Romanulu, iulie 1872 (Anul 16)

1872-07-15

ar*****"*n*~^~­*­ .1..I......I­ AVISÜ IMPORTANTA La 15 Augustă curia te, espi­­rândă una mare numiră de abona­mente, domnii abonați cari vorü bine­voi a’șî reînoii abonamentele, suntü rugați se­­rămița de mai nainte va­­lorea reînouirii, observându-se cu ri­­gore regula administrațiunii de-a întrerupe trimiterea diariulü abona­­ților, a cărora prenumărare nu este făcută pene la G rlile după espirare. Pentru înlesuirea d-lorü abonați din judecie, li se amintesce că mo­dulă cele mai înlesticiose din tóte puntele de vedere și torte eftinü de a ne trimite valorea reabonării, sunt: mandatele poștali pe cari orî­ce biuroü postale le li­­bereza. V­OESCE »X VEI PUTEA­M :,ONAMENTUL JN C.V­I­TALE: unu ană 48 lei; șese luni 24 lei; trei luni 12 lei; uâ lună 5 lei. 1 ■ DÎFT­N­CTE: unu ană 58 lei; și ae luni 2» lei; trei luni 15 lei; uă lună 6 leî. Alo­c ámentele începu la 1 și 16 ale lunei. Unii esemplare, 20 bani. Franci­i, Italia și Anglia, pe trim­istru franci 20. Austria și Germania, pe trimestru franci 18. ^vnCLm­publ Anunț­im­i, pagina a 1Y. linia 30 litere — 40 bani. ve­rț­uni și reclame, pag. In­, linia ‘i lei-----­Solistin și or­i­ce trimiser­ NEFRANCATE vorü 8 EES­ l SATIέ — Article]« nepublicate se vor­ arde. Uă cestiune mare și despre care noi n’am­ vorbită âncă, neavânde date cu to­tul­ positive, sunt­ propunerile despre carî se vorbesce că le-ar pune nainte Rusia, in privința României. Ar fi vorba de nimică mai puț­i­n de­cât tî d: reluarea Besara­­bieî și acordarea, ca momelu, a deplinei nóstre în depe ndințe, în cercură de seră ce ne-ar face Ungaria pe de al parte, prin Carpați și pe Dunăre, și Rusia pe de alta, pe linia Prutului și pe la gu­­rele Dunării. Vomă vorbi mai pe targu despre aceste grave seompte, pentru astă­ iji cnscul maigiuimă a recomanda cititorilor o importanta cestiune pe care o tratămă ia partea economică a acestui diarig. SERVICIU TELEGRAF­IC AU! «K « SI A JX » Ju­st I.» Belgrad 22 Augustă. — Printr’un pro­clamația de a sea principele Milan, mul­țămindă națiunii serbe și regiunii, declară că vrea se fiă unű principe constituțio­nale, promite se cultive ideile națio­nale ale părintelui seu, se rădice și mai multe stima ce se da Serbiei, în fine manifestă iubirea sea pentru ordine și legalitat proclamațiunea a fostü favorabile primită Belgrad 22 Augustă. — Noului cabi­netă definitivă s’a formată astă­feră: Blaz­novatz, președinte a­­ consiliului, ministru de resbidă și de lucrări publice, Ristici ministru de ester­ne, Iovanovici, ministru de finance, Velk­ovici, ministru de culte și ad-interim la justiție. Miniștrii actuali Bensmarcovici și Mafiei sunt­ numiți se­natori, ceîă d’ală treilea membru alű re­glații, Gavrianovici, sta retrasă la pen­siu­ne. Gastein, 25 Augustă. — Din cauza u­­nor­ dureri de pictare, înapera fură Ger­maniei nu se va mai duce la Ischl, ci va merge la dreptul ă la Berlin. Impe­ratura sa sculată cu cordialitate, prin te­legramă, către împăratură Frantz-Iosefși a trămisă la Ischi pe adjutantele seu, co­mitele Lihndorf, ca sedii scuse și către imperatusa Elisabeta. Cornitele de Beust a sosită. (Servițiulti privata atu MONITORULUI). Belgrad, 22 Augustă. — Represin­­tantele Italiei, Ioanide, a remisă princi­pelui Milan ordinulö Lazare Maurice. Principele a numită definitivă noulă cabi­­nete : Blasuavatz, președinte și la resbemű, Risticî la afacerile străine, Miloscovici la interne, Iovanovici la iinancie, Velicovicî la justiție și provisoriu la culte, Beli­­marcovici, Mat’d, senatori, și Graveno­­vici a notificată în Belgrad proclama­­țiunea principelui către națiune pentru primirea intusiastă, esprimânde mulță­­mirea sea de principe constituționale și promițendă d’a cultiva ideiele naționale (prin asistența demnitariior­ Statului și a națiunii) și de a­și consacra viața pentru calutea publică. Principele, ducându-se la biserică, a fost­ salutată de Zionis. După oficială divină, represintantele englese, numită decană, va felicita pe principe în numele corpului diplomatics. LUNI, MARȚI, 14, 15 AUGUSTU 1872. LUMINEZI­TE ȘI VEI PI A BONARBA ÍN .BUCURESTI, la Administrațîunea diariului. IN DISTRICTE, la corespondinții sei și cu postia. Pentru Axim­iture a­re adresa la administr­ațiune. JLA. IJAElîî Pentru abonamente: la d. Darras-Hallegrain R» de l’ancienne comedie, 5. ” ’ Pentru anunți urî: la d-niî Órain et Mieoud 7 Rue Rochechouart. LA WIENA Pentru abonamente: la d. B. G. Pop ivicf, Fleisch markt. 15. pentru auunțiurl: la d-nifHaaeenetefn și Vogler Neuermarkt, 11. ANULȚ ALU ȘESIL-SPRE­ PECELE Reâacțiunea și jkdnai pistrațiunea, Strada Academiei no. 2 ®. CA­­ SSKS Edițiunea de séra Din causa sörbätoi-il de arli, diariulü nu va apärd inftno. Bucureștii, H Augusto, 1872. Ua cestiune de cea mai mare însemnă­tate, pe care amu atins’o în penultima nostră revistă, ne obligă a reveni asupră’i, a a­­răta din nou rasele supt cari ni se pre­sintă, pentru ca nu resolvându-se în des­­avantagiulu României, se se pótr­ifice ca și cu acestă ocasiune presa nu și-a fă­cută detona. Este vorba de participarea României la espedițiunea universale din Viena, în 1873. Este sclutit că dacă din anul­ trecută, tote Statele care afl­a participa la esposi­­țiune au fostă oficiale încunosciințate de către guvernulu austro-unguresc­, și că în tomna anului 1871 erau deja forte înaintate pregătirile tutorii esposanților­ și cererile lor­ făcute către comitatele instituite pretutindeni ad-i­oe. Pentru ce pro România abia acuma este încunoșciințată despre admiterea sea în condițiunî de demnitate cați se’­î per­mită a lua parte la acesta mare concursD universale ? Guvernulă n’a voite de loră se ne spună acesta; este puse învede­rată că Austro-Ungaria voinde mai ântâiă se ne pună în același rându cu paștali­­curile turcesci, abținerea era ună lucru neînlăturată, și că în fine, după stăruințe cu totul­ ne­dibăcie din partea guvernului română, sa decisă tocmai acuma, adică mai bine de unD anu după ce taie cele­l­alte State s’au pregătită, a ne desemna unu locu pe care Se’să putem­­ primi. Decă disposițiunile Austro-Ungariei in f’averea nostră suntu bune și sincere, de ce are ne-a retușate mai ântâia locală pe care r­i’la acordă peste unu ană și mai multe luni ? Și déce s’a decisă, ea care nici uă dată n’a voită se ne considere de­câtă ca posesiune turcescă, decă s’a decisă, <fi cemă, tocmai acuma a ne desemna unu loc" ca "Stată autonomă, n’a făcut-o are cu convingerea că neavendu timpulu de­ a ne pregăti, ne vomă presinta în nesce condi­­țiunî atâtă de ridicule, la care se vor­ jus­tifica tote invectivele ce ne aruncă publi­­cațiunile austro-ungar­­iei în unire cu epis­tolele către Auerbach, și va face astă­­f­ele una mare pasă propaganta că Au­stria are uă înaltă misiune de civili sa p­­une și desvoltare economica ín priunte, in bogatele derit incultele țări de la Du­năre ? Acesta este un bănuielă care cu tu mai lesne se înfățișază spiritului, cu câtă Austro-Ungaria scia bine că decă ea și alte State, atâtă de înaintate în ci­­vilisațiune, au avută trebuință se íncepe a se pregăti tocmai de prin 1870 și 1871 spre a pute figura cu demnitate la acestă colocâie luptă modernă dintre popor­e, cu câtă mai trebuia eiosu­pra României unui asemene spațiu de timopu ? Ș apoi déea ar trebui chiaru se nu lu­­amu nici unu indiciu din urmarea Aus­­tro-Ungariei către România în ceștiinț­a de tai­ă, spre a căuta intențiunile ce as­cunde și consecințele iei pentru multă rîv­­oita Românie, décá ar trebui se nu ve­­demü­in acesta strania urmare de câtă cea mai deplină sinceritate și cele mai bune intențiuni, totuși ori­ce bună Română este déíorut se cântăresc și cu sinceritate resultatulu unoră târzie disposițiuni pentru a figura la esposițiunea din 1873. Este deta să se socotescă bine, remâne timpii ca producător­ulu se producă totu ce pocite mai bună și mai bine ; ca cultivatorul!! se se îngrijescă — acuma că cultura anu­­ui este deja iată făcută — ca cerealele ce va espune se fiă de cea mai ale­să ca­­itate , ca industriașulă și meseriașială se și perfecționeze astă­felă lucrarea, și se rotă produce ce­va destulă de însemnată, ea se facă să are­care impresiune sa­uă sposițiune universale, remâne limpa ca artistulu se găsescă și esecute ce­va care se potă fi reluti alături cu operele atâ­tora espuitori iluștrii. Ori­ce bună Română este dé care se cântârescă bine tóte aceste și se’și reguleze lucrarea ia consecință, situațiunea României fac­ă cu lumea, stă în acestă asasiune în mânele iei. Câtă a’și prelungi puterile peste anul ă acesta, despre noi, declaramai încă vă dată în m­odule cele mai formale, că la casă de-a se decide participarea de către omenii compdtț­țî din comisiune, orî­cum­ ar fi convingerea nostră, vomă stimula din tóte puterile activitatea și emulațiunea Româ­­ni­lor”, îndemnându’i se espună câtă va fi prin putință în mai mare numen) și mai bine Nu ne-amu ocupa c’uă discusiunie în care realitatea se impune cu atâta evi­­dință, déca n’am­e întrevede, din­apoi de argumentațiunile foiloră monarchice, pofta d’a se ’mpinge minoritatea se iea, cum s’p­ut l­uni, atitudinea de •se care se preface că nu se constituante­ngrijesce ș’a se ’ncero a se dea, prin surprindere, uă formă de guvernă pe fâșia contraria vederilor­ bine formulate ale națiunii. Credem și cu tăria c’aceste deplorabile consiliu nu vom­ pute fi urmate, ensti nu mai puțină necesară d’a se prevesti țera, ca pretutindeni, aceia cari se numescă represinta­nți, se nțelegă piciciulă ce-ară li pentru toți într’uă ’ncercare pe fașiă n contra Republice!. Pe câtă timpu Adunarea se va limita n rolulu da ’și termina grena operă a păcii cu Germania, cetățenii cei buni se vor­ inel­ui; déca case se va ’n­cerca se împiedize ș’altă terema, va fi necesitate d­a S3 aminti că legea francese cere celu puțină doue-tjeci de dile de preparare pentru scrutinele politice, căci. de Jfumark ne-a dată abia (rece dire ca se alegem­ă Adunarea actuale, c’acastă Adunare își ara prin urmare mandatulü­scă mai multă de­­ presiunea germană de­câtă de la sufragiuJie universale francese, care se fi funcționată în condiția pre­sele normale de libertate și indipendință , gravă situ­­ațiune, care ’i permite se term­­ine trata­tele și regulamentele financiare cu ger­mania, pentru că i-se facă autoritatea ne- Cesară pentru acestă scopu, déru care o. Opr­eșce , a constitui, pentru că mai iată up.munea stubeacă ’[ consUia dreptulă, acesta. 8e sperâm, déru că aiphcațiunile dintre alegeiori și deputați, espucațiunî ce se vom face a cursulu vacauțiunii, voi­ fi de ajunsu ca se lumineze pe deplină ma­­tur­itatea pentru a o opri d’a se pune p’unu pr.poru penculosu, și se sirmu conv mși ca disolverea se va impune de sine, ca ua necesitate absolută, în urma 6tsi,-.nii vii­torc. La noi maies­e încă ce­va, pentru ca esposițiunea României se aibă pre­cari­sori de succesă, trebuie ca guvernul­, ca ce misiunea instituită ad-lunc se stimuleze și se provoce pe cel cari áru pute se espună se comandeze lucrări, sa caute pe cei mai ageri și dibaci producători, se adune apoi tutu te este de esposii, se judece, se alerge, se pună în ordine, etc. El bine remâne timpu pentru totă acestă lucrare Aci nu póte fi vorba de partită politi­că, nici de cine este la guvernă, și cine in oposițiune, ar fi lipsă de patrio­i me de-a pune ctstiunea pe une asemene te­râm­ii : este vorba de a pune România faciă în facia cu tote țerile din lume, și prin urmare scopul­ ori­cărui Română nu pute fi altulă de­câtă ca România se nu perdă ci se câștige ce­va la acestă con­frun­ta­re. In nici ună casă România nu se póte presinta la esposițiunea din 1873 mai desavantagiosă de­câtă la cea din 1867 , în facia lumii întregi, acesta ar fă probă că a retrogradată în locă de-a progresa. Prin urmare, nici nu vomă mai releva culpabilea purtare a gu­vernului, care sau trebuia se stăruiască pe cândă remânea încă destulă timpă de pregătire, ca se dobândescă României lo­­cul­ ce i se cuvine, sau, uă dată acela timpă trecută, era vă detorsă de patrio­tismă din parte’i de- a protesta ș’a declara că România nu va espune. Vomă curma deci ori­ce atacă, și înândă tonalii celu mai lipsită de animo-citate, ne vomă adresa către comisiunea instituită ad-hoc, în care intră omeni forte competing, și-o vomă con­jura se cântărescă bine condițiunile în cari România are a espune, sau mai exactă a se espune la esposițiunea din Viena, pentru ca se nu resulte din acestă espunere uă scădere în fac­a­­ lumii, ar ajunge ca esposițiunea României se ftă inferiore celei din 1867, pentru­ ca scăderea se fiă sigură. Intre membrii acestei comisiuni sunt o­ameni speciali, stimați, în cari Românii au mare încredere : se se gândesc­ la responsabilita­tea ce asumă asupră-le prin luarea u­nei decisiuni în acestă cestiune; nu vom­ ave în ochii publicului scuza că n’am șt-iutQ ce aă făcută, nefiindă competinți dacă uă dată vom­ decide că România are timpulü de-a se pregăti, ori­ cine va fi în posițiune de-a e spune, se va pune cu totu seriositatea la lucru ; noi enși­ție promitemă a stimula activitatea și emu­­lațiunea Românilor, căci, repetimu, nu pote se se amestece aci lupta dintre par­iie, tote împreună trebuie se concure ca România se fie reprezntată cu demnitate în faeia strainilorö. Dacă éosé membrii comisiunii n’au convingerea fermă că Ro­mânia are timpulu de-a se pregăti, acumă cândă tóte cele­l­alte State sântă mai gata, s’o spună asemene limpede, si de îndată, o asemene casă guvernală, deca nu voiesce se compromită cu totulfl România in ochii lumii, sa se întemeieze pe deci­­siunea comisiunii spre a declara, cu­ totă cartfzia posibile, guvernului austro un­­gurescu, că in urma admiterii pro tardie a României la esposițiunea din 1873, ne­­remânându’i timpul ă de-a se pregăti, cu cea mai vină părere de reă este silită se declare că nu va lua parte la espo­­sițiune. Nu este guvernă, amică sau inamică, care se vedă într’un asemene declarare altă ce­va de­câtă cea­ a ce eate, adică imposibilitatea materiale de-a espune din causa lipsei de timpă, și altă nimica. Anc’uă dată dera, de la comisiune, de la omenii speciali și considerați ce intră într’ânsa, asceptamü totulu în acésta forte gravă cestiune. Se se ga idesea bine că Aflămă că din causa marelui scomotil ce s’a făcută despre famosu să schimbă ain Petre M­aree cu Petricica și Peralele, d. Ca­rol si Crețulescu s’a duse în personă ș’a visitatu locurile. Pate reputațiunea de pro­bitate de care se bucură d. Carola Cre­țulescu a făcută pe mulți sa auig­ureze bine despre acestă căsătoriă;*noi enși­ ne sperămu că, decă se va fi permisă d-lu­i Crețulescu se versă cu ochii d-seie proprii și se cu­gete și se decidă numai cu propria d-seie m­inte, va resimți că orore atății de mare de sacrilegială fără nume ce ira ca și comisă suptă adăpostură numelui, cosé nu pentru folosalu d-sele p­rsonale, în cătă se va grăbi se’sfi sfărâme, stricându schimbaie, și lăsândă muntele Petra­ arsă destinațiunii séle piesă și sântă. Citim­­ la rAvenir național: ‘ Uă polemică destulă de viiă s’a ’nceputu între diferitele organe ale presei, apropo­­site de disoluțiunea Adunării francese. Foile dreptei impută stângei că vrea se ’ntreprimră în contra esistinții Camerei că luptă ala cărui rezultată principale, după aenșii, ară fi agitarea țerii. Jj)iariele stângei re­­punda cu drepta cuveatu că causa agitățiloră ară fi mai multă du­­rarea Camerei și re’nceperea desbateriiorii ei pasionate, de­câtă înlocuirea ei printr’un alta mai liniștită, cu puteri mai multă definite și care se represinte mai bine opiniunea publică ; apoi ada­gă că lupta de distolvere nu e ’ncepută câtuși de puț­nă de denseie, că ’n adevĕru a’arü avé nevoie și dușî voru da ostenéla a o face, de­óre­ce simți mântulă p bacă s’a pronun­țată de mai nainte cu destulă energia și deputații dreptei se povescu eî é șișî ca siliți ce mârturescă ’a declarați­­nea cân­d alegétorii joră că Adunarea nu se gîndesce­ scă ce se întâmplă și la Craio­va contra șliantei pr­ oposițiunii: Craiova, 25 Angliștii. Redact­iuniî ROMANULUI. Ii­atore pentru c’a­­ jisi că ministrulu Pap­rescu a venitö aici ca se verse sânge. D. Bancov. Girantele Românului este totu la tem­niță, prin celu mai arbitrariü aresta pre­ventivă. In Gazetta de Spener găsimă c’uă a­­deverata surprindere un nou, care anunță c’artileria francese, de la re­bdu încope, a luată uă crescere, ’ndestulatore ca­re ntreoă artileria germană. D. de Mosike lon Bancovă este arestată ca ealom­ trebuie se se fi emoționată, și numai a­cestui fapta aru tnd a se­­ atribuie să lige publicată de rltariuri oficiale din Berlin, prin care se pune la disposițiunta m­inistrului de resbelü, atara de cifrele alocate n bugetele ce s’au votatu,­uă sumă de 20,000,000 pentru noul înar­mări. Inregistrându cu totă reserva a­césta declarațiune a t­azettei de Spener, o considerămu ca uă simptoma de puțină sicuranța, inspirată Germanilor, de ulti­mele loră victorii. Citimă in Le Siede: b­ainele prusiane ș austriace se ocupă mereu cu viitarea­­ mânuire a celor­ trei împărați,Ä énse e forte grea ca din tote presupunerile ce circulă se se deosebesca adevĕretului motivă care a determinată pe șefii celoră trei puteri a­le ’mâini, și intervenirea neasceptată a trarului urm­éza a sta üvéluitá c’unu ore­ care noru. Faptul­, care pra Curioșitatea lui me­rită se fiu notată, e schimbulă de politețe ce se făcu de câte­va septemâni între istarieie unguresci și cele din Berlin. Cele d­ ântâiă s­areta fórte mândre de resultatese încă necunoscute pen’aei ale politicei co­mitelui Andrassy, și, din parte-le, or­ganele din Berlin nu se gân­descu câtuși de puțina a comesta ceioru din Pesta le­gitimitatea acestei salisfacțiuni pe care o aprobă. Cu tote astea, între presa din Vina și cea din Bei­lui, nu domnnsce ua detlină ’m­eienere. Dup’uâ versiune îndestuln­ d acreditată

Next