Romanulu, februarie 1873 (Anul 17)

1873-02-14

140 T ROMANOTLU 14 FEOVRUARIE 1873 trebuia și nu trebuie se mergemu de­câta în conformitate cu ideia domni­­tóre la națiunile cele mari ale Euro­pei. Urmându fără șiovaire pe acestă cale, se explică lcane pentru ce am combătută și combată pe Domni cânda faca rea, și de ce i-am susținut a când a sperama că-i vom a putu face se morga pe calea naționalității, a dreptății și a libertății. E că pentru ce inteligintele princepe Cuza ne-a Zisa — pe la ’nce­­putul­ domniei lui: — „scia că ori­câta de rea sunt, patriotismul a ve silesce se mé susțineți.“ E că asemene pentru ce am putută să-I țiica într’un ’i. — Nici iubirea, nici ura nu mé va face să te susțin saa să te combată, ci interesula națiunii mele.“ Aceste explicări date, creda că ci­titorii Românului vor­ înțelege mai cu­lesnire logica rigurosă ce conțină urm­ăto­rele linie din revista politică a­­ Jiariului La République Fran­çaise de la 15 Februarie: „Republica fu chiamată în Spania se ie dtă moșcenire ce ânsăși monarh­ia constituționale fa silită s’o parăsască. Regalitatea disparenda,lasa acestă fru­­mosă și nobill țară în resbela cu colo­­niele séle, în prada resbelului civile, sfîșiată de facțiuni, amenințată de pof­tele și comploturile mai multora pre­­tendinți, și ’n cele mai splimentatare încurcături financiarie. „E că după cinci-deci de ani de tulburări, de răscule, de pronunia­­mentos și de loviri de Stata mili­­tarie, de tâlhării și de represiuni ne­milostive, âcă resultătura la care con­duce monarh­ia. Silită să-și recunoscu neputința, ea abdică chiar­ în mo­­mentul­ în care republicanii se sileau să nu-i îngreuieze sarcina și s'o pue în po­­sițiune d'a face totă binele de care era capabile. „Acum, după capitularea regelui A­­medeo , monarchia nu se mai póte plânge de­câta de ea ânsași, de acci­­dintele ce i­ se ’ntâmplă, și d’uă retra­gere voluntarie care, de sicura, fórte onorabilă pentru principe, este forte umilitóre pentru trona.“ Spre a face casé ca ’nvățământul a se fiă și mai deplina, și ca se rădi­­cama orî-ce mijloch de cârmela ce­­lor­ cari perda pe domnitori prin ne­legiuitele și tîmpitele lor­ consilii, voia reproduce aci cele ce­­ Jice astăzi or­­ganula directa ala d-lui Thiers, le Bien-public. „Asta­ feia déja , se pute crede c­ă, don Amedeh căzuta, partita cea mai ostilă domnirii sale va fi aci pentru a lua puterea. „Nu asta­felO cnse proceda rega­­liștii. „Ei se tind în laturea teatrului e­ Venhmintelora, și d’acolo strigă unui popor, îngrijata și turburata : „Adu­­ceți-ve aminte că numai m monarchi­a Ve póte salva. „Deric unde este acea monarchie ! ? „I­on Carlos a făcuta una resbelü civile în Spania pentru a res­turna pe Amedeo, déja unde este ela 3„stă<Ji? De ce nu s’a presintata poporului pen­tru a-i zice: „Ți-aducii vă soluți­une la greutățile presinți. „Nimene n’a văzuta nici n’a, auzita pe don Carlos. Și ni se spune, cu tote aceste, că numai­­ monarchia es­te prin putința în Spania. De ce derű' parti­­sanii iei au stat­ pe teatrala eveni­­mintelor­ ? „Nu , carliști alfensiști, iste,, lasă unui pumnű de ómeni convinși se ră­dice puterea căzută, s’asi­u­re ordineja, se restabilescu liniștea, mărginindu-se a injuria devotamentulu lord către pa­­triă. Câta despre a ’mpărtăși periclele la cari să espund ei, ect.­o! acesta este nedemnit de sângele regele! „Asteü­ fela fach de mai mulți ani, în Francia și n Spania, partitele mo­­narhhice. „Și să mai miră apoi că ori­ce res­taurare monarhhică devine peste putință și că poporele latine s'aliasă, pe totă ci­na mai multă, la ideia republicană. „Monarchia voiesce a fi la locuri de onore, déri nici uă dată la muncă și la durere. Când­ ordinea este stabi­lită, ea o tulbură, și cânda desordinea, de densa provocată, isbucnesce, ea o iea la fugă. „Nu mai remâne déja de­câta Re­publica, spre a corige totula, spre a regula, modifica, organisa, în scurta, spre a reface cea­ a ce ea a fosta des­făcuta.“ Asia dera, fiindű dovedita că mo­­narc­iele se perda numai prin pro­­priele lora esense, d’acea­a veț­urăma că ănsuși Debats­dise : „Regii se ducu;“ d’acea­ a vof jurama pe bătrânul­ rega­lista Thiers, proclemendă și susținând­ Republica și d’acea­ a mai totă Eu­ropa înțelege acumă că Republica francese este și remâne neclintită și că d’acumă furiele reacțiunii nu voru mai pute ave alta efectul, de câtu d’a grăbi plecarea acelora­a dintre regi, carii nu voru voi sea nu voru sei se intre în spiritulu națiunii ce guvernă și se mergu cu densa „ca cetățianfi adevărata alu unui poporu indepen­­dinte și liberu.“ C. A. Rosetti. P. S. Astăzi, în momentula în care vă scria, ducele ducilor­, d. de Broglie, va citi în sînul­ celorű Trei-deci ra­­portul a comisiunii. Acesta raporta va fi, fórte dibacia și moderata în formă, darii nu cursele academice vor­ pute prinde pe bătrânul­ Thiers. Mâne sca poimâne se va cunosce acesta raporta și, pe cât a aflai, pe Sâmbătă numai va ’ncepe în Cameră desbaterea cea mare. Foile reacțiunii urmeza a ’njura pe d. Thiers, ș’a’lh numi radicale, ambi­­țiosă, amăgitorii, etc., organele guver­nului susțină Republica, darii se face că speră că reacțiunea se va supune de bună-voie. Cea­a ce stăruiesc­ a crede este că reacțiunea cea mare nu va cede, dorit că va fi învinsă în des­baterea Camerei și pe deplina anulată prin puterica suflare a voinței națio­nale. LA 9 NOEMBRE IN URBEA HO­TINU­­ ü repausata în etate de 61 de anii PATRIOTUL ROMAN DIN BASARABIA | ALESSANDRU I. p. HASDEU ! — De mai multű timpu trecu în România liberă durerosă scrie despre perderea tatălui eruditului și neobo­sitului nostru istorica, d. R. R. Hasdeu. Noi însă ama totu întârziata a o co­munica, dorinda a publica toto­de­va­­dată și are­cari notițe biografice asu­pra ilustrului repausata. Penă a stării neputendü ensă gâsim altele mai întinse, publicâmű pe cele ce preceda opera repausatului, Domnia Arnăutului. E că acea scurtă biografie : ALESSANDRU PETRICEICU HASDEU. In secululű XVII familia Hasdeu, care poseda nesce proprietăți terito­riale, forte întinse, în districtul­ Hoti­­nului, se înrudi cu un altă familia nu mai puțin d influinte, anume Petri­­ceicu. Marele paharnic­ Ștefana Hasdeu, fiiul­ pârcălabului de N­otina, Efremű Hasdeu, și nepotul­ marelui vornic­ Gavrila Hasdeu, supranumita Țopa, lua în însoțire pe Rossanda, fiica ma­­relui logofetű Todorașcu Petriceicu. In anula 1672, fratele Rossandei, marele clucernt Stefanű Petriceicu, a fosta alesa la domnia Moldovei. In 1673, Turcii fiindu în resbelü cu Polonii, în fruntea cărora se afla ce­­lebrulű­lónű Sobieski, peste puțind după acea alesű rege al­ Poloniei, Stefan Petriceicu trecu în partea chreș­­tinilor, în miijlocul a bătăliei de la Hotinű, răni cu propria sea mână pe seraschiarul­ Hussein-pașa, și decise victoria în favorea Poloniei. In aceași bătălie, luptându-se vite­­jesce contra Turcilor­, că au mortü pe câmpuld de onore cumnatului princi­pelui, marele paharnic­ Stefanű Hasdeu. In Engel, în Wolff, în Sincai etc. se pot­ citi destule detalii politice despre domnia lui Stefanű Petriceicu. Perdeada tronulu din causa alianței sale cu regele Ioan Sobieski, ela fu si­lita a emigra în Polonia cu totă fa­milia și cu mai mulți boieri devotați, Murgul­esci, Turculesci, Habașesci etc. Neavendu copii din însoțirea s­a cu Maria Catargiu, Ștefana Petriceicu, înfii pe cei doui nepoți ai săi de soră, fiii eroului Ștefanű H­asdeu, Nicolau și Georgia, în câta de atunci încă ce fa­milia Hasdeu adause către numele său pe acela de Petriceicu. Camera polonă acorda lui Ștefanű Petriceicu și moștenitorilor­ săi, adică Hasdeilord, oă pensiune anuale ere­ditară de 20.000 galbeni(!), cari ei au primitu-o după acea regulata, dis­­tribuindu-o în analogie între toți mem­brii nemului, până la ocuparea Polo­niei de către Rusia supt Ecaterina II. Atunci trăia Tadeu Petriceicu-Hăs­­deu, strănepotul lui Georgia Petriceicu- Hasdeu, adică a patra generațiune de la vodă Ștefana Petriceicu.­­ Evitându despotismului rusesc­, ele se retrase în provinciele austriace, stu­­dia cu distincțiune la universitatea de la Cracovia, de unde e și doctorit în drepta, intră in armata austriacă, se distinse prin bravură la luarea Belgra­dului de către mareșialula Laudon, și a­­poi la 1812, când districtul Hotinului împreună cu totă Besarabia, trecu supt stăpânirea musculésca, se întorse în antica patriă a sträbunilor­, recâștigă prin judecată uă parte din moșiele e­­reditare, și se stabili pentru toto­de­­una în satulu Cristinescui de lângă Hotina. Crescută la Cracovia, elű publică­­ mai multe poesii forte frumóse în limba polonă, despre cari vorbesc­ is­toria literaturei de Bentkowski, tra­duse din nemțesce comediele lui Ko­tzebue, și din românesce Pravila lui Andronachi Dunici, era în ultimii ani ai vieței sale, se apucase a aduna tra­­dițiunile naționale ale Românilor­ din Besarabia. Tadeu Petriceicu-Hasdeu avu trei fii: Tadeu, colonela în garda imperiale rusesca, mortii sunta acum câți­va ani în retragere; Boleslava, care tră­­ieșce până acum la țară, ocupându-se cu agronomia, în fine Alessandru cela mai mare patriota româna și bărba­­tulű cela mai învățata din Besarabia. Născută la ÎS 11, Alessandru Petri­­ceicu-Hasdeu, înzestrată cu uă memo­ria miraculosă și condusa de către în­suși părintele Iău Tadeu, în etatea de zece ani vorbia elinesce și latinesce. Intra forte june la universitatea de la Harcova,unde urma cursuri de dreptü, studiândű totă­ două­ dată botanica cu atâta succesü, în­câta obținu prin con­cursă că medalia de aurű pentru uă disertațiune „despre viața plantelor­;“ trecu apoi la universitatea de la Lem­berg în Galiția;de aci la universitatea de la München în Bavaria, unde se a­­flau atunci profesorii cei mai iluștrii ai Germaniei, Görres, Ast, Phillips, Schelling, etc.; în fine se’ntorse în Ru­sia, și voindű a’și face să carieră mai independinte, se apucă de avocatură, în care ajunsese lară celebritate atâta de mare, în­câta clienții de pe la ca­ii). Constitutionen Poloniae seu Volumina Lectum, an. 1693, t. 5, f. 666. —Cf. ibid.ann. 1676, t. f. 399. petele cele mai depărtate ale Rusiei veneau la Chișineu pentru a ’ncredința procesele loru lui Alessandru Hasdeu. Scrierile acestui însemnata Româna sunt­ puține din două cause: pe două parte persecuțiunea guvernului rusesc, care împedică pe Besarabia și de-a se ocupa cu istoria și cu literatura ro­mână, fiă­­ măcara și’n limba rusésca, era pe de altă parte profesiunea de avocata, care nu lasă mai nici unu momenta libera. Cu tote astea, elü publică în dife­rite timpuri, în felurite dimie rusesc­ dintre 1830—40, urmatórele scrieri: 1) Uă ideiă despre filosofie ca sclința vie­­ței; 2) Cântece naționale române cu note istorice; 3) Duca-Vodă, uă nu­velă istorică; 4) Dabija-Vodă, idem; 5) Hâncu, idem; 6) Uă judecată în Sar­­daria de Orheia, uă legendă; 7) Mortea Cazacului Kunicki în Bugiacu, idem; 8) Despre Gregoria Varsava Scovoroda, unicula filosofa rusesca naționale, uă disertațiune filosofică; 9) Despre lite­rații din Besarabia, etc. Afară de acestea, scrise mai multe opere rămase in manuscriptu, precum: 1) „Flora Besarabiei,“ românesce și la­tinesce, pe care a reținuta-o la sine într’unu modu arbitrariü societatea a­­gronomică de la Odesa; 2) „Discursulu despre antica gloriă a Moldovei“, uă scriere pentru care autorulü a fosta forte multa persecutata de către gu­­vernula muscalescu, déra care’lü face nemuritorii în ochii Românilorű, fiind­ tradusă și publicată de către Costachi Stamati, apoi în „Foia pentru minte și animă,“ de aci deosebita la Iași de către d. Balica, franțusesce de către Colson, etc.; 3) „Faptele cele mari ale Româniloru,“ espuse într’un seriu de sonete, scrise cu multă eleganță, ma­­nuscriptul­ rusescu autografa se află la biblioteca universității de la Iași. Acum Alessandru Petriceicu-Hasdeu își odihnesce bătrânețile la moșia sea Cristinescu­. Societatea Academică română de la Bucuresci era alese de membru al­ son­­deru guvernulu musculescu, persecu­­tându’la sistematica, nu’i permise a eși din Besarabia. Este una poliglota în totă puterea cuvântului, soiinda limbele clasice, ger­mană, francesă, slavonă antică, po­lonă, rusescá, boemă, italiană și spa­niolă. A fosta însurata în două rânduri, avendu copii din prima sea căsătoriă, și anume pe Nicolau, cele mai micu, mortü în etate de 18 ani, după ce studiase într’unu moda brilanta la A­­cademia de pictură de la Petersburg, și pe Bogdana... Iosifu Vulcani.­ ană, fu invitata de către unii matelotü turcü ca se’și urmeze calea , fiindu că nu este permisü a privi „sacra naie.“ La acesta amintitulü Ziariu observă : „uă mare putere pote impune minte­a’și apropria două țări­, pe cânda unui omu nu este permisu a privi după uă punte.“ Asia­dori Prusienii adauseră a 11-a poruncă la decalogü, ce sună asta­fel­ : „tu nu-ți vei fișa privirea asupra u­­nei năi de resbela prusiană.“ piantele americane publică princi­palele pasagie ale unei depeșe adresate prin d. Tay, ministru americana la Viena, ca răspuns a lui Fish, ministru de externe al­ Statelor U­ unite, rela­tivă la intervenirea puterilor­ străine în cestiunea Evreilor­ din România. Fish voia se scia dă că astă intervenire arü fi oportună ori nu. Asupra aces­tui subiect, Tay avu­tă intreținere cu cornițele Andrassy, din care vă comu­nica urmatórele: „Ambasadorele ame­ricana zice că cancelariulu Austriei l’ami fi informata ca de acorda cu cele­­l­alte puteri, u­ notă colectivă, rela­tivă la maltratările suferite (1) de E­­vrei, fu adresată guvernului română. Uă manifestațiune de acesta geniu, vină din America , vină din Europa, va esercita ore­care influență asupra guvernului română. Dérit cu privire la situațiunea actualelor guverna ro­mâna, a atitudinii partitelor­, a pre­­judecielorü poporului, cari neutralisă în atari pensiuni acțiunea guvernului, grația juriului, cestiunea unei inter­­vențiuni străine arü fi oă afacere din cele mai delicate. Principele României doresce se le acorde totă protecțiunea necesariă, déru tóte silințele guvernu­lui seu, în acesta sensu, arü fi mai multa paralisate de­cât a susținute prin­uă intervenire străină. Orî­ce demarșă de asemene natură arü întări oposițiunea și i-arü da cuvântulu de ordine, că gu­­vernulu se conduce de influință străină, și arü perde prin urmare încrederea (1) poporului. Și naturalminte totulu aru cădea asupra Jidaniloru, cari arü tre­bui se sufere mai multa ca ’nainte de acesta. In unele părți ale țărei, preju­­deciele arü fi așia de sorți, în cât a ju­­riulu nu voiesce se condamne pe auto­rii maltratorilor­, nici chiară atunci când a culpabilitatea e probată până la evidință. Actualminte guvernulu ro­mâna are ferma intențiune de-a trata pe Evrei, conforma cu legile justiției și ecității, și fiindu că Românii sciu că procederea lorü faciă cu Evreii atrase a­­supră-le atențiunea lumii civilisate, că re-’nvuirea­­ acestorümaltratări arü pută ave ca consecințe dificultăți cu străi­nătatea , putemă crede că atari scene nu se vorü re’noui, și că situațiunea Jidanilorü Incetulu cu íncetulu se va ameliora ’n astă țară.“ Lupta pe terenurű religiosu între Greci, Bulgari și Români, și mai alesu între cel d’ântâia, se continuă. Cunos­cutei abilități intrigante a Grecilor, i-a succesü a câștiga guvernulu tur­­cescü în partea sea; bieții Bulgari suntű tratați ca conspiratori și bandiți, și ca atari, condamnați la morte ori arestați. Nu este alta popora pe care Grecii se­ la urască cu asta intensitate ca po­porala româna. Aici, mai ales a Grecii ce vina din România, vorbescu de Ro­mâni ca de unii popora selbatica și co­rupta în gradul­ suprema. In Mace­donia nu numai că închidă scólele și bisericele române, hérii arestăză pe în­vățători și maltrateză pe celf ce’protestă. La vechiele păcate adaugă altele noui, n’am­ trebui se uite că cupa o dată se va împle .... și Ziua judecă­ții între popóre este teribilă! . . . Horia, CORESPONDINȚA PARTICULARA A ROMANULUI. Constantinopole, U1 Februarie­, 1873. In Constantinopole predomină influ­­ința francese, nici intrigele moscovite, nici machinațiunile Austro-Ungariei , nici silințele și apucăturele ieșuitice a­­le lui Bismark nu reeșită a paralisa acțiunea spiritului latinü asupra po­­porațiunilor a imperiului turcescu. Acesta triumfa este in relațiune cu tenacitatea, cu forța și superioritatea spiritului latinü. De altmintrea brutalitatea teuto­nică începe a se manifesta și pe malu­r­­ile Bosforului. E că una fapta în apa­­rință neînsemnata , derű destula de caracteristica pentru autorii lui : „In Bosfora ancoreza canoniera unei ma­rine parvenite (asia numesce unü­­siariü englesa marina prusiană). Oficialii „Del­finului“ (numele canonierei) protestară contra strecetorilorű cari ’și permită a privi batelulu lor “. Unii colaboratore ale Ziariulului englese „The Levant Times,“ trecenda puntea ce unesce Cor­­nulü de Aurű cu Constantinopolul­ și oprindu-se ca se privăscă naea prusi­

Next