Romanulu, noiembrie 1871 (Anul 15)
1871-11-21
1010 ROMANULU 21 NOEMBRE, 1871 dorobanții Și grănicerii, astăzi suntă raii multă cunoșcințâ de causă. Balițiele. tutu cea a ce póte forma cugetarea conține Și El bine și oficialii milițielor, suntö | ’năița sufletulă unui omn politică:idei clare, considerați ca nefăcândă parte din armata (evacíó&e, gândiri frumóse, sirațiminte opermaniste; el prin acesta lege nu potüinește, liberali, naționali, stilă corecta și fi admiși la concursul de grade supe- elegantă, sciință și uă moderațiune matură : se vede întru tote că este în actorespundenduverii opera unui omă cu inimă și insirueă nici uă stă, care scre se desvólte tote cestiunile retragere se și care dă soluțiunea lorQ în modă câtă se rere în armata permaninte. D. ministru de resbelii, d-lui C. Blaremberg, spune dată nu potă oficialii din trenul în armata permaninte. Adesea s’apate de practică, făcută asemenea interpretări în cameră. N’avemu, eredemü, necesitate se vordora ele să fostă nisce greșeli provenite bimă de conținutulă programului Congredin legea veche militară; noua lege este sulul, supt numire de resolut,mai. Confăcută după principiulu dominate în tote greșului presei: ori cine se ocupă de statele, principiul armării generale, starea țareî, de ranele ei, de remediurile Se póte întâmpla ca mă oficialu se se ce sunte a se aduce la relile cari ne bânnetragă de căte ori ’i vine plăcerea, astuiescă, de soluțiunea ce este a se da cesceptândă ca se vie unii guvernă care ’Iutimiseră vitali de cea mai mare imporfavoriză și, astă-felă eșitu pe perla mare, tanță, cunosce, avemă convicțiunea, acele pote'mâne se între pe ferestru, resoluțiuni cari facă onore presei române să amă fostă și suită de opiniune d’a și o pună pe trepta ’naltă, unde trebuie nu se mai tolera rechimarea în armată se se ție în îndeplinirea misiunii sale pena oficiala lord retrașitru civilisațiunea, progresulă și prosperi-Cată pentru puntură că oficialii militatea morale și materiale a societății, țiauî nu sunt considerați ca săceadă parte In adevară, tote cestiunile suntöresoldin armată, trebuie se scimă că este nâ vate și regulate, și amen cad. Costaoj are diferință între ună oficială milițiană Fora și partisanii sei, cari trăiescă neși unulă din armata permanente. Celă contenită într’uă atmosferă, năbușitorre de milițiană póte îmbrățișia orice carieră turbare și de calomniă în contra presei, cavile, pe cândă cu eal și altă totă așta. Afară de acestea, d-sea are necesitate oficială nu n’o voră mai pute defăima, fără ca din parte-le neadevĕrulu se fiă vedită. Déru ce vomă face cu guvernulă ac de oficialî, și de aceaa nu trebuie ca tuale ? Ce jiariO, ce oi gaoă de publici» oficialii milițian se fiă primiți în armata taie ilă va mai pute susține, în facia vipermaninîe. Chiară în acestă ană, pentru dăriî flagrante a tutoră instituțiunii oră insună numără mică de milițiani ce a putului, și a devierii de la tote principutl concentra, având o lipsă de oficiarî, piurile stabilite prin resoluțiunile Congrea fostă silită a recurge la un ordonanță suilul? Cine nu va mai pute apăra, cândă domnescă prin care se dă dreptu loră cari șî-au perdutu gradulă. ministerială întregă este în contra între afară gusul programă a doplații de presă, prin și ce numai de casulă cândă a esistată vărgentință urmare de națiune, în partea sea interi judecătorescă, d’a reintra în miliții cu ginte și luminată? Și se muai se Jică cum gradulă ce o lună avută, că presa nu este uă putere în stază. Nu Acesteă le dă ca uă esplicațiune ce- mai pentru ființe corupte și degradate lorămise de d. Blaremberg și va vorbi judecata opiniunii publice nu este vă pumaji pe largă, cându pe article, se va vota legea tere, și numai cinismulu, ajunsă la culme, póte se nu ție ’o semnă acestă judecată. Se cere închiderea discnsiunii generale dâră pentru totă partea luminată, seriosă, și puindu-se la votă prin bile, se primesce cu 57 Iune, contra 7, din 64 votanți. Ședința se rădică, și se anață cea viitori pa digma 4-intelginte, onestă, independinte, liberale a țareî, acestă guvernă cade, este cădută : elfi nu mai există decâtă în desconsiderațiunea și disprețuia publică ; și acestea le voruu proba, facândű din desbaterea acestor« resoluțiunî șî din situațiunea guvernului obiectulă unui articlu speciale. Se trece mă acumă la uă, altă ordine Gwgrettu farMbra laporUM din HMa*, de idee* Iq articlul0 trecută, amă promisă Hteoiuțiunii și Contgretului. — Guvernulă fadă a nu ocupa puțină de comedia ia trei acte .'M presa independinte din lumea marei de luM teatrale. — Primurv.lv. de Galați.—Raporta stă dif.re- ministru. — peeăjitură din Raques. Comedia ,ua căsătoria si căsătoria in lumea mare de d. Gr. Gr Ventura. — Comită 0T , ... u . . ra, comediă a cărei represinta pune a fostă interzisă de comitături teatrale pentru că ’n ea se biciuiesce viituri și ridicule, comedia domnului Gr. Ventura nu cuprinde nimicü imorale, dora nimicii, absorvă nimicii. Dora d. Zizin Cantacuzino și cu onorabilă sei colegi nu voiesc noită repertoriu naționale, studiuri de moravuri ale societății nóstre. Piesa d-lui Gr. Ventura este că bună comediă de salonu, dérü nu este ’n tote nemerită și că pentru ce , din țesătura intrige, din limbagiule ceremoniosu, de bună cuviință, de bună zonă, din sfera sociale în care se petrece acțiunea, resultă că autorele a avută în tóte inten- , .... țiunea d’a face uă comediă de salonu, , dar aceata privință uă mare sarcină, laboriosă, de a descrie moravurile din lumea mare, nobile, marâțâ, frumosâ, și a ndeplinit-o cu multă demnitate. Amă voi te putemă vorbi de importură asupra situațiunii țârei, făcută Congresului din panta d-lui Holbana; déru este un operă camă lungă și, încă uă caia, nici prejudiuiurile și relele cari o rodă și cari o derîmă; autorele ar fi trebuită, pusă p’un asia cale, se evite orî-ce idei, și mai cu semă ori-ce ecene vulgare. Scena VIII din aerulă s-iăuă scenă forte comică, ca studiă de moravuri, ca situațiune risibile, ca fanfaronadă boierescă, descrisă cu spațiul, nici timpulă nu ne permite sâmupți adevară și cu multă vervă, derând o lungă și amănuntă daie de semă de camg vulgară, e între d-na Berignano, spre acésta, lucrare, pe care ânsă o reponiau auma atențiunii celei mai seriose a omenitoru caii să doră de binele țârei. Nici vă dată, cudaue, uă espunerea mațiunii nu s’a făcutu cu mai multă lipurü cocónei înfumurate și ală prețiosei ridicole din societatea română, și ună bucăcu multă spirită, de „verdețuri, rasolfi, sărmăluțe, mustaca, friguruie, pacea, dă precisiune, cu mai multă claritate, cu maitite etc.“ în care se ntrebuințeză espre Multe avemă de a jisa, déru spațiu avemă puțină, și timpu încă și mai puțină ; totuși daetă dată ne omă sili se disfacemü lunudă tacului și se dămil gingașilor, domne ceaitare și domniloră cti tori iotă ce sormă că s’a petrecută, pe iíCUitü și coprinjetore. Lumea rachgmte începe a se pune la cale, a stabili principient strămutate, a înființată programă netedă și scriptă, a^iam câtă se vedemü lumină în tóte și se nu ne abatemü de la détorțele ce onóre și pariotismă în disensiunea cestiuiară ai dinți, cari potă te ațîțe patime sau se provoce dezbinări, simile de dâra dracului, spurcă cuhnia. Încă vă dată, scena este pré bine descrisă, cu multă originalitate, cu spirită, cu vervă, dérü nu’șî are loculă într’uă comediă de salonă, este uă scenă vulgară, și termenii au corespundă cu acelă limba giă alesă, elegantă, afectată cinară, pe care cu drepta cuvântă ’l-a întrebuințată autorele întrestulu piesei. Mai este încă ceva de disă asupra comediei d-lui Gr. Ventura , nu’să vomă mustra, precum facă alții că discută cestiunea Ovreiloră într’uă piesă de teatru; oricare cestiune politică ce interesă societatea, póte fi discutată într’uă piesă de teatru, mai cu semă când ea este la ordinea clilei și atâta de anletare. Intre done personagie se póte pre bine, dândă unu interesă acțiunii, discutată cestiune sociale și politică pe scenă, acesta s’a făcută și se face chiară în comediile cele mai ’nalte, și mai ales în comediile de moravuri; déru acestă cestiune este discutată de d-nulă Gr. Ventura în comedia sea întronă modă are rolisti și fără șiră. Personagială de intervențiune în piesa, Natanson, pré revine adeseori, și chiară în modă nepregătită, neoportună , ne nemerită în scenă , fără uă regulă în acțiune ; vine ca sfi puie cestiunea Jidoviloră și se facă teorii: era de ajunsă acea frumosă scenă a XXII-a intre Volburenu și Natanson, unde sunt simțimente, cugetări, idei bine exprimate, și unde conversațiunea între moralistulu română și cămătarul Jidova este susținută cu vervă și interesă; piesa ar fi câștigată în acțiunea ei. Dară și acestă scenă are, după noi, ună defectă, după uă laboriosă disensiune, cestiunea rămâne iotă în vagă, totă în starea de întunerecă, totă incertă, fără ca nici moralistulfi română, nici cămătarulă jidova se dea vr’uă soluțiune, astăfelă încâtă de ua disensiune , deși frumosă, déra improductivă pentru societate, în care și Românuță și Jidovu lu au driptate, cu tote că susținu teorii contrarii și cu multă vioiciune. Ca scriere amü puto 4ice este o piesă românesca scrisă în limba franceză. Afară de aceste mici nepotriviri, cari nu povescă pe comitată și cari nu surită treaba sea, comedia d-lui Gr. Ventura este plină de interesă, morale, onestă. Ună bună studiu de moravuri. Noi, cari cunoscemă societatea româna, ieșenă, bucurescenă și pe cea de la...... Fefeleî, n’amă recunoscut alusinul nici la d-na X*** nicî la d-nulă Y*#*, nici chtara la vreună demnă din comitate, și în adevĕra nu ne pute mă explica interdicerea comitatului. Acumă se mai vorbimă două operă literară, politică și șciințifică în limba francese de ună primare, încă de unulă din cei mai importanți primari, și de celă mai de spirită primare din Romănia, de principele Moruzi Pechianu, primarele de Galați. Unu raportă oficiale, adresată unui ministeriă română de unu primare română într’uă limbă străină! Ce satiră mai sângerândă pentru autoritățile nóstre! O nulă primare de Galați face ministeriu- Iul uă dare de semă forte interesante asupra cardiuilor și și obligațiunilor comunei, asupra stării materiale a orașiului și a poporațiunii, asupra condițiunilor ce prezintă igiena, salubritatea, starea financi. Roques, clară municipale și organisarea administrativă a servițielor comunei, și ajunge la concluziunea că, cu resursele actuale ale comunei , nu numai că nu se póte introduce nici oă ameliorare în starea materală a orașiului, dorit că este chiară imposibile undestula cheltuielile obligatorie, impuse de lege. D-lă primare de Galați arătá că , într’ună orașiă popolată cu 80.000 de locuitori, avândur 46 strade p’uă lungime de pre administrațiune, despre guvernă, că 106 strade d’uă lungime de 49,663 metri, d’uă suprafacă de 657,987, ș’uă sumă d’alte locuri care se ’ntindă într’uă lungime de aprope 17,265 metri, sunt nepavate, adevărate nomoluri și mocirle două circuli țiane penibile, uneori primejdioisă și chiară imposibile; că orașiulă Galați"n are nici fontăni, nici băi, că luminatul« este insuficiente ; că nu există de câtă uă fășiă de scursare d’uă lungime de 245 metri pe lângă 7,888 ce ară trebui se fiă; că târgurile surită nepavate, murdare și de ună accesă imposibile, că partea din vale a orașiului este totă uă infecțiune; că miasmele respăndescă și ntreținu totă filulu de bóle; că locuitorii se vestedescă în miijlocul mocirleloră stagnante și pară condamnați lasă decreptitudine prematurată că apele ce se scurgă din partea din deală a orașiului desfundă drumurile, sapă, uecă și șiiescă pe locuitori ar și abandona locuințele; că tărâmurile de pe marginea Dunărei la vechia carantină nu sunt de câtă""grămezi de noroiă și de inundație ; că traneportul lemneloră de 'ncălditu în oraș să costă așia dej scumpă în pătu locuitorii nu se potă îndestula; că neguțătorii sunt siliți a evacua mangasinele și a plăti de la 5 la 8 lei de chilă pentru transportulă cerealileră în partea de sus a orașiului, gara drumului de fern fiindú inaccesibile, ia sfîrșită că condițiunile de esistențâ pentru poporațiunea părții din vale a orașiului a facut’o atâtă de apatică și indiferinte, încâtă nu mai cere nimica pentru a’și ameliora posițiunea. Ca se espuse mă primare uă astă fala de situațiune, fiă espunerea chiară făcută ’n limba francese, înțelege oricine că acelă primare trebuie se fiă unu omă de spirită, de curagiă și de âuimă, și espunerea este făcută asia, în câtă orîcine póte vedea că este opera imul omă care are dorința binelui, a frumosului și a prosperității comunei ce este blăuiati a administra. D-lă primare de Galați, nu se mulțămesce cu acésta espunere, care, decă n’ară fi completată prin remediulu răului, ară fi oă lucrare frumosă, dórö platonică și descuragiatóre. D-sea a găsită remediulă și-a prevedutu tóté regularea și oranisarea administrațiunii și servițiurilorii comunali, crearea de resurse îndestulătore pentru chialtuiălile obligatore și facultative ale comunei, pavarea stradeloru, canalisarea și facerea de scursuri, luminatură orașiului cu gază, și o sâua gareî, în sfîrșită țină plană cadastrale ală comunei Galați, după care se se orienteze cu facilitate atâtă pentru perceperi câtă și pentru tote lucrările. In resumat, tote aceste lucrări voră costa 2,548,127 lei nouă, și resursele sunt create astăferă în câtă, pe lângă celelalte chiăltuieli obligatore și facultative comunale, se se acopere din produsultaselor, anuitățile intereselor și amortisarea capitalului sosti enunțată, pentru săvârșirea süsu arâtateloru lucrări. Sesme ministerială a aprobată și încuviințată închiățările consiliului comunale de Galați, în acestă privință. Ce minune ! Spre a sfârși se venimÖ la necojitulu Noi amu pusă mânuși ca se faceme critica dramei d-lui Ant. Roques, Martea lui Constantini, Brâncovenu, și d-sea bea rospunsă pe unu zonă și cu espresiuni............. pe cari le lăsămă pe semă’i și pe caribura crescere și demnitatea personale, nu ne permită se le re Ierâmii. Ca totă omulă care știe și vede bine că a păcătuită, d-nu Ant. Roques se supără pe adevărurile ce-i spune cineva oricâtu de blânde se fiă acele adevăruri, și cercă se se justifice, denaturândă încă și mai multă sermana istoriă, pe care a mai depîiaturat-o, și convinsă că raționamintele d-sele istorice nu sunt nici veridice, nici în destulă de tari, le mai presară și că ună pumni de înjurături către nefericiții critici cari, orîcâtui aă fostă de severi și de just! aă păstrată celă puțină regalele bunei cuviințe și ale politeței către d-sea, celă puțină noi, căci numai pe noi ne apărămă nci. Pânâ și de acesta s’a supărată d-nu Roques, care se vede că este forte irascisile, în fondă ce dice óre d nu Roques asupra desnaturării istorice a principalelor sex personagiu? că nu era ună tipö vulgară și ună Domnițore ordinară, mai multă râu de câtă bună? Déri cu ce probezi acesta? cu ună discursă ală personagiului sefi, ’reprodusă în istoria d-lui Cogâlnicenu. De cândă are, o supSră ei o sule d-le Roques, discursulă unui oratore, fia chiară Domnițore, dovedesce că omul posede simțimentele ce esprime și că ele a făcută fapte mari, pentru c’adisă că voiesce se le facă? Și care este Domnitorele oare, urcându-se pe scaunul domniei, n’a promisă poporeloru tóte fericirile ? Și apoi chiară acelă discursă denotă simțimântele vulgare ale omului care vorbesce de averea lui propriu, și despotismulă prostă ală șefului de atâtă care cere uă supunere nesocotită de la boiării țârei. Déru ni se mai spune că d. Cogălnicanu dice cumă că țâra trebuie se trădice să statuie lui Brâncovénu, pentru ec … pentru că a zidită biserici. — Derü care este Domnitorele, până la principele Bibescu, care n’a zidită biserici în România ? Brâncovenu a fost bună Domnă mare și patriotă,Jice d-nu Roques. In adevârfi?— Noi, departe de a contesta veracitatea istoriei d-lui Cogâlnicanu, o primimă și o admitemă ca autoritate. După istoria d-luî Cogâlnicénu este ună Domnițore mare și patriotă ? Dera comă a citită are d na Roques acea istoriă? Póte în vr’uă edițîune falștă, pe care ânsuși d. Cogălnicénu o va renega. Gumă? Ună Domnițore care, după ce a năvălită Nemții a țerăsa trămisă la dânșii boierii se-l invite a ierna spre munții Câmpului-Lungit și a lăsată pe Cârstea Popescu vistieră și alți boieri se fiă purtători ai zacherelilor, și apoi, aflândă Turcii de acesta și că elă a primită de la Nemți daruri și titluri de principe pentru dânsulQ și fiii sei, a trimisă boieri înaintea lui Galga și s’a dusă de s’a aliază cu Tătarii și Turci! în contra Nemțiloră, uă Domnitori care a chiămatu Muscalii în contra Turcilor« ca se rămâie aceste țâri de soră, care a primită de la el, pentru elă și fiii 8gii titlulă de cneazii, de Moscovia și apoi scria Turciloră se vie se bază pe Misealî că suntă puțini, slabi și flămânzi, unii Dormnitore care, în locă da respinge in vacîunile străine, le provoca și le primia cu Qvațiunî, care punea imposite peste imposite și da bogâțiele țârei țară străiniloră, păstrândă cea mai mare parte pe sema’!, una afară răpitoră, trădătorii de aliați, este pentru oi, Roques mă țipă mare și patriotică? Se ne permită se’să felicitămă de acésta apreciare. Nu astă felă au fostă pentru noî Românii tipurile mărețe și patriotice, și Mihnea celăreă, Vladă Țepeșiu, Țepelușiă Vodă, sunt tipuri mai nobili și mai mari în istoria țerei, decâtă despotulă brâpitoră Brâncovenu. Ceea ce ne place în opera domnului Roques este naivitatea care nici nu este demnă de domnuț de la Palisse,— care era celă puțină două veracitate minunată— cu care câtă se se justifice de insultele necuviinciose și triviale, aruncate mormintelor, strâbuniloră noștrii. Untu-de-lemnă peste focă, după cele după scenă, cariera« suficiente, d-sea vine se mai arunce și alte ecusațiuni. Din ce în ce mai frumosă ! Și sfer§este cumă ? Cu mie sactitatea vedită că, afară din succesorele lui Brâncovenu pe scenă nu s’a mai numita ți nu va mai numi nimici. Iară țiganu, scenă în care se vorbesce, 12,800 metri și presintândă uă suprafacia de 174,011 metri pătrați, prin ne’ngrijirea in care e’a aflată, ară puté dacă tristă opiniune despre locuitori, des