Romanulu, octombrie 1871 (Anul 15)
1871-10-09
874 ROMANULU 9 OCTOMBRE 1871 SOCIETATEA ACADEMICA ROMANA ȘI DICȚIONARIULU LIMBEI. De curendu s’au pustit în venerire două fascicule din Dicționariulu limbei române, pe care, după ’nsărcinarea dată de societatea academică română, îl fi elaboreza d-nii A. T. Laurianu și I. C. Masimu. Aceste două fascicule cuprindu litera A și parte din B, apoi s’a publicată și on fasciculă din Glosariu, care cuprinde vorbele din limba română, străine prin originea sau forma loru, cumü și cele de origine îndouiasă și care este amăsuratü cu literile corespunzătóre din dicționariu, formândü unü apendice la acești, și intrându în aceleași condițiunî. Conformi regulamentului ce societatea academică ’și-a stabilită încă de la 1869 pentru compunerea dicționariului limbeî române, lucrarea, ale cărui începută a eșită acumă la lumină, este numai ună ,proiectil, care se va cerceta, amenda și îndrepta de către societate, pentru că uă a doua edițiune se poată deveni opera colectivă a societății. Ense chiară în sesiunea d estimpă s’aă produsă în sînulă Academiei române, desbaterî asupra proiectului în cestiune, pe care credemă că publiculă română ’să va citi cu interesă, și d’aceaa vomă reproduce procesele verbale a două din ședințele în cari s’aă urmată aceste discusiuni. SOCIETATEA ACADEMICA ROMANA (Secțiunea filologică) Ședința din 4 Septembre, 1871 Membrii presinți din secțiunea filologică : d-nil Laurianu, președinte, Masimu, Siona, Romanü și Caragiani, asistânda și membrii secțiunii istorice d-nil Hodoșiu, Odobescu, Bariță, Crechiă, Papiu, precum și d. P. Poenaru, după decisiunea luată ca toți membrii societății se iea parte la cectiunea Dicționariului, în secțiune filologică. Supt președința d-lui Lauriand, se deschide discusiunea generale asupra proiectului de dicționarist, depașit de comisiunea lesicografică, compusă de d-nii Lauriann și Masimü. D. Roman îi cere ca acestă comisiune comunice societății observațiun le se!e asupra materialului de Dicționarul ce s’a depasü în manuscriptul de unii din membrii societății ca colaboratori, chiar în sesiunea actuale. D. Papin întâmpină că, ordinea zilei fiindu discusiunea asupra proectului imprimata, propunerea d-lui Romani remâne a se considera numai cipl ce acesta va fi terminată. D. Masimu susținend fl pe d. Papiu, societatea intră în discusiune. D. Hodoșiu, luând fl cuvântule,Jice . Anul Il trecută, când comisiunea lesicografică a presintatfl cinci cele tipurile, trei de Dicționariă și douő de Glosariu, și secțiunea filologică a intrată în cercetarea loră, mi-a ducit aminte c’am fi făcută observarea : decă cercetarea nostra se estinde numai asipra modului scrierii Dicționariulii, adică asupra cesiunii dacă fiecărui cuvântă s’arată etimologia lui, traducțiunea în limba latină, semnificațiunea lui atât și generale câtă și speciale, diversele accepțiuni, figurarea lui în frase, în contrucțiunu etc. etc, conformă regulamentului pentru publicarea Dicționarului puntură 18, sau că cercetările nóstre se vom extinde ș’asupra ortografiei ce s’a urmată în publicarea celorű cinci cele tipărite, ce ni se presintaseră ? Și se afl că la acastă observațiune a mea, d Papufl a emisă opiniuna, opiniune ce s’a §i aadoptată, că cercetările iostre se urmeze în amendouă direcțiunile. Și așia s’a urmată, Amu luată lucrarea la revisiune, o amu îndreptată, o amu modificata, o amu adoptata, și a lostă b'ne. Astă dl éosé, cându voimu a intra în cercetarea proiectului de Dicționario și Glossariu ce ni se presintă, vedemu înaintea nóstră nu numai unu materiale pură și simplu de Dicționariu ca în anulü trecuta, ci ne vedemu în fadă cu titlulu cărții, c’uă dedicațiune, c’uă prefațiune, cu cele cinci cele examinate ană, retipărite sau reeditate esto-timpu, și pe lângă acestea aucu cu vre câte-va cóle asemeni celorü cinci cele din anulü trecuta. Cându ne vedemu faciă cu atâte lucrări, trebuie se ne întrebămu: cumu se intrâmă în cercetarea lorfi, de unde se ’ncepemu ? Oii de unde amă începe, eu credu că mai ântâiu trebuie se ne spunemu observațiunile nóstre generali. Și eu de acea a ’mi iéu voia d’a ’ncepe de aci. a) . Începu de la titlu lu publicațiuniî ce ni se presintă, și observă înainte de tóte că frasa „elaborata de A. T. Laurianu și I. C. Masimu“ nu este corectă, pentru că proiectulu de Dicționariu și Glosariă nu este elaborată, elă nu se elaboreză numai de domniaforă, că și ceialți membrii sunt colaboratori ai Dicționariului; așaderă DicționariulQ este séu va fi elaboratu de toți membrii colaboratatorî. Déjà domnia loru mai suntü âncă și membrii al comisiunii de redacțiune; de aci eu credu că terminulü celu mai corectü, ce s’arü puté pune ín titlulu publicațiunii proiectului de Dicționario, arü fi cuvêntura redactată în locu de elaborato. b) . In câtă pentru dedicațiune, departe ca se nu voiescu și eu a se dedica opusu memoriei lui Evangeliu Zappa, dară comisiunea de redacțiune n’a fostă însărcinată cu facerea dedicațiunii; ea credu că societatea și-a reservată se-și d’a lua conclusiune în privința acesta, până atunci comisiunea de redacțiune nu era în drept, a o face. Dictioațiunea se va pute face atunci, când Intregii proiectulu de Dicționarul va fi trecuta prin revisiunea societății și respective a secțiunii filologice, și cândü, adoptată uădată, elă se va publica supt firma societății nóstre, nu ca proiectă, ci ca „Dicționariulu Academiei“ conformă regulamentului. c) . Asemenea nedumirireamă și în respectul prefațiunii. Oricâtă ară jice cineva că prefațiunea de la proiectulu de dicționariă nu privesce pe societate, ci numai și numai pe membrii comisiunii de redacțiune, ea nu voiă pute fi nici uă dată d'acésta părere, pe câtă limpă prefațiunea sa tipărită cu spesele societății. Au se póte tipări ceva cu spesele societății, fără autorisațiunea iei ? Sau că prefațiunea nu s’a tipărită cu spesele societății? Una din două. Deja membrii comisiunii de redacțiune se fupt scriă la prefațiune ca însărcinați de către societate; ceea ce in faptă nu este asta, pentru că societatea în privința acesta n’a luată nici uă conclusiune, ea a însărcinată pe comisiune pură și simplu cu examinarea lucrăriloră de Dicționario, cu redacțiunea lui, și cu nimică alta. Prefațiunile de regulă se facă după terminarea opului; și aci, ca și la dedicațiune, ea crede că societatea și-a reservată sie și a delibera asupra acestei cestiuni. In prefațiune, după mine, trebuie a se arăta conclusiunile ce societatea a luată pentru publicarea Dicționariului, planulă ce ea’ști’a făcută pentru elaborarea și tipărirea lui, bărbați! cari au colaborată la elă, autorii și opurile de cari s’au servită în confecționarea Dicționariului, modulă de scriere ce s’a adoptat de societate și s’a urmat, în publicarea lui, și alte măsuri ale societății, rela’ive la Dicționariă. In pref’ațiunea ce ni se presintă la proiectulü de Dicționariă nu este nimică din tóte aceste; ea ne oferă planuli ce comisiunea și le-a făcută, era nu acda pe care societatea la dată, în speciale, la partea 111, d.spre ortografia cuvinteloră, ea nu este alta decâtQ multu-puținu proiectulu de ortografiă română propusă, diéra nedesbătută încă întregii în sesiunea anului 1867 (T. I, pag. 72, etc). Conchidă că acestă profațiune nu trebuia se se facă. d). In câtă pentru cele cinci cele examinate anulu trecută de secțiunea filologică, ’mî permită observațiunea că la retipărirea sau reeditarea loră din est atimpu, comisiunea lesicografică n’a observată modificările, observările și conclusiunile secțiunii filologice din anulă trecută, după cumü cere regulamentulu pentru publicarea Dicționariului. Dacă se va cere, voiă aduce și exemple. c). In urmă mai adaugă că, in cursul cercetării cea urmată anula trecută asupra proiectului da Dicționario, vă remasa unele cestiuni reservate discusiunii. Ele pene astă și nu s’aă desbatută. E că unele din aceste cestiuni: Cumü se se scrie cuvintele ca: ținu, cățelandru, etc; cuvintele după, că, pene, etc; cuvintele amendai, doe, noe, etc; cuvintele terminate în le precum: formale, materiale, etc; cuvintele ca Dunăre, minte, bunătate, etc. în Genitivulă și Dativula singulară, cu douî ii séu cu ei ? Cuvintele ce accrescimentü,abalutóre, tacunda, facúndo și alte analoge, cum sén e séü i ? terminațiunea one, sone sén che, iune; forma gramaticale în desinințele enle, enta, seu inte, vitia, iintia, etc. forma decurră, accurru seu decurgă, accurgu etc; decă cuvântulu cela altă se se intercale pentru euloaiă unul ca celalaltă, etc; décü cuvântulu prin se se scrie cu aurostrofu prin după analogia lui d’in etc. Tóte acestea, și încă altele, au remasa reservate discuțiuni. Pentru acta mi-amü pust întrebarea la începutu,— de unde ’ncepema ? După aceste observațiuni generali, nu voiă lua voia mai a represintă că propunere. D. Sion pe lângă cele dise de d. Hodoșifl, adauge că dlui n’a ’nțeles nici uă dată lucrarea Dicționariului în modula cumü s’a lucrată de comisiune, că în Alosariu a înțelesă a se pune cuvintele destinate a se proscrie din limba, éra nu acele cari au prinsă rădăcină adâncă în limbă, acele care țină și chiară de istoria țoreî, de legislațiunea sea și de datinele séle, conchide dicénda că vede c’acésta provine d’acolo, că regulamentulü n’a presiptit regulele pentru totă techologia Dicționarului, și, cerându se se numească uă comisiune care se ia în revisiune regulamentulu acesta. D. Urechiă doresce întrunirea Dicționarului cu Glosariul și revisuirea regulamentului, păstrându-se unu semnu pentru cuvintele ce le aru crede demne de a fi escluse. D. Masimu ca membru al comisiunii Jesicografice, dice câ’I vine forte greu a respunde la atâtea cestiunî d’uă dată, că e bine se se desparță materia de discuțiune, căci fiecare punză reclamă seriese desbateri. D. Papiu cere a se lăsa discusiunea pe calea pe care a apucată și se se asculte observațiunile generale ale tuturorii membrilor, ori despărțirea materiei în punte distincte se va face mai pe urmă. D. Odobescu, luându cuvântule, spune că precum ad-sea n’a participată în anii precedinți la regulamentulu și la decisiunile luate în privința Dicționarului, nu se póte socoti ca obligată la observarea loră éosé d-lui, după ce a studiată cu atențiune tot ce se atinge de lucrarea Dicționarului, atâtu în Analele societății câtă și ’n celele tipărite de comisiunea lexicografică, a putută constata că obligațiunile reglamentului se reducă la forte puțină lucru în privința sistemei ce are să urmeze comisiunea în lucrarea sea. cáta despre decisiunile luate în ședințele sesiune! trecute asupra unorü ponturi din proiectul d-lui Lauriann și Masima, s’a încredințată că multe, forte multe din ele n’au fostă aplicate, și, voindu a’și da sema de acestă procedere a comisiunii, după unu studiu minuțiosă, a dobândită încredințarea că comisiunea actuale a adoptată în lucrarea sea uă sistemă bine caracterisată, de la care nu s’arü pute abate fără d’a sacrifica armonia părțiloră ce-o compună. Acea sistemă, pe care d-sea se grăbesc e a declara că ne admite ca cea mai nemerită, tinde, într’unui modă evidinte, a presintă în lucrarea Dicționariului romanü nu atâta limba asta felu precumu ea se află adi scrisă și vorbită de către națiunea română, ci asta-felu precumü se pare d-lorit membrii al comisiunii ce ar trebui se devină, păstrându unele eleminte actuali și admitându multe altele nouă, atâtu ca cuvinte, câtă și ca forme. Acesta este un sistemă pe care póte cineva s’o priméscu sau s’o lepede, dérü a veni s’o amendeze prin decisiunî parțiali, date în pripă disensiunii, astafelu încâtă se nu flă nici-uădată sicuru că uă modificațiune introdusă într’unu loc și va fi aplicată și la altă casă analogă, a voi ca prin unu repede oamenii se se alegă bunuri și reulü din acela sotă combinată cu uă mare putere de erudițiune și cinară uneori — trebui s’o mărturisască,— eu órecari avânturi de imaginațiuni, se pare clui Odobescu a fi oă lucrare inutile care nu póte da nici una resultata practică; printrea sa numai se strică, se desfigureză sistema concepută de autoritici și nu se póte de feri realisa, că lucrare seriptă, făcută după uă sistemă nici contrariă, nici măcară apropiată de a d-lorit. Totulu se yganduce la ună ce fără formă și fără caractere. Din acestea conchide că d-nii Lauriano și Masima au fostă consecință păstrândă în retipărirea de estü-timpu lucrarea d-lorit mai cu totulă conformă cu cea de ană, și adauge că este încredințată că acestî onorabili autori al proiectului de dicționariu voră renunța cu totul ă la lucrare, îndată ce societatea le-ară impune se lucreze altu felu decâtă conformă opiniunilor filologice ce ’și le-au dobândită prin studiu și cugetare. Este dérü lucru pană a cerca se’I obligáma pe d-lorü a’și modifica opera, în care vedemu limpede și lămurită sistema bine caracterisată ce conduce. D. Odobescu cnse nu se póte ’mpăca cu acestă sistemă, care i se pare forte multă diverginte de tendința ce trebuie se se urmeze în dicționarială academică al fi limbei române. Constată totă d’uă dată c’acesta dicționariă nu se póte elabora decâtă în urma unor lucrări preparatorie, cari neapărată trebuiescü făcute, și, fiindü că d-lul crede că sistema adoptată de membrii actuali al comisiunii lesicografice nu este cea mai apropiată de acea care trebuie se domine în opera definitivă, vedendu apoi că mai mulți din d-rnii membri al societății au pregătită și dforit materiale pentru proiectulă de dicționariO — și anume d. Hodoșiă literile I,I, K, d. Bariță literile L și M., d. Urechiă literire N și O, d. Sion litera P, în fine d. Română s’a îndatorată a da la iernă literile F, G, H, era d-Iü N. Ionescu parte din litera S —, vedendu totă acestü materiale adunată, d. Odobescu crede ca ae fi multă mai nemerită ca societatea se renunțe la uniformitatea proiectului de dicționariă ce-o prescrie reglementulu, d’a aboli tóte regulele restrictive ’n acesta și d’a tipări pe viitoru și cu grăbire diferitele lucrurî ce s’au adunată și se vor mai aduna, astafel, precumü le au produsă autorii lor, fără a se mai supune la revizuirea comisiunii lesicografice, care ar trebui se le dea unü caracteră uniformă; pentru acesta aca comisiune se va reduce la unu simplu corectare de tipărire. Cu modulă acesta, negreșită că n’avemu pretensiunea d’a jice că se va produce d’uâ camudată una dicționariă, dérü vomă dobândi în curénda unu abundinte materiale ală limbii, în care pe lângă marea mulțime de cuvinte române, ce se vom afla acuma pentru prima oră adunate în acea lucrare pregatitóre, vomü vede și diferitele sisteme propuse de mai mulți bărbați de litere distinși ai României pentru întocmirea și redactarea dicționarului academică. Din confruntarea acestora sisteme, publiculu română și societatea nóstru ’șî voră pute lămuri mai bine ideile; observațiunile vor pute concurge din tote părțile asupra acestora materiale variate și cu multă mai mare înlesnire va pute atunci societatea academică se-și stabilescă oă programă bine precisată, bine specificată, mesită pe bine enumțată și bine ’nteexemple culese din materialele multiplu ce’i va sta ’n facă și din diversele observațiuni care se vorü fi adunate. După stabilirea unei asemenea programe, va pute ’nsărcina pe mulți sau mai mulți literați a elabora una dicționara practică, care se va Intra forte ușioru după sistema ce ’și va fi fisata, după ună comună acordă, societatea academică. Pentru aceste cuvinte, d. Odobescu propune a se desființa reglementul, votată la 1869, a se învița d-niî Lauriann și Masimă se urmeze în deplină libertate lucrarea d-loră lesicografică, în marginea literelorü B. C. D. și E.f a se tipări astfel, precumü s’au depusă, părțile din dicționară aduse și cele cari se voru mai aduce de către ce-l-lalți colaboratori, fără de nici uă schimbare, a se împărți câtă mai curându pe la alți colaboratori literele ce nu se află încă în lucrare, pentru ca se se termine ș’acelea câtă de hite; și i’n fine a se trage acesta magasin i lesicografică nu în numeră de 4,000 esemplare, ci Intr’una numera câta de redusă, fiă chiarü și 500 numai, pentru ca elă se ctvie mai multă ca temă de observațiune la omenii literați de câtü ea uă carte practică și populară, și pentru ca se fiă mai curândű simțită obligațiunea d’a procede la lucrarea definitivă a dicționarului academică, pe care d-lul socotesce că societatea Țară pute da publicului chiar după unii termeni de cinci sau șese ani. D. Caragiani nu se pute uni cu sistema d-lui Odobescu, reflectândă că astfel, s’arü pute face uă operă fără unitate, ceea ce i se pare ilogică. D. Odobescu urmezü arătându că lipsa de uniformitate în proiectă nu i se pare a fi una inconveninte, ci, din contra, proiectulu fiindü destinată numai a servi ca materiale la lucrarea definitivă, dlui crede că, din mai multe proiecte felurite, sară pute trage mai cu alesnire uă lucrare, întrunindă mai multe prefacțiuni, fiindu că n’arü fi tocmai economica, nici în privința banilor și, nici în a timpului, d’a se da supt țipară, cu fondurile societății, mai multe proiecte complete de dicționară și, fiinducă, afară d’acesta, totü omul ă pate în una sau câteva litere din alfabeta se ’și arate pe deplină ideia ce ’șî a formată despre ’ntocmirea unui dicționaru, d-lul susține că și timpul ă și spesele ar fi cruțate, publicându-se îndată de societatea academică acele trunchiuri de materiale, avându fiecare caracterulu autorelui seu. Este încredințată că între ele se voru învedera sisteme diverse și póte chiar cu totulu diverging, căci nu’i vine a crede că toți literații români, cari facă parte din societatea academică, se fiă d’unii radicalismü asia de transcendentale precumü suntu autorii celor 15 cele tipărite, carti în litera A, asupra unur totale de 2468 cuvinte, au admisă numai 460 din cuvintele ușitate în totü poporula română — 57 cuvinte numai repetițiuni, — pe lângă 1661 neologism!, din cari uă bună parte n’au fostă âncă nici scriși, nici pronunțați péné acuma de Români, éra alte 280 cuvinte, din cari numele de origine curată latină, le au lepădată la glosară, ca nedemne d’a figura mai multă in limba cultă a Româniloră,