Romanulu, octombrie 1871 (Anul 15)

1871-10-09

874 ROMANULU 9 OCTOMBRE 1871 SOCIETATEA ACADEMICA ROMANA ȘI DICȚIONARIULU LIMBEI. De curendu s’au pusti­t în v­enerire două fascicule din Dicționariulu lim­­bei române, pe care, după ’nsărci­­narea dată de societatea academică română, îl fi elaboreza d-nii A. T. Laurianu și I. C. Masimu. Aceste două fascicule cuprindu litera A și parte din B, apoi s’a publicată și on fasciculă din Glosariu, care cu­prinde vorbele din limba română, străine prin originea sau forma loru, cumü și cele de origine îndouiasă și care este amăsuratü cu literile corespunzătóre din dicționariu, for­­mândü unü apendice la acești, și intrându în acelea­și condițiunî. Conformi­ regulamentului ce so­cietatea academică ’și-a stabilită încă de la 1869 pentru compunerea dic­­ționariului limbeî române, lucrarea, ale cărui începută a eșită acumă la lumină, este numai ună ,proiectil, care se va cerceta, amenda și în­drepta de către societate, pentru că uă a doua edițiune se poată deveni opera colectivă a societății. Ense chiară în sesiunea d­ es­­timpă s’aă produsă în sînulă Aca­demiei române, desbaterî asupra pro­iectului în cestiune, pe care cre­­demă că publiculă română ’să va citi cu interesă, și d’acea­a vomă reproduce procesele verbale a două din ședințele în cari s’aă urmată aceste discusiuni. SOCIETATEA ACADEMICA ROMANA (Secțiunea filologică) Ședința din 4 Septembre, 1871 Membrii presinți din secțiunea filolo­gică : d-nil Laurianu, președinte, Masimu, Siona, Romanü și Caragiani, asistânda și membrii secțiunii istorice d-nil Hodoșiu, Odobescu, Bariță, Crechiă, Papiu, precum­ și d. P. Poenaru, după decisiunea luată ca toți membrii societății se iea parte la cectiunea Dicționariu­lui, în secțiune filo­logică.­­ Supt președința d-lui Lauriand, se des­­ch­ide discusiunea generale asupra pro­­iectului de dicționarist, depașit de comi­­siunea lesicografică,­­ compusă de d-nii Lauriann și Masimü. D. Roman îi cere ca acestă comisiune comunice societății observațiun le se!e asupra materialului de Dicționaru­l ce s’a depasü în manuscriptul de unii din mem­brii societății ca colaboratori, chiar­ în sesiunea actuale. D. Papin întâmpină că, ordinea­­ zilei fiindu discusiunea asupra proectului im­primata, propunerea d-lui Romani remâ­­ne a se considera numai ci­pl ce acesta va fi terminată. D. Masimu susținend fl pe d. Papiu, societatea intră în di­scusiune. D. Hodoșiu, luând fl cuvântule,­­Jice . Anul Il trecută, când c­­omisiunea lesi­­cografică a presintatfl cinci cele tipurile, trei de Dic­ționariă și douő de Glosariu, și secțiunea filologică a intrată în cerce­tarea loră, mi-a ducit a­minte c’am fi fă­cută observarea : decă cercetarea nostra se estinde numai asipra modului scrierii Dicționariuli­i, adică asupra ces­iunii dacă fie­cărui cuvântă s’a­rată etimologia lui, traducțiunea în limba latină, semnificați­­unea lui atât și generale câtă și speciale, diversele accepțiuni, figurarea lui în fra­se, în co­nt­rucțiunu etc. etc, co­nformă re­gulamentului pentru publicarea Dicționa­rului puntură 18, sau că cercetările nóstre se vom extinde ș’asupra ortografiei ce s’a urmată în publicarea celo­rű cinci cele tipărite, ce ni se pre­si­ntas­eră ? Și se afl că la acastă observațiune a mea, d Papufl a emisă opiniun­a, opiniune ce s’a §i a­­adoptată, că cercetările i­ostre se urmeze în amendouă direcțiunile. Și așia s’a ur­mată, Amu luată lucrarea la revisiune, o amu îndrepta­tă, o amu modificata, o amu adoptata, și a lostă b'ne. Astă­ dl éosé, cându voimu a intra în cercetarea proiectului de Dicționario și Glossariu ce ni se presintă, vedemu îna­intea nóstră nu numai unu materiale pură și simplu de Dicționariu ca în anulü tre­cuta, ci ne vedemu în fad­ă cu titlulu cărții, c’uă dedicațiune, c’uă prefațiune, cu cele cinci cele examinate ană, retipă­rite sau reeditate esto-timpu, și pe lângă acestea aucu cu vre câte-va cóle asemeni celorü cinci cele din anulü trecuta. Cându ne vedemu faciă cu atâte luc­rări, trebuie se ne întrebămu: cumu se intrâmă în cercetarea lorfi, de unde se ’ncepemu ? Oii de unde amă începe, eu credu că mai ântâiu trebuie se ne spunemu obser­­vațiunile nóstre generali. Și eu de acea­ a ’mi iéu voia d’a ’ncepe de aci. a) . Începu de la titlu lu publicațiuniî ce ni se presintă, și observă înainte de tóte că frasa „elaborata de A. T. Laurianu și I. C. Masimu“ nu este corectă, pen­tru că proiectulu de Dicționariu și Glo­­sariă nu este elaborată, elă nu se elabo­­reză numai de domnia­foră, că și cei­alți membrii sunt­ colaboratori ai Dicționariu­­lui; așa­deră DicționariulQ este séu va fi elaboratu de toți membrii colaboratatorî. Déjà domnia­ loru mai suntü âncă și mem­brii al comisiunii de redacțiune; de aci eu credu că terminulü celu mai corectü, ce s’arü puté pune ín titlulu publicațiu­­nii proiectului de Dicționario, arü fi cu­­vêntura redactată în locu de elaborato. b) . In câtă pentru dedicațiune, departe ca se nu voiescu și eu a se dedica o­­pusu memoriei lui Evangeliu Zappa, dară comisiunea de redacțiune n’a fostă însăr­cinată cu facerea dedicațiunii; ea credu că societatea­­ și-a reservată s­e-și d’a lua conclusiune în privința acesta, până atunci comisiunea de redacțiune nu era în drept, a o face. Dictioațiunea se va pute face atunci, când­ Intregii proiectulu de Dic­­ționaru­l va fi trecuta prin revisiunea so­cietății și respective a secțiunii filologice, și cândü, adoptată uă­dată, elă se va pu­blica supt firma societății nóstre, nu ca proiectă, ci ca „Dicționariulu Academiei“ conformă regulamentului. c) . Asemenea nedumirire­amă și în respectul­ prefațiunii. Ori­câtă ară­­ jice cine­va că prefațiunea de la proiectulu de dicționariă nu privesce pe societate, ci numai și numai pe membrii comisiunii de redacțiune, ea nu voiă pute fi nici uă dată d'acésta părere, pe câtă limpă pre­­fațiunea s­a tipărită cu spesele societății. Au se póte tipări ceva cu spesele socie­tății, fără autorisațiunea iei ? Sau că pre­­fațiunea nu s’a tipărită cu spesele socie­tății? Una din două. Deja membrii comi­siunii de redacțiune se fupt­ scriă la pre­­fațiune ca însărcinați de către societate; cee­a ce in faptă nu este asta, pentru că societatea în privința acesta n’a luată nici uă conclusiune, ea a însărcinată pe comi­siune pură și simplu cu examinarea lu­­crăriloră de Dicționario, cu redacțiunea lui, și cu nimică alta. Prefațiunile de re­gulă se facă după terminarea opului; și aci, ca și la dedicațiune, ea crede că societatea și-a reservată sie­ și a delibera asupra acestei cestiuni. In prefațiune, du­pă mine, trebuie a se arăta conclusiunile ce societatea a luată pentru publicarea Dicționariului, planulă ce ea’ști’a făcută pentru elaborarea și tipărirea lui, băr­ba­ți! cari au colaborată la elă, autorii și opurile de cari s’au servită în confecțio­narea Dicționariului, modulă de scriere ce s’a adoptat­ de societate și s’a urmat, în publicarea lui, și alte măsuri ale so­cietății, rela’ive la Dicționariă. In pref’a­­țiunea ce ni se presintă la proiectulü de Dicționariă nu este nimică din tóte aces­te; ea ne oferă planuli ce comisiunea și­ le-a făcută, era nu acda pe care so­cietatea l­a dată, în speciale, la partea 111, d.spre ortografia cuvinteloră, ea nu este alta de­câtQ multu-puținu proiectulu de ortografiă română propusă, diéra ne­­desbătută încă întregii în sesiunea anu­lui 1867 (T. I, pag. 72, etc). Conchidă că acestă profațiune nu trebuia se se facă. d). In câtă pentru cele cinci cele exa­minate anulu trecută de secțiunea filo­logică, ’mî permită observațiunea că la retipărirea sau reeditarea loră din est a­­timpu, comisiunea lesicografică n’a obser­vată modificările, observările și conclu­siunile secțiunii filologice din anulă tre­cută, după cumü cere regulamentulu pen­tru publicarea Dicționariului. Dacă se va cere, voiă aduce și exemple. c). In urmă mai adaugă că, in cur­­sul­ cercetării ce­a urmată anula tre­cută asupra proiectului da Dicționario, vă remasa unele cestiuni reservate discusiu­­nii. Ele pene astă­­ și nu s’aă desbatută. E că unele din aceste cestiuni: Cumü se se scrie cuvintele ca: ținu, cățelandru, etc; cuvintele după, că, pene, etc; cuvintele amendai, doe, noe, etc; cu­vintele terminate în le precum: formale, materiale, etc; cuvintele ca Dunăre, minte, bunătate, etc. în Genitivulă și Dativula singulară, cu douî ii séu cu ei ? Cuvin­tele ce accrescimentü,abalutóre, tacunda, facúndo și alte analoge, cum sén e séü i ? terminațiunea one, sone sén che, iune; forma gramaticale în desinințele enle, ent­a, seu inte, vitia, iintia, etc. forma decurră, accurru seu decurgă, accurgu etc; decă­­ cuvântulu cela altă se se intercale pentru eul­oaiă unu­l ca cela­­l­altă, etc; décü cuvântulu prin se se scrie cu aurostrofu prin după analogia lui d’in etc. Tóte acestea, și încă altele, au re­masa reservate discuțiuni. Pentru acta mi-amü pust întrebarea la începutu,— de unde ’ncepema ? După aceste observațiuni generali, nu voiă lua voia mai a re­presintă că pro­punere. D. Sion pe lângă cele dise de d. Ho­­doșifl, adauge că d­lui n’a ’nțeles­ nici uă dată lucrarea Dicționariului în modula cumü s’a lucrată de comisiune, că în Alosariu a înțelesă a se pune cuvintele destinate a se proscrie din limba, éra nu acele cari au prinsă rădăcină adâncă în limbă, acele care țină și chiară de isto­ria țoreî, de legislațiunea sea și de da­­tinele séle, conchide dicénda că vede c’a­­césta provine d’acolo, că regulamentulü n’a presiptit regulele pentru totă techo­­logia Dicționarului, și, cerându se se nu­mească uă comis­iune care se ia în revi­­siune regulamentulu acesta. D. Urechiă doresce întrunirea Dicțio­narului cu Glosariul­ și revisuirea regu­lamentului, păstrându-se unu semnu pen­tru cuvintele ce le aru crede demne de a fi escluse. D. Masimu ca membru al­ comisiunii Jesicografice, dice câ’I vine forte greu a respunde la atâtea cestiunî d’uă dată, că e bine se se desparță materia de discu­­țiune, căci fie­care punză reclamă se­riese desbateri. D. Papiu cere a se lăsa discusiunea pe calea pe care a apucată și se se as­culte observațiunile generale ale tutur­orii membrilor­, ori despărțirea materiei în punte distincte se va face mai pe urmă. D. Odobescu, luându cuvântule, spune că precum a­d-sea n’a participată în anii precedinți la regulamentulu și la decisiu­­nile luate în privința Dicționarului, nu se póte socoti ca obligată la observarea loră­ éosé d-lui, după ce­ a studiată cu aten­țiune tot­ ce se atinge de lucrarea Dic­ționar­­ului, atâtu în Analele societății câtă și ’n celele tipărite de comisiunea lexico­grafică, a putută constata că obligațiu­nile reglamentului se reducă la forte pu­țină lucru în privința sistemei ce are să urmeze comisiunea în lucrarea sea. cáta despre decisiunile luate în ședințele se­siune! trecute asupra unorü ponturi din proiectul­ d-lui Lauriann și Masima, s’a încredințată că multe, forte multe din ele n’au fostă aplicate, și, voindu a’și da sema de acestă procedere a comisiunii, după unu studiu minuțiosă, a dobândită încre­dințarea că comisiunea actuale a adoptată în lucrarea sea uă sistemă bine carac­­terisată, de la care nu s’arü pute abate fără d’a sacrifica armonia părțiloră ce-o compună. Acea sistemă, pe care d-sea se gră­­besc e a declara că ne admite ca cea mai nemerită, tinde, într’unui modă evi­­dinte, a presintă în lucrarea Dicționariului romanü nu atâta limba asta­ felu precumu ea se află adi scrisă și vorbită de către națiunea română, ci asta-felu precumü se pare d-lorit membrii al comisiunii ce ar trebui se devină, păstrându unele ele­­minte actuali și admitându multe altele nouă, atâtu ca cuvinte, câtă și ca forme. Acesta este un sistemă pe care póte cineva s’o priméscu sau s’o lepede, dérü a veni s’o amendeze prin decisiunî par­țiali, date în pripă disensiunii, asta­felu în­câtă se nu flă nici-uă­dată sicuru că uă modificațiune introdusă într’unu loc și va fi aplicată și la altă casă analogă, a voi ca prin unu repede o­amenii se se alegă bunuri și reulü din acela sotă com­binată cu uă mare putere de erudițiune și cinară une­ori — trebui s’o mărturisască,— eu óre­cari avânturi de imaginațiuni, se pare c­lui Odobescu a fi oă lucrare inu­tile care nu póte da nici una resultata practică; printrea sa numai se strică, se desfigureză sistema concepută de autorit­ici și nu se póte de feri realisa, că lu­cr­are seriptă, făcută după uă sistemă nici contrariă, nici măcară apropiată de a d-lorit. Totulu se yga­nduce la ună ce fără formă și fără caractere. Din acestea conchide că d-nii Lauriano și Masima au fostă consecință păstrândă în retipărirea de estü-timpu lucrarea d-lorit mai cu totulă conformă cu cea de ană, și adauge că este încredințată că acestî onorabili autori al proiectului de dicțio­­nariu voră renunța cu totul ă la lucrare, îndată ce societatea le-ară impune se lu­creze altu­ felu de­câtă conformă opiniu­­nilor­ filologice ce ’și le-au dobândită prin studiu și cugetare. Este dérü lucru pană a cerca se’I o­­bligáma pe d-lorü a’și modifica opera, în care vedemu limpede și lămurită sistema bine caracterisată ce­ conduce. D. Odobescu cnse nu se póte ’mpăca cu acestă sistemă, care i se pare forte multă diverginte de tendința ce trebuie se se urmeze în dicționarială academică al fi limbei române. Constată totă­ d’uă­ dată c’a­­cesta dicționariă nu se póte elabora de­câtă în urma unor­ lucrări preparatorie, cari neapărată trebuiescü făcute, și, fiindü că d-lul crede că sistema adoptată de membrii actuali al comisiunii lesicogra­­fice nu este cea mai apropiată de acea care trebuie se domine în opera defini­tivă, vedendu apoi că mai mulți din d-rnii membri al societății au pregătită și d­forit materiale pentru proiectulă de dicționariO — și a­nume d. Hodoșiă literile I,­­I, K, d. Bariță literile L și M., d. Urechiă li­terire N și O, d. Sion litera P, în fine d. Română s’a îndatorată a da la iernă literile F, G, H, era d-Iü N. Ionescu parte din litera S —, ved­endu totă acestü ma­teriale adunată, d. Odobescu crede ca ae fi multă mai nemerită ca societatea se renunțe la uniformitatea proiectului de dicționariă ce-o prescrie reglementulu, d’a aboli tóte regulele restrictive ’n a­­cesta și d’a tipări pe viitoru și cu gră­bire diferitele lucrurî ce s’au adunată și se vor­ mai aduna, asta­fel, precumü le au produsă autorii lor­, fără a se mai supune la revizuirea comisiunii lesicogra­­fice, care ar­ trebui se le dea unü carac­­teră uniformă; pentru acesta ac­a comi­siune se va reduce la unu simplu co­­rectare de tipărire. Cu modulă acesta, negreșită că n’a­­vemu pretensiunea d’a­­ jice că se va pro­duce d’uâ­ camu­dată una dicționariă, dérü vomă dobândi în curénda unu abundinte materiale ală limbii, în care pe lângă marea mulțime de cuvinte române, ce se vom­ afla acuma pentru prima oră adu­nate în acea lucrare pregatitóre, vomü vede și diferitele sisteme propuse de mai mulți bărbați de litere distinși ai Româ­niei pentru întocmirea și redactarea dic­ționar­­ului academică. Din confruntarea acestora sisteme, pu­­bliculu română și societatea nóstru ’șî voră pute lămuri mai bine ideile; obser­vațiunile vor­ pute concurge din tote părțile asupra acestora materiale variate și cu multă mai mare înlesnire va pute atunci societatea academică se-și stabi­­lescă oă programă bine precisată, bine specificată, mesită pe bine enumțată și bine ’nte­­exemple culese din materi­alele multiplu ce’i va sta ’n fac­ă și din diversele observațiuni care se vorü fi a­­dunate. După stabilirea unei asemenea pro­grame, va pute ’nsărcina pe m­ulți sau mai mulți literați a elabora una dicțio­­nara practică, care se va Int­ra forte ușioru după sistema ce ’și va fi fisata, după ună comună acordă, societatea academică. Pentru aceste cuvinte, d. Odobescu propune a se desființa reglementul, vo­tată la 1869, a se învița d-niî Lauriann și Masimă se urmeze în deplină libertate lucrarea d-loră lesicografică, în marginea literelorü B. C. D. și E.f a se tipări ast­­fel­, precumü s’au depusă, părțile din dicționară aduse și cele cari se voru mai aduce de către ce­-l-lalți colaboratori, fără de nici uă schimbare, a se împărți câtă mai curându pe la alți colaboratori lite­rele ce nu se află încă în lucrare, pen­tru ca se se termine ș’acelea câtă de hite; și i’n fine a se trage acesta ma­gasin i lesicografică nu în numeră de 4,000 esemplare, ci Intr’una numera câta de redusă, fiă chiarü și 500 numai, pen­tru ca elă se ct­vie mai multă ca temă de observațiune la omenii literați de câtü ea uă carte practică și populară, și pen­tru ca se fiă mai curândű simțită obli­gațiunea d’a procede la lucrarea defini­tivă a dicționarului academică, pe care d-lul socotesce că societatea Țară pute da publicului chiar­ după unii termeni de cinci sau șese ani. D. Caragiani nu se pute uni cu sis­tema d-lui Odobescu, reflectândă că ast­­fel, s’arü pute face uă operă fără unitate, cee­a ce i se pare ilogică. D. Odobescu urmezü arătându că lipsa de uniformitate în proiectă nu i se pare a fi una inconveninte, ci, din contra, pro­iectulu fiindü destinată numai a servi ca materiale la lucrarea definitivă, d­lui crede că, din mai multe proiecte felurite, sară pute trage mai cu alesnire uă lucrare, întrunindă mai multe prefacțiuni, fiindu că n’arü fi tocmai economica, nici în pri­vința banilor și, nici în a timpului, d’a se da supt țipară, cu fondurile societății, mai multe proiecte complete de dicționară și, fiindu­că, afară d’acesta, totü omul ă pate în una sau câte­va litere din alfa­­beta se ’și arate pe deplină ideia ce ’șî a formată despre ’ntocmirea unui dicțio­­naru, d-lul susține că și timpul ă și spe­sele ar­ fi cruțate, publicându-se îndată de societatea academică acele trunchiuri de materiale, avându fie­care caracterulu autorelui seu. Este încredințată că între ele se voru învedera sisteme diverse și póte chiar­ cu totulu diverging, căci nu’i vine a crede că toți literații români, cari facă parte din societatea academică, se fiă d’unii radicalismü asia de transcendentale precumü suntu autorii celor­ 15 cele ti­părite, carti în litera A, asupra unur to­tale de 2468 cuvinte, au admisă numai 460 din cuvintele ușitate în totü poporula română — 57 cuvinte numai repetițiuni, — pe lângă 1661 neologism!, din cari uă bună parte n’au fostă âncă nici scriși, nici pronunțați péné acuma de Români, éra alte 280 cuvinte, din cari numele de origine curată latină, le­ au lepădată la glosară, ca nedemne d’a figura mai multă in limba cultă a Româniloră,

Next