Romanulu, noiembrie 1871 (Anul 15)

1871-11-21

1010 ROMANULU 21 NOEMBRE, 1871 dorobanții Și grănicerii, astăzi suntă rai­­i multă cunoșcințâ de causă. Ba­lițiele. tutu cea­ a ce póte forma cugetarea conține Și El bine și oficialii milițielor, suntö | ’năița sufletulă unui omn politică:idei clare, considerați ca nefăcândă parte din armata (evacíó&e, gândiri frumóse, sirațiminte o­­permaniste; el prin acesta lege nu potüinește, liberali, naționali, stilă corecta și fi admiși la concursul­ de grade supe- elegantă, sciință și uă moderațiune ma­tură : se vede întru tote că este în acto­­respundendu­verii opera unui omă cu inimă și insiru­­eă nici uă stă, care scre se desvólte tote cestiunile retragere se și care dă soluțiunea lorQ în modă câtă se r­ere în armata permaninte. D. ministru de resbelii, d-lui C. Blaremberg, spune dată nu potă oficialii din trenul în armata permaninte. Adesea s’a­pate de practică, făcută asemenea interpretări în cameră. N’avemu, eredemü, necesitate se vor­­dora ele să fostă nisce greșeli provenite bimă de conținutulă programului Congre­­din legea veche militară; noua lege este sulul, supt numire de resolut,mai. Con­­făcută după principiulu dominate în tote greșului presei: ori cine se ocupă de statele, principiul­ armării generale, starea țareî, de ranele ei, de remediurile Se póte întâmpla ca m­ă oficialu se se ce sunte a se aduce la relile cari ne bân­­netragă de căte ori ’i vine plăcerea, as­­tuiescă, de soluțiunea ce este a se da ces­­ceptândă ca se vie unii guvernă care ’Iu­tim­iseră vitali de cea mai mare impor­­favoriză și, astă-felă eșitu pe perla mare, tanță, cunosce, avemă convicțiunea, acele pote'­mâne se între pe ferestru, resoluțiuni cari facă onore presei române să amă fostă și suită de opiniune d’a și o pună pe trepta ’naltă, unde trebuie nu se mai tolera rechi­marea în armată se se ție în îndeplinirea misiunii sale pen­a oficiala lord retrași­­tru civilisațiunea, progresulă și prosperi-Cată pentru puntură că oficialii mili­­tatea morale și materiale a societății, țiauî nu sunt­ considerați ca săceadă parte In adevară, tote cestiunile suntö­resol­­din armată, trebuie se scimă că este nâ vate și regulate, și amen­ ca­d. Costa­­oj are diferință între ună oficială milițiană Fora și par­tisanii sei, cari trăiescă ne­­și unulă din armata permanente. Celă contenită într’uă atmosferă, năbușitorre de milițiană póte îmbrățișia ori­ce carieră turbare și de calomniă în contra presei, cavile, pe cândă cu eal și­ altă totă așta. Afară de acestea, d-sea are necesitate oficială nu n’o voră mai pute defăima, fără ca din parte-le neadevĕrulu se fiă vedită. Déru ce vomă face cu guvernulă ac de oficialî, și de acea­a nu trebuie ca tuale ? Ce­­ jiariO, ce oi­ gaoă de publici» oficialii milițian­ se fiă primiți în armata taie ilă va mai pute susține, în facia vi­­permaninîe. Chiară în acestă ană, pentru d­ăriî flagrante a tutoră instituțiunii oră ins­­ună numără mică de milițiani ce a pu­­tului, și a devierii de la tote princi­­put­l concentra, având o lipsă de oficiarî, piurile stabilite prin resoluțiunile Congre­­a fostă silită a recurge la un ordonanță suilul? Cine nu va mai pute apăra, cândă domnescă prin care se dă dreptu loră cari șî-au perdutu gradulă. ministerială întregă este în contra între afară gusul programă a do­plații de presă, prin și ce numai de casulă cândă a esistată vărgentință urmare de națiune, în partea sea interi judecătorescă, d’a reintra în miliții cu ginte și luminată? Și se mu­ai se­­ Jică cum gradulă ce o lu­nă avută, că presa nu este uă putere în stază. Nu­ Acesteă le dă ca uă esplicațiune ce- mai pentru ființe corupte și degradate loră­mise de d. Blaremberg și va vorbi judecata opiniunii publice nu este vă pu­maji pe largă, cându pe article, se va vota legea tere, și numai cinismulu, ajunsă la culme, póte se nu ție ’o semnă acestă judecată. Se cere închiderea discnsiunii generale dâră pentru totă partea luminată, seriosă, și puindu-se la votă prin bile, se pri­­mesce cu 57 Iune, contra 7, din 64 vo­tan­ți. Ședința se rădică, și se an­ață cea vii­tori pa digma 4-intel­ginte, onestă, independinte, liberale a țareî, acestă guvernă cade, este cădută : elfi nu mai există de­câtă în desconside­rațiunea și disprețuia publică ; și acestea le voruu proba, facândű din desbaterea acestor« resoluțiunî șî din situațiunea gu­vernului obiectulă unui articlu speciale. Se trece mă acumă la uă, altă ordine Gwgrettu farMbra­­­ l­aporUM d­in HMa*, de idee* Iq articlul0 trecută, amă promisă Hteoiuțiunii și Contgretulu­i. — Guvernulă fadă a nu ocupa puțină de comedia ia trei acte .'M presa independinte din lumea ma­rei de luM teatrale. — Primurv.lv. de Galați.—Raporta stă d­if.re- ministru. — peeăjitură d­in­ Raques. Comedia ,ua căsătoria si­ căsătoria in lumea mare de d. Gr. Gr Ventura. — Comită­ 0T , ... u . . ra, comediă a cărei represinta pune a fostă interzisă de comitături teatrale pentru că ’n ea se biciuiesce viituri și ridicule, comedia domnului Gr. Ventura nu cuprinde nimicü imorale, dora nimicii, absorvă nimicii. Dora d. Zizin Cantacuzino și cu ono­rabilă sei colegi nu voiesc n­oită reper­toriu naționale, studiuri de moravuri ale societății nóstre. Piesa d-lui Gr. Ventura este că bună comediă de salonu, dérü nu este ’n tote nemerită și c­ă pentru ce , din țesătura intrige­, din limbagiule ceremoniosu, de bună cuviință, de bună zonă, din sfera sociale în care se petrece acțiunea, re­­sultă că autorele a avută în tóte inten- , .... țiun­ea d’a face uă comediă de salonu, , d­a­r aceata privință uă mare sarcină, laboriosă, de a descrie moravurile din lumea mare, nobile, marâțâ, frumosâ, și a­­ ndeplinit-o cu multă demnitate. Amă voi te putemă vorbi de i­mportură asupra situațiunii țârei, făcută Congresului din panta d-lui Holbana; déru este un operă c­amă lungă și, încă uă­ caia, nici prejudiuiurile și relele cari o rodă și cari o derîmă; autorele ar fi trebuită, pusă p’un asia cale, se evite orî-ce idei, și mai cu semă ori-ce ecene vulgare. Scena VIII din aerulă s-iă­­uă scenă forte comică, ca studiă de moravuri, ca situațiune risibile, ca fanfaronadă boierescă, descrisă cu spațiul­, nici timpulă nu ne permite sâ­mupți adevară și cu multă vervă, derâ­nd o lungă și amănuntă daie de semă de­ camg vulgară, e între d-na Berignano, spre acésta, lucrare, pe care ânsă o re­­poniau auma atențiunii celei mai seriose a omenitoru caii să doră de binele țârei. Nici vă­ dată, cu­daue, uă espunere­a m­ațiunii nu s’a făcutu cu mai multă lipurü cocónei înfumurate și ală prețiosei ridicole din societatea română, și ună bucă­cu multă spirită, de „verdețuri, rasolfi, sărmăluțe, mustaca, friguruie, pacea, d­ă precisiune, cu mai multă claritate, cu mai­tite etc.“ în care se ntrebuințeză espre Multe avemă de a jisa, déru spațiu a­vemă puțină, și timpu încă și mai pu­țină ; totuși d­aetă dată ne­­ omă sili se disfacemü lunud­ă tacului și se dămil gingașilor, domne ceaitare și domniloră cti­ tori iotă ce sormă că s’a petrecută, pe iíCUitü și coprinjetore. Lumea rachgmte începe a se pune la cale, a stabili principie­nt strămutate, a înființa­tă programă netedă și scriptă, a^ia­m câtă se vedemü lumină în tóte și se nu ne abatemü de la détorțele ce o­­nóre și pa­riotismă în disensiunea cestiu­iară ai dinți, cari potă te ațîțe patime sau se provoce dezbinări, sim­ile de dâra dracului, spurcă cuhnia. Încă vă dată, scena este pré bine des­crisă, cu multă originalitate, cu spirită, cu vervă, dérü nu’șî are loculă într’uă comediă de salonă, este uă scenă vul­gară, și termenii au corespundă cu acelă limba giă alesă, elegantă, afectată cinară, pe care cu drepta cuvântă ’l-a întrebuin­țată autorele întrestulu piesei. Mai este încă ce­va de disă asupra comediei d-lui Gr. Ventura , nu’să vomă mustra, precum facă alții că discută ces­­tiunea Ovreiloră într’uă piesă de teatru; ori­care cestiune politică ce interesă so­cietatea, póte fi discutată într’uă piesă­ de teatru, mai cu sem­ă când ea este la or­dinea clilei și atâta de anletare. Intre done personagie se póte pre bine, dândă unu interesă acțiunii, discuta­tă cestiune so­ciale și politică pe scenă, acesta s’a fă­cută și se face chiară în comediile cele mai ’nalte, și mai ales în comediile de moravuri; déru acestă cestiune este dis­cutată de d-nulă Gr. Ventura în comedia sea întronă modă are rolisti și fără șiră. Personagială de intervențiune în piesa, Natanson, pré revine adese­ori, și chiară în modă nepregătită, neoportună , ne­ ne­­merită în scenă , fără uă regulă în ac­țiune ; vine ca sfi puie cestiunea Jidovi­­loră și se facă teorii: era de ajunsă acea frumosă scenă a XXII-a intre Volburenu și Natanson, unde sunt­ simțimente, cu­getări, idei bine exprimate, și unde con­­versațiunea între moralistulu română și cămătarul­ Jidova este susținută cu vervă și interesă; piesa ar fi câștigată în ac­țiunea ei. Dară și acestă scenă are, după noi, ună defectă, după uă laboriosă dis­ensiune, cestiunea răm­âne iotă în vagă, totă în starea de întunerecă, totă incertă, fără ca nici moralistulfi română, nici că­mătarulă jidova se dea vr’uă soluțiune, astă­felă în­câtă d­e ua disensiune , de­și frumosă, déra im­productivă pentru so­cietate, în care și Românuță și Jidovu lu au dri­ptate, cu tote că susținu teorii con­trarii și cu multă vioiciune. Ca scriere amü puto 4ice este o piesă românesca scrisă în limba fran­ceză. Afară de aceste mici nepotriviri, cari nu povescă pe comitată și cari nu surită treaba sea, comedia d-lui Gr. Ventura este plină de interesă, morale, onestă. Ună bună studiu de moravuri. Noi, cari cunoscemă societatea româna, ieșenă, bu­­curescenă și pe cea de la...... Fefeleî, n’amă recunoscut alusinul nici la d-na X*** nicî la d-nulă Y*#*, nici ch­tara la vre­­ună demnă din comitate, și în adevĕra nu ne pute mă explica interdicerea comitatului. Acumă se mai vorbimă două operă li­terară, politică și șciințifică în limba fran­­cese de ună primare, încă de unulă din cei mai importanți primari, și de celă mai de spirită primare din Romănia, de principele Moruzi Pech­ianu, primarele de Galați. Unu raportă oficiale, adresată unui mini­steriă română de unu primare ro­mână într’uă limbă străină! Ce satiră mai sângerândă pentru autoritățile nóstre! O nulă primare de Galați face ministeriu- Iul uă dare de sem­ă forte interesante a­­supra cardiuilor și și obligațiunilor­ comu­nei, asupra stării materiale a orașiului și a poporațiunii, asupra condițiunilor­ ce prezintă igiena, salubritatea, starea finan­­ci. Roques, clară municipale și organisarea adminis­trativă a servițielor­ comunei, și ajunge la concluziunea că, cu resursele actuale ale comunei , nu numai că nu se póte introduce nici oă ameliorare în starea ma­­terală a orașiului, dorit că este chiară imposibile u­ndestula cheltuielile obliga­torie, impuse de lege. D-lă primare de Galați arătá că , în­­tr’ună orașiă popolată cu 80.000 de locui­tori, avându­r 46 strade p’uă lungime de pre administrațiune, despre guvernă, că 106 strade d’uă lungime de 49,663 me­tri, d’uă suprafac­ă de 657,987, ș’uă sumă d’alte locuri care se ’ntindă într’uă lungime de aprope 17,265 metri, sunt­ nepavate, adevărate nomoluri și mocir­le do­uă circuli țiane penibile, une­ori primejdioisă și chiară imposibile; că ora­­șiulă Galați"­n are nici fontăni, nici băi, că luminatul« este insuficiente ; că nu e­­xistă de câtă uă fășiă de scursare d’uă lungime de 245 metri pe lângă 7,888 ce ară trebui se fiă; că târgurile surită nepavate, murdare și de ună accesă im­posibile, că partea din vale a orașiului este totă uă infecțiune; că miasmele res­­păndescă și ntreținu totă filulu de bóle; că locuitorii se vestedescă în miijlocul­ mo­­cirleloră stagnante și pară condamnați la­să decreptitudine prematurat­ă că apele ce se scurgă din partea din deală a orașiu­lui desfundă drumurile, sapă, uecă și și­­iescă pe locuitori ar și abandona locuințele; că tărâmurile de pe marginea Dunărei­­ la vechia carantină nu sunt­ de câtă""grămezi de noroiă și de inun­dație ; că t­ran­eportul­ lemneloră de 'ncălditu în oraș să costă așia dej scumpă în pătu locuitorii nu se potă îndestula; că neguțătorii sunt­ siliți a evacua man­gasinele și a plăti de la 5 la 8 lei de chilă pentru transportulă cerealileră în partea de sus­ a orașiului, gara drumu­lui de fern fiindú inaccesibile, ia sfîrșită că condițiunile de esistențâ pentru popo­­rațiunea părții din vale a orașiului a fa­­cut’o atâtă de apatică și indiferinte, în­câtă nu mai cere nimica pentru a’și a­­meliora posițiunea. Ca se espuse m­ă primare uă astă­ fala de situațiune, fiă espunerea chiară făcută ’n limba francese, înțelege ori­cine că acelă primare trebuie se fiă unu omă de spirită, de curagiă și de âuimă, și espu­­n­erea este făcută asia, în câtă orî­cine póte vedea că este opera imul omă care are dor­ința binelui, a frumosului și a prosperității comunei ce este b­lăuiati­ a administra. D-lă primare de Galați, nu se m­ulță­­m­esce cu acésta espunere, care, decă n’ară fi completată prin remediulu răului, ară fi oă lucrare frumosă, dórö platonică și descuragiatóre. D-sea a găsită reme­­diulă și-a prevedutu tóté­ regularea și orani­­sarea administrați­unii și servițiurilorii co­munali, crearea de resurse îndestulătore pentru chialtuiălile obligatore și faculta­tive ale comunei, pavarea stradeloru, ca­­nalisarea și facerea de scursuri, lumina­­tură orașiului cu gază, și o sâua gareî, în sfîrșită țină plană cadastrale ală comunei Galați, după care se se orienteze cu facili­tate atâtă pentru perceperi câtă și pentru tote lucrările. In resumat, tote aceste lucrări voră costa 2,548,127 lei nouă, și resursele sunt­ create astă­feră în câtă, pe lângă cele­l­alte chiăltuieli obligatore și facul­tative comunale, se se acopere din pro­­dusul­­taselor­, anuitățile intereselor­ și amortisarea capitalului sosti enunțată, pen­tru săvârșirea süsu arâtateloru lucrări. Se­­sme ministerială a aprobată și încuviințată închiățările consiliului comu­nale de Galați, în acestă privință. Ce minune ! Spre a sfârși se venimÖ la necojitulu Noi amu pusă mânuși ca se faceme critica dramei d-lui Ant. Roques, Martea lui Constantini­, Brâncovenu, și d-sea b­e­a rospunsă pe unu zonă și cu espre­siuni............. pe cari le lăsămă pe se­mă’i și pe cari­bura crescere și demni­tatea personale­, nu ne permită se le re­ Ierâmii. Ca totă omulă care știe și vede bine că a păcătuită, d-nu Ant. Roques se su­pără pe adevărurile ce-i spune cine­va ori­câtu de blânde se fiă acele adevăruri, și cercă se se justifice, denaturândă încă și mai multă sermana istoriă, pe care a mai depîiaturat-o, și convinsă că raționa­mintele d-sele istorice nu sunt­ nici ve­ridice, nici în destulă de tari, le mai presară și că ună pumni de înjurături către nefericiții critici cari, orî­câtui aă fostă de severi și de just! aă păstrată celă puțină regalele bunei cuviințe și ale politeței către d-sea, celă puțină noi, căci numai pe noi ne apărămă nci. Pânâ și de acesta s’a supărată d-nu Roques, care se vede că este forte irascisile, în fondă ce dice óre d nu Roques asupra desnaturării istorice a principalelor sex personagiu? că nu era ună tipö vul­gară și ună Domnițore ordinară, mai multă râu de câtă bună? Déri cu ce probezi acesta? cu ună discursă ală personagi­ului sefi, ’reprodusă în istoria d-lui Co­­gâlnicenu. De cândă are, o supSră ei o sule d-le Roques, discursulă unui oratore, fia chiară Domnițore, do­ved­esce că omul­ posede simțimentele ce esprime și că ele a făcută fapte mari, pentru c’a­disă că voiesce se le facă? Și care este Domni­­­torele oare, urcându-se pe scaunul domniei, n’a promisă poporeloru tóte fericirile ? Și apoi chiară acelă discursă denotă simți­­mântele vulgare ale omului care vorbesce de averea lui propriu­, și despotismulă prostă ală șefului de atâtă care cere uă supunere nesocotită de la boiării țârei. Déru ni se mai spune că d. Cogălni­­canu dice cum­ă­ că țâra trebuie se­­ t­ră­dice să statuie lui Brâncovénu, pentru ec … pentru că a zidită biserici. — Derü care este Domnitorele, până la principele Bi­­bescu, care n’a zidită biserici în Ro­mânia ? Brâncovenu a fost b­ună Domnă mare și patriotă,­­Jice d-nu Roques. In adevârfi?— Noi, departe de a contesta veracitatea isto­riei d-lui Cogâlnicanu, o primimă și o admitemă ca autoritate. După istoria d-luî Cogâlnicénu este ună Domnițore mare și patriotă ? Dera comă a citită are d na Roques acea istoriă? Póte în vr’uă edi­­țîune falștă, pe care ânsu­și d. Cogălni­­cénu o va renega. Gumă? Ună Domnițore care, după ce a năvălită Nemții a țerăs­a trămisă la dânșii boierii se-l invite a ierna spre munții Câmpului-Lungit și a lăsată pe Cârstea Popescu vistieră și alți boieri se fiă purtători ai zacherelilor­, și apoi, aflândă Turcii de acesta și că elă a primită de la Nemți daruri și titluri de principe pentru dânsulQ și fiii sei, a trimisă boieri înaintea lui Galga și s’a dusă de s’a aliază cu Tătarii și Turci! în contra Nemțiloră, u­ă Domnitori care a chiămatu Muscalii în contra Turcilor« ca se rămâie aceste țâri de soră, care a primită de la el, pentru elă și fiii 8gii titlulă de cneazii, de M­o­scovia și apoi scria Turciloră se vie se bază pe Misealî că suntă puțini, slabi și flămânzi, unii Dormnitore care, în locă da respinge in vacîunile străine, le provoca și le primia cu Qvațiunî, care punea imposite peste imposite și da bogâțiele țârei țară stră­­iniloră, păstrândă cea mai mare parte pe sema’!, una a­fară răpitoră, trădătorii de aliați, este pentru oi, Roques m­ă țipă mare și patriotică? Se ne permită se’să felicitămă de a­­césta apreciare. Nu astă­ felă au fostă pentru noî Ro­mânii tipurile mărețe și patriotice, și Mihnea celă­reă, Vladă Țepeșiu, Țepe­­lușiă Vodă, sunt­ tipuri mai nobili și mai mari în istoria țerei, de­câtă des­­potulă brâpitoră Brâncovenu. Cee­a ce ne place în opera domnului Roques este naivitatea care nici nu este demnă de domnuț­ de la Palisse,— care era celă puțină două veracitate minunată— cu care câtă se se justifice­ de insultele ne­­cuviinciose și triviale, aruncate mormin­­telor, strâbuniloră noștrii. Untu-de-lemnă peste focă, după cele după scenă, cari­era« suficiente, d-sea vine se mai arunce și alte ecusațiuni. Din ce în ce mai fru­mosă ! Și sfer§este cumă ? Cu mie sac­­titatea vedită că, afară din succesorele lui Brâncovenu pe scenă nu s’a mai nu­mita ți nu va mai numi nimici. Iară țiganu, scenă în care se vorbesce, 12,800 metri și presintândă uă supra­facia de 174,011 metri pătrați, prin ne’n­­grijirea in care e’a aflată, ară puté da­­că tristă opiniune despre locuitori, des

Next