Romanulu, august 1871 (Anul 15)
1871-08-01
ANUL P AL CINCI-SPRE DECESE Administrațiunea in Pasaghila Româna. So. 1.—Redacțiunea Strada Colțea, flo. 42. VTESCE ȘI VEI PETE ARONAMENTE IN CAPITALE: unu anii 43 lei; șse luni 24 lei; trei luni <2 lei; 1 lună 6 lei.N DISTRICTE : unu anii, 58 lei; șese luni 29 lei; trei luni 15 lei; un lună 6 lei. Abonamentele începu la 1 și 16 ale lune! Unű exemplarü 20 bani. Francia, Italia și Anglia pe trimistru franci 20. Austria și Germania trimestru 7 fl. arg. (18 franci.) ^VNUNȚIUTIS. Anunțiuri, pagina IV, linia 30 litere — 40 bani marți suni și reclame, pag. III, linia 2 lei — — Scrisorile și ori-ce trimiteri NEFRANCATE vor fi RAPOLATE —* Articlele nepublicate S8 voriarde. DEPEȘE TELEGRAFICE. (Servițiulu privată ale Monitorului). Paris, 9 Augustă.—Diarulu oficiale conține un telegramă de la Compiegne a comisarilor francesi prin care se aduce la cunoscința guvernului că autoritățile prusiane au primită ordină de a face se se deșerie capitala departamentului Aube de către trupele germane, Londra. 49 Augustă. In Camera comunelor u, bollot-bill s-a adoptată în a treia citire, după nisce disensiuni forte vii. Gladstone a declarată că amânarea nu este probabile înainte d’a se discuta ballot-bill și in Camera lordiloră. Versailles, 9 Augustă. — In Adunare, s’a depusă proiectulă de lege stabilindă instrucțiunea primară gratisă și obligătorie. Legea relativă la daunele causate de invasiune a fostă adoptată cu modificările primite de guvernă și de comisiune. In consiliul de resbelă, interogatoruilă lui Feret a dată locă la uă vnă discnsiune între apărătorii sei și curtea în privința cestiunii de competință. Curtea s’a declarată competinie. Urmeză interogatoriulă martorilor. Mai multe diposițiuni ce au avut locu asupra asasinării otagiilor relateză fapte deja cunoscute. SERVIȚII? TELEGRAFICI? AKU KOVLARUZl’.»1 Paris, 10 Augustă. — Mâne se va depune în Adunare uă propunere pentru a se prelungi puterile lui Thiers pentru trei ani, cu titlu de președinte al Republicei. Dacă ’n acestă intervala Adunarea va fi disolvată Thiers va remite puterile sale în mâna Adunării celei nouă Muntenegru. Se anunță că principele Muntenegrului, către finele lui Septembre, va ’ntreprinde că călătoria la Viena, Berlin și Petersbourg. Ar ave intențiunea de a cere cedarea unui portă pe Adriatic» și recunoscerea pavilionului muntenegrean ca paviliona maritimă. * Imperatulü Rusiei a anunțată prin telegrafe că va fi represintată la botezul junelui principe printr’ună trămisă anume. Se presupune că acesta va fi unu membru din familia imperiale. Botezulă va ave locă în luna lui Septembre viitoru. Serbia piariulă Zastava examinază rolulă ce Serbii din Ungaria au se ție ’n facia împrejurărilor actuale ș’a neisbutirii constante a silințelorăloră politice. Daci ’ncolo trebuie se se silescu mai multă de DUMINICA, 1 AUGUSTU 1871. 7.USS1I7EZÂ-TB ȘI VEÍ FI ABONASEA iE BUCURESCI, la Administrațiunea silariului. DISTRICTE, la corespondenții sei și cu pașî U'ntru Anunțiuri a se adresa la administrațiune. PASI8 Pentru abonamente , la d. Darras-Hallegrain, Auf de l ancienne comedie 5. Pentru anunțiuri: la a-nii Grain, Thomas et C-ni Rue Kepeletier. 23. X.A. VIENA Pentru abonamente la d. R. f*. Popovici Fîeismarkt :15 * Patru anunțiuri ! la d-ni! Haan?este un Vo Neuermarkt, 11. Bucuresci,« 5“ De cătu-va timpă cjiariulă Pressa susține, mai în tote dilele că resbelulă va ’ncepe în curênda, atâta în Occidinte câtă și ’n Orinte. Făr’a putea precisa anulă și luna, avemă în acestă privință aceleașî opiniuni, aceleași temeri. Asia Hindu énse avemű datoria se ’ntrebămă pe Pressa și pe guvernul ă iei, ce facă pentru a ne pregăti și noi, ca ’ncerculu nostru și ’n putința nostră, se putemă, fiă măcară conformă prescripteloră evangeliei, se dămă din mâni ca se nu ne necămu ? Pe căndă ne amenință în Occidinte și ’n Oriinte resbelulă celu mai crâncenă, guvernulă ține națiunea divisată și î nvrăjbită, prin cestiunea Strousbergă, prin colonisarea țerei cu Germani și Israeliți, prin lovirile de morte ce dă Constituțiunii amenințându-ne cu suprimarea tutoră libertăților politice și Comunale, ba încă și prin amenințarea stării de asediu și secerii morții, dată în mâna puterii esecutive. Astă felă ore se pune în stare uă națiune d’a-șî putea apăra esistența ieî în facia inimiciloru din afară ? Periciulü Hindu cunoscută și dechlarata pe totäliua de organulă guvernului, se vorbimu scurtă, lămurită și ’n modă positivă. Voiesce guvernulă ca națiunea întregă se fie întrunită în jurul seu pe terămura politică ? Dacá o voiesce, o póte face. Gumă ? o spune că îndată. Se declare, în modă positivă că nhestiunea Strousberg se uneșce prin convingere cu opiniunea și otărîrea celor 59, și se pue îndată în lucrarea Eră otărîre. Se chiamă îndată, în modă oficiosă, uă comisiune compusă de bărbați ca dd. Bosianu, Vernescu, Cantilli,Plagino, Frunză, cărea a se-i de pe mână cestiunea, și tóte lucrările, în întru și ’n afară, privitóre l’acastă cestiune, se se facă printre nșiî și numai prin trânșiî. Se dechlare în modă positivă, și se pun tóte actele sale în armoniă cu dechlararea, că susține și va susține cu tăriă și cu credință Constituțiunea în toți articiiî iei. Se curge persecutările și lovirile partitei guvernementale contra tutoră celorulalte partite, și se le curme nu numai prin cuvinte ci prin fapte, clămândă pe toți omenii capabili și onorabili, a lua parte la lucrură publică. Se nu mai ocrotescă pe cei dovediți ca furi, bancă și ca ucigași, ci se-î destitue și se înrăsnită naintea justiției. Se numescă uă comisiune, pe lângă ministru de resbelă, care se se ocupe seriosu cu organisarea armatei, și să o înzestreze cu tote cele trebuinciose pentru apărarea țerei; și, pe lângă tote aceste se convoce cătă mai cureadă Camerele, ca astfelă puterea eșecutive se se potă presinta în tote cașurile cu națiunea și prin națiune. E că în scurtă ce trebuie se facă guvernulă, pentru ca se fiă credută că voiesce salvarea eră nu peirea națiunii, că este cu dânsa ere nu contra ier, că este una ministeriă ală Domnului Romănilor, eră nu alu d-lui de Radovici. Procederile guvernului au fostă, și din nenorocire suntă ăncă, în sensu inversă Pe căndă elu spune că suntemu amenințați d’ună resbelă generale, elu împinge națiunea spre cea mai mare divisiune. Elu puse asupra iei biciulă prefecților și beta bandeloru pentru a o opri d’a vota. Elu provocă cele mai mari temeri în întru, spuindu curată că voiesce modificarea Constituțiunii, colonisarea țerei cu Germani și Israelițî, și despotismulă celu mai cumplită, incependă de la Comună și mergândă pâné la secera morții dată în mâna puterii esecutive. Propunerea pentru modificarea Constituțiunii avu de efectă neapărată a pune din nou pe tapetă și acea nenorocită și fatală cestiune a Israeliților, care pusă pe tapetă în situațiuni anormale, pasionate și furtunase, a produsă și va produce desicuru cele mai mari rele nu numai țerel, nu numai Româniloru dorit și Israelițiloră. Românii au votată pentru Domnă străină pentru a ave stabilitatea. Guvernul, vorbindă periodică de abdicare, lovi de morte în acesta principiu, și puse națiunea lntr’uă posițiune mai detenătorie de cătă ori căudă. Românii au votată pentru Domna străină pentru a avea prin elă ună prestigiă, uă putere mai mare în afară. Guvernul priimindă a veni la putere prin bătaia din picioru a d-lui de Radovici, și spuindu că Prusia ne amenință cu mortea, de nu vomă plăti ceaa ce nu suntemă détors, lovi de morte ș’acésta speranță a Romănilor, în principele străină. Prin legea votată de Cameră, ținută nesancționată în timpă de 13 zile, și făcândrt din ea cestiuie ministeriale, guvernul a lovi asemene în Capulă Statului, făcândă a se jfice că guvernul este cu națiunea și pentru națiune, și Capulă Statului îl pune pedice. Lovire derii de morte instabilitate și ’n cele mai dulci speranțe ale Romănilor.! Guvernulă publică la 17—29 iuliu unu comunicată prin care spune că nu este adevărată că ș’ar fi dată demisiunea. Din nenorocire se scie că Vineri, la 9—21 iuliu, el își dase demisiunea. Căndăderii unu guvernă este prinsă astu-felă asupra faptului, și ’ntr’uă cestiune atătu de gravă, națiunea cu dreptu cuvântă bănuiesce și se teme. Guvernul publică la 17—29 iuliu ună comunicată prin care afirmă că nu este adevărată că guvernul Prusiei ar fi protestată contra legii votate de Cameră. Publiculuinsé susține că chiară în aceași guvernulă a primită, în acestă cestiune, de la represintantele Prusiei nota cu no. 1280. Guvernul déru a negată ună faptă positivă și gravă. A ascunsă națiunii faptulă, i-a ascunsă adevărulă. Ea déru este în dreptă a bănui că elă o amăgesce, că lucreză cu străinii în contra iei și pentru peirea iei, că devisa lui în acastă mare cestiune a fostă și este : „Pâră națiunea română, numai principii prusaci se nu dea falimentă.“ Acesta bănuială a națiunii guvernulă i-a insuflatu-o și ’ntemeiatu-o chiară prin raportul cu care ministrulu lucrărilor publice a presintată legea la sancțiunea Domnului. Vorbirămu în numerile trecute despre acestă raportă, cu tóte aceste se punemă încă vă dată cestiunea, în modă mai clară și mai categorică, pentru ca chiară d-lui de Radovici se nu-I mai remâie locă de cârmită. Cu raportul ministrului lucrărilor publice în mână, demonstrarăm deja că, luând o cuventură de „toți detentariî“ pusă în lege, și câutândă a demonstra că acesti detentarî nu mai dă dreptul ă la cei 7 g stipulați pe obligațiuni, guvernulă spune clară că elă înțelege a evalua lucrările și materialulă companiei căiloru ferate, și, după suma ce se va constata, se facă conversiunea tutoră obligațiuniloru cu 4 sau mai puțină la sută; acesta făr’a ține semă de discnsiunile urmate în Cameră, făr’a a voi se’șî aducă aminte că d-nii Cantilli, Vernescu și alții au disă și repetitil : „se „dămă detentarii oră câtă se va constata „că suntem a devorî pentru lucrări și ma„teria]ü, remânându ca pentru vestă de„tentarii se’și caute cu concesionarii.“ Ecăderii dovedite, din noă și prin acestă raportă că Cabinetulu Radovicî a voită și voiesce ca orî ce preță a scăpa pe principii coțcari d’a fi urmăriți de detentari. Aci este totu secretulu, aci este puntură de gravitate ală cestiunii. To punemă dură cestiunea mai clară și mai categorică décâ se póte, ca se nu maî remăe, nici chiară cabinetului Radovicî locu de interpretare. Ce-amu zisă noi necontenită ? Ce-a disă și ce-a votată Camera ? Statuia română nu este întru nimică legată câtre dezeniori, căci concesiunea (lice categorică că „obligațiunile se emitu de concesionari, în numele loru „propria, pe risiculă și periciulu lorö.“ Ea mai zice totu atâtă de clară că ^tn „timpulă construcțiunii dobândele se plătescă de către concesionari.“ Prin urmare se dăm noi concesionariloru atâtă câtă facă lucrările și materialulă ce ni s’aă dată și pentru restă detentariî se’șî caute cu concesionarii. Statuia română deră nefiindă întru nimică legată către detentariî de obligațiuni, în nici ună casă și suptă nici una motivă nu ne putemă pune în contactă cu dânșii; conformă legii votate noi n’avemă de câtă se facemă prețuirea lucrărilor și materialeloră, și suma ce se va constata astăfelu c’o detorimă, s’o remitemu celoră cu cari amă contractată și cari ne-aă făcută lucrările ce avemă a plăti. Astă felu cere logica rigurosă. Intre cine și cine se resiliezu concesiunea ? Neapărată între Statuia română și concesionari. Cu cine deru cată se lichidămu? Cu concesionarii fără îndouieli. Operațiunea naturale doru ce este de sevârșitu constâ în a releva ce ne aă făcută și dată el ș’a le plăti ceaa ce se va constata. Dacă Camera n’a luată tocmai pe deplină și clară uă astă felă de decisiune, căușele suntă neapărată pe d’uă parte preocuparea ce avea de drepturile detentorilor de obligațiuni, pe caii concesionarii voi să se’i spolieze cu orîce prețiu, era pe dalta încrederea că guvernulă va aplica cu lealitate decisiunea ceî și nu va căuta se profite de nescepante, nu destulă de desvoltate în lege, pentru a le ’nterpreta spre dauna și desenarea țerei. Acumă onsé, cându guvernulă găsesce mijiloculu d’a pune asmeni pedicî la esacta aplicare a voinței națiunii, espresă de Cameră, adoptându-se esplicarea ce dămă, nu mai remâne nici guvernului locu de carmelă, nici celoră ce caută mereu a interpreta locă d a ne dice: „déce este adeveratu că n’aveți nici ună „felă de ingagiamentă către detentariî de „obligațiuni, atunci de ce ve ocupați d’aî „despăgubi ?“ EnsS, toto-d’uă dată, pentru a nu se pute dice nici chiară că Statulu română lasă pe detentarî în prada concesionariloră, a principilor prusaci, îndată ce se va constata câtă detorma către concesionari, se se facă cunoscută în tota Europa, printr’uă ’ntinsă publicitate, că România a resiliată concesiunea coțcarilor prusaci, plătindu-le atâtă pentru lucrările și materialul ce ne dă dată. Detentoriî de obligațiuni voru fi astăferă puși în posițiune d’a secestra imediată acea plată și d’a deschide de ’udată și neapărată procesă concesionariloră. Este evidinte c’acestă procesă, prin faptulă că se secestreza averea concesionariloru și se deschide prin urmare lord procesă, degagieză Statulă română de orice presupunere de ingagiamentă directă către detentarii de obligațiuni, și nu póte isbuti de câtă sea la despăgubirea detentariioră de către concesionari sau la declararea în falimentă a tutoră principilor coțcari. Acesta este calea cea dreptă, puntulă de gravitate ală dreptului nostru. Voi-va Cabinetulu Radovici se ațelagă? Voi-va și pute-va se stea neclintită pe acestă terâmă? Faptele lui péne astăzji ne daă dreptă a dice că nu va voi și nu va pute, și n acestă casă, noi nu putemă nimică altă decâtă a aréta adevĕruld ș’a lăsa apoi pe Români se se smice precumă își voră așterne, câtă oricândă a eivilisa poporulă, a desvolta literatura, industria și comercială. Tibuie se se sprijine cu energiă pe poporațiunile slave din regatură triunitară — Croația, Slavonia și Dalmația. — Trebuie se se silască a descepta și ’ntrețim conștiința naționale la Serbii din Turcia spre a le pregăti eliberarea definitivă de supt jugulă musulmană. Un india posim ne a prinde pe d. Edgar Quinet d’ă via cuvântulü în discusiunea legii consilierorü generale în Francia, a trimisu grariului „Le Siécleu umătorele aprobărî: LEGEA DEPARTAMENTAL1". In amesteculă discusiunii privitóre la legea departamentale, partitele ș’aă schimbată de mai multe ori principiele. Am ascultată, cu singura dorință d’a găsi adevărulă, espunerea sistemeloră ce s’aă combătută înaintea nostră. Se căutămă întrucâtă esperiința trecutului ne póte acti orienta. In vechiulă regiune, in tendințele provinciale erea artistulu absolutismului, făcea se radieze pretutindenea servitutea. Prin elă s’a efectuată totă golulă de prin provincie. Revoluțiunea sosesce. Care’i este celu d’ântâiă actu? D’a resturna pe intendinte personificarea vechiului despotismă; d’a- suplitui nisce adunări provinciale, departamentale. Printrensele, vieța se respândesce în orașie, în cămine, spiritul publică se desvolta. Supt domnia constituantei, a legislativei, a convențiunii, a directorialui, administrațiunea departamentelor de ’n mânela adunîui linii elective departamentale. Etă ună caracteră distinctiva, transpunerea revoluțiunii francese, pe câtă de ’ndelungă scăpa de puterea unuia singură. 18 Brumaru s’arétá, apoi consulatulu, apoi imperială, adică restaurarea absolutismului. Care’I e cea d’ântâiă faptă? Restaurarea intendintelui lui Ludovic XIV, supt numele de prefectă alu lui Napoleon. Geniulă cesarianu alu lui Napoleon s’aretă ntregai in acesta creațiune a prefectului imperiului. Ilă însemnase cu sigiliulă seu; artea d’a aservi pe ómen! nu póte fi ’mpinsă mai departe. Cu acestă instituțiune napoleonenă, tăcerea, sdrofcirea oricăreî voințe re’ncepă în departamente, a doua zi după revoluțiune, ca și n provincie supt vechiul regiune. Acastă mână de reni întinsă pe fiecare punctă ală teritoriului modeleză totală supt mă jugii egale. Déca ’n vieța mea m’a impresionată ceva, este ’mărmurirea, surpiciunea provincieloru Franciei, asverlito răpede în deplină servitute de către despotismul improvisatu ală celui d’ântâiă consule și de imperatorele. Acestă fenomenă de năbușelă merge pretutindeni, mărindu-se cu autoritatea prefectului, numai elă singură vorbesce, lucreză, trăiesce ’n loculu a patru sute de mii de umbre. Napoleon a cădută, dară mâna de feru a remasă, apesă încă provinciele. Ce vomă conchide dintr’acésta ? Că pentru a face se ’nceteze nabusela, trebuie se dămă la uă parte mâna, se mic șiorămă autoritatea centrale, care ’mpedică viața publică ’n fiecare din departamentele Franciei. Că, pentru a scăpa de puterea vechiului regime, prelungită și supt imperiu, trebuie se ne scăpămă de domnirea administrativă a prefectului, în care se menține intendinteie ; Că pentru a ’mbrățișia din nou tradițiunea viia a lui 89, a constituante ș’a revoluțiunei franceze, trebue se re-