Romanulu, februarie 1873 (Anul 17)
1873-02-14
140 T ROMANOTLU 14 FEOVRUARIE 1873 trebuia și nu trebuie se mergemu decâta în conformitate cu ideia domnitóre la națiunile cele mari ale Europei. Urmându fără șiovaire pe acestă cale, se explică lcane pentru ce am combătută și combată pe Domni cânda faca rea, și de ce i-am susținut a când a sperama că-i vom a putu face se morga pe calea naționalității, a dreptății și a libertății. E că pentru ce inteligintele princepe Cuza ne-a Zisa — pe la ’nceputul domniei lui: — „scia că oricâta de rea sunt, patriotismul a ve silesce se mé susțineți.“ E că asemene pentru ce am putută să-I țiica într’un ’i. — Nici iubirea, nici ura nu mé va face să te susțin saa să te combată, ci interesula națiunii mele.“ Aceste explicări date, creda că cititorii Românului vor înțelege mai culesnire logica rigurosă ce conțină următorele linie din revista politică a Jiariului La République Française de la 15 Februarie: „Republica fu chiamată în Spania se ie dtă moșcenire ce ânsăși monarhia constituționale fa silită s’o parăsască. Regalitatea disparenda,lasa acestă frumosă și nobill țară în resbela cu coloniele séle, în prada resbelului civile, sfîșiată de facțiuni, amenințată de poftele și comploturile mai multora pretendinți, și ’n cele mai splimentatare încurcături financiarie. „E că după cinci-deci de ani de tulburări, de răscule, de pronuniamentos și de loviri de Stata militarie, de tâlhării și de represiuni nemilostive, âcă resultătura la care conduce monarhia. Silită să-și recunoscu neputința, ea abdică chiar în momentul în care republicanii se sileau să nu-i îngreuieze sarcina și s'o pue în posițiune d'a face totă binele de care era capabile. „Acum, după capitularea regelui Amedeo , monarchia nu se mai póte plânge decâta de ea ânsași, de accidintele ce i se ’ntâmplă, și d’uă retragere voluntarie care, de sicura, fórte onorabilă pentru principe, este forte umilitóre pentru trona.“ Spre a face casé ca ’nvățământul a se fiă și mai deplina, și ca se rădicama orî-ce mijloch de cârmela celor cari perda pe domnitori prin nelegiuitele și tîmpitele lor consilii, voia reproduce aci cele ce Jice astăzi organula directa ala d-lui Thiers, le Bien-public. „Asta feia déja , se pute crede că, don Amedeh căzuta, partita cea mai ostilă domnirii sale va fi aci pentru a lua puterea. „Nu astafelO cnse proceda regaliștii. „Ei se tind în laturea teatrului e Venhmintelora, și d’acolo strigă unui popor, îngrijata și turburata : „Aduceți-ve aminte că numai m monarchia Ve póte salva. „Deric unde este acea monarchie ! ? „Ion Carlos a făcuta una resbelü civile în Spania pentru a resturna pe Amedeo, déja unde este ela 3„stă<Ji? De ce nu s’a presintata poporului pentru a-i zice: „Ți-aducii vă soluțiune la greutățile presinți. „Nimene n’a văzuta nici n’a, auzita pe don Carlos. Și ni se spune, cu tote aceste, că numai monarchia este prin putința în Spania. De ce derű' partisanii iei au stat pe teatrala evenimintelor ? „Nu , carliști alfensiști, iste,, lasă unui pumnű de ómeni convinși se rădice puterea căzută, s’asiure ordineja, se restabilescu liniștea, mărginindu-se a injuria devotamentulu lord către patriă. Câta despre a ’mpărtăși periclele la cari să espund ei, ect.o! acesta este nedemnit de sângele regele! „Asteü fela fach de mai mulți ani, în Francia și n Spania, partitele monarhhice. „Și să mai miră apoi că orice restaurare monarhhică devine peste putință și că poporele latine s'aliasă, pe totă cina mai multă, la ideia republicană. „Monarchia voiesce a fi la locuri de onore, déri nici uă dată la muncă și la durere. Când ordinea este stabilită, ea o tulbură, și cânda desordinea, de densa provocată, isbucnesce, ea o iea la fugă. „Nu mai remâne déja decâta Republica, spre a corige totula, spre a regula, modifica, organisa, în scurta, spre a reface cea a ce ea a fosta desfăcuta.“ Asia dera, fiindű dovedita că monarciele se perda numai prin propriele lora esense, d’aceaa vețurăma că ănsuși Debatsdise : „Regii se ducu;“ d’acea a vof jurama pe bătrânul regalista Thiers, proclemendă și susținând Republica și d’acea a mai totă Europa înțelege acumă că Republica francese este și remâne neclintită și că d’acumă furiele reacțiunii nu voru mai pute ave alta efectul, de câtu d’a grăbi plecarea aceloraa dintre regi, carii nu voru voi sea nu voru sei se intre în spiritulu națiunii ce guvernă și se mergu cu densa „ca cetățianfi adevărata alu unui poporu independinte și liberu.“ C. A. Rosetti. P. S. Astăzi, în momentula în care vă scria, ducele ducilor, d. de Broglie, va citi în sînul celorű Trei-deci raportul a comisiunii. Acesta raporta va fi, fórte dibacia și moderata în formă, darii nu cursele academice vor pute prinde pe bătrânul Thiers. Mâne sca poimâne se va cunosce acesta raporta și, pe cât a aflai, pe Sâmbătă numai va ’ncepe în Cameră desbaterea cea mare. Foile reacțiunii urmeza a ’njura pe d. Thiers, ș’a’lh numi radicale, ambițiosă, amăgitorii, etc., organele guvernului susțină Republica, darii se face că speră că reacțiunea se va supune de bună-voie. Ceaa ce stăruiesc a crede este că reacțiunea cea mare nu va cede, dorit că va fi învinsă în desbaterea Camerei și pe deplina anulată prin puterica suflare a voinței naționale. LA 9 NOEMBRE IN URBEA HOTINU ü repausata în etate de 61 de anii PATRIOTUL ROMAN DIN BASARABIA | ALESSANDRU I. p. HASDEU ! — De mai multű timpu trecu în România liberă durerosă scrie despre perderea tatălui eruditului și neobositului nostru istorica, d. R. R. Hasdeu. Noi însă ama totu întârziata a o comunica, dorinda a publica totodevadată și arecari notițe biografice asupra ilustrului repausata. Penă a stării neputendü ensă gâsim altele mai întinse, publicâmű pe cele ce preceda opera repausatului, Domnia Arnăutului. E că acea scurtă biografie : ALESSANDRU PETRICEICU HASDEU. In secululű XVII familia Hasdeu, care poseda nesce proprietăți teritoriale, forte întinse, în districtul Hotinului, se înrudi cu un altă familia nu mai puțin d influinte, anume Petriceicu. Marele paharnic Ștefana Hasdeu, fiiul pârcălabului de Notina, Efremű Hasdeu, și nepotul marelui vornic Gavrila Hasdeu, supranumita Țopa, lua în însoțire pe Rossanda, fiica marelui logofetű Todorașcu Petriceicu. In anula 1672, fratele Rossandei, marele clucernt Stefanű Petriceicu, a fosta alesa la domnia Moldovei. In 1673, Turcii fiindu în resbelü cu Polonii, în fruntea cărora se afla celebrulűlónű Sobieski, peste puțind după acea alesű rege al Poloniei, Stefan Petriceicu trecu în partea chreștinilor, în miijlocul a bătăliei de la Hotinű, răni cu propria sea mână pe seraschiarul Hussein-pașa, și decise victoria în favorea Poloniei. In aceași bătălie, luptându-se vitejesce contra Turcilor, că au mortü pe câmpuld de onore cumnatului principelui, marele paharnic Stefanű Hasdeu. In Engel, în Wolff, în Sincai etc. se pot citi destule detalii politice despre domnia lui Stefanű Petriceicu. Perdeada tronulu din causa alianței sale cu regele Ioan Sobieski, ela fu silita a emigra în Polonia cu totă familia și cu mai mulți boieri devotați, Murgulesci, Turculesci, Habașesci etc. Neavendu copii din însoțirea sa cu Maria Catargiu, Ștefana Petriceicu, înfii pe cei doui nepoți ai săi de soră, fiii eroului Ștefanű Hasdeu, Nicolau și Georgia, în câta de atunci încă ce familia Hasdeu adause către numele său pe acela de Petriceicu. Camera polonă acorda lui Ștefanű Petriceicu și moștenitorilor săi, adică Hasdeilord, oă pensiune anuale ereditară de 20.000 galbeni(!), cari ei au primitu-o după acea regulata, distribuindu-o în analogie între toți membrii nemului, până la ocuparea Poloniei de către Rusia supt Ecaterina II. Atunci trăia Tadeu Petriceicu-Hăsdeu, strănepotul lui Georgia Petriceicu- Hasdeu, adică a patra generațiune de la vodă Ștefana Petriceicu. Evitându despotismului rusesc, ele se retrase în provinciele austriace, studia cu distincțiune la universitatea de la Cracovia, de unde e și doctorit în drepta, intră in armata austriacă, se distinse prin bravură la luarea Belgradului de către mareșialula Laudon, și apoi la 1812, când districtul Hotinului împreună cu totă Besarabia, trecu supt stăpânirea musculésca, se întorse în antica patriă a sträbunilor, recâștigă prin judecată uă parte din moșiele ereditare, și se stabili pentru totodeuna în satulu Cristinescui de lângă Hotina. Crescută la Cracovia, elű publică mai multe poesii forte frumóse în limba polonă, despre cari vorbesc istoria literaturei de Bentkowski, traduse din nemțesce comediele lui Kotzebue, și din românesce Pravila lui Andronachi Dunici, era în ultimii ani ai vieței sale, se apucase a aduna tradițiunile naționale ale Românilor din Besarabia. Tadeu Petriceicu-Hasdeu avu trei fii: Tadeu, colonela în garda imperiale rusesca, mortii sunta acum câțiva ani în retragere; Boleslava, care trăieșce până acum la țară, ocupându-se cu agronomia, în fine Alessandru cela mai mare patriota româna și bărbatulű cela mai învățata din Besarabia. Născută la ÎS 11, Alessandru Petriceicu-Hasdeu, înzestrată cu uă memoria miraculosă și condusa de către însuși părintele Iău Tadeu, în etatea de zece ani vorbia elinesce și latinesce. Intra forte june la universitatea de la Harcova,unde urma cursuri de dreptü, studiândű totă două dată botanica cu atâta succesü, încâta obținu prin concursă că medalia de aurű pentru uă disertațiune „despre viața plantelor;“ trecu apoi la universitatea de la Lemberg în Galiția;de aci la universitatea de la München în Bavaria, unde se aflau atunci profesorii cei mai iluștrii ai Germaniei, Görres, Ast, Phillips, Schelling, etc.; în fine se’ntorse în Rusia, și voindű a’și face să carieră mai independinte, se apucă de avocatură, în care ajunsese lară celebritate atâta de mare, încâta clienții de pe la caii). Constitutionen Poloniae seu Volumina Lectum, an. 1693, t. 5, f. 666. —Cf. ibid.ann. 1676, t. f. 399. petele cele mai depărtate ale Rusiei veneau la Chișineu pentru a ’ncredința procesele loru lui Alessandru Hasdeu. Scrierile acestui însemnata Româna sunt puține din două cause: pe două parte persecuțiunea guvernului rusesc, care împedică pe Besarabia și de-a se ocupa cu istoria și cu literatura română, fiă măcara și’n limba rusésca, era pe de altă parte profesiunea de avocata, care nu lasă mai nici unu momenta libera. Cu tote astea, elü publică în diferite timpuri, în felurite dimie rusesc dintre 1830—40, urmatórele scrieri: 1) Uă ideiă despre filosofie ca sclința vieței; 2) Cântece naționale române cu note istorice; 3) Duca-Vodă, uă nuvelă istorică; 4) Dabija-Vodă, idem; 5) Hâncu, idem; 6) Uă judecată în Sardaria de Orheia, uă legendă; 7) Mortea Cazacului Kunicki în Bugiacu, idem; 8) Despre Gregoria Varsava Scovoroda, unicula filosofa rusesca naționale, uă disertațiune filosofică; 9) Despre literații din Besarabia, etc. Afară de acestea, scrise mai multe opere rămase in manuscriptu, precum: 1) „Flora Besarabiei,“ românesce și latinesce, pe care a reținuta-o la sine într’unu modu arbitrariü societatea agronomică de la Odesa; 2) „Discursulu despre antica gloriă a Moldovei“, uă scriere pentru care autorulü a fosta forte multa persecutata de către guvernula muscalescu, déra care’lü face nemuritorii în ochii Românilorű, fiind tradusă și publicată de către Costachi Stamati, apoi în „Foia pentru minte și animă,“ de aci deosebita la Iași de către d. Balica, franțusesce de către Colson, etc.; 3) „Faptele cele mari ale Româniloru,“ espuse într’un seriu de sonete, scrise cu multă eleganță, manuscriptul rusescu autografa se află la biblioteca universității de la Iași. Acum Alessandru Petriceicu-Hasdeu își odihnesce bătrânețile la moșia sea Cristinescu. Societatea Academică română de la Bucuresci era alese de membru al sonderu guvernulu musculescu, persecutându’la sistematica, nu’i permise a eși din Besarabia. Este una poliglota în totă puterea cuvântului, soiinda limbele clasice, germană, francesă, slavonă antică, polonă, rusescá, boemă, italiană și spaniolă. A fosta însurata în două rânduri, avendu copii din prima sea căsătoriă, și anume pe Nicolau, cele mai micu, mortü în etate de 18 ani, după ce studiase într’unu moda brilanta la Academia de pictură de la Petersburg, și pe Bogdana... Iosifu Vulcani. ană, fu invitata de către unii matelotü turcü ca se’și urmeze calea , fiindu că nu este permisü a privi „sacra naie.“ La acesta amintitulü Ziariu observă : „uă mare putere pote impune mintea’și apropria două țări, pe cânda unui omu nu este permisu a privi după uă punte.“ Asiadori Prusienii adauseră a 11-a poruncă la decalogü, ce sună astafel : „tu nu-ți vei fișa privirea asupra unei năi de resbela prusiană.“ piantele americane publică principalele pasagie ale unei depeșe adresate prin d. Tay, ministru americana la Viena, ca răspuns a lui Fish, ministru de externe al Statelor U unite, relativă la intervenirea puterilor străine în cestiunea Evreilor din România. Fish voia se scia dă că astă intervenire arü fi oportună ori nu. Asupra acestui subiect, Tay avută intreținere cu cornițele Andrassy, din care vă comunica urmatórele: „Ambasadorele americana zice că cancelariulu Austriei l’ami fi informata ca de acorda cu celelalte puteri, u notă colectivă, relativă la maltratările suferite (1) de Evrei, fu adresată guvernului română. Uă manifestațiune de acesta geniu, vină din America , vină din Europa, va esercita orecare influență asupra guvernului română. Dérit cu privire la situațiunea actualelor guverna româna, a atitudinii partitelor, a prejudecielorü poporului, cari neutralisă în atari pensiuni acțiunea guvernului, grația juriului, cestiunea unei intervențiuni străine arü fi oă afacere din cele mai delicate. Principele României doresce se le acorde totă protecțiunea necesariă, déru tóte silințele guvernului seu, în acesta sensu, arü fi mai multa paralisate decât a susținute prinuă intervenire străină. Orîce demarșă de asemene natură arü întări oposițiunea și i-arü da cuvântulu de ordine, că guvernulu se conduce de influință străină, și arü perde prin urmare încrederea (1) poporului. Și naturalminte totulu aru cădea asupra Jidaniloru, cari arü trebui se sufere mai multa ca ’nainte de acesta. In unele părți ale țărei, prejudeciele arü fi așia de sorți, în cât a juriulu nu voiesce se condamne pe autorii maltratorilor, nici chiară atunci când a culpabilitatea e probată până la evidință. Actualminte guvernulu româna are ferma intențiune de-a trata pe Evrei, conforma cu legile justiției și ecității, și fiindu că Românii sciu că procederea lorü faciă cu Evreii atrase asupră-le atențiunea lumii civilisate, că re-’nvuirea acestorümaltratări arü pută ave ca consecințe dificultăți cu străinătatea , putemă crede că atari scene nu se vorü re’noui, și că situațiunea Jidanilorü Incetulu cu íncetulu se va ameliora ’n astă țară.“ Lupta pe terenurű religiosu între Greci, Bulgari și Români, și mai alesu între cel d’ântâia, se continuă. Cunoscutei abilități intrigante a Grecilor, i-a succesü a câștiga guvernulu turcescü în partea sea; bieții Bulgari suntű tratați ca conspiratori și bandiți, și ca atari, condamnați la morte ori arestați. Nu este alta popora pe care Grecii se la urască cu asta intensitate ca poporala româna. Aici, mai ales a Grecii ce vina din România, vorbescu de Români ca de unii popora selbatica și corupta în gradul suprema. In Macedonia nu numai că închidă scólele și bisericele române, hérii arestăză pe învățători și maltrateză pe celf ce’protestă. La vechiele păcate adaugă altele noui, n’am trebui se uite că cupa o dată se va împle .... și Ziua judecății între popóre este teribilă! . . . Horia, CORESPONDINȚA PARTICULARA A ROMANULUI. Constantinopole, U1 Februarie, 1873. In Constantinopole predomină influința francese, nici intrigele moscovite, nici machinațiunile Austro-Ungariei , nici silințele și apucăturele ieșuitice ale lui Bismark nu reeșită a paralisa acțiunea spiritului latinü asupra poporațiunilor a imperiului turcescu. Acesta triumfa este in relațiune cu tenacitatea, cu forța și superioritatea spiritului latinü. De altmintrea brutalitatea teutonică începe a se manifesta și pe malurile Bosforului. E că una fapta în aparință neînsemnata , derű destula de caracteristica pentru autorii lui : „In Bosfora ancoreza canoniera unei marine parvenite (asia numesce unüsiariü englesa marina prusiană). Oficialii „Delfinului“ (numele canonierei) protestară contra strecetorilorű cari ’și permită a privi batelulu lor “. Unii colaboratore ale Ziariulului englese „The Levant Times,“ trecenda puntea ce unesce Cornulü de Aurű cu Constantinopolul și oprindu-se ca se privăscă naea prusi