Romanulu, martie 1872 (Anul 16)

1872-03-26

ROMANULU 28 MARTIE 1872 călea iei, se protegă minciuna, se stă în adevără atunci după cumu o doresce d. Costa-Foru, ută femeiă de ulițe. Etă care este scopulu puterii, urmärindö acestă pretinsö, abusü de libertate a presei. Se infrumu acuma cu d’amenuntulu în esamenulu rigurosü ale faptelor ce se impută acusațiloră. Ce dice, d-lore, actulți de acusațiune alti onor. procuroregenerale ? Prin fiarele Ghimpele și Daracalu s’a publicată nisce posesii cari se referă la sf. sea Mitropolitulö, și nisce caricaturi prin cari se amesteca Sf. sea în lucruri obscene ale lumii. Aceste fapte imputate d-lui Nae Orășanu, jurnalistă, d-lui Dembiski caricaturistă, și d-lui Eftimie Ionescu, girante ale „Ghimpelui,“constitue după d. procurore generale delictulă de calomnie contra sf. sele Mitropolitului, și se cere prin urmare unii verdicte care se declare acestă culpabilitate. Se examinămu cu d’amănuntuluuă asemenea acusațiune. —Și acifiă neiertată a combate teoriele anunciate cu ocazia desvoltării ei. Ce locu are prin apiulfi constituționale ală inviolabilității capului Statului, pusă înainte de d. procurare generale cu ocazia incriminării de ofensă făcută Domnitorelui ? Ce îocu are principiulă religiunii, cu ocasia delictului de calomnie contra sf.sele Mitropolitului ? Acestea simt ă lucruri cu totulă strane de cestiune. Déca persona Domnului este inviolabile, după Constituție, déca acrsația înțelege acesta în puntură penă a face, dintr’uă ființă fisică, dă ființă abstracta și ideale , déca în persona Mitropolitului se identifică pentru onor, procurore-genertie principială religiunii, până a scote din lume acestă capă alü ei, care, ori se s’artidice, trăiesce íntr’énsa ; tóte aceste apreciari n’au a face cu procesul ce si face acusațiloră. Este certă că, în fapta de ofensă făcută Domnitorelui și pedepsită de lege, este considerată M. Lea ca un persons fisică violabile, puteri fl jice , violabile ca ori ce personă fisică, violașibile în sensulă că oricine se pute întâmpla s’o ofenseze, romândă se ’și ia pedepsa, inviolabile în sensulă că nimeni nu are dreptul ă s’o ofenseze fără a risca faptul ă seă fa uă pedapsă legale. Totă așia putemă lice de sf. sea Mitropolitul), cândă se pretinde că i s’a făcută de cine-va să calomnie. Sentimentele dorit de idolatrie ale onor procurore-generale nu au locu în acestă causă. Se renimă acumă la cealaltă teorie a d-luî procurore-generale: „înaintea jurațiloru nu se argumenteză cu legea; legea este ună ce străină de care nu ne putemă servi înaintea d-vostră.“ Acestă ideiă enumeiatâ într’ună modă absolută ni se pare uă gravă erore. In adeveră, d-loru, sunteți pre d-vesti ă chiămați se judecați tote faptele omului, sau numai acelea ce legea opresce supt amenințare de pedepsa? Nu, negreșită. Nimeni n’ar îndrăzni se susție acesta. Nu este nici uă pedepsă fără lege, nil paene sine lege este ună principia ce mi suferă discuțiune în materii de represiune a faptelor omului. Asta finidă, este dorittă lege care trebuie se ghideze pe acei ce urmarescă și trămită pe cetățiani înaintea d-vostră, și, urmăriți după capriciulă puterii, aă dreptură negreșită, cu legea în mână, se va dovedescu că cea-a ce se face cu dânșii este fără nici uă lege, ună ce arbitrară, și, ca se ne esprimămă cu adeveratură termenă, care caracteriseză totă cea-a ce se face afară din lege, vă curată față-de-lege. Elă dorit că legea are și ea rolulfliei înaintea d-vostră, că faptulă imputată nu conține elementele esențiale pentru constituirea unui delictă după cerințele legii penale, pentru a dovedi cu alte cuvinte fără-de-legile puterii. A ințelegă acestă teoriă în câtă privesce apreciarea Dumneavostră suverană în judecarea faptelor.! A,aci nu sunteți ținuți în adeveră de nici uă lege, decâtă de legea supremă care este consciința omului. In adeveră, ce lege pare se fiă mai justă și nepârtinitore, cândă judecame pe altulă, de câtă ânsăși consciința nóstră ? — Etă în ce modă se înțelege că nu ’ncape lege ’naintea jurațiloră, în privința iresponsabilității loru, a materieloră cari să se’i conducă în pronunțarea verdictului, eră nici cumă în privința esamenului ș’a caracterisării faptului ce suntă chlămațî se judece cu consciința loră suverană. Nu este dojit firescă, pentru a face lumină în aceste desbaterî, se ne ’ntrebămă înainte de tote , care este faptul ce ni se impută după legea penale și care este elementulă delictului de care suntemă acuzați înaintea d-vostră?Faptulă este delictul de calomniă, prevăiută de art. 294: „acela ce, prin scrieri tipărite, pro„pune asupra cuiva fapte anume, care „dară fi adevărate, ară atrage asupra „autorului pedepsă criminale sce măcară „ura și disprețuia cetățeniloru, se face „culpabilă de calomniă/" Va se clică, ca se esiste delictă de calomniă în sensul legii, trebuie se se găsască împreună urmatorele elemente: 1. Trebuie ca scrierea imputată se fiă uă scriere publică. 2. Ca prin acea scriere se se propune asupra cuiva nisce fapte anume imputate. 3. Ca faptele se fiă de natură a atrage celă puțină ura și disprețuia cetățianilor, asupra celui căruia i se impută. 4. Ca faptele imputate se fiă neadevarate. Afară din aceste elemente nu póte se esiste delictă de calomnie, nici pedepsa, căci faptulă n’aru intra în termenii restrînși ai legii penale. Cu aceste principii se examinămă faptulă imputată acusaților. Acusațiunea și în alegerea obiectului acestui procesă de presă a fost pre nenorocită. In îdjiver, înțelegeamii urmărirea unei calomnii ntr’unu diabu seriosö, dérü a face acesta mai jiabü umoristică, cu nisce poesiî, cu niste gravuri, este a nu’șî da semă de principiele elementarii ale dreptului in materie de calomniă. in adeveră, lăsândă la uă parte liulă elementu ale delictului, scrierea publică, care n’ară lipsi într’ună procesă de calomnie prin orice organă ală presei, întrebăm: ce se face cu al ă 2-iea elementă, și cimă onorabilele de procurore generală ară reeșise’să stabilescA în urmărirea unoră diarie umoristice? Toți scrmu că aceste diarie, oricâte fapte adevărate sau neelace ară imputa cuiva, ele n'o facă directă, ci prin alusiune, deore ce poasiole, fără să fiă adresate cuiva directă, și gravuri» ce sru represinta pe cineva fără s'o spuie, nu suntă de câtă nisce alusiunî, nisce alegorii cari nu intră în domeniul faptelor pedepsite de lege ca calomnie. Legea în adevără dice că prin scriere publică, se se impute cuiva nisce fapte precari. El bine, cumă ajunge a stabili acesta d. procurare generală cu urmărirea poesiei și gravurilor anonime? Nu este acesta a nu și da sema de elementele esențiale ale delictului prevădută de art. 294 din codicele penale? Elă dorit că, oricare ară fi gravitatea aceloră poesiî și gravuri, ele fiind anonime, nu se póte susține că prin ele s’a făcută cuiva vr’uă calomniă. Dérü ce este mai străină, ați audită; d-loru jurați, modulă de argumentațiune a’ onor. procuroră generale în dovedirea acistuî delictă, dă a fostă totă același ca și în imputarea cea făcută girantelui Ghimpelui pentru poesia Cucuvaia. Acestă poesie, adisă d-lui, a atacată pa Măra Sea Domnitorulă; acestă Laltă calomneză pe Sf. sea Mitropolitulö; și credeți de c’a ajunsă a vă dovedi acesta măcară citindă pură și simplu acele versuri? Câtuși de puțină, d loru, căci ele, nu inocenta loră esistență, nu constitue nici un ofensă. D-lă procurore generale a fostă silită se comenteze acele versuri și se dică „florii, citindu-se cu acestu tonu, se vede câtu de colo că ele suntă uă adeverată ofensă. Déru acestă tonă este ală d-v., d-le procurore generale și, déca timbrulu face musica, pentru ce voiți a impune acestă tonă acusațiloră, cari nu primescă ca prin tonulă ce dați d-vostră versuriloră loră se mergă la pușcărie? D-lă procurore generale adică ceva mai multă, d-soră, citindă fiecare strofă în parte: credeți ore—adi să d-sea—că aceste strofe atâtă de inocente în aparența loră, de arăsta isolate suntă totă astă-felă de se voră combina împreună? Déru ia combinați frasa cutare și cutare, cu frasa cutare, și veți ajunge a constata realitatea acusațiunii mele. Déru prin faptele séle, sau prin combinațiunile d-vâstră, d-le procurore generale, este cineva culpabile? Ofensa se face ore directă sau prin combinațiune ? Dérü nu scrți că combinațiunea este opera inteliginții, și că resultatul combinațiunii este în raportă directă cu gradul de inteligință și de spirită a celui ce o face ? De ce pretindeți ca acuzații se facă acestoră strofe negreșită combinațiunile ce faceți d-vostră ? De ce cereți de la gigantele Ghimpelui ceaa ce natura v’a dată numai d-vostră stă ia puțini ca d-vostră, și pentru acestă lipsă a naturii vreți cu orice preță se’să trimiteți la pușcărie? Noi, în numele lui Eftimie Ionescu, nu primimă combinațiunile dumnevostre, domnule procurore generale, și se lăsămă totă pe sema d-vostră. Eftimie Ionescu nici a făcută nici pate se facă asemenea combinațiuni, căci, dacă ar fi avută gradul de perspicacitate ală d-vostră, ară fi procurore generale, eră nu simplu garante ală shariului Ghimpele. Eră dérü, d-loră jurați, eră argumentele cu care se susține acusațiunea!! (Va urma). f115B51518g. D-lui redactore alüonariului ROMANULU Domnule redactare, Lumea nostră, care se miră de faptele liberaliloră și care admiră păcatele reacționariloră, s’a mirată — mi aă spusă unu din amicii mei, din partita jisă a conservatoriloră — cumă eă, rudă bună și d’aprópe cu d. Ion Manu, figurată între apărătorii d-lui I. G. Valentinonu. * Ca se nu se mai mire nimeni, se-mi fiă permisă a da următorele esplicațiuni, cari predă c'o se facă pe cei mai severi a mă justifica. Am figurată între apărătorii d-lui Valentinonu, pentru două motive: 1. Aveamă uă vechiă socotelă de râfuită cu d. Ion Manu, și de multă doriamă s’o reguliză în publică cu d-sea. D. Ion Manu, mai puțină de câtă orî cine, nu putea se intense cuiva uă acțiune de calomniă, n’avea acestă drepta, căci și domnia-sea a aruncată asupra unui om în societate, nu numai uă defăimare ntadeverată, dérü chiară uă denunțare calomniatare, multă mai gravă decâtă acea in contra căreia d-sea a reclamată. In timpulă Căimăcămîei de trei, cândă se pretinde a fi fostă afișate nesce placarde, insultătore pentru d. Ion Manu, și se dice că s’ară fi aruncată în camera d-spre acea faimosă sfeclă fulgerâtore, care ară fi amenințată prețiosese d-sele dile. d. Ion Manu nu numai că m’a bănuită pe mine d’a fi autorele aceloră placarde ș’alu acelui atentată în contra vieței d-sele, déru a facuta în contra mea uă denunțare calomniatóre către chiară procurorele de la ’nalta Curte, care a urmărită instrucțiunea acestei afaceri, ș’a constatată neveracitatea perei ce mi se aducea, prin urmare calomnia. Facă apelă la memoria onor. domnului Scarlată Fălcoianu, care — magistrată onestă și consciinciosu—a făcută atunci acea instrucțiune. Amă fostă încă amenințată cu poliția, care a făcută la locuința, meaită ptrehisițiune minuțiosă, și d. Ion Manu aducea atunci acestă calomniă, nu numai unui tânără săracă, care și începea cariera ș’a căruia onore și viitorii se cerea a le sfărenia, ci și unei rude bune, d’aprópe, care copilărise în intimitatea cea mai strînsă cu fiii d-sele cei mai mari, și pe care trebuia se’să cunoscă, îlă cununoscea, că, și prin posițiunea ce’î da p’atunci nas cerea sea, și prin educațiunea sea, era incapabile d’uă infamii, incapabile d’ună asasinată. Decă n’amă intentată atunci uă acțiune în calomniă d-lui Ion Manu, acesta n’a fostă nici pentru impunitatea ce’i asigura posițiunea sea de caimacamü, nici pentru că mai exista între noi vr’uă considerațiune de rudeniă, pe care ânsu’și o sfărîmase, dérü pentru că, cu tote lacrămele de sânge ce m’aă făcută se vârsa acea calomniă, și cu totă tinerețea mea d aruncă, am avută destulă rațiune, destulă bună simță ca se ’nțelegă că ună procesă, scandalură, scomotulu, nu suntă miijloce demne pentru ună omă ce se respectă, d'a’și susține onorea mea atacată; o’uă calomniă nu póte atinge întru nimică considerațiunea unui omă onestă și că defăimarea neadevărată trebuia se cadă de sine în ura și disprețulă publică, fără a puteaduce celă mai mică rău celui calomniată. Ama acceptata aprope 18 ani satisfacțiunea ce mi se cuvenia, și Dumnezicu, care în justiția se aportă de grije pentru toți, a adusă momentulu în care se potă spune în publică că acelă care a calomniată nu pate, în bună morală, se intenseză acțiune în calomniă, și opiniunea publică *se adică: pedepsa raliunii, d-le Ion Manu“ 2. Aveamă convincțiunea că, • într’ună procesă de presă, d. Ion Manu, ruda mea bună, de aprópe, s’a făcută jertfă pe d-sea triumfului unei cause rele, și persecuțiunilor unui guvernă de pasiuni și răsbunări; d-nula Ion Manu, la versta sea, cu esperiința sea, scie ca și mine, ca și noi toți, că onorabilitatea unui om, fiă elă chiară senatore, esiste în încrederea, în opiniunea ómenitoru de bine, a ómenilor onești, erămu în scandală, în scomptă, într’ună procesă de calomniă, care, chiară cândă ară condamna pe calomniatore, n’ară proba nimică în favorea calomniatului, și nu i ară puté da ună brevetă de onorabilitate. Ion Carudă bună și de aprópe cu d-nnlu Manu, trebuia se revendică d’astă dată acésta onóre: l-o ca se’I spună acumă, cândă a ajunsă la adânci bătrânețe, că ’iamu iertată păcatură d-sele de calomniă către mine . 2o ca se protestă eu, ruda d-luî Manu, în interesulă familiei d-sele și alți d-séle ânsu’și în contra unei calomnii ce’i se aducea; énce totăd’uă dată ca se protestă și în contra procederil d sale, care, făcândă mă scomptă inutile, nu putea fi de nici ună interesă și ’să presinta ca, ună instrumentă ală acelora cari profită de ori ce ocasiune, spre a iubi în libertatea presei. Pentru aceste motive, d-nîcari vă mirați, amu fostă între apărătorii d-lui I. G. Valentineau. Și sunt încredințată că d-nulă Ion Manu este încântată de a me ii găsită într’ună locu unde ne amu putută răfui socotelile, și unde amu putută rădica cuvântulü în favorea, în interesul onorii d-sale. Primiți, vă rogu, d-le redactore, etc. Pantazi Ghika, la nivelul preceperii tutoră inteligințelor; pentru clasici Beethoven quatuor în dominare; pentru acei cari cunoscu frumosul și marele talentă ală artistului violonistă, fantasiă de Artot, esecutată de ensușî concertantulă, și melodii române arangiate pe violină de dânsulă, pentru acei cari suntă admiratorii marelui nostru artistă incomparabile Millo, canțonetă comică, în sfirșitu, acei cari iubescă meritele musicali, a buni artiști musicali, dd. Hübsch, Dumitrescu voră esecuta cu numai scimă cine mă trio în bemol. — Ce mai vreți? Nu crede că se fiă serată musicale mai bine arangiată pentru tóte gusturile și chiară pentru profani ca mine! Prin urmare, veniți la concertă Marți, 28 Martie, 1872! Veniți se audjițî musica bună, se dați uă bună meritată probă de simpatie unui artistă iubită care a facut multă bine desvoltării gustului și progreselor musicali în România. Veniți la concertul d-nnl Hübsch—una adevărată și frumos concertă ! — Pantazi Ghika. ♦" SOCIETATEA „RENASCEREA.“ R eșită de supt presă supt auspiciile societății Discursulu sântului I. Chrysostom în favorea eunucului Eutropia, textură grecă, însoțită de traducțiunea română, uă notiță biografică asupra sântului I. Chrysostom și argumentul discursului, de N. Bădescu. Prețul unui exemplară 50 bani. Doritorii de a posede acestă clasică și atingătură discursă, se potă adresa în strada Olimpului No. 2, unde se află provisoriu cancelaria societății. SERATA MUSICALE. Concertul d-lui Ibiliseli Cu CONCURSUL D-LUI MILLO, Cine este amatoru de musică buna ? Totă lumea.— Chiară și acel profani ca spine, cari nu se esaltă, aă estase, cască gura la frumusețile sublime ale musicei clasice pe care nu onțelegă, pe cândă alții, totut cari nu nțelegă musica clasică, se pamă în estase delirante !—D. Hübsch a avută bunură gustă, și tactulă,pentru că negreșită în calitatea sea de artistă violonistă d-nuîu Hübsch este ună omă de tactu de a nu abusa în concertulă seă de ignoranța profaniloru , d-sea a amestecată lucrurile prindw concertură sefl 279 Tutori bolnaviloru putere și sănătate, fară medicamente și fără cheltuială prin revaiesciere da Barry de la Londra. Nici uă bula nu póte insiste la delicata Revalesciba du Barry și înlătură fără medicamente și fără chieltuială tóte suferințele de stomacă pieptii, serve, plămâni, gâscî, flegmă, respirațiune dificile, suferința de beșică, de rinichi, tuberculosa, oftica, astma, tusea, nemistuirea, constipațiunea, diarea, isomnia, slăbiciunea, emeroidele, dropica, frigurile, amețala, congestiunea la capă, migrena, grâta chiară în sarcine, diabeta, melancolia, slăbirea, rematismul, bulele oselora și gălbinarea. Estraeta din 72.000 de certificate pentru însănătoșirea unora baie cari n’au putută fi vindecate de aici unii alții medicamentă. Certficatul No. 57.942. Gleinach, 14 Iuliü, 1867. După Dumnezeu am se mulțumescă viiața mea Revalescibrei dumitale în grozava’mî bólá de stomaeü și de nerve. loharm Gode. Provisorü la presbiterulü gleinach, posta Unterbergen la Klagenfurt Certüoatnlä No. @2,914. Weskau, 14 Septemhre, 1868. De mulți ani suferă de emoroide cronice, de ficsta și de constipațiuni; am întrebuințată tóte ajutorele medicale fără succese, și asta am avută recursă în desperarea mea la Sevalesciera d-tóle. Nu potă se mulțămescă îndestulă lui Dumnezeu și d-tele pentru acestă deliciosă dară ală naturei care a fostă pentru mine bunură celă mai neprețuită. Frâna Steimann. Mai nutritare decâtă carnea, Kevaksoiera, întrebuințată de copii și da omeni mari, aduse aă economia de 50 de ori prețură el, ce s’ară de altă fetă la medicamente. In cutii de tinichea d’uă umetate fantă costă fl. 1.50.— 1 fundă fl. 2.50. — 3 fanȘi fl. 4.50. — 5 fan^ă fl. 10.— 12 filial fl. 20.— 24 timp fl. 88. — Revalesciere. Ciocolată în prafă și la tablete pentru 12 cesci cOetă fl. 1.50.— pentru 24 de cescî fl. 2.50. — pentru 48, fl. 4.50.— în prafă pentru 120 cescî, fl. 10, pentru 288, fl. 20, pentru 576, fl. 86. . Se cumpără la Barry du Barry et C ni ®, la Viena Wallvischeussch No. 8. — în Bucuresci la domnii Ioan Anghlescu & Comp. vis-a-vis de paiață în colță, Ed. Jul. Eissdörfer, Gustav Biota și d. Brus, farmacia la Speranță, calea Mogoșei, ’Boulevard.) — în Galați Marino Curtovich. —La iaesy la Friedrich Ohl, și d. S. Conya farmacistă. — la Craiova la Frânz Pohl. — La Botoșani la Laermel Wohl. Și’atâta orișteîo la farmaciei«® oaie bus ® și ia vea^Storil espedalisco medicamentoso. Ossa de la Viena da obiecte ori unda, eâsstă i se trimite costari. I. Girante rSspandatoryi, P. BALACBANS. BIBLIOGRAFIE Aă eșită de supt presă fasciculil I—VIII din opula istorică „Besbelaiu france-teutonie«“. Abonamentală pentru Austria 4 fl. v. a. era pentru România 10 lei noul. Domnii prenumeranți suntă rugați a, trămîte prețură directă la editorul Paul Creslaru în Grațiă, sa va depune banii la colectanții și personele încredute d-loru, eră nu la persone cu totulă străine pentru care nu se pote lua nici uă responsabilitate.