Romanulu, septembrie 1872 (Anul 16)

1872-09-27

ANtÍLÚ ALÚ ȘESE-SPRE-pCELE ^■^oesce^yeFputF“ öri-ce cereri pentru România, se adreseză la administrațiunea diariului. ANUNȚURIIn pagina a IV, spațialii de 30 litere 40 bani In pagina a III, linia 2 lei. A se adresa LA PARIS: la d-niî Drain et Micoud, 7, Rue Rochecchouart. LA VIENA: lad. B. G. Popovici,Fleischmarkt, 15. Scrisori și ori ce trimiteri nefrancate voră fi retușate.—Articlele nepublicate se vor arde. 20 BANI EXEMPLARULU. SERVICIUL TELEGRAFIC ALUI ROMANULUI“. Constantinopole, 5 Octombre. — Porta a invitații pe agintele Muntenegrului se părăsescă Scutari. Scorn a titlu că ambasadorele rusă ară fi propusă u notă colectivă in privința conflictului dintre Turci și Muntenegreni e cu totulă ne’ntemeiată: represintantele tiarului s’a mărginită a comunica colegiloră seî ambasadori intențiunea ce avea d a recomanda moderațiune ambelor părți. Copenhaga, 7 Octombre. — Regele a deschisă Reichstagulă: discursul tronului accentueză că relațiunile cu celelalte puteri nu s’aă schimbată și esprime ferma ’ncredere într’un satisfăcetore soluțiune în ce,știunea încăpendinte a Schlesvigului. Îredactrrica și Administrațiumea, Strada Academiei, No. 2(>.A) Edițiunea de seral BUCURESCI, “ Răpciune, IO Brumărelul, „Void secestra calea ferată Lemberg- Cernovitz-Iassy,“ ijice ministrul de comerciti ale imperiului austriacă. Care este ore trebuința și dreptul ministrului austriacă de a cuprinde și linia românescá Cernovitz-Jassy, în cercetările sale asupra „scandalosei“ esploatări a liniei Lemberg-Cernovitz ? Se va fi ce pare că numai în formă ministrală numesce întrega linie pene lalassy, dară in realitate acțiunea sea nu se va exercita decâtă asupra liniei Lemberg-Cernovitz. Ense forma nu póte fi aci de rocă invocată fără a se espune la nă vădită absurditate. In adeverii, decă linia Cernovitz-Iassy n’ar fi esistată, cumă nici ea esistată de la 1865 până la 1870, are guvernul austriacă n’avea asupra acestei linie aceleaași drepturi, și decară fi avută mai nainte de 1870 una conflictă cu celă de astăzi,nu sar fi mărginită a dice simplu, pe câtă ii este dreptulă, linia Lemberg-Cernovitz ? Așiaderă după ce dreptă, după care trebuință și chiară după care formă, dice: „voiü secestra calea ferată Lemberg-Cernovitz-Iassy ? “ Chiară dacă ar trebui se admitemă că ministrul va declara în cele din urmă că e numai cestiune de formă, fiindă că acelăași consiliu de administrare este pentru întrega linie, adresarea oficiale constitue nu mai puțină uă atingere la demnitatea României, nu pate fi nici ună străină care citindă „voiă secestra calea ferată Lemberg-Cernovitz-Jassy, “ se nu ințelegă că se va secestra linia până la Jassy, și prin urmare se nu conchidă că Austria are drepturi asupra căielor ferate române. Însă ună ministru ală imperiului austriacă și încă ună ministru scrupulosu cumă pare a fi d. Banhaus, după adresa d-sele, póte óre se arunce oficială cuvinte forte grave fără nici uă seriositate? Luândă in seriosă adresa d-sele, ar trebui dară se admitemă că un adevără are de gândă se secestreze întrega linie a companiei Offenheim până la Iassy, ca proprietate a acelei companie, care este una și aceaași pentru întrega linie până la Iassy. ’ Ecă ceva se clica a lucra pentru uă cucerire pe tărâmură economică, a’și introduce companiele sale în țară la noi, a ave prin urmare drepturi și putere asupra concesionarilor, asupra intreprinderilor din țară de la noi, sa puté dice, cândă ii place, secestreză linia până la Iassy, a puté întrerupe, împedica, se modifica după placă, prin acesta posițiune, ori ce întreprinderi și lucrări in țară la noi, cea ce vii se dica a înainta cu pași de uriași pe tărâmul cuceririi economice; cea ce va sedică, in cee-a ce privesee guvernulă nostru, a pune interesele economice ale țărei la discrețiunea inamicului. Se se mai jică acumă de către organele guvernului, cari cu scrie sed fără sorie suntă propagatórele aservirii economice a României către Austro-Uncearcă, se se mai spună că „cucerirea economică“ este serd uă invențiune de-a Bodloru. Deosebită de mai multe scrieri n»;»•*?? din cari se pate proba că „cucerirea economică a României“ este uă credință în Austro-Ungaria, necredetorii aă acum și uă probă de faptă, aă adresa ministrului austriacă, care zice: „voiă secestra calea ferată Lemberg-Cernovitz- Iassy.“ Acumftamă voi se scimă, și este de celă mai viu interesă ca toți Românii se scie, care va fi atitudinea guvernului română facia cu adresa ministrului austriacă ? Pe deuă parte acesta adresă biciuiesce și declară scandalosă administrațiunea căiei ferate chiară în țară la noi, pe de alta ne face uă atingere din cele mai seriose spunendă că va secestra intrega linie. Încă vă dată, care va fi acumă atitudinea guvernului ? Mai ântâiă ministrulă de finanețe nu puteriice nimicit, căci ministrulă austriacă îndată ii va striga că este personalmente interesată; și apoi nu trebuie se uitămă că adresa, care califică de scandală administrarea liniei în cestiune, se adreseza și însuși ministrului nostru, ca unuia ce face parte din consiliul de administrare ală societății Offenheim. Cice va are guvernulă nostru, ca untulă ce este personală interesată, că administrațiunea merge de minune, și că neadevĕrit spune ministrulă austriacă? Și pe de altă parte cere va are sema ministrului austriacă de dreptul ă ce știe de-a spune că va secestra și calea nostra ferată ? De bună sema n’ajungeam n aci deca n’ar fi esistată cea mai scandalosă complicitate intre guvernul română cu concesionarii străini ? De câte ori n’am protestată contra nedeosebirii administrațiuniii cărei nóstre ferate, de-a cărei ferată austriacă, ajetândurelele unei asemeni contopiri și chiară amestecură posibilă ală guvernului austriacă, ceea ce se întîmplă astăzi ? Dară cine se ne asculte, miniștrii tovarăși la asemeni scandaluri ? Protestantă contra lipsei materialului rulantă, prescrisă de convențiune, și ni se respundea că ceea ce lipseșce din acestă materială este la Lemberg, și că totă una face, căci, aceaași companie este. El bine, acumă cândă guvernulă austriacă secestreza linia, totă una face? Asta e că ne va secestra și materialul nostru rulantă, căci prin nici unu semnă acestă materială nu se deosebesce de cele de pe linia Lemberg- Cernovitz, și chiară de sar deosebi, guvernul austriacă iă găsesce pe teritoriul ă seă și să secestreze ca fiindă ală aceleiași companie. Nu este asta că se implinesce mereu totă ce amă spusă, fără ca nici guvernul, nici Camerele sale se voiesc, a ne asculta și se înlăture astă-feră rușinea ce sufere, și paguba ce póte încerca România ? Un singură lucru remâne acumă de făcută de către guvernul României, daci nu voiesce se se declare in facia lumii de complice ală concesionariloră căiei ferate Jassy-Cernovitz-Lemberg, déca nu voiesce ca toți Românii, fără uă singură escepțiune, se remână convinși că acestă guvernă s’a asociază cu concesionarii străini spre a jăfui țara. In nici ună casă, guvernul României nu pote remâne cu mânere încrucișate în fața adresei ministrului austriacă: acesta adresă declară scandalosă administrarea liniei ferate Lemberg- Jassy și procede cu cea mai mare rigore în contra companiei. Prin urmare, daci este adevărată că acesta administrare este scandalosă in marele și avutură imperiă, cu câtă trebuie se fia mai scandalosă in téra la noi. Déca guvernulă României va face, se va denunda déja însuși în facia lumii de complice ală companiei, și de jăfuitoră ală țărei. Prin urmare ceea ce trebuie se facă neapărată spre a scăpa de un mare rușine, și România de imense pagube in viitoră, este de a procede către compania căiei ferate Lemberg-Sassy întocmai ca și guvernulă austriacă, căci, încă vă dată, daca este scandată acolo, este și aci. Acesta ar trebui se fiabă forte fericită o măsiune pentru România, de-a face atâtă se se îndeplinescă tóte prescrierile convențiunii, fără interpretări arbitrarie in favorea concesionarilor, câtă și de-a scăpa tesaurulă publică de tecimi de milione , pentru totă durata concesiunii. Ministrulă austriacă se plânge că subvențiunea Statului, in locă de-a scade, crescu in 5 ani cu 35 la sută, prin urmare noi chiară astăzi suntemă cu 35 la sută mai reă decâtă în anulă când a începută esploatarea căiei ferate in Austria, și urmându-se lucrurile după cumă mergă astăzi, peste cinci ani vomă ajunge a fi cu 70 la sută mai reă. Acesta este progresul ce ne promite calea ferată Offenheim-Mavrogheni-Banca României, deci va fi lăsată se urmeze ca astăfi. In resumată, decă guvernul română nu va profita de ocesiune, și pentru aceleaași motive invocate de ministrul de comerciă ală Austriei, nu va procede întocmai în același modă către aceiași concesionari, se va face culpabile : de complicitate cu nesce concesionari, ale căror operațiuni sunt aprobate de scandalóle; I de uină față de deci mii de milione asupra României, prin îngreuiarea garanției Statului în viitoră. III de umilirea României faciă cu străinii, atâtă prin proba marii imoralități a guvernului seu, câtă și prin latitudinea falătă guvernului austriacă de-a se ocupa singuri de întronarea abuzurilor unei companie, care este mai totă atâtă în România câta și in Austria, și care are in consiliu să sef de administrare omeni politici Romani și chiară pe ministrul de finanțțe. Acesta ar fi ună scandală european, în care România ar juca rolulă celă mai deplorabilă. Ce zice despre acesta ministrulă nostru de comerciă? Se damnare și baba nostră foncară, pământului, singuria bună ce ne-a mai remasa,In mânele marii companie compuse in același midii, și de aceleaași triste notabilități financiare ? Publicamü mai vale după cjiamilă grecescu Neologos, eustola ofensătore pe care marele vizirii o adresă iubitului seu principe Carol I, in privința incidentului de la Brăila. Este de observații că, grație ilustrațiunii traiului României, prin cea mai ilustra dimstie — cum arejice cel de la Pressa—nimeni epistole nu se mai ținti cu discrețime in cartenele ministeriului de estene ale Porței, ci se dau celei mai intim publicități. Cine ne asculta andu protestamii merem cándu aretani umilirea ce se impune țerei prin pimirea unorü consuli străini cu berate trcesci ? Organele guvernlui răspundeau cu insultela protestării nóstre, ultragiau timțimentele noste de demnitate română revoltată, și se primiau consulii străini cu beratu Ecă consecințele omeni ai ordine; îndouiți-ve pene la momentu și lipiți pipuite beratele Turcului. Cât și despre ategerea atât de gravă, adusă prin episola viziri ale demnității capului Statuii, vomii repeți împreună cu proverbil : „Capulu face, cpulu trage.“ Suntu semne separă și rea, déca nu se va descepta pile mai e timpu, și décá mai este timp, cuviincióse și mai neputernice, cu câtu se ’ndrepteză și contra unor tr acte ală căroră exemplu l’aă dată ei ânșișî altă dată, cu deosebire ’n defavarea lorü c’atunci se puneau fără sfiială în deplină ilegalitate, pe cândi adversarii lorii astăzi își pună uă scrupulosă îngrijire d’a nu trece peste limitele strictei legalități. Ună silabă, care nu e delocă bănuită de iubiri republicane nici de inclinări revoluționare, la France, le-o aduce aminte cu multă bună-simță și la timpă. »Supt Republica din 1848, orice acestă foră, cereaă revizuirea Constituțiunii și radicalii d’atuncî tunaă în contra cutezanței loră, precum conservatorii astăzi fulgeră ’n contra cutezării celoră ce trimită d-lui Thiers epistole de adevărî. Acesta va fi eterna istoria a luptelor politice : se găsesce ilegale a doua di cea a ce hi ajună se găsea permisă, pentru singurulă cuvântă că voră totă-de una se ușeze pentru dânșii de libertățile ce refusă altora. Intre adresele de ieri și cele de a<Ji esistă cu tote astea uă deosebire. Cele d’ântâiă erau votate și ședință, mai totă-de una prin aclamațiune : cele din urmă sunt redactate după lichiderea sesiunii, în întruniri private, și nu constituiescă nici de cum ună actă, uă deliberare, uăotărîre a consiliului generale, ci oă operă a unui orecare numeru de consiliarî.» Se vede că nu e de Câtă ună lucru ’n care conservatorii legitimiștau remasă consecințî : se nu aibă dreptate ’n contra radicalilor, nici în 1872, ca și hn 1850 și 1851. Citime în limiten dance. helge. Atacurile legitimisferă in contra adreseloră consilielor genale francese către președintele Republicentu cu atâtă mai ne-Desbaterile episcopilor germani, in adunarea loră de la Fulda, aă remasă împresurate de misteră. Câteva corespondințe au presupusă că episcopii, recunoscându’și neputința în lupta loră contra autorității statului, aveaă se s’arete d’aci nainte mai conciliatori ânse unele jiarie clericale autorisate s’aă grăbită a ne scote din acestă optimistă ilusiune. Aceste diarie au susținută că episcopii se găseau în apărare și c’aveaă se stăruiască intr’ânsa. Aceste disposițiunî n’aă putută remâne necunoscute de guvernă și ele trebuie se fi înfluințată asupra otărîrii cea luată d’a presinta proiecte de legi pentru abuzurile jurisdicțiunii spirituale a clerului și pentru căsătoria civile obligatoria. Celă d’ântâră din aceste proiecte se va vota fără dificultate de ambele camere, afară pate de câțiva dintre ultraconservatori. Căsătoria civile obligatoria, din contra, va intâmpina să visă îin potrivire și camera senioriloră, ânse esperiența legii pentru inspecțiunea scoleloră aprobată că uă orecare energia a guvernului și priveghiarea fracțiunilor liberale potă învinge oposițiunea ultrafeudale. In ședința de la 28 Septembre a cortesilor a Spaniei, ministrul de finance a presintată mă șiră de proiecte de lege, cari formeză un sistemă de reorganizare financiară. In același timp, alți membrii ai cabinetului au citită diferite proiecte de legi duuă mare hisemnnătate, privitore la reorganizarea armatei si marinei, la desființarea conscripțiunii și reducerea serviciului militară la patru ani, în fine la suprimerea bugetului cultelor, dându-se și chieltuiala comunelor, spesele pentru cleră. Guvernul spaniole eotărîtă se puie capătă insurecțiunii: trupele regale incepă a arăta și urmărirea resculaților, uă energia care le-a cam lipsită pân’acum. Uă bani destulă de tare, care totă mai ține lupta ’n Catalonia, e constrînsă d’aprope și suferită perdere ’nsemnată , în retragerea sea se hicerce se puse mâna, prin surprindere, pe oraș însă Puucerda, ânse cetatea refusa a se preda si ,banda ’și continua drummlă făr’a ’ncerca celă mai mică atacă. L'Avenir national conține serrile urmatore : Se crede ca guvernul francese nu se va reî ntorce la Versailles mai ’nainte de 15 sed 20 ale lunii lui Octombre. Scriea despre numirea generarului Chauzy ca ministru de resbelă este desmințită. MERCUR!, 27 SEPTEMBRE 1872. LUMINEZA-TE SI VEI FI & ABONAMENTE !« Capitale: ună ană 48 lei; șase luni 24 lei; trei luni 12 lei; un lună 5 lei; fu Districte:unii anii 58 lei; șase luni 29 lei, trei luni 15 lei; uă lună 6 lei. Francia, Italia și Anglia, pe trimistru fr. 20- Austria și Germania, pe trimistru franci 18. A se adresa LA PARIS: la d. Darras-Hal" legrain, Rue de l’ancienne comedie 5, și la d-nií Órain et Micoiid, 7, rue Rocliechouart- LA WIENA :1a d-niî Haasenstein și Vogler Neuermarkt, II. Vinderea drarielor francese este oprită pe calea publică în totă întinderea Alsaciei și Lorrenei. La 28 Septembre Prustanii puseră cea d’ântâiă petră a primului forță ce și propună a construi la Strasburg. Președintele Republicei se ocupă forte multă de cândă s’a hitorsă de la Trouville, cu măsurile financiare care voră trebui luate spre a se ’alătura crima ce ară pute resulta din viitorele plăți ce se vor face Germaniei: pe fiecare Ji ține, în acestă privință, lungi convorbiri cu omenii speciali și cu directorii marel oră stabilimente francese de credită. Le Bien public insereză acestă notiță: Pentru că pe fiă ce -Ji, supt formă seriosă seă ușiară, câte ună din nu revine asupra cestiunii Constituțiunii ș’a proiectelor, ce s’atribuie guvernului francesc, crede că bine se revenimă și noi. Scirile nóstre ne permită a afirma că guvernulă înțelege se se ție cu totul departe de ori ce propunere constituționale, directă se’ indirectă, că, la din contra, se va mărgini numai și numai se’șî dea părerea, ânse că va evita cu ’ngrijire totă ce-ară pute semena c’aduce jiruire dreptului suverană ce posede Adunarea d’a determina singură durata esistiții și repararea puterilor sele. Reproducem îî, după lebiecle, serrile următore: Lugano 27 Septembre. — Congresul păcii s’a terminată: discnsiunile au fostă destulă de liniștite și delegații puțină numeroși. Instrucțiunea luândă din î întâi proporțiuni mai vaste, procesul Bazaine pare că va trebui se se 'ntârnă pene dincolo de termenul ce se prevăzuse la ’ncepută. Astăfelă se vorbire despre comparațiunea mare și ale lui înaintea consiliului de resbelă pentru luna lui Noembre: astăzi se pare că acestă comparițiune nu va pute ave locă ma î nainte de finele lui Decembre seă chiară în luna lui ianuariă. Câtă despre starea sănătății mare și ale lui, e greă a se spune exactă ceaa ce e adeveratu, căci prisoniatulă nu e positivă bolnavă, ci are numai nesce indisposițiuni dese, pe care le explică ’ndeajunsă situațiiuiea spiritului seă. Cei 348 deputați spanioli, a căroră verificare de titluri s’a terminată, se suprîmpartă astăfelă: 243 radicali, amedeistî de ocesiune; 68 republicani, dintre cari 66 federaliști și 2 unitari; 10 conservatori; 7 alioniștî și 2 independinți. Etă epistola lui Mithat pașta, mareleviziru alü Porți, către Domnitorele Românilor și : o traducemii după isiamiulu grecü Neologos, care a publicat-o la rândul a séa după Levant-Herald. Altețarea marele viziru către altețarea principele Carol I. Guvernulu imperiale a aflată cu adevărată mihnire despre conduita autorităților si princiare către consulele grecii din Brăila, despre care m’a încunoștințată represintantele alteței vóstre. Nu credu necesariü, invitulu mea principe, a vĕ arăta gravitatea afacerii: din câte cunoscu despre spiritulu conciliatore și dreptu ala alteței vóstre serenisime, mé grabescü a spera că alteța vostra va binevoi se dea unü sfirșitu episodului de care e vorba, pentru satisfacțiunea părților interesate. Alteța vostră serenisimă a revasa estasiată, negreșitt — ca și mine — de modulu cu care aginții au crescuri de cuviință se se aréte uitători de respectul.