Romanulu, ianuarie 1872 (Anul 16)

1872-01-29

ANULUIALA ȘfIPE-SPRE­PECALE, TOELCE ȘI VEI PUTEA ABO­N­AM­ENTE N CAPITALE: unu an fi 48 lei; șist­ luni 24 lei; trei luni 12 lei; nnt luna lei. IN DISTRICTE: unu anii 68 lei; eéee luni 9 lei; trei luni 16 lei; un lună 6 lei. Abonamentele începü la 1 și 18 ale lucre!. ( nü exemplari, 20 bani. Francia, Italia și Anglia, pe trimietru franci 20. Austria și Germania, trimestru 7 fl. arg. (18 franci) TV N'UISITO­RI Anunțiuri, pagina a IV'. linia SCriitere — 40 bani, aserțiuni și reclame, pag.III, linia 2 lei — — Scrisori și ori­ ce trimiteri NEFRANCATE vor­ fi REFULATE. — Articlele nepublicate cel vor fi arde. Ă dariul siratinpea­­n Pastgrnld Eman­fi, fro. i — Fedacționea, Strata folfea, No. 42. SAMBATA, 29 IANUARIU 1872 < CA) Ediunea de sera 7.U9XINEZA-TE ȘI VEÎ FX IN BUCURE! II DISTRIJ Pentru­­ Pentru Pentru anunțiuri: Neaenmuurlit, 11. AREA țiunea diariul­..­. •el și ca, oști administrațione: Derță,Hațiegcanu, Bn» Micoad,­­ Rus Popovici, Fleisch- Hap.seasttin șl Tcalef Hucufescl, “ De nu se va fi înșiălatu­, séfi de nu ne va fi amăgită, primul­ servitore ar fi primului ministre, somnulö eselențiel féle a fostu în noptea ce trecu, scuați, lungü și liniscite. Ar fi mai li­ne pusé pentru toți, pentru țară și pentru guvernă, se se de ordine a s’afișa pe strade în tóte di­­minețele und buletinii, care se dé națiu­nii scriî esacte despre digestiunea și som­­nule marelui ministru. Cu modulă acesta amü sei cu toții se ne ferimă de pacoste. In­­ ji­pa de nesomnul și ind­ ges­ti­ne a ma­relui ministru, amu sta toți în asclută nemișcare și tăcere, ș’astă­ filQ, pe d’ua parte escelența sea n’ar fi trudită de ve­deniile candidațiloră la domnie și caimă­­căui­e, n’ar mai vedé revovere și emisari străini, ére pe d’alta amu scăpa și noi de an stări ilegale și de tote cele-l-alte grave și mari neajunsuri cu cari ne bâ­i­­tuie nesomnuia marelui ministru. De ce are deputații nu ceră de la guvernă acésta b.ne făcătore reformă! Pen­tru ce cetâția.n­l; legistiî, magis­trați, ș’avuțiî țereî nu se ’ntrunesefi,, cilă puțină pentru a cere acesta buletina-aperatorii, acestii bu­­letinü-tal­imanu ? Cu speranța că d’astă dată rugăciunea nostră, „umila nóstra rugă“ curau ar <Jice d. N. Ionescu, va fi auifită, se profităm n de noptea cea dulce ce petrecu marele ministru, spre a ne mai d.slușî puțină cu dumnelui în privința graveloru séle cuvinte din știința Camerei dintsiua ma­­rel­.I teo­ ogu și sântă Grigorie. Ceremă cu atâtul mal cu samă voa d’a reveni a­­supra cesiunii cu câta uă greșială de ti­­paru, dili nume' ulu trecutu, ne făcu se p­oemu contrariului de cea-a ce facă dd. mini-trii, noi ama voita a consta a ca politica guvernului este — ce­a puțină în fapta­­ d’a face se devie pentru toți uă credință că „o­ o­rțiunea, strigările de su­­fer­iță, suspinele țârei pentru dreptate , egalitate nu sunt­ provocate de actele mi­­niștiiloră, nu suntă reclamări în contra ad­esoră loru, ci numai în contra Capului Statului“. Cestiunea fiindu de cea mai mare gra­­vritate și d’ună mare interes și gener ale se ne silimü cu toți, domni miniști­i, d’a ne lămuri câta vomă pute mai bine, Al­e­să, domnă primă ministru, — prin gura dumitale ș’a domnului Epureanu — că țara este bântuită de „destui agitatori,“ că „pe d’asupra este cenușia, dorâ pe de desuptă focală.“ Af­p­i&ü că „țara ar fi cea mai bună, dec’ar lipsi pretendinții la domnie și agitatorii,“ AI­a'să că „sunt­ comitate secrete, jurăminte și că revolvere se împartă.“ Ș’amândoul ați adaosă că, „străinii vino aci cu meseria de restur­­nători.“ Astă­zi când­ nu ești surecitatu „de nesemne, spune dumneta singura, dom­nule prim-ministru, déca nu ve<­î că prin aceste dechiarârî, în locu se stabilesc­ liniștea și ordinea, al neliniștita lumea, al fecuduita creditulu morale și materiale ar fi Statului, și foeü în adevĕra ar pust supta tronulu ordinii ș’ală stabilității. Tez­a este bună; ai recunoscutu-o ânsuț ; al comisu pusé grava greșială d’a nu­­ zice că este, ci că „ar fi,a décá n’ar fi pretendinți la domnia.“ Nu veziî cre d-tea, cu inteligința, cu pătrunderea și speriința dumitale, ca prin aceste cuvinte ai scu­­duitu tare stabilitatea ș’a­ I pusti ținta lo­­viriloru acolo unde nu puteai și unde nu trebuia s'opuî? Nu vetii că, mai eu séma prin acela nenorocita „ar fta aî trecuto peste ori ce prudință și chiarü peste cu­viinte ? „Ar fi bună țara decă n’ar fi pre­tendinți la domniei * Ai! Ce-ai spusa mare prim-ministru? Omulă ar fi onestă déca­piterea lui 11’ar fi pusă în ispită? Socia, mama, ar fi socii și mame bune, déca n’ar trece pe la ferestre, pretendinți! Ciudată bunătate! stranie onestitate! slabă, după dumneta, atracțiune are omulă, pen­tru onestitate și soția și mama p­atru ,­odiula și pentru copil iei ! Doru, domnule prim-ministru, cu ce are vorü puté, pret­ ndințil la domnie, ș’adimenască acestă țeră bună ? Căci nu vei pretinde că țara cea bună, fiindu bine întru ale ieî și cu al ei, s’ar da urechia pretendințiloră. Spune dére ce i ar pute pro­mite pretendințil­or s’o facă se­ și închids ochii la bine și se s’arunca binecunoscuții ? Promiteî-va că vorü respecta drepturile și demnitatea ioi? Promi­tel-va că voru respecta mânține ș’apăra dreptatea și le­galitatea ? Déru atunci, după dumneta, iei îi lipsesc a tote aceste ? și ’n acesta casa ciu­data dinastică și consiliare ar fi tronului mai esti! Merge-va ea, după pretendinți, pentru simpla plăcere de schimbare ? Déru a­­tunci ea este, după dumneta, cea a ce au­r­isü că este și opiniunea publică : uă femee de ulițe.“ —și ’n acesta casa d-tea faci apela la invarsiuni; căci sciî bine că fetele vecine nu potu sub­i­i lângă dân­­sele văți răatâiu de drsiu chiată! Șasu­l-felfi fiindu erit ayema dreptulu a dice , ciudata patriota ești! Ai mersu și mai departe, domnule mi­ni.­tril. Ai 4>sa vă vină aci străini cu meseria de resturnare. Se ne înțelegema. Acei străini cu ce vori veni aci ? Cine va plăti aceloră meseriași ? — căci înțe­legi că ei trebui seu forte bine plătiți pentru ca se ’și espuse viața loru.—Cine dori le va plăti? Guvernele loru? Iu a­ oesta casa suntü givroe străine cari voru vă resturnare la noi ! Déru de ce uitați că ne-a­ți spusa că taie guvernele s­laine ve laudă acuma multe și ve iu­­bescu lui te: ' Cine le va plăti? Pretendinții la domnii și la căimăcamii ? Déru carii se fia după dumnevostru acel pretendinți avuți? Sturdza, Cuzi, B­ b­scu? Noi înse scimă că sun­ți toți amici vechi și noul cu toți aci ș­i domni. Nu dérü dumnevos nu puteți ad­mite că eî potü fi atâta de simplu­ în­câtă se credă că cu câți­va străini, a­­duși aci și plătiți, vom­ putea cuceri țara și tronulü iei ! Încă ceva. Decă țâra este cu dânșii și pentru dânșii, ei n’au trebuință de bande de străini; décâ nu este cu dânșii, bandele acele nu potț face de câta uă rescolă de bande; și, bande pentru bande, de ce se ’ntre­­buințați bandele vostre numai asupra a­­legotorloru români și nu și ’a contra a­­cemra tâțî­va străini, „agitatori de me­­seriă?“ Cuvintele dumitale déru, domnule prim-ministru, au fost­ necuviinciose că­tre prisónele ce le acuși, fără de tactu­­ ch­efi, și lipsite de respectule ce dé­­b­u­sci și tronului șî națiunii. Déru acele revolvere și jurăminte, ce vom­ mai fi ele? Cumü? Cred­i, d-tea, domnule prim-ministre, că cu revolvere, — ori câtu de multe ar fi ele — și cu jurăminte —­ ori­ câtu de tari ar fi — se rescula­ră națiune și se resturna una Dom­nü dre­ptü și iubiri pentru dreptatea lui și pentru virtuțile séle? Acesta n’o poți crede, și prin urmare, în cunoscințâ de causă, ai atacată și tronulu și na­țiunea ! î... valve­ze contra unei națiunii, con­tra unei armate , contra dreptății, a le­galității ș’a atâtora vi, tați ! Ori­cine vede c’acti cari le-ar­ întrebuința ar fi simplu și curata, nisce copii. Véi jurama în a­­devera că voi actualii consiliari ai tronu­lui urmăriți chiar­ pe copil, suptd acu­­larei de rescóla contra tronului, tocmai si acea­a cosé, avema și dreptulü și da­­toria se vé­­rícema. — Consiliari al tro­nului, ați lipsita de respecta și tronului și națiunii! — Déru acele cuvinte?—„îl râfuimu noi, le poftii eu de grijă!“ —Nu vedeți d nî miniștrii, câta suntu ele de anti-parlamen­tare, și câtă d multă V acuză ele de lipsă de respecta atre Cameră, către nați­une, către trop și către voi pași-va? — „îl refunü noî! le poate că de grijă?“— Cum­ îî vețînd­ui? Năpustin­­du-vâ cu surertare asupra ori­cui va displace ? Cumi le veți purta de grijă ? aruncânduî în tainiță pe cine ve vine poftă, și jefuindu pe cei întemnițați supta bi­ciuia și bâtele bandeloru ? Dérü aceste m­­ode, nu sci­­ere, domni miniștrii, că împingă f­ațiunie la disperare? Nu­scie óre, d-nu Laser Catargi, că ilegalitățile aruncă bărbați mari ca dumnelui, în conspirațiuni și revoluțiuni ? Se fiă are acesta ținta con­traritoru actuali al Tro­nului ? Decă ore acesta, precum­u o spunu cel mai m­ulțî, și mai tóté­­ j’ârfele, mai cu samă Uniunea și Adevĕrul) din Iași, atunci recunoscemu că guvernula își împlinea ce dtoria cu deplină inteli­­gință ; de uu ese acosta atunci. . . • conjurămu pe d. Catargi a nu'și mai pro­voca insomnii, a nu Soi mai surecita, căci ne somnu­lui și su­ecitările au fostu suntu și vorü fi nele <ari prelungindu-se aducu mar­tea. DEPEȘI TELEGRAFICE Sernițiulu privată orű Monitordial, Paris, 6 Februarie. — țiiariulfi oficiale publică demisiunea lui Perrier, Roma, 6 Februarie. — Camera s­a a­­mânata pâ..â la 20 Februarie, Constantino­pole, 6 Februarie. —• Porta a esistat si trei episcopi bulgari cari afi celebrata liturgia Ia biserica bulgară, în­­ Jiua Bisibatorli a­u clorfi Trei-Regi-^âuți, în centra interzicerii ce le-a făcuta Pa­triarhul. Mâne sâră sâmbătă 29 Ianuarie, Po­cii ta ea de b ne­laci re Lat fără dă 1 teatrală cela mare balulu seüdja anun­­ciată, în b­neficiulu săraciloră. Amii a­­flatü cu fericire că tóte bei­le au fostă luate, pr m­e­düe după anuveiarea bolu­­lui, íistu­felü în câta r­u­eredemü se se mai pu­tă găsi vre una la casa teatrului. Balula va fi pe do­uă parte magnificü și din cele mai plăcute, pentru cel ce se voru grăbi a lua parte la acésta optră de bi­­ne-facere, iar, pe de alta, scopula gene­­rosă alți organ­iatorilor­ lui va fi pe de­­sdina ajunsă. Sperămă că precumă lojele sunt­ deja tote luate, asemenea și sala abia va putea conține mulțimea ce va a­­lerga se ie parte la acesta sară d­e pe­­trecere, deschisă tutu­or­,­­r­ecumü tre­buie se fiă pentru totu omula deschisă calea spie uă faptă bună. Corespond, particulară a ROMANULUI. Viena, 30 ianuarifi, 1872-Actualminte două cestiuni ale po­liticei interne preocupă ambele gu­verne ale imperiului austo ungar­: în Austria cestiunea împăcării Po­lo­nilor Ci­ érü în Ungaria multa dis­cutata cestiune croată. Ca se putem d espune aceste cestiuni, trebuie se revenim­ la tra­­giculű aun 1866, de la care se -n­­cepe una lungu șirii de fatalități în viața națiunilorr­ supuse corónei absburge. După te armele austriace, con­duse de incapabilitatea și trădarea palpabile a comandanților ă­loru, su­­feriră desastrele cele mai umilitóre, pene ce la Sadova ’șî perdură și uUimulu restit aiü consisting­­loru tactice, imperiulu fu în fine salvatu prin intervențiunea împăratului Na­poleon III, Tm Wi­HFi ‘mm» Consecința acelei catastrofe fu ca uă dinastiă, desabulată întrunümoda câtü se póte mai durerosü, prin umilirea încercată pe câmpurile de bătaie ale Bohemiei, se se­ncerce a ’șî consolida și reorganisa starea internă a monarchiei. Desconsiderându cele­l­alte ete­rn­inte, coróna ’și încredință desti­nele sale, prin introducerea sistemei dnalistice, în mânele Nerațiloril și Unguriloru. Era pre firescü ca acesta pasa se revolte simțul­ de ambițiune și de demnitate a]0 celorü­1­alte na­ționalități Déru cea­ a ce dictază rațiunea să­­nătosă șî vocea justiției m’a fostu luatu nici uă­dată ’n consîderațiune­­ n Austria. Dinastia, *n locu d’a fi imparțiale și protectore a tutoru fii­loru­sei, în același grabă, după me­ritele șî importanța lora, ca factori istorici și ca individualități ajunse în etatea majoritâțiî politice, creițbi de cuviință a’i dechiara de minori și a’î pune supt curatelă, pe unii supt­a Nem­ți­lord, pe alții supta a Unguriloru. Urmarea fireaca fu­ra naționali­tățile, ofensate intr’unu moda astß­­telü de brutale, sa trecu în oposi­­țiune și ’n pasivitate constituționale, dechiarându că nu vom­ recunosce și nu se vorü supune nici uă dată suprema­ți­e­i dualistice, care tinde a le desnaționalisa sa le răpi libertatea individuală. D’atunci lupta decurg­­ue’ntrerupte. Incer­ âiile de împăcare, între­prinse pe cattema din partea guver­­nelor­ dualistice, prin iniția­irea di­­nastitî și d­upă ispresi în­ dorința remaseră fără result­atü. Buhemil, nemulțămindu-se cu omeopolica doar de autonomiă, pe care voiaü se le-o dea, ca din grația. Nemț.I centra­listă se retrage pe la cast­le lorü și ascuptă se sosécu momentul­ în care, după cumü se esprima dr. Rie­ger, „vom­ pute apela la mai bine consiliatulu monar­hii“. Pentru ca éuse acesta se se a­­mâne câtü se póte mai lunga, Nemț I se încercară a intra ’n negoțiațiuni cu Polonii, pentru ca se’i atragă ’n parte-le și asta felu­se ’și a si­ci are majoritatea în Reichsrat, care prin absința Bohemilor­, au deve­nită ilustri­l. Stadiulu la care au ajunsu aceste negoțiațiuni ’Ie vomu precisa cu altă ocasiune. Camliu. SENATUL II. Ședința de la 26 ianuarie. După facerea comunicarilor­, se vali­­dază alegerea de senatori a­d-loră Petre Sima, la col. Il-ie de Brăila, Iordache Ciolacu, la col. I­ ifi Botoșianî, Ion Cră­­pătoreau, la col. Il­ie de Doljiu. D. Deșliu, desvoltând și interpelarea s­a în privința notei din urmă a d­lui minis­tru de externe în cestiunea Strousberg, spune că probă că ci­stiunea a fost­ pri­vită la Berlin numai din puntutlu de vedere politică, este că de­și era materialmente mai avantagiosü pentru nuoii concesionari de-a primi partea a doua a legii, aui pri­mitö partea ânAia. Ați primitu acesta pute pentru că Prusia voiesce se aibă în România uă înrîurire de 90 de ani. Curînda după votarea legii relativă la cestiunea Bleichröder, făcându-se de la Berlin oservare asupra art. 17, s’a pusü cestiunea în consiliulă de miniștrii, și lip­­sindu curagială de­ a se presinta din n­on cestiunea naintea camerei, d. ministru de esterne a preferită a călca legea prin nota­rea către agenți diplomatici din stră­­inătate. Aci­d. Deșliu citesce partea din nota d-lui Costu-Foru care interpretă după cum­ convine lui Bleichi­tler art. 17 din convențiune. Ense art. 24 din Constituțiune. 4ice preciza că „interpretarea legiiorü cu „drept de autoritate se face nu­mai de pute­­­rea legiuitóre.“ Ministrul permițându-și a interpreta că lege­a călcată Constitu­­țiunei. D. Deșliu arăta că de­și legea ?o*ată de Camere prevede că dispăgubire egale pentru toți detentorii de obligațiune, deci­­siunea luata de adunarea generale a acțio­­narilor­ de la Berlin, cere ca cei ce nu vor adera într’unu termenii data la nouăle sta­tute, se fiă despăgubiți nu­mai în propor­­țiune cu lucrările făcute. Acesta art­es­pune România ca se vie apoi acel deten­­torl asta-felu frustrați de dreptulu lo­r, sa os cer& noua diferința, 4‘cduda oa de ce amu permisă se se calce legea votată de noi. Pe cândü legea defrade acționarilorfi fusionarea cu ii altă socie­ate și trecerea esploatări către altă societate, adunarea de la Berlin decide contrarială și minis­trațn de esterne interpretă legea în sem­nul­ decisiunii a udei adunări. Ba nota adunare a decisa anest a se schimba și tr'aseulă. Déru déca­­ orü eși mai mulți ohn­ometri, cne’i va p­ăzi? D. Deșl­u esprimâ, du ptii lula situa» țiudi ce a­ fi se uita dimr ă as­mene a­­pricare a lega, termi ă cerându ca­rtoa­­tulu se avi'tze spre a nu se călca legea. D. Costa-Foru după unu șira de cu­vinte de­uă grav täte istraordina­r la a­­dresa d lui Deșliu, spune că tuta ce a înaintat- d. Deș­ii suntu neadevâruri, asta­felu în privința descr<tunurii acor­dată deten­toni ora cari nu vorü ad­ra la noia convetițiune, legea se referă la art. 6 din legea de la Iulia, care nu este alta ni­mica de câta cea­a ce cere acuma și aduna­rea acționarilor din Berlin. Unde e contrazi­­cerea? (Ad­ióri uă salvă de grat­ositați). In privința schimbării traseului, spune cft ori ta:a s’o schimba acelt traseu elü nu pate fi mai lunga de 919 kilometri după cum o dec de Rgea, și nu se va plăti unu bani mai multa de câta pine legea. Nu voma permite se se facă alta felu, și nu se va face nimica contra legii. (Altă salvă de grațiositățî la adresa d-lui Dișliu). In privința art. 17, d. Costa-Foru 4 pe că n­a spusa în nota sea, d lu­ Fromm și Senatului, de câtu acea­a ce este în lege; noi­amu contractatü cu uă so­cietate anonimă, n’am­ contractată dîc! cu d. Bleichieder nici cu vreuna nume pro­priu, ci nu­mai cu detentorii da obliga­țiuni, constituiți în societate de acționari, prin urmare, cee­a ce ne preocupă pe noi, ș’acolo unde trebuie se nu lăsămQ a se culca legea, este neînstrăinarea pro­prietății caselor­ ferate, și căile ferate nu se vor­ înstrăina, nu se vor­ trece altei societăți, Legea nu se va călca! (Aci asta șirii de gentilețe către d. Deșliu). Asia dérQ, urmată d. Costa-Furu, neî nu­mat proprietatea caselor­ ferate avemu dreptulü a nu permite se se trece unei alte societăți, dar în privința­­ secutăr­ii și esploa­­tării, acesta nu ne pote privi, căci societatea este anonimă și póte contracta cu ori­ce al­t societate, fiă societatea cairelor ferate austria­ce în care sunt și vre 40 de Francesi, nu nu­mai Germani, fiă ori­care altă societate, pen-

Next