta de greă, ba pot< ăncă și mai greă este, a pretinde de 1ómeni aceia ace trecă peste puterile lor. Astalda cu tóte ordinile categorice de a i termina linia amintită până la 1 ianuarie 1870, arhitecții nu putură împliniț dorința șefului loru. Wédendy Strousberg că lucrurile nu mergă după plăcerea lui, pe la începutul tulu lui Noembre 1870 trămiseră personă de încredere în calitate de plenipotențială generale în România în periveasóna unul domnă Theodoră Rauschning »sei- pentru a îngriji acolo de interesele consorțiului, a da ordine și a accelera la uu lucrările. aci Acastă domnă plenipotențiară general Theodora Rauschning, care fu înzestrat țiulă cu plenipotințele cele mai estinse, est seamă zidară care, ca sup-întreprinzător liniă la construirile de mai ’nainte ale lir pe Strousberg, ajunsese a se îmbogăți, ora. La prima vedere, recunosce cine-o în elă pe pervenitulă ajunsă bogată, e tóte slăbiciunile și greșielele lui! Acestă bărbată se presintă cu uămășiță adeverată spaniolă. In strada Luterană i se găti uă louință splendidă, își procură echipa giă i personală de serviniă și mai ’nainte de temă bucătăresă renumită. Domnulălauschning nu avea plată fisă, putea onsé e se folosască ă discretion din casa ondului. Sumele chieltuite astăfel, înr’una fume forte mare suntü enorme, démi mai enorme suntü énse sumele ce le încheltui pentru a câștiga uă decorațiune. Fr ,oe că domnii miniștrii esploatară cătă se pate mai multă acesta slăbiciune a plenipotențiarului generale în favorea loră, carele, în locă se apere interesele comitentului sef, se învoi in numele lui Strousberg la nisce lucruri pe cari nu le prevedea concesiunea. După ce în fine d. Rauschning își vedi realisată dorința sea cea mai fierbinte de a fi decorată de Padli și adusă tuturori credincioșilor, bucuria lui fu așia e mare, încâtă lăsă se’i vină soția ca se’I admire. 2 Purtarea lui Rauschning puse énse plata Strousberg pe gânduri și în micieculă festivitățiloru, trimise plenipotențarului sau următorea telegramă laconic și nici de cumă delicată: „In trei dile voiu sosi acolo. N voiu se te mai vedii. Fă de te du ! Dr. Strousberg.“ Asemenea unui căne de vânată biciuită, acestă milionară și cavalerii prospetü primi cu resemnațiune lovitura de piciură a domnului și măiestrului seă și, după ce se căptuși bine cu spese de călâtoriă din casa fondului, porni la Stambulă, pentru a onora cu presința sea reședința Sultanului. De acolo cálători prin Grecia, Italia și Viena la Berlin, unde se așadă cu locuința în cuartirull celă mai nobilă. In Augustă 1871, conformă concesiunii, trebuia se fiă gata linia Bucurescî■ Pitesci-Braila-Galați-Tecuci-Romană. Intrevenirea resbelului franceso-prusiană împedică lucrările astăferă, încătre drumul ă nu se putu găti! Ideia lui Strousberg era acuma un d’a găti drumulă, și a ’să pune într’uJ stare d’a pute fi umblată, pentru ca astfelu primindu’la guvernulă, se platesct 3 elă cuponală pe 1 ianuarie 1871. 1 Autorulu broșturel descriindă apoi conflictulă ce se născă între guvernă și dra Strousberg, ajunge la conclusiunea că nu a esistă altă mijlocă d’a scăpa de calamitatea acesta, de cătă ca guvernulă ro Nefrustra panem romanicum MANDUCAREM. Cetăținului redactore alü tliaruluĭ JtOMANULU Cetățene redactore, Amicii d-vóstrávĕdü c’uă impresiune neplăcută că înserați în stimata d-v. foță articlele pseudonimului „Frederic de la Riciu.* Ințelegă forte multă se daui looă acestei publicațiuni, în buna credință ce caracterisă să diaristică independinte, liberă și patriotică, fără a presupune că ideiele ce emană în „Descoperirile asupra „doctorelui Baruch Hirsch Strousberg nrede Strousberg,“ eșită dintr’ună sufletă atâta de negru câtă și cernela care le-a scrisă. In adevĕrü faceți pre multă onore unui nume, care, inserată cu infamiă, rătăcesce în umbră pe pământulă nasterii lui, déjü găsesce uă strălucită ospitalitate într’una drarră românescă, unul diarră care este Nestorulă publicității liberale! Ascultați adevĕrulü . Autorele „descopeririloră“ este Frederic Brunck, fostă luptă-locotenente în armata prusiană, copilă crescută cu chiăltuiala comunei Berlin, în 1851 condamnată la 10 ani pentru falsificare, grațiată în Octombre 1859 și liberată de la Spandau. Puțină nainte de resbeíulü între Austria și Prusia, ministrul de Ruon, numise pe colonelul Falkenheim capătă oservațiuni secrete pentru Austria. (Unurmă onestă numesce acesta spionagiă). Falkenheim, avându a comunica cu guvernul italiană, se duse la Veneția, încredințândă lui Brunck „oservațiunea de la Pressbourg și de la Comori. Se chema în trecâtu că același Falkenheim a devenită mai tânjit ună ’naltă personagiă într’uă orecare casă de pe Podul Mogoșiei. Resbelălă Austro-prusiană sfirșindu-se, Frederik Brunck fu ’ntrebuințată de protectorele seă Falkenheim în menționata casă din Podu Mogoșiei tată în sensulă „oservațiuniloră“ în care escelază Prusieniî. Brunck redacta n același timpă faimosa faiă „Bucarester Fremdenblatt,“ stjiară susținută de consulele Zulouff. Se pate vede în No. 1—36, anul 1869, articoii intitulați „Die heutigen politischen Zustände Rumäniens“ plini de calomnii nerușinate asupra României, adică asupra aceleiași țări, cu e nutria cu generositate pe autore(l). Frederick de la Rin, adică Brunck, protegiată cu putere, fu alipită — neavând o altă profesiune — ca interpretă la studiile de cale ferată ’ntre Pitești-Slatina luptă ordinile inginerului Tacke și Mebus, singurii și unicii omeni capabili și consciențioși pe care Strousberg i-a trimisă aci Etă pe Brunck sdrobită. Numai, fiindăcă omul nostru nu era cătă lumea ună ,omă tehnica, neavându nici uă ideia de ceaa ce este rășină, după ce comise uă delapidare de 735 franci, fu destituită de inginerul Mebius in Iunut 1869. Domnulü Wächter, pen’atunci negustoră de tutunul în Brandenburger Thor, No. 25. In Berlin, venise se stabilescá ’n Bucurescî ca plenipotinte și șefă inginere-constructore. Brunck se dusese’să ’ntîlnescă, fu reintegrată și trimisă pentru secțiunea Titu-Găiescî. La finele lunei Septembre 1869 descoperindă oă fraudă de 267 franci, comisă de Brunck, avui datoria d’a destitui pe menționatulă picheră prin depeștă motivată și espediată de cetățeniilă Pandele Petrescu, șefă la oficiulu din Găiescu, No. 93, din 29 Septembre, 1869. Tóte plângerile șefiloru — de multă demisionați — în contra lui Brunck n’am avută nici ună efectă, căci individulă cu pricina fu protegiată d’uă orecare casă de pe podul Mogoșcel No. < pi,Dubele date de Mebus, Tacke și Bothe ’n contra autorelui de pamflete ’n contra Românitoră și a României afirmată din contra creditulă lui Brunck naintea lui Wächter, care devenise nedespărțitu’I tovarâșiă în afacerea pomenită de „ Informațiunile bucurescene“ No. 27, din 22 Decembre, 1869, în colóna a doua, reudu ală 4-lea de sosü, astfelă concepute: „Sâmbătă, la 5 ore sara, d-na Guă frumosă Poloneză, armată cu ună revolveră, a intrată în biuioulă căilor ferate, Podu Mogoșei, No. 77, întrebândă cu voce mare: — unde e hoțulu acela, care mi-a furată averea mea? „L’acestă dictum, pe amploiații pretind i-am prinsă friguri violente, casé s’a aflată uuulă mai curagiosă, care a dată fuga după poliție. In acestă timpu furiósa reclamantă a intrată în camera șefului Wächter tocmai cândă elă voia se fugă prin ușia opusă. Domna a dată focă cu revolverulu, énsé nefiindă membră la Soil Măauscriptele originale suntu la mine și la disposițiunea redacțiunei. FOIȚA „ROMĂNULUI“ AMORULU LA EȘAFODU DE M. G. SAFIR 1) . Cine măsură înălțimele amorului ? Cine află fundulu adâncimiloră lui ? Cine calculeza a totu-puternicia sea ? Cine ghicesce magica’i puterea ? Cine presimte căile sale? Cine esamineza trăsurile fecei sale ? Cine pote defini proprietatea sea ? Cine explică secretul sea ? Este blândă ca uă columbă domestică și sălbatică ca leală din Numidia, simplu ca tatălui-nostru și confusă ca pérul disperării, liniștită ca virginitara și zgomotosă ca marea înfuriată, timidă ca prima mărturisire și cutezătorii ca în celă mai ’naltă peliculă; frugale ca castitatea și nesățiosii ca dilectarea ochiloră , renăscută ca rîulă ce nu seca nici uădată și doritorii ca cugetarea investigătorului; simeză ca căile omnipotinței și plină de secrete ca urmele celui rău. Se iubină. In severulă întunerică ală pădurii se ’ntâlniră pentru prima oră. Privirea iei căta în ochii lui și presiuți, viitorul, fericirea și lamentarea, viața și mortea amândurora erau unite. 1). Traducțiune de d. Mc. Juiculescu. Am vedut-o la teatru la P***. Era amorosă ca viorela de vale, recoritare ca buza aurorei, plăcută ca surîsulă copilării și intusiastă ea gândirea sară vieță eernă. Numele ’I era Roseta. Să mică pădurice despărția loculă unde ședea de orașulă P*** și adesea mergea in elă prin umbrele seriose în tăcere și meditândă. Aci din întâmplare învăță a ’să cunosce, nu li se mai presintă cise vr’uă ocasiune care se ’i adune p’amândoî. Fiu era ună omă frumosă, de aprópe vel-deci și ciuci de ani; ’nalta-i statură bărbătescă, ornată cu douî ochi negri cânteiători și mănașă nobile de formă acilină. Uă jachetă verde-întunecosă de vânătore sta strînsă pe membrele-i bineformate, și uă pălăriă rotundă acoperia plinătatea negreloră și deseloră lui bucle. Nici unulă din eî nu scriă cumă se întâmplase ca se se iubescá, cândă deveniră intimi și se declară. Ea ’să iubia cu frăgedime și supunere liniștită ; elă cu impetuositatea și ardere. Adesea ea se spăimânta de ’mbrățișările lui ’nfocate și contempla fără curagiă înflăcărată’ privirea ochiloră. Elă tresăria adesea durerosă în mijlocul ăceloru mai dulci sărutări și se uita sălbatecă în ochiu-i piesă. Era ceva fantomică și în amorul aloru, și cu tote astea polii respingători se uniră ieroși cu putere. Adesea er o privia cu căutături ardânde și apoi îndată o îmbrățișa cu putere, ca cumă ar fi voită cineva se ’i-o răpescă cu sila ; și forte adesea după că îmbrățișare fragedă se desfăceaă unul de altul, ca înstrăinățiî, ca pentru uă despărțire eternă : privindi în pământă luptându-se cu sine ânșișî, uă hotărîre lucra în inimile amândurora. Astă-felă remâneaă minute întregi, se priviaă ierăși, ierăși sburnă unulă în bracele altuia și păreaă că prin sărutări line și ’nflăcărate, voiescă a se linisci. Nu se ’ntrebau unulă p’altulă de nimică altă, de câtă de nume : ea se numia Roseta, eră Fridrich. Afară de acesta depărtată cu îngrijire orice esplicațiune despre posițiunea și starea lor. Se părea că voiescă a depărta unulă de altulă ori ce esplicațiune, numai și numai ca se nu fiă constrînșî a o face. Astă felă dură acestă amoră tăcută ș curioșit, dérü cu atâtă mai amarnică, aprupe umană. Presința amendororii înamoraților a deveni din ce în ce mai intimă, mai cutezătore și mai neliniștită. Ședeaă de multe ori unulă lingă altulă ore întregi, desolați, privindu-se, îmbrăgișindu-se, strîngându-se la peptă și despărțindu-se, apoi tăcândă. Ună aeră greă, misteriosă părea că apela aspru orizontele acestui amoră. In fine Roseta se determină a întrerupe tăcerea, și cu acesta hotărîre merse spre a lă întâmpina. Ensé elă nu veni în acea di, nu veni a doua di, nu veni septemana întregu, nu mai veni de locu! Ea pleca ’n tóte dilele cu nici speranțe și se înturna inconsolabile iei ășî ’napoi. Uă profundă întristare o coprinse: nici ună semnă nu venia de la elă, nici ună semnă ală amorului. In fine se resemnă și făcu dintr’uă perpetuă durere singurulă și celă mai iubită soștă ală jih-loră sele. Roseta avea parte de cele mai durerose sacrificie ale unei crude condamnări. Frumosă, jună, amabile blândă, dotată c’uă inimă delicată și cu ună cugetă sinceră, ea fu respinsă de camaradele sale, esclusă din tote societățile, și neglesă de omeni, căci tatală ieî era gâde în P***. Roseta se afla singură în viață ; muma’l murise. Trebuia s ascundă in animaî tóte simlimintele de comunicațiune, de amiciție ale intimelor, ieî schimbări de idei și de vorbe. In cotro voia se plece era respinsă; în locu de primire găsi răcită, în locu de amicițiă calomniă, în locu de amore dispreță! Nu era dorn de mirare, ca ea se se lipséscu cu atâta ardere și atâtă de nedespărțită de acestă omnă, care pentru prima ora ’i vorbia de amore cu amore, se se lipséscu cu fidelitate și frăgezime. De aceeaa și durerea iea era nemâsurată cândă și acesta inimă i se răpi. Trecură câte va luni și nici uă urmă nu’i se mai vedu, nici nu se mai audi despre densulă și uă costisitóre întristare amarnică ’î împlu peptulu. In P*:* locuitorii erau puși într’uă mișcare estraordinară. Ună spectaculă de multă neredutü era în fine se se petreca iarăși, și acesta atrăsese pe mulți din străinii de prin pregiuiru la P***. Capitanulu de bandiți Z... era se fiă resecutatu la morte cu strenguri. Scăpase de multă din mânele justiții. Multe curiosități se istorisiră despre dânsulă și despre amestecătura de crudime și de generositate ce se observase ’n vidra s.a. Era de multă timpă subiectulă de care se vorbia ’n locurile publice și mii de anectode adevărate și descoperite despre faptele sale se respândiau din gură ’n gură. In fine providința resbunătorea să întâmpină și fu prinsă. După o dăinuire îndelungă și complicată a justiții fu osândită a fi transportată din vieță la morte prin strângă,