Romanulu, august 1871 (Anul 15)

1871-08-01

ANUL P AL CINCI-SPRE­ DECESE Administrațiunea in Pasaghila Româna. So. 1.—Redacțiunea Strada Colțea, flo. 42. VTESCE ȘI VEI PETE ARONAMENTE IN CAPITALE: unu anii 43 lei; ș­­se luni 24 lei; trei luni <2 lei; 1 lună 6 lei.­­N DISTRICTE : unu anii, 58 lei; șese luni 29 lei; trei luni 15 lei; un lună 6 lei. Abonamentele începu la 1 și 16 ale lune! Unű exemplarü 20 bani. Francia, Italia și Anglia pe trimistru franci 20. Austria și Germania trimestru 7 fl. arg. (18 franci.) ^VNUNȚIUTIS. Anunțiuri, pagina IV, linia 30 litere — 40 bani m­arți suni și reclame, pag. III, linia 2 lei — — Scrisorile și ori-ce trimiteri NEFRANCATE vor­ fi RAPOLATE­ —* Articlele nepublicate S8 vori­­arde. DEPEȘE TELEGRAFICE. (Servițiulu privată ale Monitorului). Par­­is, 9 Augustă.—Diarulu oficiale conține un telegramă de la Compiegne a comisarilor­ francesi prin care se a­­duce la cunoscința guvernului că autori­tățile prusiane au primită ordină de a face se se deșerie capitala departamen­tului Aube de către trupele germane, Londra. 49 Augustă.­­ In Camera co­munelor u, bollot-bill s-a adoptată în a treia citire, după nisce disensiuni forte vii. Gladstone a declarată că amânarea nu este probabile înainte d’a se discuta ballot-bill și in Camera lordiloră. Versailles, 9 Augustă. — In Adunare, s’a depusă proiectulă de lege stabilindă instrucțiunea primară gratisă și obligă­­torie. Legea relativă la daunele causate de invasiune a fostă adoptată cu modifi­cările primite de guvernă și de com­i­­siune. In consiliul­ de resbelă, interogatoruilă lui Feret a dată locă la uă vnă discn­­siune între apărătorii sei și curtea în pri­vința cestiunii de competință. Curtea s’a declarată competinie. Urmeză interogato­­riulă martorilor­. Mai multe diposițiuni ce au avut­ locu asupra asasinării ota­­giilor­ relateză fapte deja cunoscute. SERVIȚII? TELEGRAFICI? AK­U KO­VLARUZ­l’.»1 Paris, 10 Augustă. — Mâne se va de­pune în Adunare uă propunere pentru a se prelungi puterile lui Thiers pentru trei ani, cu titlu de președinte al­ Re­publicei. Dacă ’n acestă intervala Adu­­narea va fi disolvată Thiers va remite puterile sale în mâna Adunării celei nouă­ Mu­ntenegru. Se anunță că principele Muntenegrului, către finele lui Septembre, va ’ntreprinde că călătoria la Viena, Berlin și Peters­­bourg. Ar ave intențiunea de a cere ce­darea unui portă pe Adriatic» și recu­­noscerea pavilionului muntenegrean ca paviliona maritimă. * Imperatulü Rusiei a anunțată prin tele­grafe că va fi represintată la botezul­ junelui principe printr’ună trămisă anume. Se presupune că acesta va fi unu membru din familia imperiale. Botezulă va ave locă în luna lui Septembre viitoru. Serbia­ piariulă Zastava examinază rolulă ce Serbii din Ungaria au se ție ’n facia îm­­prejurărilor­ actuale ș’a neisbutirii con­stante a silințeloră­loră politice. Daci ’ncolo trebuie se se silescu mai multă de DUMINICA, 1 AUGUSTU 1871. 7.USS1I7EZÂ-TB ȘI VEÍ FI ABONASEA iE BU­CURESCI, la Administrațiunea­­ silariului. DISTRICTE, la corespondenții sei și cu pașî U'n­tru Anunțiuri a se adresa la adm­inistrațiune. PASI8 Pentru abonamente , la d. Darras-Hallegrain, Auf de l ancienne comedie 5. Pentru anunțiuri: la a-nii­ Grain, Thomas et C-ni Rue K­epeletier. 23. X.­A. VI­ENA Pentru abonamente la d. R. f*. Popovici Fîeis­markt :15 * Patru anunțiuri ! la d-ni! Haan?este un Vo Neuermarkt, 11.­ ­ Bucuresci,« 5“ De cătu-va timpă cjiariulă Pressa sus­ține, mai în tote dilele că resbelulă va ’ncepe în curênda, atâta în Occidinte câtă și ’n Or­inte. Făr’a putea precisa anulă și luna, avemă în acestă privință acelea­șî opiniuni, acelea­și temeri. Asia Hindu énse avemű datoria se ’ntrebămă pe Pressa și pe guvernul ă iei, ce facă pentru a ne pregăti și noi, ca ’ncerculu nostru și ’n putința nostră, se putemă, fiă măcară con­formă prescripteloră evangeliei, se dămă din mâni ca se nu ne n­ecămu ? Pe căndă ne amenință în Occidinte și ’n Oriinte resbelulă celu mai crâncenă, guvernulă ține națiunea divisată și î nvrăj­­bită, prin cestiunea Strousbergă, prin co­­lonisarea țerei cu Germani și Israeliți, prin lovirile de morte ce dă Constituțiunii amenințându-ne cu suprimarea tutoră li­­bertăților­ politice și Comunale, ba încă și prin amenințarea stării de asediu și secerii morții, dată în mâna puterii ese­­cutive. Astă­ felă ore se pune în stare uă națiune d’a-șî putea apăra esistența ieî în facia inimiciloru din afară ? Periciulü Hindu cunoscută și dechlarata pe totä­liua de organulă guvernului, se vorbimu scurtă, lămurită și ’n modă positivă. Voiesce guvernulă ca națiunea întregă se fie întrunită în jurul­ seu pe teră­­mura politică ? Dacá o voiesce, o póte face. Gumă ? o spune că îndată. Se declare, în modă positivă că n­hes­tiunea Strousberg se uneșce prin convin­gere cu opiniunea și otărîrea celor­ 59, și se pue îndată în lucrare­a Eră otărîre. Se chiamă îndată, în modă oficiosă, uă comisiune compusă de bărbați ca dd. Bosi­­anu, Vernescu, Cantilli,Plagino, Frunză, că­­rea­ a se-i de pe mână cestiunea, și tóte lucră­rile, în întru și ’n afară, privitóre l’a­­castă cestiune, se se facă printre nșiî și numai prin trânșiî. Se dechlare în modă positivă, și se pun tóte actele sale în armoniă cu de­­chlararea, că susține și va susține cu tăriă și cu credință Constituțiunea în toți articiiî iei. Se curge persecutările și lovirile par­titei guvernementale contra tutoră celoru­lalte partite, și se le curme nu numai prin cuvinte ci prin fapte, c­lămândă pe toți omenii capabili și onorabili, a lua parte la lucrură publică. Se nu mai ocrotescă pe cei dovediți ca furi, ba­­ncă și ca ucigași, ci se-î destitue și se­ î­nrăsnită naintea justiției. Se numescă uă comisiune, pe lângă ministru de resbelă, care se se ocupe seriosu cu organisarea armatei, și să o înzestreze cu tote cele trebuinciose pen­tru apărarea țerei; și, pe lângă tote a­­ceste se convoce cătă mai cureadă Ca­merele, ca ast­­felă puterea eșecutive se se potă presinta în tote cașurile cu na­țiunea și prin națiune. E că în scurtă ce trebuie se facă guvernulă, pentru ca se fiă credută că voiesce salvarea eră nu peirea națiunii, că este cu dânsa ere nu contra ier, că este una ministeriă ală Domnului Romănilor, eră nu alu d-lui de Radovici. Procederile guvernului au fostă, și din nenorocire suntă ăncă, în sensu inversă Pe căndă elu spune că suntemu amenin­țați d’ună resbelă generale, elu împinge națiunea spre cea mai mare divisiune. Elu puse asupra iei biciulă prefecților­ și beta bandeloru pentru a o opri d’a vota. Elu provocă cele mai mari temeri în în­tru, spuindu curată că voiesce modifica­rea Constituțiunii, colonisarea țerei cu Ger­mani și Israelițî, și despotismulă celu mai cumplită, incependă de la Comună și mer­­gândă pâné la secera morții dată în mâna puterii esecutive. Propunerea pentru mo­dificarea Constituțiunii avu de efectă nea­părată a pune din nou pe tapetă și acea nenorocită și fatală cestiune a Israeliți­­lor­, care pusă pe tapetă în situațiuni anormale, pasionate și furtunase, a pro­dusă și va produce de­sicuru cele mai mari rele nu numai țerel, nu numai Ro­­mâniloru dorit și Israelițiloră. Românii au votată pentru Domnă străină pentru a ave stabilitatea. Guvernul­, vor­­bindă periodică de abdicare, lovi de morte în acesta principiu, și puse națiunea ln­­tr’uă posițiune mai d­etenătorie de cătă ori căudă. Românii au votată pentru Domna străină pentru a avea prin elă ună prestigiă, uă putere mai mare în afară. Guvernul­ priimindă a veni la putere prin bătaia din picioru a d-lui de Radovici, și spu­indu că Prusia ne amenință cu mortea, de nu vomă plăti cea­a ce nu suntemă détors, lovi de morte ș’acésta speranță a Romănilor, în principele străină. Prin legea votată de Cameră, ținută nesancționată în timpă de 13 zile, și fă­­cândrt din ea cestiuie ministeriale, gu­vernul a lovi asemene în Capulă Statului, făcândă a se­­ jfice că guvernul­ este cu națiunea și pentru națiune, și Capulă Sta­tului îl pune pedice. Lovire derii de morte in­stabilitate și ’n cele mai dulci speranțe ale Romănilor.! Guvernulă publică la 1­7—29 iuliu unu comunicată prin care spune că nu este adevărată că ș’ar fi dată demisiunea. Din nenorocire se scie că Vineri, la 9—21 iuliu, el­ își dase demisiunea. Căndă­derii unu guvernă este prinsă astu-felă asupra faptului, și ’ntr’uă cestiune atătu de gravă, națiunea cu dreptu cuvântă bănuiesce și se teme. Guvernul­ publică la 17—29 iuliu ună comunicată prin care afirmă că nu este adevărată că guvernul­ Prusiei ar fi protestată contra legii votate de Cameră. Publiculu­insé susține că chiară în acea­și guvernulă a primită, în acestă cestiune, de la represintantele Prusiei nota cu no. 1280. Guvernul­ déru a negată ună faptă positivă și gravă. A ascunsă națiunii faptulă, i-a ascunsă adevărulă. Ea déru este în dreptă a bănui că elă o amăgesce, că lucreză cu străinii în contra iei și pentru peirea iei, că devisa lui în acastă mare cestiu­ne a fostă și este : „Pâră națiunea română, numai princi­pii prusaci se nu dea falimentă.“ Acesta bănuială a națiunii guvernulă i-a insuflatu-o și ’ntemeiatu-o chiară prin raportul­ cu care ministrulu lucrărilor­ publice a presintată legea la sancțiunea Domnului. Vorbirămu în numerile trecute despre acestă raportă, cu tóte aceste se pu­­nemă încă vă­ dată cestiunea, în modă mai clară și mai categorică, pentru ca chiară d-lui de Radovici se nu-I mai re­­mâie locă de cârmită. Cu raportul­ ministrului lucrărilor­ pu­blice în mână, demonstrarăm deja că, luând o cuventură de „toți detentariî“ pusă în lege, și câutândă a demonstra că acesti detentarî nu mai dă dreptul ă la cei 7­ g stipulați pe obli­gațiuni, guvernulă spune clară că elă în­țelege a evalua lucrările și materialulă companiei căiloru ferate, și, după suma ce se va constata, se facă conversiunea tutoră obligațiuniloru cu 4 sau mai pu­țină la sută; acesta făr’a ține semă de discnsiunile urmate în Cameră, făr’a a voi se’șî aducă aminte că d-nii Cantilli, Vernescu și alții au disă și repetitil : „se „dămă detentarii oră câtă se va constata „că suntem a devorî pentru lucrări și ma­­„teria]ü, remânându ca pentru vestă de­­„tentarii se’și caute cu concesionarii.“ Ecă­derii dovedite, din noă și prin a­­cestă raportă că Cabinetulu Radovicî a voită și voiesce ca orî ce preță a scăpa pe principii coțcari d’a fi urmăriți de deten­­tari. Aci este totu secretulu, aci este puntură de gravitate ală cestiunii. To pu­­nemă dură cestiunea mai clară și mai categorică décâ se póte, ca se nu maî remăe, nici chiară cabinetului Radovicî locu de interpretare. Ce-amu z­isă noi necontenită ? Ce-a disă și ce-a votată Camera ? Statuia română nu este întru nimică legată câtre dezeniori, căci concesiunea (lice categorică că „obligațiunile se e­­­mitu de concesionari, în numele loru „propria, pe risiculă și periciulu lorö.“ Ea mai­­ zice totu atâtă de clară că ^tn „timpulă construcțiunii dobândele se plă­­­tescă de către concesionari.“ Prin ur­mare se dăm noi concesionariloru atâtă câtă facă lucrările și materialulă ce ni s’aă dată și pentru restă detentariî se’șî caute cu concesionarii. Statuia română deră nefiindă întru ni­mică legată către detentariî de obligați­uni, în nici ună casă și suptă nici una motivă nu ne putemă pune în contactă cu dânșii; conformă legii votate noi n’a­­vemă de câtă se facemă prețuirea lu­crărilor­ și materialeloră, și suma ce se va constata astă­felu c’o detorimă, s’o remitemu celoră cu cari amă contractată și cari ne-aă făcută lucrările ce avemă a plăti. Astă­ felu cere logica rigurosă. Intre cine și cine se resiliezu concesiu­nea ? Neapărată între Statuia română și concesionari. Cu cine deru cată se li­­chidămu? Cu concesionarii fără îndouieli. Operațiunea naturale doru ce este de se­­vârșitu constâ în a releva ce ne aă fă­cută și dată el ș’a le plăti cea­a ce se va constata. Dacă Camera n’a luată tocmai pe de­plină și clară uă astă­ felă de decisiune, căușele suntă neapărată pe d’uă parte preocuparea ce avea de drepturile deten­­torilor­ de obligațiuni, pe caii concesio­narii voi să se’i spolieze cu orî­ce prețiu, era pe dalta încrederea că guvernulă va aplica cu lealitate decisiunea ceî și nu va căuta se profite de nesce­pante, nu destulă de desvoltate în lege, pentru a le ’nterpreta spre dauna și desenarea țerei. Acumă onsé, cându guvernulă gă­­sesce mijiloculu d’a pune as­meni pedicî la esacta aplicare a voinței națiunii, es­­presă de Cameră, adoptându-se esplicarea ce dămă, nu mai remâne nici guvernului locu de carmelă, nici celoră ce caută mereu a interpreta locă d a ne dice: „déce este adeveratu că n’aveți nici ună „felă de ingagiamentă către detentariî de „obligațiuni, atunci de ce ve ocupați d’aî „despăgubi ?“ EnsS, toto-d’uă­ dată, pentru a nu se pute dice nici chiară că Statulu română lasă pe detentarî în prada concesionariloră, a principilor­ prusaci, îndată ce se va constata câtă detor­ma către concesionari, se se facă cunoscută în tota Europa, printr’uă ’ntinsă publicitate, că România a resiliată concesiunea coțcarilor­ pru­saci, plătindu-le atâtă pentru lucrările și materialul­ ce ne dă dată. Detentoriî de obligațiuni voru fi astă­feră puși în posi­țiune d’a secestra imediată acea plată și d’a deschide de ’udată și neapărată pro­cesă concesionariloră. Este evidinte c’a­­cestă procesă, prin faptulă că se seces­­treza averea concesionariloru și se des­chide prin urmare lord procesă, degagieză Statulă română de ori­ce presupunere de ingagiamentă directă către detentarii de obligațiuni, și nu póte isbuti de câtă sea la despăgubirea detentariioră de către concesionari sau la declararea în falimentă a tutoră principilor­ coțcari. Acesta este calea cea dreptă, puntulă de gravitate ală dreptului nostru. Voi-va Cabinetulu Radovici se ațelagă? Voi-va și pute-va se stea neclintită pe acestă terâmă? Faptele lui péne astăzji ne daă dreptă a dice că nu va voi și nu va pute, și n acestă casă, noi nu putemă nimică altă de­câtă a aréta adevĕruld ș’a lăsa apoi pe Români se se smice pre­­cumă își voră așterne, câtă ori­cândă a eivilisa poporulă, a des­­volta literatura, industria și comercială. Ti­­buie se se sprijine cu energiă pe po­­porațiunile slave din regatură triunitară — Croația, Slavonia și Dalmația. — Tre­buie se se silască a descepta și ’ntreți­m conștiința naționale la Serbii din Turcia spre a le pregăti e­liberarea definitivă de supt jugulă musulmană. Un india posi­m ne a prinde pe d. Edgar Qu­inet d’ă via cuvântulü în discusiunea legii consilierorü gene­rale în Francia, a trimisu grariului „Le Siécleu um­ătorele aprob­ărî: LEGEA DEPARTAMENTAL1". In am­esteculă discusiunii privitóre la legea departamentale, partitele ș’aă schim­­­bată de mai multe ori principiele. Am ascultată, cu singura dorință d’a găsi a­­devărulă, espunerea sistemeloră ce s’aă combătută înaintea nostră. Se căutămă întru­câtă esperiința trecutului ne póte acti orienta. In vechiulă regiune, in tendințele pro­vinciale erea artistulu absolutismului, fă­cea se radieze pretutindenea servitutea. Prin elă s’a efectuată totă golulă de prin provincie. Revoluțiunea sosesce. Care’i este celu d’ântâiă actu? D’a resturna pe intend­inte personificarea vechiului despotismă; d’a-­ supl­itui nisce adunări provinciale, de­partamentale. Printrensele, vieța se res­­pândesce în orașie, în cămine, spiritul­ publică se desvolta. Supt domnia con­stituantei, a legislativei, a convențiunii, a directorialui, administrațiunea departamen­­telor d­e ’n mânela adunîui linii elective departamentale. Etă ună caracteră dis­tinctiva, transpunerea revoluțiu­nii fran­­cese, pe câtă de ’ndelungă scăpa de pu­terea unuia singură. 18 Brumaru s’arétá, apoi consulatulu, apoi imperială, adică restaurarea absolu­tismului. Care’I e cea d’ântâiă faptă? Restaurarea intendintelui lui Ludovic XIV, supt numele de prefectă alu lui Napo­leon. Geniulă cesarianu alu lui Napoleon s’aretă ntregai in acesta creațiune a pre­fectului imperiului. Ilă însemnase cu si­­giliulă seu; artea d’a aservi pe ómen! nu póte fi ’mpinsă mai departe. Cu acestă instituțiune napoleonenă, tăcerea, sdrofci­­rea ori­căreî voințe re’ncepă în departa­mente, a doua­ zi după revoluțiune, ca și n provincie supt vechiul­ regiune. Aca­stă mână de reni întinsă pe fie­care punctă ală teritoriului modeleză totală supt m­ă jugii egale. Déca ’n vieța mea m’a im­presionată ceva, este ’mărmurirea, su­r­­piciunea provincieloru Franciei, asverlito răpede în deplină servitute de către des­potismul improvisatu ală celui d’ântâiă consule și de imperatorele. Acestă feno­­menă de năbușelă merge pretutindeni, mărindu-se cu autoritatea prefectului, nu­mai elă singură vorbesce, lucreză, trăie­­sce ’n loculu a patru sute de mii de umbre. Napoleon a cădută, dară mâna de feru a remasă, apesă încă provinciele. Ce vomă conchide dintr’acésta ? Că pen­tru a face se ’nceteze nabusela, trebuie se dămă la uă parte mâna, se mic șio­­rămă autoritatea centrale, care ’mpedică viața publică ’n fie­care din departamen­tele Franciei. Că, pentru a scăpa de puterea vechiu­lui regime, prelungită și supt imperiu, trebuie se ne scăpămă de domnirea ad­ministrativă a prefectului, în care se men­­ține intendinteie ; Că pentru a ’mbrățișia din nou tra­­dițiunea viia a lui 89, a constituante ș’a revoluțiunei franceze, trebue se re-

Next