Romanulu, februarie 1872 (Anul 16)

1872-02-26

TIOESCE ȘI VEI PUTEA X abonamente N CAPITALE: uni­ană 48 lei; șise luni 24 lei; trei luni 12 lei; un luni 5 lei. IN DISTRICTE: unu ana 48 lei; ?ese luni 29 lei; trei luni 15 lei; uă lună 6 lei. Abonamentele începi la 1 și 16 ale lunei; un esemplari, 20 bani. Francia, Italia și Anglia, pe trimietru franci 20. Austria și Germania, trimestru 7 fl. arg. (18 francii )N­INȚITEI Anunțiuri, pagina a IV, linia 30 litere — 40 bani, aserțiuni și reclame, pag. III, linia 2 lei — — Scrisori și ori­ ce trimiteri NEFRANCATE vom­ fi REFUSATE. — Articlele nepublicate ce vor p. arde. ANULü ALU ȘILE-SPRE­ DECELE. Administrațiunea în Pasaginle Românii, Ho­­t. — Redacțiunea, Straja l’oltea, No. 42.SAMBATA, 26 FEBRUARIU 1872. luminezA-te și veî fi abonarea IN BUCURESCI, la Administrațiunea­­ Jiariului. IN DISTRICTE. In corespondințil «ei și cui oșta Pentru Anunțiuri a se adresa la administrațiune. XIA. PARIS Pentru abonamente: la d. Darras-Hallegrain, Sue de Tund­enne comedie, 5. Pentru anunțiuri: la d-nil Drain et Micoud, 7 Rue Rochechouart. LA WIEN­A Pentru abonamente: la d. B. G. Popoviți Plaieo marst t. 16. Pentru anunțiurî: la d-nii Haasenstern și Tagt Neuermarkt. 11. (A) Edițiunea de sera­ l V , Bucuresci, “ S £ j$i Uniunea­ Liber­ale de­la 20 Februa­­rie, după ce am­intesce că totul e la noi­­a dată și se dă în concesiuni, până și chiară strângerea dărilor”, după ce spune că ministrulö din întru a publicată „vă poruncă către tote primăriele din țară cu injuacțiune se aibă a da în concesiune tote veniturile lor”,“ face apoi cunoscută că „listele pentru alegeri le-a confecțio­nată bine prefectură poliției, prin elimi­narea a 112 alegători, din cel cu drepturi constatate, și cu înscrierea în liste a 114 alegători ai poliției.u Uniunea­ Liberale adaugă că s’a reclamată la tribunale con­tra acestoră ștergeri și introduceri ilegale. Se ne permită, confrații noștri! de la Uniunea­ Librale din Iași, se le spune că că fórte ne-am mirată văzândă că se mai ocupă cu dresarea listelor­ electorale. Aci la noi din contra nu numai că nimene nu s’ocupă d’aceste liste de m­­âncă, cel cari s’aruncă ochii pe densele o facă numai pentru a sei dăc’avură fericirea d’a fi șterși din ele. Asta, fericirea, căcî ștergerea din listele electorale este la noi uă dovadă de bună-voință și de protecțiune a guvernului. In alegeri cine era însemnată pe spate ca uă cruce albă de tibișiră, se pomenia îndată în­­căierată și bătută mără, de către bandele electorale ale guvernului; acumă măsurile se ieu mai din nainte. Cine este trecută în listele electorale —■ cu ore care mici escepțiuni—este însemnată, cruciuită, pentru a fi suptă­veghiarea și priveghia­­rea poliției ș’a bandelor­; cine este ștersă, es­te er tată. Ș’apoi totu mai predă confrații noștrii de la Uniunea­ Liber­ale, că vom­ mai fi chiămațî a mai vota ceva sau a mai alege pe cine­va după listele electorale ? Cumă? După câte cunoscă, so­ă și vădă, mai cu semă d’u­ă ană încóce, totu se mai în­­douiescă âncă că s’a stipulată mai ântâiă darea României în posesiunea străinilor­ vecini, prin concesiuni, apoi retrunchia­­rea iei în două principate, și dup’acea-a deplina și definitiva incorporare a Mol­dovei Maria ? cu Rusia șa Munteniei cu Un­mărturimă că ’ndouiala ne pare ciudată, durerosa și pe deplină peri­­culosa, căci ea nu póte face artă de­câtă a ’n­esni forte punerea in lucrare a celoră stipulate. Din acestă puntă de ve­dere dorit se ne permită, bunii noștril con­frați de la Uniunea­ Liberale și de la tote panele române, se le amintimă, de și forte pe scurtă, cele ce s’aă făcută și cele ce se facă. Amă spusă ș’afirmămă că pe la 1868 ni s’a făcută nouă chiarü propunerea d a ne încorpora cu Ungaria, luândă ca de rege pe Carol I ală Româniloră. Acumă câte­va luni dinriul, W­anderer a publicată ună articlu ală unui diplo­mată francese (care era ducele de Gra­­mont). In acesă articlu se spunea că Na­poleon III, după ce a fost ă la Salzburg a ințeiesă tocmeia dintre Unguri și Pru­­siani, întorcându-se la Paris Napoleone III a disü în consiliulă de miniștrii:—Ungu­rii sunt­ nișce trădători;—din nenorocire târdu­l înțelese Napoleone III, și acestă târ­­z Jlă înțelegere se plătesce cu amară de către donsulți, de către Francia și de că­tre România. Diam­ele austriace dă spusă Po­sesiunea României, prin cestiunile econo­mice.“— Cele rusesc! să adaosă .­­ In­coporarea iei prin falimentu.“ — Posesiunea economică, s’a dată Ungariei prin căile ferate și Rusiei prin Sculeni, dându-i chiarü șinele rusesc­ pene ’n Iași. Posesiunea s’a dată opririiduse de trei §gi facerea portalul de la mm n­egră, ș’acumă refusându-se chiară mica conso­­are ce mai putemă avea prin podulă de peste Dunăre; căci, ori­cine -nțelege c’a­­celă podă, văă d’a se face mai nainte d’a fi făcută noi portulă de la Mare Negru și d’a fi completată liniele nostre ferate, elă devine uă mică compensare pentru noi, îndată ce deterămă Rusiei portulă nostru și transitul ă nostru și suntemă în ajunulü d’a mal da Austriei și puținulă ce­a mai remasă, linia de la Oituză. Câtă des­­pre falimentu, cine este celă care, vorienda socotelile ce nu ție daă miniștrii, îm­­prumuturile făcute și datoriele flotante re’n­­cepute — dovedi votulă de ori pentru zece milióne — împrumută aoă — și învârtiturile ce facemă financieloră nostre, ș’aducându-și aminte că mâne, poimâne, călugării greci ne voru cere banii, oferiți de către noi înși­ne, cine, ch­emă, este acela­a care se mai póte îndoui­ancă că nu raergemă, cu siguranță și cu pași răpezi,spre falimentulă dorită ș’anunciată de foile rusesc­ ca pro­­ducătoră ală anesăriî ? De la concistele prin cestiunile econo­mice se veniam­ la actele după tezămură politică. Nainte d’a se sfîrși resbelulă din 1870 și 71, Rusia denunță d’uă dată tratatul ă de la Paris; totu în acelă momentă se publică în foile străine ad­ulă eminamente politică, cunoscută suptă denumirea:— epistolă către Auerbach.— îndată popo­­rul ăi englese începu a ’nțelege ș’a se mișca, pacea sosi, și Rusia și Prusia găsiră de cuviință d’a amâna cestiunea ș’a o lua d’ună altă căpătâiă. Acelă căpătâiă fu găsită și stabilită în conferințele de la Gastein și Salzburg, și pusă deja în lu­crare: acolo, prin numirea d-lui Andrassy și retragerea drepturilor­ ce se recunos­­cuseră Bohemilor, prin rescriptă ală Im­­peratorului; aci, prin concesiunele Bleichrö­­der și Sculerii, prin petițiunile din Iași, prin discursul­ tronului care consfințesce cele coprinse în disele petițiuni, prin le­gile cari transformă acele cereri de uci­dere în acte împlinite, prin spurcarea și sugrumarea justițieî ș’a instrucțiunii pu­blice, prin dechlarările miniștriloră „c’aă luată cu străinii îngagiaminte mari,“ și prin cuvintele ministrului celui mare și ’n veci fără semnă că „țara ar fi bună decii­nară fi candidații la domnie și perturbă­­torii, pe carii îi va jefui și î va regula.“ Mai cerui aic, confrații nostril de la Uniunea liberale și de la tóte­­ sh­abiele române, ș’alte dovedi ? Credemă c’aceste suntă d’ajunsu, ba âncă și cu prisasă pentru cel carii vor fi se se uite, se vâdă și se ’nțelegă; cu tote aceste se le mai dămă âncă una. Albina din Pesta, în­no­­scă de la 18 Februarie face cunos­cută că inteligintele, învățatula și renu­­mitulă cetățiană din Praga, doctorele Rieger a aflată și publicată că parte a planului olărită între do. de Bismark și Andrassy. „După acestă plană, și anume, după „genialele“ consiliări ale d-lui c. Andrassy, sar fi recunoscută cumă-că în fericita Austro - Ungaria numai ceh­ii ar fi, cari prin impetiita loră oposițiune ară tulbura pacea și armonia între poporă, și mai departe cumă-că Austria cu multele ie- naționalități, n’ar fi în stare de a’I înfrâna și domoli pre acești cerbi­­coși cechi, de unde, așia deru Boemia cu cechii arű a a se cede Germaniei, sau propriu Prusiei, care iute­ază so i se înăbușescă tótu mișcarea și resis­­tința slavo-cechică ! De compensațiune seă ecivalinte — Prusia ară avé se ceda România. Românii suntă ună poporă fórte bună și ușiară de guvernată. Ună re­­gimentu de husari și câți­ va puțini pinteni unguresc­­ară ajunge pentru a se insufla respectă. „De aci se explică contra-acțiunea Ru­siei prin drumul­ de seră ce vre se lege cu Iași. De aci se explică intrigele ce tocmai astă­zi se întâlnescă la Dunărea de jos­.“ — „Românii suntă ună poporă forte, forte bună, câți­va Husari“ etc. etc. etc. 4ice d. Andrassy. „Țara ar fi bună deci nară fi can­didați la domnie și perturbatori“ replică d. Lascar Catargi; și daci să pună a­­méndoul pe „refuială“, și ne refuiescă și ne regulézá pe 4» ce merge, precumă ve­­demă și precumă în curéndu, fórte în cu­­réndu »’afirmă cavem­ă se vedemă cea mai dupe urmă refuială și regulare. Vă4urămf­ în adevără țara dată în po­sesiunea și sploatarea Austro-Ungariei pe d’uă parte și Rusiei pe d’alta, prin căiele fe­rate. Vă4urámu pe miniștrii facende totu se potă și totu ce n’ar trebui se potă, pentru a pune pe Capulă Statului în jocă, ș’ală pune numai acolo unde este lovire, unde este prigonire și ucidere morale. Asta; ii văzurămă mergénda pen’ a surpa chiară scóla Normale, fondată cu banii oferiți de Domnă, „via ce sădise drepta sea,“ cumă dice d. Ion Ionescu, pentru ca poporulă se aibă în veci­nainte-I doveda despre simțimin­­tele de iubire ale Domnului seă. Miniștrii­ pună astă­zi ’n facia poporului uă ruină și’s 4icü astă-felă : E că simțimintele ce meriți tu.— El strigă lumina aprinsă de Domnă și 4ică poporului. — Intunericulă și pei­­rea este sartea ce ți se pregătesce. El spună apoi în Cameră că țara este bân­tuită de conspirațiuni, și facă totulă pen­tru ca se se vâdă că se pregătescă a face el una, a face el ună nucă 3 Au­gustă, pentru a provoca astă­feră înterve­­nirea străiniloră și celă mai puțină și pentru momentă retrunchiarea României în două principate; restul, apoi vine de sine, și vine răpede prin zburur­ societății Austro-Maghiare și pe șinele rusesc­ cari conducă până ’n Iași. El mergă și mai departe, ca se se confirme tote relele și tóta peirea despre care se șioptesce, ba încă se și vorbesce, el merseră pân’a sfătui uă căletorie a Dómnei Româniloră, ș’acasta acumă, acumă cândă totulă âncă tremură de frigă și este amorțită de gerul ! Lumea se ’ngrijasce, s’a ’ngrijitu fórte, în facia amenințăriloră de morte ce se vădă și cari devină mai puterice și mai spăimântătore cândă palatulă nu mai conține uă femeiă, uă sociă, uă mamă, și cândă miniștrii spună în Cameră „c’aă luară îngagiaminte mari către străini, și că voru jefui și voru regula“ pe toți și totulă. Lumea a ’nghiățată în facia atâ­tora loviri, șî­nghiață cândă se cunoscă uneltirile străinilor­, și cândă suntă la guvernă 3 din miniștrii cari guvernaă țera la 3 Augustă. Acesta este situațiunea cea gravă în care ne află­mă și, cu tote camă dori­se tăcemă, cumă dice Edgar Quinet, fiindu­că nimene nu voiesce nici se vedă nici se ’nțțelegă, ne ’mplinirămă și d’astă dată datoria d’a arăta cea­ a ce se face, remâindă respunderea asupra celoră cari ar putea salva totu­și lăsa a se perde totu, ș’a peri și dânșii în acelă mare vîr­­teju ce ne ’nconjură și vine spre noî cu furia turbării. Româul, ne am împlinită datoria, și nu ne mai remâne de câtă a ve saluta cu acelă simțimântu cu care se salută intr’ună spitală unii pe alții cel cari simplă că moră pe cei pe carii vedă că nu se morá. Corespondința particulară a ROMANULUI Vieaa, 22 Februariű, 1872. Măsurile cele mai nouă, luate de mi­­nisterială ungurescă asupra Croației, să împinsă națiunea croată tocmai pe tărâ­­mură pe care se afla redusă pe la î nce­­putul­ anului 1848. Domnulă Vacanovici, ună reacționară înfuriată, numită în loculă Banului demi­sionată în luna trecută, înfruntândă opi­­niunea publică și chiară legile bunei cu­viințe, dete prefecțiloră și supt-prefecți­­lor, ordine categorice ca, cu ocasiunea noueloră alegeri dietall, s­ă se scotă ma­joritate pentru toți candidații guvernului în tote cercurile electorali, sau, de nu vor­ împlini acastă poruncă, se scie că vor fi fi demisionați în modă infamă, per­ 4endu’și dreptur­ de pensiune. Mai clar și și mai categorică n’ar fi fi putută vorbi nici ună paștă către mame­­lucii sei! Și ’n adevără că, domnulă Vacanovici neplăcându’l ochii colonelului Trenscky, prefectă în Belovară, îlă și destitui mai nainte cu două septemâni. Dură coman­­dantele generale Rosenzweig de la Agram, credândă că cu acesta maltratare bru­tale s’atacă chiarü onerta militare a lui Trenscky, pretinse restituirea lui la mo­mentă, cea­a ce Vacanovici nici nu vru s’audă și se ’nțelagă. Se zace că conflic­­tulă acesta ar ave de rezultată chiară de­­misiunea generarului Rosenzweig. După serrile din urmă, s’a constatată numai că funcționarii din întregulă dis­­trictă Belovară ș’au dată demisiuniie loră la Banal­ Croației, cu adausură că va­­zându-și batjocorită pe prefectură soră, nu voră se se espună și el la asemenea batjocoră. Intrega Croațiă se află în agitațiune febrile. Mai pe fie­care 4> se confiscă câte ună numără d’ală 4*ar*el ° rh» două 4iaries’aă suprimată cu totulă. Însă poporulă croata este pre determinată a da pieptul cu ori­ce măsuri teroristice ale guvernului ungurescă și a nu lăsa nimică din drepturile patriei și ale națiunii loră. Conformă scriiloră private ânsa posi­tive, demne de totu credemêntulu, pe cari se avemă de la Pesta și din Transilvania, se póte accepta cu cea mai mare proba­bilitate că, în casă de a se face alegeri noul pentru dieta Ungariei, se ce­rea peste cele vechi l­uncă și alte măsuri extraor­­dinare asupra Românilor­ din Transilva­nia. Guvernul­ decisă a înfrânge resis­­tența pasivă va impune prefecților­ ins­trucțiunile cari se vedă aplicate în Croația. Alegătorii români vor­ fi duși cu forța prin supt-prefecți la urnele electorale, și se aude că, unul­ dintre prefecți de na­ționalitate română va fi transmutată la altă poștă, pentru lipsa de energie bru­tală. Guvernul­ s’a asigurată încă și în altă modă pentru reeșita­rea. Supt nume de Română sunt­ puși în funcțiuni mai mulți renegați, precum­ și de aceia cari țină soții maghiare, a căroră influență în cestiuni politice și na­ționali este mai mare de­câtă ar crede aceia caii nu suntă inițiați în afacerile Transilvaniei. Scurtă tipäă măsurile extreme sunt­ probe de ajunsă că, crisa spre mai rem încă trebuie se fie estremă, Comilia. D. Focșia, raportorele comitatului de delegați, dă citire raportului seă asupra următorului proiecții de lege: Art. 1. Locuitorii comunelor­ urbane îndatorați, după art. 27 din legea dru­­murilor­, a plăti valorea 4Helor fi de lu­cru în bani, precum­ și locuitorii comu­­nelor­ rurali, cari după art. 28 aă și el facultate a plăti asemenea bile în bani, vor fi desface acestă datorie celă mai târ­­ziă până la ântâiă Masă a flă­ căruț­ană. Primarii comunelor, cari nu voră ur­mări împlinirea unoră asemenea bani și și nu voră esecuta facerea lilerară în na­tură la timpul, conformă art. 32 din lege, suntă pasibili de penalitatea prevăzută la aliniatură 4, art. 2 din legea de percepție. Art. 2. Locuitorii cari fiindă în­să­de­părtare mai mare de 20 kilometri de punc­tele lucrăriloru, (nu voră putea fi luați la alte lucrări în limitele acestei distanțe), voră face însă 4^ele județiane în lucrări de șlosele comunali seQ vicinau­ și rece­­versa, déca nu le voră plăti în bani con­formă art. 28. Art. 3. Taxele (ju­lelor) convertite în bani se fixază pe fie­care ană de consi­­liere județiane, după prețurile curente și cu aprobarea ministeriului lucrărilor­ pu­blice. Daca ministerială nu se va pronuncia în termenă de 30 zile asupra tarifelorü presintate de consilieri, ele remână eșec ctitorii. Art. 4. Celelalte disposițiuni prevăzute în art. 27 și 28 din legea promulgată la 1868, suntă și rămână în vigore. Art. 5. Locuitorii comunelor­ urbane și rurali asupra cărora, din diferite îm­prejurări, plata 4italară de prestațiune s’a grămădită din ană în ană, voră înceta a mai fi urmăriți pentru jefuirea piftrei acestoră­dile. Art. 6. Tóte legile și osebitele dispo­sițiuni contrarii legii de faciă, suntă și română abrogate. Apoi urmatorii opiniuni separate.’ SER­VICIU TELEGRAFIC Alui Ko­nAi­ iLi­<. Berlin, 7 Martie. —■ Represintanții Stat­­sbahn austriacă și consiliură administrativă ală căiloră ferate române, a­ supt scrisă astăzi tratatul, prin care se dă 4asei companii austriace sploatarea căiloră fe­rate române. Paris, 7 Martin. — D. Goulard fu nu­mită ministru de finance ad-interim, în locul­ d-lui Pouyer-Quertier. Bruxelles, 7 Martin. — Camera a vo­tată menținerea ambasadei Belgiei lângă Papa, Rom­a, 7 Martie. — Monsiuior Chighi se asceptă la Roma. ADUNAREA DEPUTA­I­ILORU­ I Armata ședinței de Mercuri, 23 Fe­bruarie, 1972. După respingerea proiectului pentru creditalü de 100.000 lei noul spre des­coperirea asasinului lui Barbu Catargiu. OPINIUNEA MINORITĂȚII Relativă la proiectulu pentru modificarea art. 27 și 28 din legea drumuriloru, promulgată la Martie, 1868. Avândă în vedere că prin legea de la 1868 a drumurilor, numai prestațiunea a avut-o în vedere a nu se acumula din ană în ană, crd nici de câtă plata în natură; avândă în vedere că prin artic­­lulă 5 din legea presiută se dă uă inter­pretare greșită și care nu există în legea primitivă de la 1868; avândă în vedere că Adunarea nu pate prim­­ă lege se sancționeze ună adasă care va deveni forte periculosă și cu totulă în dauna Sta­tului , avândă în vedere că prin uă ase­menea măsură luată pentru trecută, póte se devie chiară în dauna consiliilor­ ju­­dețiane cari aă comptată pe asemenea bani și póte chiară a contractată lucrări și a luată sarcini asupră-le, comptândă pe a­­cesta ramură de­venită, ce legea actuale se dă consilieloră judințene, și pentru cari consiliile nu pot­ fi condemnate de vreme ce percepțiunea s’a făcut de către casiari, aginți direcți ai guvernului și neglijința înca­­săriloră privesce pe acei aginți; a­­vândă în vedere ca acestă principiă sta­bilită, va deveni uă încuragiare pentru viitoră și că mulți contribuabili voră avea în privire acestă măsură periculosă și voră căuta prin tote mijlocele a se sustrage de la plata prevăzută prin acesta lege in termenă de ună ană, fiindă și cumi mai de ’nainte ca nă-dată acestă termenă tre­cută, ei voră fi iertați de asemenea ebli*

Next