Romanulu, ianuarie 1873 (Anul 17)

1873-01-13

38 ROM­A­NUL ü, 13 IANUARIE, 1873^_____________________ adusti mari serviție­ și că to­tu ea ni le va da și ’n viitorii. A ne alia cu opiniunea d-lui Cantacuzino, este a ne aliena simpatiele Fran­ciei. Napoleon III a fosti unii împerari bunii pentru tóte națiunile pene la unii timpii, care în urmă a fostă­rest pentru tera s­a. Poporele sun­til solidare, și recunoscința nós­­tră o détorama nu personelorti, ci Franciei. Chiar și în camera Franciei nu se póte pro­nunța acestii nume, fără ore­care orore. Déca în camera Italiei s’a votată recunoscința lui Napoleon III, cei ce­ au votat-o au fostă nu­mai uă mică parte, și acesta s’a făcută prin inițiativa guvernului. Francia e guvernată prin Republică și e sprijinitőrea tutoră na­­țiun­ilori ce simpatiseză pentru densa. Ună împărații, care i-a făcută rău, nu merită se f­ă lăudată de noi. Decă Napoleon III a fă­cută resbelnici de la 1854, l’a făcută fiindă împinsă de opiniunea publică, de bărbații cei mari ai Franciei, căci Francia e uă țeră care se conduce de opiniunea publică. Prin tratatul ă de la Tilsitz s’a veilutu care erau intențiunile lui Napoleon III. La Salzburg densulii voia se ne sacrifice. Napoleon dori­ne­ a făcută bine, pe d’ua parte împinsă de opiniunea publică, pe d’alta ca se’șî împli­­nescă planurile sale. Eă — dire d. George Brătianu—celă puțină, singură în acesta ca­meră a României, nu voiă vota recunoscința unui împerată, care a făcută atâte rele­țe­­rei sale. D. Costa-Foru rugă camera se nu se a­­socieze cu opiniunile d-lui G. Brătianu. Gu­­vernulă și-a făcută pe deplină detona in a­­cestă ocasiune. D. Gr. Ventura explică ca Francia nu e morții ca se’i m­ulță inimă ei, ci numai lui Napoleon III, ală cărui mormênti abia e ’n­­chisă. Noi depuntnnii prin acesta moțiune dă recunoscință pe mormântului lui Napo­le­n III, care ne-a făcută atâtea binefaceri. 1). Al. Lahovari combate opiniunile d-lui G. Brătianu. Napoleon III ne-a făcută celă mai mare bine, și cu tote astea d. G. Bră­­tianu­­ zice că nu ne-a făcută nimicii. Ei bine, mormintele de la Crimeia, banii Franciei văr­sați pentru noi, unirea, luarea monastirilor­ închinate, scaunulu pe care ședemă, tori ce avenițl și vomă avea, toate acestea res­­pundu­ domnului G. Brătianu că nu nimicii a făcută Napoleon pentru România. (Aplause prelungite). Cea mai mare culpă a națiunilor­ e ingratitudinea, și două asemenea culpă Ro­mânia nu e capabile. D. G. Brătianu voiesce se despartă Francia de numele lui Napoleon. Acesta nu trebuie se se facă în cestiune de ase­­menea importanță. Francia și Napoleon pen­tru noi au făcută și facă ună nume: suntemu datori recunoscința Franciei, ca națiune mai mare și ca sororă, deră nu mai puțină și lui Napoleon, care a pusă în­ aplicare simpatiele Franciei către noi. (Aplause). Pe lângă acesta, mai trebuie se aducemă recunoscință și împărătesei Eugenia, câtă și jiobile lui fiiă imperiale, cărui­a ’i va servi ca uă mângâiare pe pămentulu străină, unde stă ca u­ă eșilatîi. Trebuie se facemă acesta, căci suntu sociași fiiului acelui bărbată care a fă­cută bine României, și se verii mângâia, ve­tende recunoscința, ce trage după densele fap­tele sociulu și tatălui lori, care a sprijinită România. D. G. Brătianu. E unu simplu ornu. D. Al. Lahovari atâta că, de­și nu e așta de republicană ca d. G. Brătianu, deră res­pectă pe bărbatulu particulară, care, in facia sea, are greutate, mai multă ca p’unt­ capă încoronată. Junele principe e ființă a unui capă încoronată care a făcută bine țărea, mai mult de­câtă aă făcută ori­care altă capă încoro­nată. D-sea repetă că adresa de recunoscință a camerei României va servi de mângâiare nobilelui fili imperiale. (Aplause). D. Cogălnicanu propune unu amendamentă, ca se se comunice tânărului și ilustrei vă­duve imperiale recunoscința României, prin președintele camerei. Dsea se miră de cee­a ce vede : u­ ascepta ca tocmai între cei tineri, in generațiunea de astăzi, se se găsescă cine­va care se facă procesulu lui Napoleon. Acesta s’o facă Francia. Na­poleon III a adusă cele mai mari bine­faceri României : eră singură a sfărâmată corespondința de la 1857 pe care ună mare diplomată ală Turciei o ținea ca se nă­­bușescă voturile Moldovei pentru unire. A­­cea corespondința s’a prinsă , s’a dată lui Napoleon, care a băgatu-o ‘n posunară , și ’n persona a plecată la Londra ca să ple­deze causa României. Imperătesa Eugenia de­jună privia de pe zidurile Madridului la ve­­chiele colonii ale lui Traianu de pe malurile Dunării. Ea merită recunoscința nostră, căci idei simpatice nouă a avută totu­de­una în peptură seă. Recunoscința către densa se va ’ntorce și asupra fiiului marelui bărbată, care ne-a făcută atâta bine (Aplause). Se pune la voiă moțiunea prin care ca­mera României esprime profunda sea dure­re pentru mortea împăratului Napoleon III, împreună cu amendamentul« d-luî Cogălni­­canu, d’a se comunica—prin președintele Ca­merei— acesta condoleanță împărătesei Eu­genia și fiiului său. Camera , în aplause și ’n unanimitate — afară de d. G. Brătianu—primeșce moțiunea. (În timpul­ votării președintele invită pe d. G. Brătianu se voteze cu marea majori­­tate, ca se fia unanimitate. D. G. Brătianu refusă, Zicându­ : «puteți pune unanimitate, dară nu voteză.» Ședința se suspende pentru 5 minute. La redeschidere, d. ministru de re­belă citeșce proiectul­ de lege pentru acordarea unui credită de 2,200,000, pentru punerea în aplicare a legii din 27 Martie, 1872. Se nasce discusiune, dacă trebuie să se tri­­mită proiectulă la comisiunea financiară s­ă la comisiunea bugetara. După ce vorbescă d-nii G. Manu, Agarici, C. Grădiștenu, G. Costa-Foru, se trimite la comisiunea bugetară. 1­. Carussi, raportorele comisiunii verifică­­tore a titlurilor­ deputațiloră din noîf cialeși, dă citire raportului comisiunii verificările, și președintele proclamă de deputați pe d-ni. Michailă Cornea,­ la colegiulă ală IV de Te­cuci, M. Crețulescu, la colegiulă ală II de Romanați, Dimitrie Stană, la colegiul­ I de Nemțu, Leonă Ghica, la colegiul­ ală III de Galați, I. N. Alexandrescu, la colegiul­ ală III de Dâmbovița, Polizu Micșiunescu, la co­legiulă ală IV de Nemțu, I­. Al. Lahovari, raportorele comisiunii însărcinată cu completarea și modificarea u­­noră article din codicele penale , dă citire raportului șeii, pe care­­ să vomă publica­m­ 1 numărulă viitoră. I­. N. Ionescu recunosce că astăzi pentru prima oră de la 1864 se presintă uă legiferare român­­iscă, căci pene acum amis­tori copiază legile altoră țeri, și le-amu­­ împlântată in pă­mânturi imobile ale nostru, după cum se es­prime d. raportare. Cândă se vine cu modi­ficări d’asemenea natură, aceste modificări nu sunt­ făcute cu scopă de a scăpa societatea­ Frasea d-lui raportare că, prin votarea a­­cestor­ modificări, camera va curați moravu­rile, după cum a scăpată financiele de falită, e inexac­ă. El binev chiarti mai adineurî, de pe aceleași bance, se spunea că, prin situațiunea financiară de astătji și prin asemenea proce­­derî ale guvernului, vomă da ierti de datoria flotante, acestt monstru care ne -agrozin, fin­­vernură cândti vine cu aceste modificări nu voiesce de cari se lovescă nisce instituțiuni. Chiară primul­ ministru, prin limbagiu-i ca­racteristică și vulgară, ne-a spusă că, după ce arestanii î­esă din aresturile cum suntă u­­nele din cele de astăzi, devină calici. Guvernul­ ne lasă pe noi se judecămă, prin­­tr’ună votă de majori­ta­te, decă e­ mai bună sistema tribunaleloră seă a juriului. In En­­glitera e adoptată ultima sistemă, și de la ea s’a adoptată și la noi s’avemă jurați nu nu­mai in orașe, deră chiară în județe. Se n’a­­vemă aeruri a Închide ochii asupra motive­­lor­ reale ce au dictată aceste reforme, care constau în cercetarea mi­rii crime și califica­rea lor­, in convertirea proceselor­ de presă și punerea ei supt avertismente și reducerea juriului. In cestiune de infracțiuni, crime și falsuri, agumenteză penalitatea, deri se sco­­boră scara calificării, prin acesta societatea nu se va moralisa mai multă. D. Al. Lahovari. Falsuri nu s’a trecută între crime, comisiunea a respinsă acesta. D. N. Ionescu. Nu vorbescă numai de fap­tele comisiunii. Pentru că s’a esclusă falsulă, nu e mai puțină adevărată că erestele pre­domină in genere în reformele ce s’aă propusă de guvernă. Pate că d. ministru de justiția va găsi că văă a lucrată comisiunea, ca i-se mo­difică ideile. Intr’uă discusiune generale avemă dreptul ă d’a discuta principiele, ideile predo­minante. Decă s'a micșiorată calificarea delic­telor­, pentru ce li se pune oă pedepsă mai mare. Aci apare regula d-lui­ ministru: decă se voru pedepsi cu tezóre făptuitorii, societatea e moralisată. Nu e asta: penalitatea trebuie se nu escrie societatea. Prin urmare tezórea este principiulă dominante in reformele pro­puse. D. C. Brăiloiu. Găsiți pedepsele pre mari? D. N. Ionescu. Persistă a Zice că nu e vorba de câtă a se pedepsi numai cele culpa­bile și cu atunci, cândă se d­ă procese de supt jurisdicțiunea juratului, esiste uă cugetare politică in mintea propuito­rilor a acestei re­forme. Ce aveți de țlisă în contra juraților, ca­re le isbițî jurisdicțiunea? Credeți că, de veți sustrage unele infracțiuni de la jurați, so­cietatea va fi satisfăcută? Nu­ scimă noî ce ’nsemneză influența ministrului justiției? Ce garanții mai solide oferă tribunalele mai pre­­susă de jur­ă? Nici uă instituțiune n’a prinsă redecinî mai adânci în țeră de­câtă instituțiu­­nea jurațiloră. Mi s'a ’ntemplari se redă în deliberările celor­ 12 jurați, ómeni simplu­ — căci parch­etul tt recusă mai totă-de­ una pe cei inteligințî — că șiici ună tribunale din țară n’a funcționată în țeră cu mai multă dorință d’a descoperi adevărată ș’a fi independinți, consciincioși. Nu scapă culpabilii de la jurați de câtă c’acusațiunea e ’mprovisată, că pro­bele nu suntă suficiente, că acusații suntă a­­restațî preventivă timpă forte multă înde­lungată. Acusațiunile ce să aducă juriului pară mai multă a persecuțiune. Cândă opiniunea ge­nerale desemnă vindictei legiloră criminali cari nu suntă trimiși la jurați, cândă puterea ocrotesce pe făptuitori, cum maî aveți cura­­gială a acusa juriulă? 1). Costa-Foru. Citați fapte. 1). N. Ionescu. D-vostră n’ațî citată nici unulă, numaî ațî acusată juriulă. Cu tóte as­tea voiă cita. Aci d. N. Ionescu espune fap­­tulă unui falsă, unei sustrageri de bani co­misă de m­ă judecătorii din Botoșani, care cu tóte astea nu s’a trămisă la­ jurați. S’aă trămisă funcționarii grefi­­­eră judecăto­­rele, care pusese supt sem­nătura sea pentru 27.000 lei și nu și-o nega, ci zicea că din greșială a supt scrisă, a fostă lăsată în pace. Cum vreațî ca jurații di­n lași se condamne pe nevinovați? Ori de câte ori se pare că jurații nu-și facă datoria, causa nu suntă eî, ci in­strucțiunea incompletă, acusațiunea netemei­­nică, care adesea nu e nici independinte. Pre­fecturi de Dorohoiă fură banii publici și se găsesce chitanța sea ’n lada casieriei, cu tóte astea elă nu e trimisă înaintea juriului. Etă fapte ! Prin urmare se n’atacămă juriulă pentru fapte isolate și nesupuse criteriului judițiosă ală solinței. Erau­, domni miniștrii, intere­sați ’n cestiune, ea se nu vedeți că jurații a­­chită pentru că funcționarii suntă de vină. Mai de un­ă­ de advocatura statului Zicea: adu­ceți pe cei mici, deră pe cei mari îi ocrotiți! Ceră dresarea listelor­? O faceți astă­felă în­câtă să aduceți totă omeni fără solință de carte. Trimiteți în judecată la jurați pe cei ce falsifică alegerile și listele electorale și veți vede suntă achitați? False suntă listele elec­torale, false alegerile, locuitorii nu se adună nici vă­ dată, deră delegații vină la alegeri! Nega-vețî că ’n procesul ă de la Craiova, cu Locusteni, n’a fostă influință ? D-vóstră vreți se fia numai influința d-vóstre, noi vremű se fia infilling a V­uturoi-vi, ti-Atacurile deră ce aduceți juriului suntă cu totul­ ne’ntemeiate, pasionate. Ve sară în ochi numai escepțiunile, și condamnările nu le vedeți. Procesul­ pentru atentatură în con­tra mitropolitului din Iași? Deră cine a apă­rată pe făptuitori ? Vă rudă a d-luî Iepure­au. Juriulă nu e nici roșiu nici albă : cum vreți se’lă atacați ? Consciința țerei nu se coloreză după partite, vrea se remână ce este, țeră, și juriulă este adeverata­ d­espresiune. Refor­mele propuse s’aă făcută în modă intere­sată, din considerațiuni politice și de partite, și acesta e destulă pentru ca ori­ce omă rațio­nale se le respingă. Uă asemenea lege de presă s’a aplicată în Francia și d. ministru uita c’uită tronă a plătită cu esistența sea acesta măsură. N’arnă făcută cu toții esperiința clasificării alegetoriloră după venită? Ore listele cole­giului I și II nu suntă forte reduse? De unde se vor­ lua jurați în fia­ca­re distinctă cu restricțiunile propuse? Asigura-veți func­ționarea juriului prin ele? Principiulă fun­damentale ală juriului e ca fie­care se fia judecată de semenii loră. D-vestre case for­­mațî judecători clasați, deosebiți, aleși: nu isbițî prin acesta chiară principiulă institu­­țiunii? Ce judecă jurații? Procese pentru fur­turi de peî, de rațe, etc. și acusații suntă totă-de­ una condamnați, eră cândă îi achita­ră in vedere cu totulă alte ’mprejurări. Fur­­tură cu efracțiune la noi nu e ca 'n Fran­cia : la noî nici casieriele nu suntă încuiate, în­câtă se strecori chitanțele prefecților­, deră încuietorile particulare? Delapidatorii? Ei s’achită pentru că instrucțiunea e făcută cu pasiune! Cândă miniștrii d­elapideză 600,000 franci — căci asia a fostă calificată — cândă ministrulă cere se fia dată în judecată și nu e dată, cum are jurații s’achite pe suptal­­terni? Cum se’î achite, cândă rudele miniș­­trilor­ nu suntă trimiși înaintea serii, și nici miniștrii ? D. Lascaru C. Catargiu. Ve voiă explica­tă dincolo. I­. N. Ionescu. N’amă vorbită de d. Ca­targiu deputatulă, vorbescă în genere des­pre faptele­ omeniloră publici. M’amenințațî cu duelulu iu facia camerei? Eî, d-loră, se termină mă uă dată cu duelurile, căcî ele se facă fără ca parchetulă se se intereseze de ele, fără chiară se le scie, și fără se se tri­mită inaintea justiției aceia cari le comită. Me amenințați cu duelulu pentru c’amă vor­bită de. d. Mavroghenis? Deră ânsușî d-lum a cerută se fia dată judecății, ca se nu i-se totă impute acestă faptă. JD. Catargiu. Nu e parlamentară cuven­­tură de delapidare. D. JS­. Ionescu explică că orî­ce dare mai multă în defavarea tesaurului, cu sed fără intențiune, nu se póte numi de­câtă delapi­dare. (întreruperi din partea d-lui C. Brai­­loiu și Cornea). Cândă jurații s’atacă pentru fapte dintre cari unele stă ’n mâna justiției ca se le re­prime, cândă justiția putea aplica corecțiuni, cândă acestă instituțiune e de curendă, cândă nu s’a demonstrată cu nimică că juriulă e coruptibile s­ă abuseză, cum puteți veni se le atacați instituțiunea ? Adeveratulă motivă este că jurații nu con­damnă delictele de presă. De ce achită jura­ții presa? Pentru c’aă constituțiunea, care desființeză ori­ce lege ’a contra presei. Presa nu s’atacă de câtă pentru că e pusă supt impunitate. Constituțiunea n’acordă presei impunitatea, ea acordă ori­cui dreptul ă d’a chiăma fii judecată pe calomniatori, case n’o pune supt isbirile puterii. Cândă­deră intro­duceți în codice penalități pentru presă în con­tra con­stituțiunii, sincere ve santă prop­u­ne­rile? Corectivulu presei este opiniunea publică: ună­­ siab­ă care se vinde, care calomnieza, îșî perde prestigiulă și nu se póte susține. A­­poi celă calomniată are dreptul­ d’a cere re­­parațiune. Unde vedeți dori necesitatea d’a iubi presa? Vreți se luați ore­care mesurî. Ei bine, faceți-le astă­fel prin câtă se nu res­­turnațî tóte instituțiunile și se nesocotiți tóte principiile legislațiunii. Vreți se restrîn­­gețî recusațiunea la jurați? Pentru ce? Recu­­sațiunea are de obiectă se alunge prepusulă că acu­satură a judecată de inamicii sei. Ceră restrîngețî și recusațiunea și luați juriului și delictele de presă : acesta nu este vă inimici­ția? Ca să dați garanții mai mari puteați ad­mite jurați în constituirea­­­«merii de punere supt acusațiune ca ’n Englitera, case nu a­­duceți isbirî garanțiilor­ constituționale, nu năbușiți presa, nu nesocotiți principiele ge­nerale ale legilor­. Dup’acesta urm­eză ore­care explicărî asu­pra cuvântului de delapidare, adresată d-lui Mavrogheni, ministrul­ de financie, pe cari le vomă publica ’n numărulă viitori. Desba­­terea continue. Ploiesci, 8 Ianuarie, 1873. C­lorii redactori ai ROMANULUI. Domni redactori, Starea n care se afla comuna nostră se póte lesne Tnțelege din alăturata co­pie după una din patru petițiuni aco­perite cu sute de semnături, ce s’ac presintata consiliului comunale de aici cu ocasiunea protestării , contra u­­norfi creări și adause la veniturile co­munale, ce și-a­ propusă consiliulu se facă, fară se ție sema de starea ’n care se află comercială și mica nostră in­dustria in timpulă de faciă, fără se ție semai de crescerea ce s’a totă făcută veniturilor­ comunale numai de doar trei ani încoce, cu îndouirea acciselor, vinului, cu­­ zecimi comunale, cu tasele acteloră stării civile, cu prestațiunea pentru pavagie și șosele, etc., și fără se’și dea sema de ’ntrebuințarea aceloră ve­nituri crescute, în ce anume îmbună­tățiri reale și folositóre comunii s’aă cheltuită și se cheltuiescă. Adevărul­ bate la ochi așia cum se esprime peti­­țiunea: banii comunei se răsipescă în­­tr’ună modă înspăimântătorii de mai multă de doui ani incóce. Consiliului comunale éasé, trebuin­­du’i sume câtă mai mari la venituri, ca se pótá răsipi și mai multă după bunu’i placă, conformă exemplului ce are de la ală comunei Bucurescî, nu ținu semă de protestarea și de voința cetățenilor­, și respinse protestațiunile loră, așia cum facă toți aceia cari ‘și cunoscă sorgintea de la care derivă au­toritatea loră. Déca ministrulă de interne, la care urmeză se se fi trimisă protestațiunile contribuabililoru, conformă art. 124 din legea comunelor­, va fi veitândă starea la care a ajunsă comuna Bucu­resci in privința dărilor­ și a chieltu­­ielilor ă sele, credemă că, atătă d-sea, câtă și colegii d-sele, cari aă bună cu­­noscință de starea unei progresive în­frumusețări in care mergea comuna nostră cu mai puține venituri de cari dispunea până la anulă 1870, nu voră consimți la crearea noneloră tase și la adausul ă­celoră esistinte, căci, de­și s’ară­tare unele din ele puse la arti­­c­ele coloniale, ca nu atât de ’nsemnate, deră trebuie se se scie c’acestă orașiă, avândă afaceri comerciale cu mai multe orașie și târguri din țară, cetățianii s’aă gândită îndestulă cu pensiunea creă­rii veniturilor­ comunale de la anul­ 1865 și, ca se n’atingă prin tase măr­furile ce intră și se depună in comună, aă primită a se pune ună felă de tasă ce se percepe și acum, luându-se de la comerciante câte 4­2 de bani de fie­­care vită înhămată la trăsurile cu ori­ce mărfuri, și acestă tasă, afară de plata obicinuită a jugăritului ce privesce pe cărăușă, produce comunei ună însem­nată venită. Peste acesta considera­­țiune consiliulă actuale a trecută cu setea sea de noui imposite, din cari unele suntă cu totul­ neraționale și altele de natură se dea nascere la fraude prin musta­ le sporire. Rugându-ne, domni redactori, se bine­voiți a da publicității una din protes­tările ce vĕ alăturămă, pâne a nu ter­mina ce mai comunicămă âncă uă nouă chieltuiéla ce mai face abilele nostru consilii comunale, bilele acestea puse se se ’nconjure rația comunii c’ună ștanță ce se sapă astă-felă, in câtă se nu se putá sări cu piciorul­. Acesta lucrare se ’ntinde pe mai multe mii de stânjini și se plátesce ’ntreprindétorelui cu câte patru lei noui stânjinulă, era acesta cu doai lei sâă și mai puțină la lucrători. Motivul­ acestei lucrări ară fi se nu se póte strecura contrabande­la accise, cândă acelăși anță nu va împedica multă aceste contrabande, nefiindă uă stavilă seriosa. Deci, pentru a se î mpedica nisce mici fraude, se chieltuiescă fără folosă co­respunzătorii mai multe mii de galbeni, ca la nici uă altă comună din țară, ș’acestă lucrare, plătită asta de scumpă Intreprinzătorelui, după multă doar trei ani va dispare singură, căci solul­ comunei nóstre conține prunză­ petrișă și puțină caja de pământii, care, cu că­derea ploiloră și a ninsorilor­ de iernă, se deramă. Mulțămindu-ve de buna-voință ce ați dovedită și dovedeți că păstrați comu­­nelorii în genere și comunei nóstre, în parte, bine-voiți a primi, vé rugămă, d-ni redactori, asigurarea stimei și gra­titudinii ce ve păstrămă. Mai mulți contribuitori. Sră acum copia după petițiunea pre­­sintată consiliului comunei Ploiesci de una sută cinci­­zeci comercianți, înre­gistrată la No. 44, cu data de 4 ia­­nuariă curinte: Domni consiliari, Vedema, dintr’uă publicațiune făcută supt No. 5,439 de la 21 Decembre curinte, c’au­ proiectămi mai multe resurse la veniturile casei comunei nóstre, prin impuneri de nouí tase și adusti la alte articule, pentru buge­­tulu anului viitorii 1873, fără c’acesti mare acri ce întreprindeți d-vóstră astăzi, și care n’are precedentă, se fiă însocitți de acea dare de semn anuale detaliată, ce v’o impune legea comunale prin art. 59, asupra admi­­nistrațiuneî și asupra trebilor și comunei, din care se putemui cunosce ș’apreția și noî motivele carî v’au­ putum­ determina la unii așia mare pașii : d’a ajunge la estremi­­tatea creării și adăugirii unora tase ce lo­vesed comercialii acestui orașin­, care este deja redus și din mișcarea ce avea, prin des­chiderea căielortt-ferate. Mai ântâi în, domni consiliari, trebuia se fițî forte gânditori la posițiunea ce aveți către concetățenii d-vostră, cândti v’ați pusti

Next