Romanulu, aprilie 1872 (Anul 16)
1872-04-08
ANULU SALU ȘfILE SPRE țECELE Adannistrațiunea in Paeaslului Română, Ha. 1. -- Redtcțunea, Strat» foițe», Vo. 42. SAMBATA, 8 APRILIU 1872 VOESCE ȘI VEI PUTEA ATÎC3STA MENTE N CAPITALE: unu anu 48 lei; șase luni 24 leî; trei luni 12 leî; uă lună 5 lei. IN DISTRICTE : unu anu fei leî; Ș ese luni 29 lei, trei luni 15 lînă lună 6 lei. Abonamentele începu la 1 și 16 ale lunei. un esemplaru, 20 bani. Francia, Italia și Anglia, pe trimistru franci 20. Austria și Germania, trimestru 7 fl. arg. (18 franci) ^.ÎSTTJNȚTJRÎ Anunțuri, pagina a IV, linia 30 litere — 40 bani. aserțiuni și reclame, pag. III, linia 2 lei — — Scrisori și ori-ce trimiteri NEFRANCATE v vor a fi REFULATE. — Articlele nepublicate se vor arde, eümineza te și ve fi ABONAREA IN BUCURESCI, la Administrațiunea diariului. IN DISTRICTE. 1« corespondinții sei și eu> oșt3 Pentru Anunțiuri a se adresa la administrațiune. XIIK. PARIS Pentru abonamente: la d. Darras-Hallegrain, Ru de l’ancienne comedie, 5. Pentru anunțiuri: la d-nil Órain et Micoud, 7 Ru« Rochechouart. LA WIENA Tentru abonamente: la d. B. G. Popovid. File markt. 15. Pentru anunțiuri: la rj-nil Haasenstein și Vogl Neuermarkt, 11. Bucuresci^ xl Priorii. Suntemă datori se ’ncepe mărS și cu cestiunea apei, căci deja efectele negliginței autoritățiloru comunale și administrativă începQ a se simpți; deja ni s’asigură că tifusul și diarea începi a bântui capitalea. Suntemu datori a începe cu atestă cestiune, căci găsimQ în Monitoriulu de erl, __ pe care nu l’amu primitu de cätu atunci cându numărul nostru trecute era deja supru presă, — unu avisu alu primăriei, care este un adevărată demisiune. In facia unui peiclu, care amenință capitalea, spre remediarea unui rău ale cărui consecințe pot fi din cele mai desastrofe pentru sănătatea publică, autoritatea comunale nu găsesce altă nimica de făcută decâtă a da, în paginea III a Monitorului, între diferite alte anunțuri, următoria înșciințare: «Cu ocasiunea continuării lucrărilor de curățire și adâncire a albiei rîului Dâmbovița în capitale, poprindu-se pentru câtiva timpii apa de pe acesta riu; primăria încunoșciințază prin acesta pe toți d-niî cetățiani ce vor avea necesitate de apă mai bună pentru băuri și pentru trebuința casei d-loră, că o potți găsi pe canalulu Dâmboviței din susulii capitalei in dreptulu gradinei Mimi, unde apa este mult mai curată: «No. 7,393. «1872, Apriliu 4.» Nu cercetămfi ce suntu aceste lucrări de Curățire și adâncire a actualii albie a Dâmboviței și déca ele nu suntu decâta una pretesta d’a se chiăltui în vîntu banii comunii, nu vomii aduce aminte că, după opiniunea ómeniloru tehnici, este cu neputință ca Dâmbovița, lasă regulare seriosă, se potă urma cursuru săă actuale, și că prin urmare orice sumă cheltuită pentru curățirea albiei d’astăzi este în tótá puterea cuvîntului aruncată în gârlă. Vom spune numai că, în tote țările civilisate, asemeni lucrări nu se întreprindă de câtă atunci când autoritățile respective au luatu tote măsurele, au creată tóte mijlocele prin cari se s’asigure alimentarea cu apă a orașiului. Nici chiarü în cele mai micü cátune n’ar fi cutezată, aiurea, că autoritate comunale se arete atâta dispreță pentru cetățiani încâtă se-I condamne a bouă mocirlă puturósá, în locă de apă, seu se-strămită a se primbla la câte-va chifornete distanță, din susnlü capitalii, dacă vor a două apă mai curată. Amu spusu-o și o repetime, in alte părți, uă asemene procedere ar fi provocată uă mișcare generale, uă adevărată revoltă; la noi, fiindu că poporulă este îndurătoră, ne batemu jocu de densule. Ori ce îndurare însă are marginile sale. D-nii membrii al comunitară trebui se cugete seriosă la ce se póte întâmpla cându, — lucru care este inevitabile, dacă starea acesta se va prelungi — epidemie se vor încinde și poporațiunea, săracă mai alesa, va fi secerată de friguri, de tifusü și d’alte bule provocate de emanațiunile paludeane, maî cu semn suptă influința căldurei cari merge crescendo. Prin urmare încă un datu reclamămu și reclamamü cu energiă mesuje seriose spre înlăturarea răului. Se nu rîdă d-niî membri ai comunii de locuitorii Capitalii trimițându-i se bea apă de la Mimi. De câtă a chinui uă orașiă întregă, decâtă a lă condamna la suplicială seul sĕu la morte prin otrăvire, este, credemu, mai bine, mai înțeleptă, mai umană a suspende nesce lucrări cari nu potu ave nici ună altă scopă seriosă decâtă p’acelua d’a chiăltui în deșertă banii contribuitoriloru. In fine, oricumu și prin orice mijlóce se va crede mai nemerite coi munea, ceremă apă curată și îndestulătoriă, ceremă sănătate, yieță pentru cei 260.000 de cetățiani aî Capitalii. Suspendați, putințî ai dileî, efectele urgiei vostre, nu pedepsiți mai multă timpă pe Bucuresciani, căci nu puteți voi înșivă calcula efectele ce póte ave îndărătnicia vostră. Nu ve jucați cu viéța ómeniloru, căci este una jocu periculosă și ale cării consecințe potu fi teribili. Monitoriulu de erî publică ună comunicată care este întru tote identică cu cele dise de Pressa în cestiunea depeșei datată din Bucuresci, publicată de Gazette de étrangers din Viena și reprodusă de noi. Pressa d’astădl înregistreza cu strigăte de triumfă declarațiunea Monitorelui și, constatândă deplina concordată ce existe între lisele sale și ale fetei oficiale, se pune din nou a înșira vreo colóne de diatribe la adresa Românului. Nu ne amă îndouită nici vă dată de perfecta armoniă, de asolută identitate de ideie, de simțiminte, de aspirațiunî ce esiste între foia d-loru samsari ai străinilor cărora li se dă în splontare țera Românilor și între regimele de astăziî. Demni cooperatori la operea de destrucțiune, începută prin convențiunea Bleichröder, urmată prin votarea joncțiuniloră Sculeni și Oltuzu, a monopoluriloru și concesiuniloru, el voru continua a se susține și încuragia reciprocă, până ce băncile de credită, vămile, salinele și tote resursele de avuțiă ale României voră intra in mâna străiniloră. Acesta o saimă și n’avea nevoiă se ne-o mai spună Pressa; prin urmare, lăsândă o lu uă parte, ne vomă ocupa numai de Monitoru. Foia oficiale ne spune, în comunicatulü seu, că depeșia de care este vorba nu s’a transmisă de bureulă telegrafică din Bucuresci, că ea, ca și multe altele, este fabricată de refl voitorii naționalității nóstre. Findu-ne cu neputință pentru momentu a controla prima parte a comunicatului, suntemu datori a o admite ca eșadă. in ce privesce a doua parte, constatămă cu mulțămire că d. ministru de interne și președinte al consiliului trateză de reiivoitori ai naționalității nóstre pe acel cari vorbescü de abdicarea principelui Carol, de ingerința Turcilor,în afacerile României și altele asemeni, întrebarea însă e se scimă cine simtă acei reăvoitori ? In care parte se află el? Suntu ore în rândurile oposițiimii sée in acelea ale guvernanților d’stădl? Î Se ne aruncămu dóra puțină ochii la cele petrecute. Civie, in veci nedormitule ministru, cine a consiliată pe capulă btatului a scrie și lăsa se se publice in Allgemeine Zeitung din Augsburg vestita epistolă către Auerbach, în care se manifesta intențiunea d’a părăsi România spre a se întorce în scumpa patriă alu carii magnetă puternicii n'a încetată d'a lu atrage? Noi și amicii nostril sau voi și ai voștri! ? Cinea venită se anunțe Camerei abdicarea, desființarea regimului constituționare și numirea unui guvernă personale, adaugându că, cu acestă singura condițiune Principele Carol I va renunța — și numai pentru momenta, — ia intențiunea d’a abdica? Noi ,sau d-tea, d-le ministru de interne, mesageră ale abdicării și președinte alu consiliului eșită din vîrtegială provocată de ea și de bătaia din piciură a consulelui prusacă? Cine a amenințată țara și Camera cu invasiune turcescă, cu firmane și tunuri, deci nu se va vota convențiunea Bleichröder, adică legitimarea coțcăriei principilor prusaci și prădarea României în mânele Austro - Maghiariloră ? Noi scă d-tea, d-le ministru de interne, și colegii d-tele ? Alu cui organă este Allgemeine Zeitung, fóia care a publicată scrisoria către Auerbach ? A nostră sér a vostră, a regimenüi ș’a partizaniloră sei ? E că ensă ce publică acestă foiă, supt data de 1 Aprile, Berlin : «Principele de Bismark s’a ’ntorsu aici astăzî ș’a și acordată câte-va audiențe. După câtă se scie, prin informațiunile unora foi acreditate, cancelariule imperiale trebuia se-șî prelungesca congediulü pene la tomna. Se pune deci neasteptata sea Intorcere in strinsă legătură cu starea lucruriloru din România. După cumu crede a sei uă corespondință a diariului de Frankfurt, principele Carolă, precumű 0 spune énsuși Într?’ua epistolă către imperaturű și a 11a către cancelariuri imperiale, — a revenită ierú la decisiunea de - a părăsi in cureada România. AicT se pună tóte silințele spre a lț refine la postulă seu, pentru că ară fi fórte neplăcută de a se vede ună principe din casa de Hohenzollern în rândulu exmonarchiloru. — «Se pare ca se că acéstă cr j să nu va putese fi ă înlăturată âncă multă timpă.» Ce se mai fiă aceste noue epistole domnesc, care anunță intențiunea de abdicare? Cine se lc fi dictată? Se fiă ele adeerate sed nu? Cint se fi autorizatu a se vorbi de ele și Allgemeine Zeitung, în fel.; scrisoriloru către Auerbach? Noi să voi? Și, cândfi este cunoscutul, cândă nimine nu pote nega că voi și numai voi, cu amicii voștrii, ați consiliat și aprobată acte ca celebra epistolă către Auerbach, că voi ați fostă cel d’ântîiă a anunța abdicarea, că voi ați scornită firmanele și invasiunile cu cari ați amenințată Camera, decă nu va prăda țara Nemților și, că voi în fine, ați întrebuințată ca uneltă de presiune cestiunea abdicării, întrebămă încă vă dată: cine suntu refl voitorii naționalității nóstre, cine suntu uneltitorii petrii nóstre ? Ve lăsămă se respundeți voi, lăsămu se respundă și se judece țara. Se dice că guvernul, în lipsa d-lui Mavrogheni, ministrulu de financie, ar voi se revoce numirea d-loru Gr. Manu, Suțu și I. Văcărescu ia comitatulu domenieloru, și se înlocuiescă cu alte persone. Nu se imudecă acestă scomptu este fondată, și ne pare anevoiă a nu crede; asceptămă dorü publicarea decretului în Monitoriu ca se putemă reveni asupra cestiunii. Încă două lecțiuni date guvernului de opiniunea publică. Gazetta de Bacău, acuzată, în persona unuia din redactorii sei, de atacă în contra guvernului, a fostă achitată de jurați, în aprasele generali. Cestiunea evenimentelor de la Ismailű a fostă asemene resolvată in contra voinței guvernului de către juriuld din Butev. Toți Basarabenii, acuzați pentru scandalură și violențele esercitate contra Evreilor, în urma constatării unui furtu comisă d’aceșta din urma intr’uă biserică, au fostă achitați, ore Evreii furi condamnați. Suntem convinși că, in opiniunea jurațiioră din Buzeu, Basarabeniî erau culpabili, căci nu este permisă nimeoiî a face justițiă, decâtă conformă legii și pe căile trase de densa; suntemu și cum că, în împregiurări ordinarie, el ar fi fost condamnați. Dacă astăzi au fost achitați, causa nu este că jurații au considerată că fapta lor el nu constituia unu deliciu; causa nu pate fi alta decâtă că, în facia esigințelor puterii esecutive, represintată de procurorele Borșin, care cerea condamnarea Basarabenilor, pledândă totăd’uădată achitarea sau circumstanțele usturătore pentru Evreii dovediți și mărturisiți ca furi, prin spargere și cu profanare, comisiunea jurațiioră din Buzeă a voită a două dreptă și meritată secțiune acelora carî protega pe furi, pe tâlhari, aducênd flastu-feră la disperare uă poporațiune întrega și împingendu-o la acte pe cari rațiunea ca și legea le desaprobă, înscriem dére cele doue verdicte ierășî la pasiv uiu guvernului și terminămă făcendu-i urarea poporană:„cele multe ’nainte!“ Serviciul telegraficii ale ROMANULUI. PESTA, 18 Aprile. Imperatura a placată la Viena. BRUXELLES, 18 Aprile. Cu ociaiunea interpelării relativă la atitudinea guvernului către Ialia, ministrul constată că nu axista nici uă neînțelegere între Belgia și Italia. Ambasadorele Belgiei în Italia a primită ordinea de-așî stabili reședința, Roma. Camera respinge cererea de-a se depana pe biurgulă iei corespondința dintre miniștrii Belgiei și ai Italiei. LONDRA, 18 Aprile. Contra-memoriumű englesa presintata Parlamentului Englitezeî, măbține că documentul despre care vorbesce memorială americana n’a fostű delocă văzută și cunoscută. NEW YORK, 17 Aprile. Mai multe ziare spună că guvernulă americană ar fi decisă a’șî retrage într’ună modă indirectă reelsmările sale. Citimü în „Corespondance slave“ de la 13 Aprile st. n., Ințeleptulu Ungariei, bătrânulu Deak, s asigura că direa mai alaltă-ierî comitelui Andrassy și principelui Auersperg, care stă câtuva timpă la Ofen: — „jucați unu jocu puțină cutezătorii, dérü jucați.“ Negreșitu, bătrănulă Ungură simte vijelia, și obicinuita sagacitate a prevedutu periclele acestei politice de rigore brutale și de represiune esterminătore, care fatalminte se va sfîrși cu starea d a sediu a Boemiei sau c’uă revoluțiune. Însuși cornițele Andrassy nu’și face ilusiuni despre gravitatea situațiunii. Astăfelă s’a hotărîtă se remâie pénă la finele crisei electorale la Ofenseu la Terebes, în casa sea de țară, adică lângă ’mperaturö, spre a fi aci cândă o fi vorba d’a se lua vr’uă hotărîre. Unu faptă seriosă, care pare a fi produsă uă adâncă sensațiune ’n micioculă guvernamentalizară, este alianda camă sigură ce s’a ’nchiăiatu între partita cehă și oposițiunea naționale din Croația. Nesce aginți federaliști, printre cari se citézu d. Skreischowscki, proprietarulu fóiel Politica din Praga, a plecată la Agram. Sedice chiară c’uă deputațiune, compusă din Cehi și Croați, va merge la Turin se invite pe Kossuth a se ’ntorce ’n Ungaria ș’a lua direcțiunea oposițianii. Se scie că, într’uă ocasiune de curénda, ex-dictatorele Ungariei s’a pronunțată curată în favorea reclamațiuniloră Cehiloru ș’a drepturilor ălară istorice. Gazette des etrangers din 14 Aprile conține următorele: Intr’uă convorbire c’unu membru alu consiliului generale din Bouches-du-Rhône, d. Thiers aru fi insistată acumă câteva zile în simțimintele sale republicane. In cînulu comisiunii permaninte, ună corifeu ală dreptei, d. marchisa de Mornay, a esprese dorința d’a se protesta ’n contra hotărîrii d-lui Thiers d’a da prăndurî și serate la Elysée. Majoritatea a avută bandă simțu d’a nu băga ’nsemă acestă copilărască dorință. Guvernul francese are intențiunea d’a desființa sistema paseportelorü. Călătorii vor fi ținuți d’acinainte numai d’a-șî declara numele în fruntarie. Etă de bună semănă măsură escelente, care va pune capătă vexațiuniloră. Sistema paseporteloru servă pate mai multă a rătăci de cătă a ’nlesni poliția, și avantagiele financiare ce produce suntă departe d’a compensa multiplele inconveniente ce atrage după sine. D. Gambetta a pronunțată la Angers, într’uă ’ntrunire amicale, ună discursă care ’n acestă momentă face obiectulă tutoră conversațiunilor politice și pe care sperămă că ’In vomă pute reproduce și curendü în întregul seu. In Spania nesce bande earlNte s’aă arătată la Catalonia. Trupele le-au luată în gonă și le-aă răsipită. Partisanii lui Don Carlos se mișcă asemenea forte maltu și ’n alte provincii. Jurnalulu Românulu, în no. săă din 4 Aprile, publică uă depeșiă ca predată, la 10 Aprile, la biuroulă telegrafică din Bucuresci penru la Gazette des etrangers din Viena, și se miră cumă ministerială a permisă ca un asemenea depeșiă calomniatare se se primască și se se especieze din biuroulă telegrafică de aici. Depeșia încesită nici a fostă presintată la biuioulă din Bucuresci și prin urmare nici se putea refusa. Acestă depeștă, ca multe altele de aceași natură, se fabrică de răuvoitorii naționalității nóstre și în urmă se publică ca omanetă din Bucuresci. (Monitorulü) (Comunicată) DESPRE SUPUNERE. —„Soldatul nu trebuie se aibă nici reflesiune, nici voință , trebuie ca supunerea lui se fiă orbă“—dică partizanul arbitrarului și al tiraniei. Morala condamnă cu glasă tare acestă mașină mai proprie a face călăi de câtă soldați. Ca ună șefă imprudinte se ordone suptordinaților să i se puie facă orașului, se se arunce asupra trecătorilor, se lănțuiescă, se omore pe concetățianii liniștiți și dezarmați; ce apostolii ale supanerilor be va cuteza se susție că ’n asemenea casă soldatulă trebuie se esecute ordinele ce primesce ? Mandelet, de Gardet, Saint-Heron, de Caronge, comnitele de Tende, comnitele de Charny, refusară se facă a se esecuta ordinul, dată da Carol IX-a d’a ucide pe Agenoțf. Vice-comitele d’Hortez, guvernatore de Bayonnd, avu destulă tăria, dice Sully, ca se răspundă regelui, care ’i scrisese cu propria sea mână, că nu se va supune la ună asemenea ordină: acesta virtosă ’mpotrivire fu consacrată de admirațiunea și laudele posterității. Gentilomii din Suedia, cari, după ordinul Christine, omorîră pe amantele său Monaldeschi, gentilomii francesî, cari, după una ordină ală lui Earne III, omorîtă cu lovituri de sabiă pe cardinalulú și pe ducele de Guise, chiară în salele regelui, erau ucigași, era nu soldați. Apologist’! acestei crime, în fruntea cărora se aședă cardinalul de Joyeuse, n’ar isbutită a justifica esecrabila loră supunere și n’am pute fi sculată nici chiară în ore-care acțiuni de resbele, pe cari vechiulă dreptă publică se pare a le fi autorisate. Turenne datora bradulu săă țăreî și principelui sen,deru pentru lucruri folositóre și onorabili, cândă incendia cătunele, cându reducea ’n cenușiă colibele