Romanulu, iulie 1872 (Anul 16)
1872-07-15
ar*****"*n*~^~* .1..I......I AVISÜ IMPORTANTA La 15 Augustă curia te, espirândă una mare numiră de abonamente, domnii abonați cari vorü binevoi a’șî reînoii abonamentele, suntü rugați serămița de mai nainte valorea reînouirii, observându-se cu rigore regula administrațiunii de-a întrerupe trimiterea diariulü abonaților, a cărora prenumărare nu este făcută pene la G rlile după espirare. Pentru înlesuirea d-lorü abonați din judecie, li se amintesce că modulă cele mai înlesticiose din tóte puntele de vedere și torte eftinü de a ne trimite valorea reabonării, sunt: mandatele poștali pe cari orîce biuroü postale le libereza. VOESCE »X VEI PUTEAM :,ONAMENTUL JN C.VITALE: unu ană 48 lei; șese luni 24 lei; trei luni 12 lei; uâ lună 5 lei. 1 ■ DÎFTNCTE: unu ană 58 lei; și ae luni 2» lei; trei luni 15 lei; uă lună 6 leî. Aloc ámentele începu la 1 și 16 ale lunei. Unii esemplare, 20 bani. Francii, Italia și Anglia, pe trimistru franci 20. Austria și Germania, pe trimestru franci 18. ^vnCLmpubl Anunțimi, pagina a 1Y. linia 30 litere — 40 bani. verțuni și reclame, pag. In, linia ‘i lei-----Solistin și orice trimiser NEFRANCATE vorü 8 EES l SATIÎ — Article]« nepublicate se vor arde. Uă cestiune mare și despre care noi n’am vorbită âncă, neavânde date cu totul positive, sunt propunerile despre carî se vorbesce că le-ar pune nainte Rusia, in privința României. Ar fi vorba de nimică mai puțin decât tî d: reluarea Besarabieî și acordarea, ca momelu, a deplinei nóstre în depe ndințe, în cercură de seră ce ne-ar face Ungaria pe de al parte, prin Carpați și pe Dunăre, și Rusia pe de alta, pe linia Prutului și pe la gurele Dunării. Vomă vorbi mai pe targu despre aceste grave seompte, pentru astă iji cnscul maigiuimă a recomanda cititorilor o importanta cestiune pe care o tratămă ia partea economică a acestui diarig. SERVICIU TELEGRAFIC AU! «K « SI A JX » Just I.» Belgrad 22 Augustă. — Printr’un proclamația de a sea principele Milan, mulțămindă națiunii serbe și regiunii, declară că vrea se fiă unű principe constituționale, promite se cultive ideile naționale ale părintelui seu, se rădice și mai multe stima ce se da Serbiei, în fine manifestă iubirea sea pentru ordine și legalitat proclamațiunea a fostü favorabile primită Belgrad 22 Augustă. — Noului cabinetă definitivă s’a formată astăferă: Blaznovatz, președinte a consiliului, ministru de resbidă și de lucrări publice, Ristici ministru de esterne, Iovanovici, ministru de finance, Velkovici, ministru de culte și ad-interim la justiție. Miniștrii actuali Bensmarcovici și Mafiei sunt numiți senatori, ceîă d’ală treilea membru alű reglații, Gavrianovici, sta retrasă la pensiune. Gastein, 25 Augustă. — Din cauza unor dureri de pictare, înapera fură Germaniei nu se va mai duce la Ischl, ci va merge la dreptul ă la Berlin. Imperatura sa sculată cu cordialitate, prin telegramă, către împăratură Frantz-Iosefși a trămisă la Ischi pe adjutantele seu, comitele Lihndorf, ca sedii scuse și către imperatusa Elisabeta. Cornitele de Beust a sosită. (Servițiulti privata atu MONITORULUI). Belgrad, 22 Augustă. — Represintantele Italiei, Ioanide, a remisă principelui Milan ordinulö Lazare Maurice. Principele a numită definitivă noulă cabinete : Blasuavatz, președinte și la resbemű, Risticî la afacerile străine, Miloscovici la interne, Iovanovici la iinancie, Velicovicî la justiție și provisoriu la culte, Belimarcovici, Mat’d, senatori, și Gravenovici a notificată în Belgrad proclamațiunea principelui către națiune pentru primirea intusiastă, esprimânde mulțămirea sea de principe constituționale și promițendă d’a cultiva ideiele naționale (prin asistența demnitariior Statului și a națiunii) și de ași consacra viața pentru calutea publică. Principele, ducându-se la biserică, a fost salutată de Zionis. După oficială divină, represintantele englese, numită decană, va felicita pe principe în numele corpului diplomatics. LUNI, MARȚI, 14, 15 AUGUSTU 1872. LUMINEZITE ȘI VEI PI A BONARBA ÍN .BUCURESTI, la Administrațîunea diariului. IN DISTRICTE, la corespondinții sei și cu postia. Pentru Aximiture are adresa la administrațiune. JLA. IJAElîî Pentru abonamente: la d. Darras-Hallegrain R» de l’ancienne comedie, 5. ” ’ Pentru anunți urî: la d-niî Órain et Mieoud 7 Rue Rochechouart. LA WIENA Pentru abonamente: la d. B. G. Pop ivicf, Fleisch markt. 15. pentru auunțiurl: la d-nifHaaeenetefn și Vogler Neuermarkt, 11. ANULȚ ALU ȘESIL-SPRE PECELE Reâacțiunea și jkdnai pistrațiunea, Strada Academiei no. 2 ®. CA SSKS Edițiunea de séra Din causa sörbätoi-il de arli, diariulü nu va apärd inftno. Bucureștii, H Augusto, 1872. Ua cestiune de cea mai mare însemnătate, pe care amu atins’o în penultima nostră revistă, ne obligă a reveni asupră’i, a arăta din nou rasele supt cari ni se presintă, pentru ca nu resolvându-se în desavantagiulu României, se se pótrifice ca și cu acestă ocasiune presa nu și-a făcută detona. Este vorba de participarea României la espedițiunea universale din Viena, în 1873. Este sclutit că dacă din anul trecută, tote Statele care afla participa la esposițiune au fostă oficiale încunosciințate de către guvernulu austro-unguresc, și că în tomna anului 1871 erau deja forte înaintate pregătirile tutorii esposanților și cererile lor făcute către comitatele instituite pretutindeni ad-ioe. Pentru ce pro România abia acuma este încunoșciințată despre admiterea sea în condițiunî de demnitate cați se’î permită a lua parte la acesta mare concursD universale ? Guvernulă n’a voite de loră se ne spună acesta; este puse învederată că Austro-Ungaria voinde mai ântâiă se ne pună în același rându cu paștalicurile turcesci, abținerea era ună lucru neînlăturată, și că în fine, după stăruințe cu totul nedibăcie din partea guvernului română, sa decisă tocmai acuma, adică mai bine de unD anu după ce taie celelalte State s’au pregătită, a ne desemna unu locu pe care Se’să putem primi. Decă disposițiunile Austro-Ungariei in f’averea nostră suntu bune și sincere, de ce are ne-a retușate mai ântâia locală pe care ri’la acordă peste unu ană și mai multe luni ? Și déce s’a decisă, ea care nici uă dată n’a voită se ne considere decâtă ca posesiune turcescă, decă s’a decisă, <fi cemă, tocmai acuma a ne desemna unu loc" ca "Stată autonomă, n’a făcut-o are cu convingerea că neavendu timpulu de a ne pregăti, ne vomă presinta în nesce condițiunî atâtă de ridicule, la care se vor justifica tote invectivele ce ne aruncă publicațiunile austro-ungariei în unire cu epistolele către Auerbach, și va face astăfele una mare pasă propaganta că Austria are uă înaltă misiune de civili sa pune și desvoltare economica ín priunte, in bogatele derit incultele țări de la Dunăre ? Acesta este un bănuielă care cu tu mai lesne se înfățișază spiritului, cu câtă Austro-Ungaria scia bine că decă ea și alte State, atâtă de înaintate în civilisațiune, au avută trebuință se íncepe a se pregăti tocmai de prin 1870 și 1871 spre a pute figura cu demnitate la acestă colocâie luptă modernă dintre popore, cu câtă mai trebuia eiosupra României unui asemene spațiu de timopu ? Ș apoi déea ar trebui chiaru se nu luamu nici unu indiciu din urmarea Austro-Ungariei către România în ceștiința de taiă, spre a căuta intențiunile ce ascunde și consecințele iei pentru multă rîvoita Românie, décá ar trebui se nu vedemüin acesta strania urmare de câtă cea mai deplină sinceritate și cele mai bune intențiuni, totuși orice bună Română este déíorut se cântăresc și cu sinceritate resultatulu unoră târzie disposițiuni pentru a figura la esposițiunea din 1873. Este deta să se socotescă bine, remâne timpii ca producătorulu se producă totu ce pocite mai bună și mai bine ; ca cultivatorul!! se se îngrijescă — acuma că cultura anuui este deja iată făcută — ca cerealele ce va espune se fiă de cea mai alesă caitate , ca industriașulă și meseriașială se și perfecționeze astăfelă lucrarea, și se rotă produce ceva destulă de însemnată, ea se facă să arecare impresiune sauă sposițiune universale, remâne limpa ca artistulu se găsescă și esecute ceva care se potă fi reluti alături cu operele atâtora espuitori iluștrii. Orice bună Română este dé care se cântârescă bine tóte aceste și se’și reguleze lucrarea ia consecință, situațiunea României facă cu lumea, stă în acestă asasiune în mânele iei. Câtă a’și prelungi puterile peste anul ă acesta, despre noi, declaramai încă vă dată în module cele mai formale, că la casă de-a se decide participarea de către omenii compdtțțî din comisiune, orîcum ar fi convingerea nostră, vomă stimula din tóte puterile activitatea și emulațiunea Românilor”, îndemnându’i se espună câtă va fi prin putință în mai mare numen) și mai bine Nu ne-amu ocupa c’uă discusiunie în care realitatea se impune cu atâta evidință, déca n’ame întrevede, dinapoi de argumentațiunile foiloră monarchice, pofta d’a se ’mpinge minoritatea se iea, cum s’put luni, atitudinea de •se care se preface că nu se constituantengrijesce ș’a se ’ncero a se dea, prin surprindere, uă formă de guvernă pe fâșia contraria vederilor bine formulate ale națiunii. Credem și cu tăria c’aceste deplorabile consiliu nu vom pute fi urmate, ensti nu mai puțină necesară d’a se prevesti țera, ca pretutindeni, aceia cari se numescă represintanți, se nțelegă piciciulă ce-ară li pentru toți într’uă ’ncercare pe fașiă n contra Republice!. Pe câtă timpu Adunarea se va limita n rolulu da ’și termina grena operă a păcii cu Germania, cetățenii cei buni se vor inelui; déca case se va ’ncerca se împiedize ș’altă terema, va fi necesitate da S3 aminti că legea francese cere celu puțină doue-tjeci de dile de preparare pentru scrutinele politice, căci. de Jfumark ne-a dată abia (rece dire ca se alegemă Adunarea actuale, c’acastă Adunare își ara prin urmare mandatulüscă mai multă de presiunea germană decâtă de la sufragiuJie universale francese, care se fi funcționată în condiția presele normale de libertate și indipendință , gravă situațiune, care ’i permite se termine tratatele și regulamentele financiare cu germania, pentru că i-se facă autoritatea ne- Cesară pentru acestă scopu, déru care o. Opreșce , a constitui, pentru că mai iată up.munea stubeacă ’[ consUia dreptulă, acesta. 8e sperâm, déru că aiphcațiunile dintre alegeiori și deputați, espucațiunî ce se vom face a cursulu vacauțiunii, voi fi de ajunsu ca se lumineze pe deplină maturitatea pentru a o opri d’a se pune p’unu pr.poru penculosu, și se sirmu conv mși ca disolverea se va impune de sine, ca ua necesitate absolută, în urma 6tsi,-.nii viitorc. La noi maiese încă ceva, pentru ca esposițiunea României se aibă precarisori de succesă, trebuie ca guvernul, ca ce misiunea instituită ad-lunc se stimuleze și se provoce pe cel cari áru pute se espună se comandeze lucrări, sa caute pe cei mai ageri și dibaci producători, se adune apoi tutu te este de esposii, se judece, se alerge, se pună în ordine, etc. El bine remâne timpu pentru totă acestă lucrare Aci nu póte fi vorba de partită politică, nici de cine este la guvernă, și cine in oposițiune, ar fi lipsă de patrioi me de-a pune ctstiunea pe une asemene terâmii : este vorba de a pune România faciă în facia cu tote țerile din lume, și prin urmare scopul oricărui Română nu pute fi altulă decâtă ca România se nu perdă ci se câștige ceva la acestă confruntare. In nici ună casă România nu se póte presinta la esposițiunea din 1873 mai desavantagiosă decâtă la cea din 1867 , în facia lumii întregi, acesta ar fă probă că a retrogradată în locă de-a progresa. Prin urmare, nici nu vomă mai releva culpabilea purtare a guvernului, care sau trebuia se stăruiască pe cândă remânea încă destulă timpă de pregătire, ca se dobândescă României locul ce i se cuvine, sau, uă dată acela timpă trecută, era vă detorsă de patriotismă din parte’i de- a protesta ș’a declara că România nu va espune. Vomă curma deci orice atacă, și înândă tonalii celu mai lipsită de animo-citate, ne vomă adresa către comisiunea instituită ad-hoc, în care intră omeni forte competing, și-o vomă conjura se cântărescă bine condițiunile în cari România are a espune, sau mai exactă a se espune la esposițiunea din Viena, pentru ca se nu resulte din acestă espunere uă scădere în faca lumii, ar ajunge ca esposițiunea României se ftă inferiore celei din 1867, pentru ca scăderea se fiă sigură. Intre membrii acestei comisiuni sunt oameni speciali, stimați, în cari Românii au mare încredere : se se gândesc la responsabilitatea ce asumă asupră-le prin luarea unei decisiuni în acestă cestiune; nu vom ave în ochii publicului scuza că n’am șt-iutQ ce aă făcută, nefiindă competinți dacă uă dată vom decide că România are timpulü de-a se pregăti, ori cine va fi în posițiune de-a e spune, se va pune cu totu seriositatea la lucru ; noi enșiție promitemă a stimula activitatea și emulațiunea Românilor, căci, repetimu, nu pote se se amestece aci lupta dintre pariie, tote împreună trebuie se concure ca România se fie reprezntată cu demnitate în faeia strainilorö. Dacă éosé membrii comisiunii n’au convingerea fermă că România are timpulu de-a se pregăti, acumă cândă tóte celelalte State sântă mai gata, s’o spună asemene limpede, si de îndată, o asemene casă guvernală, deca nu voiesce se compromită cu totulfl România in ochii lumii, sa se întemeieze pe decisiunea comisiunii spre a declara, cu totă cartfzia posibile, guvernului austro ungurescu, că in urma admiterii pro tardie a României la esposițiunea din 1873, neremânându’i timpul ă de-a se pregăti, cu cea mai vină părere de reă este silită se declare că nu va lua parte la esposițiune. Nu este guvernă, amică sau inamică, care se vedă într’un asemene declarare altă ceva decâtă cea a ce eate, adică imposibilitatea materiale de-a espune din causa lipsei de timpă, și altă nimica. Anc’uă dată dera, de la comisiune, de la omenii speciali și considerați ce intră într’ânsa, asceptamü totulu în acésta forte gravă cestiune. Se se ga idesea bine că Aflămă că din causa marelui scomotil ce s’a făcută despre famosu să schimbă ain Petre Maree cu Petricica și Peralele, d. Carol si Crețulescu s’a duse în personă ș’a visitatu locurile. Pate reputațiunea de probitate de care se bucură d. Carola Crețulescu a făcută pe mulți sa auigureze bine despre acestă căsătoriă;*noi enși ne sperămu că, decă se va fi permisă d-lui Crețulescu se versă cu ochii d-seie proprii și se cugete și se decidă numai cu propria d-seie minte, va resimți că orore atății de mare de sacrilegială fără nume ce ira ca și comisă suptă adăpostură numelui, cosé nu pentru folosalu d-sele prsonale, în cătă se va grăbi se’sfi sfărâme, stricându schimbaie, și lăsândă muntele Petra arsă destinațiunii séle piesă și sântă. Citim la rAvenir național: ‘ Uă polemică destulă de viiă s’a ’nceputu între diferitele organe ale presei, aproposite de disoluțiunea Adunării francese. Foile dreptei impută stângei că vrea se ’ntreprimră în contra esistinții Camerei că luptă ala cărui rezultată principale, după aenșii, ară fi agitarea țerii. Jj)iariele stângei repunda cu drepta cuveatu că causa agitățiloră ară fi mai multă durarea Camerei și re’nceperea desbateriiorii ei pasionate, decâtă înlocuirea ei printr’un alta mai liniștită, cu puteri mai multă definite și care se represinte mai bine opiniunea publică ; apoi adagă că lupta de distolvere nu e ’ncepută câtuși de puțnă de denseie, că ’n adevĕru a’arü avé nevoie și dușî voru da ostenéla a o face, deórece simți mântulă p bacă s’a pronunțată de mai nainte cu destulă energia și deputații dreptei se povescu eî é șișî ca siliți ce mârturescă ’a declaraținea când alegétorii joră că Adunarea nu se gîndesce scă ce se întâmplă și la Craiova contra șliantei pr oposițiunii: Craiova, 25 Angliștii. Redactiuniî ROMANULUI. Iiatore pentru c’a jisi că ministrulu Paprescu a venitö aici ca se verse sânge. D. Bancov. Girantele Românului este totu la temniță, prin celu mai arbitrariü aresta preventivă. In Gazetta de Spener găsimă c’uă adeverata surprindere un nou, care anunță c’artileria francese, de la rebdu încope, a luată uă crescere, ’ndestulatore care ntreoă artileria germană. D. de Mosike lon Bancovă este arestată ca ealom trebuie se se fi emoționată, și numai acestui fapta aru tnd a se atribuie să lige publicată de rltariuri oficiale din Berlin, prin care se pune la disposițiunta ministrului de resbelü, atara de cifrele alocate n bugetele ce s’au votatu,uă sumă de 20,000,000 pentru noul înarmări. Inregistrându cu totă reserva acésta declarațiune a tazettei de Spener, o considerămu ca uă simptoma de puțină sicuranța, inspirată Germanilor, de ultimele loră victorii. Citimă in Le Siede: bainele prusiane ș austriace se ocupă mereu cu viitarea mânuire a celor trei împărați,Ä énse e forte grea ca din tote presupunerile ce circulă se se deosebesca adevĕretului motivă care a determinată pe șefii celoră trei puteri ale ’mâini, și intervenirea neasceptată a trarului urméza a sta üvéluitá c’unu ore care noru. Faptul, care pra Curioșitatea lui merită se fiu notată, e schimbulă de politețe ce se făcu de câteva septemâni între istarieie unguresci și cele din Berlin. Cele d ântâiă sareta fórte mândre de resultatese încă necunoscute pen’aei ale politicei comitelui Andrassy, și, din parte-le, organele din Berlin nu se gândescu câtuși de puțina a comesta ceioru din Pesta legitimitatea acestei salisfacțiuni pe care o aprobă. Cu tote astea, între presa din Vina și cea din Beilui, nu domnnsce ua detlină ’meienere. Dup’uâ versiune îndestuln d acreditată