Romanulu, septembrie 1871 (Anul 15)

1871-09-27

ANCILII AL ÖINONSPRE PECELE Admintetrațiunea in Pasaglnli Românii. No. 1.—Redacțiunea Strada Colțea, No.42. VIERCE ȘI VEI PUTIE ABONAMENTE IN CAPITALE : unu anu 48 lei; ?ese luni 24 lei trei luni 42 lei; 1 lună 5 lei. IN DISTRICTE : unu anu, 68 lei; șase luni 29 lei; trei luni 16 lei; un lună 6 lei. Abonamentele începu la 1 și 16 ale lunei Unui esemplaru 20 lei>nl. Francia, Italia și Anglia pe trimistru franci20. Austria și Germania trimestru 7 fl. arg. (18 franci.) " .ANUNȚITIial Anunțiuri, pagina IV, linia 80 litere — *0 baci Inerțional și reclame, pag. III, linia 2 lei — — Scrisorile și ori-ce trămuteri NEPEANJATE vorü BJICTISATE.- Arbolele nepublicate se vorü ard». LUNI, MARȚI, 27, 28 SEPTEMBRE, 1871. y Comitatulu studințiloru de la Universitatea din Bucuresci pentru serbarea de la Pavna. De la comitatulu centrale din Viena pentru serbarea realisată la Putna ’n 15(27) AugustünspiratO 1871, sosind o medalie comemorative, spre amintirea acestei festivități. Comitatulű încunoșcințază pe doritorii d’a posede asemenea medalie — din care mai suntu numai câte va zecimi — se s’adreseze d-lui membru G- Dem. Teodorescu, la redacțiunea Românului. Costum celora aurite este de 3 lei noul, ale celora argintite de 2 lei noul, ale celora de amalgama 1 leu nou: profitul va servi pentru acoperirea sacrului morméntu alu eroului Ștefanu celu Mare și a odóreloru depuse pe densula c’uă invelitóre boltită de cristali. Onorabilele redacțiuni ale fiamelor) din capitale, cari au susținută serbarea și cărora li s’au trimisü câte uă asemenea medalie, sunt rugate a publica acesta in mai multe numere succesive. Comitatul n’a plecată încă la Paris. Ministrul va pleca probal minte mâne. Berlin, 6 Octobre. — Kreutzzeitung —zice că Reicchstagulă se va convoca pentru 16 Octobre. Paris, 7 Octobre. — Se asigură că Francia consimte la suprimarea art. 3 din convențiunea vamale, astfelă că terminal introducerii mărfurilor alsacianefn Francia va înceta la 1 Ianuariu 1873. SERVITXU TELEGRAFIC« ALU »OIHMIJIUlI. Praga, 7 Octombre.— Memorială comisiunii Dietei, însărcinată cu stabilirea relațiuniloru dintre Bohemia și imperială austro-ungară, recunosce n tate modurile transacțiunea făcută cu Ungaria. Recunosce asemenea, ca comune ale monarhiei tote afacerile relative la cestiunile esteriere, resbelă și finance. Dieta Bohemiei va alege directă pe deputații din delegațiune. Recunosce că cele alte afaceri ale Bohemiei, comune cu ale celoră alte țeri ale monarhie, se vor ă — regula fără amestecul Ungariei. Afacerile țărei vor fi regulate de către ună congresă, compusă din deputați bohemi. Suma contribuțiunilor se va fișa de către dieta bohemă. Aceașî dietă va fișa suma cheltuielelor comune. Se va institui ună Senată, pentru resolverea litigiurilor dintre țeri, ca și dintre congresul deputaților și dietă, și pentru deliberarea și modificarea legilor fundamentali. Pentru afacerele’I interiore, Bohemia va ave proprii săi miniștrii. Constantinopole, 8 Octombre. — Epidemia holerei se consideră ca terminată. Paris, 8 Octombre.— Consiliul de resbelă a condamnată pe Rossel din maoă la morte. Berlin, 8 Octombre. — Ministrulă de finanțe al Franciei a sosită aci. (Servițiulă privată ală Monitorului). Versailles, 5 Octobre.— Pouyer-Quertiera plecată ierioară la Berlin. Prusianii au reîncepută ieri dezertarea departamentului Oise. Paris, 5 Octobre. — Ministrul financielară a plecată la Berlin. Prusianii părăsescă departamentul Oise. Cestiunea convențiunii vamale se află finalminte regulată. Madrid, 5 Octobre. — Nouă cabinetă supt președința lui Malcampo s’a formată definitivă. Manuel Gomez s’a numită la numită la afacerile estemóre. Versailles, 6 Octobre.— Pouyer-Quertier Bucnrescî, ă79 După sentința fără cruțare și fără apelu dată de detentorii de obligațiuni Strousberg contra guvernului actuale, sentință despre care amă vorbită în numerală trecută, ne era peste putință se credemu ca ânsușî acești? guvernă se va grăbi a da elă în contra’uă sentință d’uă însemnătate âncă multă mai mare, mai zdrobitóre . Isgonirea limbei francese din licee și impunerea ea obligătore a celei germane. E că cumu ne dă pe faclă, fără rușine și fără temă de indignarea generale, programa regimelül actuale. Ecă ce ultragiu simțului tutoră Românilor, éca ce desfidere sângelui și aspirațiunilor nóstre nu se sfiesce a da acestă regiune străină. Cândă spunem că guvernulă, născută din bătaia din picioră a consulelor prusacă, nu putea se aibă nici ună simțimentă românescă, nu póte de câtă se umilescu pe fiăcare și demnitatea națiunii române inaintea stăpânilorü séĭ, și inamici de morte al gintei nóstre, cândă spuneamă că ună asemene guvernă nu putea fi de câtă vermele rozétorii ale pangermanismului introdusă prin violență în anima națiunii nóstre latine, cândă spuneamă că acestă verme se va sili se sape, se sfâșie necontenită acesta blândă și multă răbdătore animă pentru a amorți în ea și simțimentulu naționale și marea parte ce ocupă simpatiele ce trecu prin ea cu fiecare picătură de sânge, cândă spuneamă că misiunea acestui guvernă nu póte fi alta decâtă d’a servi de cadă toporului pangermanismului, eramă acusați de unii, de pasiune politică, eramă acusați că facemă oposițiune sistematică. Ei bine, cine s’ar mai pute îndoui acumă de durerosulă adevără? Cine ar mai putea zice că prevederile și deducerile nóstre au avută altă motoriă decâtă simțuri naționale, care ne zicea că acestă ministeriă, adusă noptea și contra voinței și simțământulă țărei, este agintele pangermanismului, pusă în sînulă și ’n capulu națiunii române ? ,Limba a Qisit ilustrulu Quinet, vorbindă despre Români, limba este titlulă loră de nobleță în miijlocu poporelor barbare.“ D’aceaa în limba nostră aă cătată se ne lovescă. Toți aceia cari au avut de scop desnaționalisarea, nimicirea nostră. Austriacii puneau limba soră ca obligatorie în tóte scólele române de peste Carpați, pentru ca ea se parvină, încetă încetă, a corupe p’a nostră, și cu densa și simțimântele nóstre naționali. Ungurii, mai multă încă, impună limba soră în scólele române și ’n tóte relațiunile interne ale Româniloru cu autoritățile țere. Toți sciu bine c’acesta este celă mai puterică miijlocă de desnaționalisare. Cel cari aă pusă în scólele române limba francese ca obligatorie după cea română, aă avută de scopă a ne ’nvăța se cunoscemu și se iubimu uă soră puterică, totu-de-una gata a ne alerga întru ajutoră, totu-dé-una cu inima și bradele deschise iubirii și păsuriloră nóstre. Ca limbă a unei surori mai mari și mai culte, ea cultivă p’a noistră făr’a o desnaționalisa, o perfecționază făr’a o corupe, înalță și călesce simțământele române, în consciința măririi și geniului gintei latine, care planază asupra nostră a tuturoră: Francesă, Italiană, Spaniolă, Română, Portugesă. A isgoni limba francese din licee și mai cu semn a o înlocui prin cea germană, este apoi depărtarea nostră, și cu spiritulă și cu anima, de singura putere la care amu găsită și vomă găsi totude una uă susținere neinteresată și eficace, de singura divinitate latinismulu, in numele căreia se potă împlini frumósele nóstre destinate ; este apoi isolarea noistră, lăsarea nostră, lipsiți de orice susțiitori naturali, la discrețiunea cavaleriloră teutoni ș’a răpitoreloră fară scopuri. E că măreța misiune ce este impusă regimelur actuale de stăpânii sei teutoni! Ș’atâtă este elu de orbă în servila’ supunere, atâta își perde capul ă la ordinele și bătaia din picioră a stăpânului, în cată credându-se destulă de tare pentru a ’ncerca lovirile cele mari contra națiunii române a și propusă prin consiliulă seă permanente de instrucțiune, făcută și refăcuta pentru acestă scopă, a și propusă. Isgonirea limbei francese din licee și impunerea limbei germane ca obligatori. Vomă reveni adesea și chiar amâne printr’un articlu speciale asupra acestei însemnate cestiuni. Și vomă vede dé cá pene în fine va cuteza cineva a comite acestă crimă de ses-națiune. „In actuala situațiune a țereî nóstre, trebuie, din contra, ca sufletele se se incarneze mai multă de câtă ori cândă cu principiile de devotamente naționale și se’și regăsască resursele din ideia francese. „îmi iubescă pré multă țara, ca se sacrifică uă parte órecare din prosperitatea séfi din puterea iei pentru uă sistemă, oricâtă de generosă ar fi, sau s’ar pare că este: „Gambetta.“ Ce se mai póte adăuga la asemeni declarări de principie? . . Nimică altă de câtă că, decâtă națiune pe deplină liberă de 40 de milióne, remasă totă marea națiune, cu tote nefericirile iei, nu’și póte regăsi sorgintele puterii iei, de câtă numai in „ideia francese,“ numai „în principiele de devotamente naționale,“ cu câtă mai multă uă națiune mică și înconjurată de inamici, ca a nostră, are nevoie d’a concentra numai în sine întrega energie a simțimântelor, séie esclusivă române și latine! Déci este adevărată că pentru marea Francie „idei vage și pre idealisă de „ efectu sicuru d'a șterge iubirea de „patrie și datoria responsabilității civice,“ cu câtă mai multă acésta este adeverată pentru România! ■f Denunclândă faptulă, oservămă că ce în adevĕra pedepsit de justiția guvernului actuale este numai socia și micuță copilă ală ucisului prin torturi; soră numai li se impune necontenită, pe lângă tortura perderii unui sociă și părinte, și oribila tortură a femei; ucigașii, afară de unulă singură, și mai cu semn cel după instigarea cărora s’aă condusă iei, semănă inviolabili, ba și la onoruri, ca totă ce este inviolabile. Nu afirmămă: nu vor ă reeși trădătorele scopuri ale regimului actuale, căci bate, bate tare vântulu si roțimânteloru naționali. Se umflă pânzele navelor ce de multă zăceau în portă, chiară cele oprite pe nisipă se urnescă, cei ce nu se simțiau mișcați de idei nelămurite pentru denșiî, căci ele nu vorbiaă directă animeî loră patriotice, voră simți-o că bate puterea tinereții cândă se voră vorbi numai simțimentele și ideiele naționale, și cândă totăd’uă dată voră vede măciuca pangermanismului îndreptându-se asupra capului soră și silindu’I a se refugi suptă singurulă scuză de salvare, pe care stă scrisă: Românismu, Latinismu. Ș’acumă nu voră mai cuteza se se producă acusările de esclusivismă barbară, de idei anguste și egoiste, cândă ânsușî marea figură care apăru în nenorocirile Franciei din 1870, ânsuși Gambetta, care singură a fostă la înălțimea celei mai grele situațiuni, care a contribuită mai multă de câtă oricare la salvarea onorii Franciei, cândă ânsuși Gambetta care ocupă în Cameră loculă partitei celei mai înaintate, fuce următorele, într’uă epistolă către Congresulu de pace din Lausanna: „Eă n’am fostă nici-uă dată partizană pré viu ală ideieloru și principieloru cosmopolitismului. Ele cuprindă în sine ună ce pre nelămurită, pré ideale, cu tóte că au unele părți strâlucitore și speciale. Credu că celú mai sicurv efectu alülorii e d’a șterge sou d’a pré micșiora amórea de patria și datoria responsabilității cetățienescî. Tocmai aci este loculă de a da cititoriloră uă lămurire, nu atâta pentru a’i convinge de cea a ce suntă de sigură deja convinși, ci pentru a închide inamicii oră nostrii calea oricăroră esploatări deleale. In numerulă nostru de ieri a apărută ună articlu] intitulată Direcțiunea cea nouă din Iași, și supsemnată cu inițiala V. Oricine a trebuită se ’nțelegă că nu ideiele redacțiunii Românului esprime acelă articlu, ci totaonarea ca și responsabilitatea ideieloră esprese revine numai autorelul seă. Articlul ă s’a publicată fără cercetare prealabile, considerată fiind ă ca continuarea, pe acelașă termu și prin aceleași idei, a unui șiră de articoiî purtândă acelașă titlu. Astăferă nu noi puteamă publica nesce apologii pe care nu le putemă aproba; nu noi puteamă crede că facemă să laudă cuiva Qicéndü c’a „reclamată „contra născândei scule românisătore din „Ardele.“ Din contra, ar fi cea mai mare insultă ce i-am putea face, acuzându’lă c’a putută reclama contra unei asemenea școli naționale, devenită sfântă și prin faptulă c’a născută și s’a manifestată luptă întreita surie de destaționalisare a Ungurilor, Slaviloră și Nemțiloră. Fabula Găștelorii, una din cele mai sceptice și mai slabe, în tóte privințele, ale lui Donici, noi n’amu putea o considera decâtă ca uă deplorabile derîdere a simțului nostru de strănepoți ai glorioșilor legionari Români; prin urmare, nu noi amă fi putută face să laudă cuiva d’a o fi inspirată, și încă mai puțină d’a o găsi demnă se fiă pusă în oposițiune cu principiele reacționare și neromâne ale pretinsei direcțiune noue din Iași. Publicămă mai la vale uă plângere amară a văduvei nefericitului Iosefă Ionescu, ucisă în torturi. Ea ne spune că deși este probată că bărbatul ăscu a fostă ucisă intr’ună modă oribile, deși a stăruită pe la toți miniștrii cari aă numită sau îngăduită în funcțiuni omeni capabili d’a comite asemeni crime, totuși n’a putută dobăndi nicăirî nici ușurarea suferințeloră sale morali și materiali, sus sineza te și vei fi ABONASEA IN BUCURESCI, la Administrațiunea diadalai. IN DISTRICTS, la corespondinții se» și cu p. ș Pentru Anunținuta la adresa la administrație" LA PARI6 Pentru d. Darray-Hallegram, 5. «t Mieoud, 7 Ba Popovici, Stai» și V Simpatii pentru Prusia!!! Gazetta de Augsburg, din 27 Septembre, Ziua aniversării capitulațiunii Strasburgului, publică un scrisore din Alsacia, care constată că nici pene astăzi, adică după ună ană de la fatalele evenimente, Germania și poporul germană n’au câștigată nici ună terema în simpatiile alsaciane. . „Lucrarea de reconciliare, (jice corespondintele gazetei, n’a făcută nici un p regresă și, un adevérü, se pare că capitulațiunea Strasburgului datază de ieri numai căci totala e de făcută din nou. Spre a nu fi apusați că vedemă lucrurile pro în întunerică, acesta apreciare nu corespunde din nenorocire decâtă numai realității lucrurilor. Amători maline se păstrămă tăcerea și se nespăimă, cumă se zice, rufele între noi, déru.... la ce folosesce acestă tăcere, cândă fepteie vorbescă tare ele ânsese“? Corespondintele gazetei conchide conjurândă pe guvernulă prusiană d’a se pune la lucru fără ’ntărijlare, décá voiesce se repare timpulă perdută și d’a șterge amara impresiune a displăcerilor, ce au cuprinsă pe unii dinamicii Germaniei pe care ’i póte ave în Alsacia. (LiAvenir national).. Ungaria în elisa aeriale din Austria. Frământările ce se producă în vecinată imperiă austro-maghiară nu sunt fără importanță. După exemplul Boiemiei, Galiția se rădică și dânsa cu pretensiuni de sMasf-autonomiă. Câtă despre Ungaria —Jice Independința belgică — ea ascepta ca evenimintele schimbate se ’și urmeze cursură. Orice însemnată ’n organisațiunea politică a unei jumătăți din imperiu, i-ar da dreptul ă se declare căderea pactului dualistă și unirea personale. Ungaria are totă interesulă d’a nu s’amesteca ’n conflictul care se agită dincolo de Larta, de ș’ar pute fi ispitită, se profite de incidintele ce sară produce ’n acestă conflictă spre a’I asigura pe deplină independința și a-I separa daci ’nainte destinele selectate Austriei. Acastă perspectivă va pune pe gânduri seriose, în cele din urmă, pe ómenii politici cari țină în mână sortea monarhiei austro-ungare. Oricum ar fi, sfîrșitul crisei actuale e necunoscută. Numai viitoru ne va pute face se vedemă deca cumü va noroculă tradiționale ală casei d’Austria nu va ’ntorce spatele ’n aceste ’mprejurărî, spre a salva monarcia. Rusia și Roma capitale. Foile oficiase din Sant-Petersburg anunță că guvernul rusă a dată ordine ambasadoreluscă pe lângă curtea Italiei, comitelui Uexkull, de a-șî stabili reședința ’n modă permanente la Roma.