Romanulu, ianuarie 1872 (Anul 16)
1872-01-29
ANULUIALA ȘfIPE-SPREPECALE, TOELCE ȘI VEI PUTEA ABONAMENTE N CAPITALE: unu an fi 48 lei; șist luni 24 lei; trei luni 12 lei; nnt luna lei. IN DISTRICTE: unu anii 68 lei; eéee luni 9 lei; trei luni 16 lei; un lună 6 lei. Abonamentele începü la 1 și 18 ale lucre!. ( nü exemplari, 20 bani. Francia, Italia și Anglia, pe trimietru franci 20. Austria și Germania, trimestru 7 fl. arg. (18 franci) TV N'UISITORI Anunțiuri, pagina a IV'. linia SCriitere — 40 bani, aserțiuni și reclame, pag.III, linia 2 lei — — Scrisori și ori ce trimiteri NEFRANCATE vor fi REFULATE. — Articlele nepublicate cel vor fi arde. Ă dariul siratinpean Pastgrnld Emanfi, fro. i — Fedacționea, Strata folfea, No. 42. SAMBATA, 29 IANUARIU 1872 < CA) Ediunea de sera 7.U9XINEZA-TE ȘI VEÎ FX IN BUCURE! II DISTRIJ Pentru Pentru Pentru anunțiuri: Neaenmuurlit, 11. AREA țiunea diariul... •el și ca, oști administrațione: Derță,Hațiegcanu, Bn» Micoad, Rus Popovici, Fleisch- Hap.seasttin șl Tcalef Hucufescl, “ De nu se va fi înșiălatu, séfi de nu ne va fi amăgită, primul servitore ar fi primului ministre, somnulö eselențiel féle a fostu în noptea ce trecu, scuați, lungü și liniscite. Ar fi mai line pusé pentru toți, pentru țară și pentru guvernă, se se de ordine a s’afișa pe strade în tóte diminețele und buletinii, care se dé națiunii scriî esacte despre digestiunea și somnule marelui ministru. Cu modulă acesta amü sei cu toții se ne ferimă de pacoste. In jipa de nesomnul și ind gestine a marelui ministru, amu sta toți în asclută nemișcare și tăcere, ș’astă filQ, pe d’ua parte escelența sea n’ar fi trudită de vedeniile candidațiloră la domnie și caimăcăuie, n’ar mai vedé revovere și emisari străini, ére pe d’alta amu scăpa și noi de an stări ilegale și de tote cele-l-alte grave și mari neajunsuri cu cari ne bâituie nesomnuia marelui ministru. De ce are deputații nu ceră de la guvernă acésta b.ne făcătore reformă! Pentru ce cetâția.nl; legistiî, magistrați, ș’avuțiî țereî nu se ’ntrunesefi,, cilă puțină pentru a cere acesta buletina-aperatorii, acestii buletinü-talimanu ? Cu speranța că d’astă dată rugăciunea nostră, „umila nóstra rugă“ curau ar <Jice d. N. Ionescu, va fi auifită, se profităm n de noptea cea dulce ce petrecu marele ministru, spre a ne mai d.slușî puțină cu dumnelui în privința graveloru séle cuvinte din știința Camerei dintsiua marel.I teo ogu și sântă Grigorie. Ceremă cu atâtul mal cu samă voa d’a reveni asupra cesiunii cu câta uă greșială de tiparu, dili nume' ulu trecutu, ne făcu se poemu contrariului de cea-a ce facă dd. mini-trii, noi ama voita a consta a ca politica guvernului este — cea puțină în fapta d’a face se devie pentru toți uă credință că „o orțiunea, strigările de suferiță, suspinele țârei pentru dreptate , egalitate nu sunt provocate de actele miniștiiloră, nu suntă reclamări în contra adesoră loru, ci numai în contra Capului Statului“. Cestiunea fiindu de cea mai mare gravritate și d’ună mare interes și gener ale se ne silimü cu toți, domni miniștii, d’a ne lămuri câta vomă pute mai bine, Alesă, domnă primă ministru, — prin gura dumitale ș’a domnului Epureanu — că țara este bântuită de „destui agitatori,“ că „pe d’asupra este cenușia, dorâ pe de desuptă focală.“ Afpi&ü că „țara ar fi cea mai bună, dec’ar lipsi pretendinții la domnie și agitatorii,“ AIa'să că „sunt comitate secrete, jurăminte și că revolvere se împartă.“ Ș’amândoul ați adaosă că, „străinii vino aci cu meseria de resturnători.“ Astăzi când nu ești surecitatu „de nesemne, spune dumneta singura, domnule prim-ministru, déca nu ve<î că prin aceste dechiarârî, în locu se stabilesc liniștea și ordinea, al neliniștita lumea, al fecuduita creditulu morale și materiale ar fi Statului, și foeü în adevĕra ar pust supta tronulu ordinii ș’ală stabilității. Teza este bună; ai recunoscutu-o ânsuț ; al comisu pusé grava greșială d’a nu zice că este, ci că „ar fi,a décá n’ar fi pretendinți la domnia.“ Nu veziî cre d-tea, cu inteligința, cu pătrunderea și speriința dumitale, ca prin aceste cuvinte ai scuduitu tare stabilitatea ș’a I pusti ținta loviriloru acolo unde nu puteai și unde nu trebuia s'opuî? Nu vetii că, mai eu séma prin acela nenorocita „ar fta aî trecuto peste ori ce prudință și chiarü peste cuviinte ? „Ar fi bună țara decă n’ar fi pretendinți la domniei * Ai! Ce-ai spusa mare prim-ministru? Omulă ar fi onestă décapiterea lui 11’ar fi pusă în ispită? Socia, mama, ar fi socii și mame bune, déca n’ar trece pe la ferestre, pretendinți! Ciudată bunătate! stranie onestitate! slabă, după dumneta, atracțiune are omulă, pentru onestitate și soția și mama patru ,odiula și pentru copil iei ! Doru, domnule prim-ministru, cu ce are vorü puté, pret ndințil la domnie, ș’adimenască acestă țeră bună ? Căci nu vei pretinde că țara cea bună, fiindu bine întru ale ieî și cu al ei, s’ar da urechia pretendințiloră. Spune dére ce i ar pute promite pretendinților s’o facă se și închids ochii la bine și se s’arunca binecunoscuții ? Promiteî-va că vorü respecta drepturile și demnitatea ioi? Promitel-va că voru respecta mânține ș’apăra dreptatea și legalitatea ? Déru atunci, după dumneta, iei îi lipsesc a tote aceste ? și ’n acesta casa ciudata dinastică și consiliare ar fi tronului mai esti! Merge-va ea, după pretendinți, pentru simpla plăcere de schimbare ? Déru atunci ea este, după dumneta, cea a ce aurisü că este și opiniunea publică : uă femee de ulițe.“ —și ’n acesta casa d-tea faci apela la invarsiuni; căci sciî bine că fetele vecine nu potu subii lângă dânsele văți răatâiu de drsiu chiată! Șasul-felfi fiindu erit ayema dreptulu a dice , ciudata patriota ești! Ai mersu și mai departe, domnule mini.tril. Ai 4>sa vă vină aci străini cu meseria de resturnare. Se ne înțelegema. Acei străini cu ce vori veni aci ? Cine va plăti aceloră meseriași ? — căci înțelegi că ei trebui seu forte bine plătiți pentru ca se ’și espuse viața loru.—Cine dori le va plăti? Guvernele loru? Iu a oesta casa suntü givroe străine cari voru vă resturnare la noi ! Déru de ce uitați că ne-ați spusa că taie guvernele slaine ve laudă acuma multe și ve iubescu lui te: ' Cine le va plăti? Pretendinții la domnii și la căimăcamii ? Déru carii se fia după dumnevostru acel pretendinți avuți? Sturdza, Cuzi, B bscu? Noi înse scimă că sunți toți amici vechi și noul cu toți aci și domni. Nu dérü dumnevos nu puteți admite că eî potü fi atâta de simplu încâtă se credă că cu câțiva străini, aduși aci și plătiți, vom putea cuceri țara și tronulü iei ! Încă ceva. Decă țâra este cu dânșii și pentru dânșii, ei n’au trebuință de bande de străini; décâ nu este cu dânșii, bandele acele nu potț face de câta uă rescolă de bande; și, bande pentru bande, de ce se ’ntrebuințați bandele vostre numai asupra alegotorloru români și nu și ’a contra acemra tâțîva străini, „agitatori de meseriă?“ Cuvintele dumitale déru, domnule prim-ministru, au fost necuviinciose către prisónele ce le acuși, fără de tactu chefi, și lipsite de respectule ce débusci și tronului șî națiunii. Déru acele revolvere și jurăminte, ce vom mai fi ele? Cumü? Credi, d-tea, domnule prim-ministre, că cu revolvere, — ori câtu de multe ar fi ele — și cu jurăminte — ori câtu de tari ar fi — se resculară națiune și se resturna una Domnü dreptü și iubiri pentru dreptatea lui și pentru virtuțile séle? Acesta n’o poți crede, și prin urmare, în cunoscințâ de causă, ai atacată și tronulu și națiunea ! î... valveze contra unei națiunii, contra unei armate , contra dreptății, a legalității ș’a atâtora vi, tați ! Oricine vede c’acti cari le-ar întrebuința ar fi simplu și curata, nisce copii. Véi jurama în adevera că voi actualii consiliari ai tronului urmăriți chiar pe copil, suptd acularei de rescóla contra tronului, tocmai si aceaa cosé, avema și dreptulü și datoria se vérícema. — Consiliari al tronului, ați lipsita de respecta și tronului și națiunii! — Déru acele cuvinte?—„îl râfuimu noi, le poftii eu de grijă!“ —Nu vedeți d nî miniștrii, câta suntu ele de anti-parlamentare, și câtă d multă V acuză ele de lipsă de respecta atre Cameră, către națiune, către trop și către voi pași-va? — „îl refunü noî! le poate că de grijă?“— Cum îî vețîndui? Năpustindu-vâ cu surertare asupra oricui va displace ? Cumi le veți purta de grijă ? aruncânduî în tainiță pe cine ve vine poftă, și jefuindu pe cei întemnițați supta biciuia și bâtele bandeloru ? Dérü aceste mode, nu sciere, domni miniștrii, că împingă fațiunie la disperare? Nuscie óre, d-nu Laser Catargi, că ilegalitățile aruncă bărbați mari ca dumnelui, în conspirațiuni și revoluțiuni ? Se fiă are acesta ținta contraritoru actuali al Tronului ? Decă ore acesta, precumu o spunu cel mai mulțî, și mai tóté j’ârfele, mai cu samă Uniunea și Adevĕrul) din Iași, atunci recunoscemu că guvernula își împlinea ce dtoria cu deplină inteligință ; de uu ese acosta atunci. . . • conjurămu pe d. Catargi a nu'și mai provoca insomnii, a nu Soi mai surecita, căci ne somnului și suecitările au fostu suntu și vorü fi nele <ari prelungindu-se aducu martea. DEPEȘI TELEGRAFICE Sernițiulu privată orű Monitordial, Paris, 6 Februarie. — țiiariulfi oficiale publică demisiunea lui Perrier, Roma, 6 Februarie. — Camera sa amânata pâ..â la 20 Februarie, Constantinopole, 6 Februarie. —• Porta a esistat si trei episcopi bulgari cari afi celebrata liturgia Ia biserica bulgară, în Jiua Bisibatorli au clorfi Trei-Regi-^âuți, în centra interzicerii ce le-a făcuta Patriarhul. Mâne sâră sâmbătă 29 Ianuarie, Pocii ta ea de b nelaci re Lat fără dă 1 teatrală cela mare balulu seüdja anunciată, în bneficiulu săraciloră. Amii aflatü cu fericire că tóte beile au fostă luate, pr medüe după anuveiarea bolului, íistufelü în câta rueredemü se se mai pută găsi vre una la casa teatrului. Balula va fi pe două parte magnificü și din cele mai plăcute, pentru cel ce se voru grăbi a lua parte la acésta optră de bine-facere, iar, pe de alta, scopula generosă alți organiatorilor lui va fi pe desdina ajunsă. Sperămă că precumă lojele sunt deja tote luate, asemenea și sala abia va putea conține mulțimea ce va alerga se ie parte la acesta sară de petrecere, deschisă tutuor,recumü trebuie se fiă pentru totu omula deschisă calea spie uă faptă bună. Corespond, particulară a ROMANULUI. Viena, 30 ianuarifi, 1872-Actualminte două cestiuni ale politicei interne preocupă ambele guverne ale imperiului austo ungar: în Austria cestiunea împăcării Polonilor Ci érü în Ungaria multa discutata cestiune croată. Ca se putem d espune aceste cestiuni, trebuie se revenim la tragiculű aun 1866, de la care se -ncepe una lungu șirii de fatalități în viața națiunilorr supuse corónei absburge. După te armele austriace, conduse de incapabilitatea și trădarea palpabile a comandanților ăloru, suferiră desastrele cele mai umilitóre, pene ce la Sadova ’șî perdură și uUimulu restit aiü consistingloru tactice, imperiulu fu în fine salvatu prin intervențiunea împăratului Napoleon III, Tm WiHFi ‘mm» Consecința acelei catastrofe fu ca uă dinastiă, desabulată întrunümoda câtü se póte mai durerosü, prin umilirea încercată pe câmpurile de bătaie ale Bohemiei, se sencerce a ’șî consolida și reorganisa starea internă a monarchiei. Desconsiderându celelalte eterninte, coróna ’și încredință destinele sale, prin introducerea sistemei dnalistice, în mânele Nerațiloril și Unguriloru. Era pre firescü ca acesta pasa se revolte simțul de ambițiune și de demnitate a]0 celorü1alte naționalități Déru cea a ce dictază rațiunea sănătosă șî vocea justiției m’a fostu luatu nici uădată ’n consîderațiune n Austria. Dinastia, *n locu d’a fi imparțiale și protectore a tutoru fiilorusei, în același grabă, după meritele șî importanța lora, ca factori istorici și ca individualități ajunse în etatea majoritâțiî politice, creițbi de cuviință a’i dechiara de minori și a’î pune supt curatelă, pe unii supta Nemțilord, pe alții supta a Unguriloru. Urmarea fireaca fura naționalitățile, ofensate intr’unu moda astßtelü de brutale, sa trecu în oposițiune și ’n pasivitate constituționale, dechiarându că nu vom recunosce și nu se vorü supune nici uă dată supremației dualistice, care tinde a le desnaționalisa sa le răpi libertatea individuală. D’atunci lupta decurgue’ntrerupte. Incer âiile de împăcare, întreprinse pe cattema din partea guvernelor dualistice, prin inițiairea dinastitî și după ispresi în dorința remaseră fără resultatü. Buhemil, nemulțămindu-se cu omeopolica doar de autonomiă, pe care voiaü se le-o dea, ca din grația. Nemț.I centralistă se retrage pe la castle lorü și ascuptă se sosécu momentul în care, după cumü se esprima dr. Rieger, „vom pute apela la mai bine consiliatulu monarhii“. Pentru ca éuse acesta se se amâne câtü se póte mai lunga, Nemț I se încercară a intra ’n negoțiațiuni cu Polonii, pentru ca se’i atragă ’n parte-le și asta feluse ’și a sici are majoritatea în Reichsrat, care prin absința Bohemilor, au devenită ilustril. Stadiulu la care au ajunsu aceste negoțiațiuni ’Ie vomu precisa cu altă ocasiune. Camliu. SENATUL II. Ședința de la 26 ianuarie. După facerea comunicarilor, se validază alegerea de senatori ad-loră Petre Sima, la col. Il-ie de Brăila, Iordache Ciolacu, la col. I ifi Botoșianî, Ion Crăpătoreau, la col. Ilie de Doljiu. D. Deșliu, desvoltând și interpelarea sa în privința notei din urmă a dlui ministru de externe în cestiunea Strousberg, spune că probă că cistiunea a fost privită la Berlin numai din puntutlu de vedere politică, este că deși era materialmente mai avantagiosü pentru nuoii concesionari de-a primi partea a doua a legii, aui primitö partea ânAia. Ați primitu acesta pute pentru că Prusia voiesce se aibă în România uă înrîurire de 90 de ani. Curînda după votarea legii relativă la cestiunea Bleichröder, făcându-se de la Berlin oservare asupra art. 17, s’a pusü cestiunea în consiliulă de miniștrii, și lipsindu curagială de a se presinta din non cestiunea naintea camerei, d. ministru de esterne a preferită a călca legea prin notarea către agenți diplomatici din străinătate. Acid. Deșliu citesce partea din nota d-lui Costu-Foru care interpretă după cum convine lui Bleichitler art. 17 din convențiune. Ense art. 24 din Constituțiune. 4ice preciza că „interpretarea legiiorü cu „drept de autoritate se face numai de puterea legiuitóre.“ Ministrul permițându-și a interpreta că legea călcată Constituțiunei. D. Deșliu arăta că deși legea ?o*ată de Camere prevede că dispăgubire egale pentru toți detentorii de obligațiune, decisiunea luata de adunarea generale a acționarilor de la Berlin, cere ca cei ce nu vor adera într’unu termenii data la nouăle statute, se fiă despăgubiți numai în proporțiune cu lucrările făcute. Acesta artespune România ca se vie apoi acel detentorl asta-felu frustrați de dreptulu lor, sa os cer& noua diferința, 4‘cduda oa de ce amu permisă se se calce legea votată de noi. Pe cândü legea defrade acționarilorfi fusionarea cu ii altă socieate și trecerea esploatări către altă societate, adunarea de la Berlin decide contrarială și ministrațn de esterne interpretă legea în semnul decisiunii a udei adunări. Ba nota adunare a decisa anest a se schimba și tr'aseulă. Déru déca orü eși mai mulți ohnometri, cne’i va păzi? D. Deșlu esprimâ, du ptii lula situa» țiudi ce a fi se uita dimr ă asmene apricare a lega, termi ă cerându cartoatulu se avi'tze spre a nu se călca legea. D. Costa-Foru după unu șira de cuvinte deuă grav täte istraordinar la adresa d lui Deșliu, spune că tuta ce a înaintat- d. Deșii suntu neadevâruri, astafelu în privința descr<tunurii acordată detentoni ora cari nu vorü adra la noia convetițiune, legea se referă la art. 6 din legea de la Iulia, care nu este alta nimica de câta ceaa ce cere acuma și adunarea acționarilor din Berlin. Unde e contrazicerea? (Adióri uă salvă de gratositați). In privința schimbării traseului, spune cft ori ta:a s’o schimba acelt traseu elü nu pate fi mai lunga de 919 kilometri după cum o dec de Rgea, și nu se va plăti unu bani mai multa de câta pine legea. Nu voma permite se se facă alta felu, și nu se va face nimica contra legii. (Altă salvă de grațiositățî la adresa d-lui Dișliu). In privința art. 17, d. Costa-Foru 4 pe că na spusa în nota sea, d lu Fromm și Senatului, de câtu aceaa ce este în lege; noiamu contractatü cu uă societate anonimă, n’am contractată dîc! cu d. Bleichieder nici cu vreuna nume propriu, ci numai cu detentorii da obligațiuni, constituiți în societate de acționari, prin urmare, ceea ce ne preocupă pe noi, ș’acolo unde trebuie se nu lăsămQ a se culca legea, este neînstrăinarea proprietății caselor ferate, și căile ferate nu se vor înstrăina, nu se vor trece altei societăți, Legea nu se va călca! (Aci asta șirii de gentilețe către d. Deșliu). Asia dérQ, urmată d. Costa-Furu, neî numat proprietatea caselor ferate avemu dreptulü a nu permite se se trece unei alte societăți, dar în privința secutării și esploatării, acesta nu ne pote privi, căci societatea este anonimă și póte contracta cu orice alt societate, fiă societatea cairelor ferate austriace în care sunt și vre 40 de Francesi, nu numai Germani, fiă oricare altă societate, pen-