Romanulu, februarie 1873 (Anul 17)

1873-02-23

vernuru, decă nu ’i convine se afirme că nu suntă adevărate cele ce ar éta, nu spune curată că nu este dispusă a preschimba și precurma sistema, spre a sei celă puțină fle­care ce se facă? Teodora C. Mladini. . IMPOSITULU asupra beuturilorii spirtóse. Printr’ima proiectă de lege actualmin­te votatu de corpurile legiuitóre, guvernulu cere a fi autorisatu se stabilescă unu nou impositu asupra beuturiloru spirtóse. Ne propunemu prin acesta mică espunere a face unu studiu care ne va proba daca acești­ impositu este ună mijlocii pentru a pute moralisa poporațiunea, căci nu e des­tulă ca una imposită s’aducă ună venită în­semnată fiscului, ci trebuie mai cu semn se nu vetăme pe contribuabili în modulă loră d’a viețui. In camera deputaților, proiectulă a fostă combătută cu multă talentă și cu multă vervă de dol. G. Chițu și G. Vernescu, cari a­ probată pene la evidință că una aseme­nea imposită nu este nici de cum ună mij­­­locă de moralitare, precum se pretinde. Unii, perijendă din vedere condițiunile cele mai principale, de cari trebuie se fiă însoțită ună imposită, nu consideră de câtă venitură fiscale și credă că, daca ară fi fostă respinsă de adunări, statură care e datoră ară fi trebuită se înceteze ori­ce îmbunătă­țiri ară fi necesarii. La acestă raționamentă nefundată pe base solide, respundemă numai că impositură este necesariă, de­ore­ce fie­care din noi profi­­tămă de binefacerile sale și de acee­a ne su­­punemă cu credință la plățile impositu­­lui, care acesta nu este ună curentă că trebuie neapărată se adoptămă ori­ce speciă de imposită, ci mai ântâiă se căutămă daca forma impositului ce se cere a se stabili este în acordă cu moravurile statului în care ne aflămă, cee­a ce nu esiste în noulă pro­iectă de lege asupra beuturilor­ spirtase, de­ore­ce elă pune­mă stavilă îmbunătățirii cul­­turei vinicole. Pentru partea morale, avemă uă singură cestiune se facemă : vinulă este ună ali­mentă necesariă sau­ nu ? Unii <Jică da, alții (Jică nu, și cu părere de rea vedemă că aceia, carii se pronunță pentru contrariă, suntă tocmai aceia carii întrebuințeză mai multă acestă lichidă, și credă că, în casă de a li se suprime vinulă, ară suferi mai multă de­câtă personele cari declară că ’n adeveri­ vinulă este uă băutură necesariă. Eă îmbrățișeză opiniunile acelora cari suntă pentru, și etă de ce , aruncându-ne privirile a­tată asupra țeriloră străine, câtă ș’asupra țereî nóstre mai cu deosebire, ob­­servămă că maî tote poporațiunile se aruncă cu mare aviditate asupra băuturilor­ alcooli­ce fie ele bune, fiă rele și putemă­r­ice chiară detestabile. Acesta se petrece mai cu semn în țările acelea, unde vinul­ este mai scumpă. Din­­tr’uă scriere a d-lui Le Uess, partizană în­flăcărată ală impositului asupra vinului, rezultă că în părțile acelea unde vinul­ este mai scumpă, acolo se găsescă și mai multe persóne supuse la viitală beției. Déca acésta se petrece chiară în localită­țile unde s’a crezută că, printr’ună aseme­nea imposită se va moralisa poporațiunea, de ce noî venimă astăzi, cândă avemă ună esemplu așia de evidinte, se stabilimă nouî dărî asupra vinului, solindu forte bine că nu este ună mijlocă eficace de moralisare. Credemă că ori­cine a văzută, trecendă pe stradele Bucurescilor­, mulțime de câr­ciuma e spuindă la gemuri băuturi alcoolice, unele roșii, altele verzi, altele albastre , tóte falsificate, și cari sunt­ întrebuințate de particulari la totă minutulă, astăzi când nu existe uă licență asupra băuturiloră. In­­chipuiască’și, cândă se va stabili acea lege, ce are se fiă de lichidele alcoolice și de fal­sificarea loră, căcî este probată până la e­­vidință că particularul ă nu se va uita deca prețulă cutărui sed cutărui licuidă a cres­cută, ci va bă câtă va avă parale pentru a pută plăti acelă licuidă, sed în casuță contrariă debitan­telui o se ’i fiă lesne se falsifice orî­ ce licuidă spre a ’lă pută vinde mai cu facilitate, ca se potă realisa afaceri mai însemnate. Acesta ne da uă probă incontestabilă că lichidele alcoolice sunt­ trebuinciose naturii nóstre. Mergemu și mai departe și r­icemă : suntă poporațiunî cari se lipsescă mai bine de pâne, de câtă de spirtese. Și ’n adeveră, chiară la noi, nu mai de­parte, suntă poporațiunî caii trăiescă cu mămăligă, pentru că suntă sărace, case, cu totă sărăcia loră, care nu le dă voie se se nutrăscă cu pâne, nu le vedemă nici vă­dată că se lipsescă de vină săă de rachiu, ori câtă de reă ară fi elă. Ore ară fi dreptă se venimă astăzi, se ră­­dicămă întregii țeri române productură celă mai trebuinciosă și cele mai indispen­sabile ? Ore este cine­va în dreptă se reglemen­teze, într’ună modă asta de categorică, di­­gestiunea fie­căruia ? Nu trebuie ca, printr’ună imposită, se ve­nimă se omorîmă omenii , căci atunci cine va mai plăti acelă imposită? Ore nu este adevărată că, deca ună asemenea imposită se va stabili, ară fi se omorîmă de bună­voie pe concetățianii noștrii, eră nu a’i mo­ralisa , căci de vină și de rachiă eî nu se voră lăsa , ci voră de ori­ ce felă de lich­­ide falsificate și prin urmare vetemătore ? Cu simpla denumire de moralisare nu facemă altă­ce­va, de câtă se încuragiămă poporațiunea la corupțiunea morale, la fur­­tișiagă, și mai multă de câtă acesta voimă, prin falsificațiunea spirtoseloră, se alterămă sănătatea omeni­loră. Astăzi România produce vinuri bune și putemă­­ fice superiore. Ce se va ’ntâmpla, daca acestă imposită se va stabili ? Ne­greșită că vomă ajunge la uă falsificare completă a feră de feră de lichide, și prin urmare ară fi se omorîmă și cultura cea mai frumosă, una din cele mai bogate ale țerei. Ună deputată francesă a numită ună a­­semenea imposită uă economia politică ’n contra naturei. Se nu uitămă că ună oină beată este uă escepțiune în localitățile acelea , unde vi­nulă este eftină și ună ce forte comună acolo unde este scumpă și unde se ’nlocu­­iesca printr’ună adasă silită de alcoolice falsificate. X. ROMANULU 23 FEVRUARIE 1873 ADUNAREA DEPUTAȚILORU. Ședința de Jour, 22 Februarie, 1873. Ședința se deschide la ora 1 după ametri cu îndeplinirea formalităților­ regulamen­tare. Se continuă desbaterea privitore la proiec­tul­ de lege pentru linia ferată de la Foc­­șiani la Mărășescu. 1 D. N. Ionescu susține proiectul­. Cu câtă capitala va fi legată mai multă cu cele­l­alte centruri, cu atâtă va fi mai bine, mai cu semn că Focșianii represintă dife­rite interese provinciale. La construirea re­țelei ferate s’a comisă uă erere d’a nu se pune mai directă în comunicare Iașii cu Bucurescii: acesta ocasiune este forte neme­­rită spre a ’ndeplini acestă lacună. D. G. Brătianu a­tașată de inutile acesta liniă. Póte fi case inutile legătura linilor Siretu­lui cu cea care străbate lungul­ Munteniei ? Nu numai eventualitatea unui resbelă ne pute ’ndemna a țină comptă de considera­­țiunile strategice, dară și necesitatea întă­ririi nóstre defensive, la ori­ce casă nepre­văzută. Nimică nu este mai greă de­câtă a de­termina regule precise de mai nainte pen­tru productivitatea unei linii, acesta se vede tocmai mai târziu. Productivitatea unei linii­ mari pote depinde de productivi­tatea mai multor­ ramuri și una din cele mai productive din acestea din urmă nu pote fi alta de­câtă acesta de la Focșianî la Mărășescu. Prin ea nu e vorba de a înlesni transacțiunile din altă locă de câtă din Focșianî, căcî Mărășescu­ este încă m­ă­sată, pe cândă Focșiani­ e dă capitale co­merciale și unai cu semn vinicole, ună între­­deposită, ună orașiă care era menită a ser­vi ca cimentă între ambele părți ale Ro­mâniei, fosta reședință a comisiunii cen­trale și care adî­are uă curte de apelă. Ore cei ce aă procese n’aă destule interese pen­tru m­ă transportă facile și răpede? Prin acesta linie, Vrancea — care are mine de sare, care a­re masă străină comercialui și desvoltării — va fi unită cu Focșianii și astă­feră utilitatea va fi din cele mai prin­cipale. Intre Trotușin și Buzei­ nu mai existe altă rîă de­câtă Milcovață. Vreți pre ca acestă parte vinicole, minieră și productivă se nu fiă de rocă în comunicațiune cu res­­tulă țereî? Acestă linie va asecuta scurge­rea productelor, în două văi: a Bârladului ș’a Galaților­, și va ’ndestula necesitățile producțiunii prin transportul­ cerealeloră pene ’n Oltenia, în casă de lipsă. Comer­­cială interioră este celă mai mare și mai profitabile: pe densulă trebuie­sc ’să încu­ragiămă și acesta linie e unulă din mijlo­­cele ’ntrebuințate pentru acestă scopă. Discusiunea se ’nchide și legea se iea ’n considerațiune cu: Bile albe pentru 57. Bile negre contra 18. Incependu-se desbaterea pe articule, ra­­portorele dă citire art. I, prin care se au­­torisă consiliul­ generale ală districtului Putna a conceda construirea și esploatarea unei linie ferate de la Focșianî la Mă­rășescu. D. Aninoșinu indică că acesta linie nu e de interesă locale, ci d’ună interesă gene­rale, căcî se dă liniei centrale direcțiunea eî naturale. Că­dată ajunsă la Focșianî, ea va merge pene la Buzeă se se unăscă cu axa principale. D-sea dară propune a se­­ jlie ’n art. I că se recunosce de utilitate publică construirea acestei linii, pentru care guver­­nul­ și consiliul­ districtului Putna voră face studiere necesarie. Vă­dată declarată utilitatea publică, se pote aplica legea es­­propiării, care se póte ’ncepe chiară din a­­nul­ acesta. Ară fi reă și prejudițiosă se se acorde de p’acum verisarea, căcî lucrări de arte nu suntă în acesta direcțiune, petri­­șiulă e aprópe și tóte condițiunile sunt­ a­­vantagiose. Pentru 16 chilometre, se dă prin legea de fac­ă 65,000 lei pe chilometru constructorului: cifra acesta e forte destulă, căcî pe linia de la Piteșc! î nainte, unde suntă multe lucrări de arte, chilometrulă s’a dată în construcțiune cu 140.000 lei, a­­fară de șine și materialulă mișcătoră. Ară fi dară forte bine se admitemă că chiară județulă se facă acestă construire, căcî es­­proprierile, terasamentele, podurile, stațiu­nea intermediară, balastulă, stațiunea Foc­­șiani, tote nu costă de câtă 60.000 lei. Cee­a ce dâră oferimă altora avemă deja și avantagială va fi că drumulă va fi ală jude­țului și vomă scăpa de pretensiunile compa­niei, care pentru că linie atâtă de mică ’î va fi forte greă se pute anume impiegați. Din contra, s’ară pute pre bine ca una din companiile esistente se trimită câțî­va o­­meni pentru trenurile ce voră circula, și cari voră costa 16 lei pe­r]i p­ ună k­ilome­tru. De acea d­sea propune ună amenda­­mentă în sensul­ acestora idei. D. G­. Manu, raportare, explică că linia este deja declarată de utilitate publică. Cât despre construirea liniei de însuși județă, consiliul­ generale de Putna a desbătută cestiunea și, făcendă calcule, a recrutu că n’are mij]loce suficiente ș’a preferită s’o dea ’n concesiune c’uă subtvențiune fixă de 20.000 lei. Statulă, peste 60 de ani, are dreptulă se rescumpere acesta linie, eră fi­xarea tarifelor, n’aă dreptul ă a o face con­cesionarii, ci ministrul­ lucrărilor­ publice, spre a nu se crea uă concurență periculosă celoră­l­alte linii prin scăderea tarifeloră. D. Tufelcică, care face parte din consi­liul­ județenă de Putna , explică că s’aă presintată două companii pentru acesta li­niă și, după studiile făcute de una din ele, s’a calculată că trebuiescă 160.000 lei ca suprvențiune, ca­re rămâne drumulă pe se­ma județului. După desbaterile făcute, con­siliul­ a constatată că ’i convine multă mai multă a da construirea și esploatarea liniei ’n concesiune de câtă a se face ’n regiă. Acesta s’a făcută cu consimțimen­­tulă alegetoriloră, cari se ’ntruniseră ’n curtea localului consiliului. D. Văsescu propune a se Zi ce ’n art. I că acea liniă va fi construită ’n aceleșî con­­dițiuni ca linia Romană-Galați. Raportorele adauge la art. I cuvintele «în condițiunile liniei Romană-Galați.» Art. II, privitoră la ’nlesnirile ce va tre­bui se dea statură pentru construire și la scutirile acordate acelei companii , se pri­­mesce dup’ o­ scurtă discusiune , în urma căreia se primesce amendamentulă ca scu­tirea de imposite a materialelor de construc­țiune se nu dureze de câtă 10 ani. La art. III, privitoră la mediele județu­lui pentru facerea liniei , autorizarea d’a o întrebuința Zirele de prestațiune , d’a pune uă nouă zecime asupra dărilor­ , și a do­ua suptvențiune, d. Anineșcnu propune micșiorarea suptvențiunii la 60.000 lei în locă de 90,000 și reducerea termenului con­cesiunii la 40 de ani în locă de 60 ani. I­. Fău observă ca nu cum­va, cu între­buințarea Zilelor­ de prestațiune, se se calce legea drumurilor­ și propune ca acele­aie se se dea sau în natură seu în bani. D. Codrescu propune a mi se mai adau­ge dedinele județene și asupra proprietă­­ților­ statului, căci statulă dă destulă aces­tei linii, dă păduri, terenui­ etc. Și acestă clausă nu se află de­locă în convențiunea liniei Târgoviște-Periștă. După esplicările date de raportatore, dis­cusiunea se­­ lichide și art. III se primesce. La art. IV, relativă la facultatea ca sta­tuie­scă județulă se rescumpere linia ferată, plătindă pene la espirarea terminului atâtă suptvențiunea câtă ș’uă sumă ecuate cu media venitului netă, d. Anineșcnu observă c’a doua plată e de prisasă, e uă repetire. Afară d’acestea trebuie se se specifice espro­­priarea săă rescumpărarea ș’atuncî cândă esploatarea scă construcțiunea va fi rea. D-sea propune ca despăgubirea se aibă de lasă uă estim­ațiune făcută prin esperțî. jRaportatorele explică că ’n convențiune nu e vorba de venitulă brută, ci de celă netă, adică celă brută minus] chieltuielile și dobânzile capitalului de amortisare. Des­păgubirea ce s’acordă aci e mai avantagiosă de­câtă cea acordată­ prin concesiunea Straus­berg, căci prin ea Strausberg nu era ținută se amortiseze obligațiunile. D. Aninoșmu demonstra că, între veni­turi, se trece și suptvențiunea ce se plătesce concesionarilor­ și, specificând, că despă­gubirea se face prin plata terminului de mijlocă ală venitului netă pe lângă supt­vențiune, revine a plăti de doue orî aceașî cifră. D-sea propune dori! ca statală se potă despăgubi și lua ’n posesiune linia nu peste 30 de anî, ci peste 10 ani și suptvențiunea se nu se maî plătescă ’n casulă acela. D. Văsescu explică că ’n calculul­ venitu­lui netă, nu trebuie se intre și cifra supt­­vențiunii. Ședința se suspinde pe 5 minute, după ce ministrul­ Tell citesce mesagial, prin care se nainteza din partea ministrului lucrări­lor­ publice proiectul­ de lege pentru bre­vetele de invențiuni. La redeschidere, arată că comitatul­ de­­legaților, respinge propunerea d-lui Anino­­șanu, căcî venitulă netă nu se póte calcula de câtă scăzându-se anuitățile plătite de concesionari, ’mpreună cu chieltuielile, din venitulă esploatării și suptvențiune, cee­a ce va fi forte avantagiosă pentru stată. Discusiunea se ’nchide, amendamentul­ d-lui Aninoșenu se repinge și, cu explică­rile raportorelur, se primesce articlul­ IV. Art. V definesce că consiliulă j­udețenă va ’ncheia convențiunea întocmai după pro­iectul ă alăturată pe lângă proiectul­ de lege. Raportorele citesce acestă articlu și conven­țiunea. După observarea d-lui M. Ghermani, se explică ’n convențiune că, în capitală, se va trece suptvențiunea, eră la chieltuieli a­­nuitățile saă cupoaulă ce concesionarii vor ave se plătescă creditorilor­ lor. D. Aninosinu susține că va fi imposibile concesionariloră se emită acțiuni pe creditul lor propriu. Ense ’n convențiune se mai a­­dauge că póte afecta ca garanțiă suptvenți­unea și venitul­ esploatării; prin urmare, în modă indirectă, județul- totă este in­­vagiată în ce­va și, la casă cândă concesio­narii nu s’ară ține de îngagiamentă, credi­torii foră voră alegra se se despăgubescă din garanția îngagiată. Prin urmare pe vouă parte concesionarii sunt­ strinșî de gâtă prin depunerea unei garanție de 10. 000 leî pe k­ilometru și neemiterea acțiu­­nilor­ de câtă pe creditur ă, lor, oră pe d’alta se lasă ună punctă cu totulă obscură. Prin urmare d-sea se va abțină d’a vota a­­cestă lege, care nu conține nici uă sancțiune. D. M. Ghermani susține convențiunea ca forțe posibile, căci ea nu va fi luată de ó­­meni fără mijloce. Daca concesionarii voră găsi ómeni cari se le dea bani cândă ei voră îngagia Luna saă Sórele, acésta nu e tréba nostră , destulă că nici statulă nici județulă nu iea nici uă respundere. Câtă despre garanțiă, ea e forte necesariă, căci ară fi ridicută ca statulă se dea destule ’n­­lesnirî și județulă suptvențiune și acei o­­meni într’uă Zi se rugă. Discusiunea se ’nchide, art. V, î mpreună cu convențiunea, se primesce, și legea, pu­­indu-se la votă în totale , se adoptă cu : Bile albe pentru 56, Bile negre contra 6, Deputați obținuți 7. D. G. Manu , raportorele comisiunii fi­nanciare , dă citire raportului seă asupra proiectului de lege pentru creditele de 303, 589 lei, 8 bani ministrului de finance și de 67,992 lei, 3 bani celui de interne. Nefiindă nici uă discusiune, ambele cre­dite se iau în considerare, se votăză pe ar­ticule și, puindu-se legea la votă în totale, se constată că adunarea nu mai este ’n nu­mără. P’a doua zi s’anunță la ordinea Z^eî le­gea curții de compturi , era pentru Luni creditulă fondată. Ședința se rădică. 173 CURSULU BUCURESCI 7 Martie 1873. I CURSULU *. [oferite I vîndut. . 1041 1041 8 J 1 Iul­ă domeniali. ... 96 951 1 Maii­ 51 1 Noembre (300 lei) canéi peneiun. — 185 împrumuturi 8?­­ “ Oppenheim-Londra. — — 17• 1 Martur nr . . 1 Septembre SW Londra. . . - -cu prime Bucuresci (bi­lete de 20 lei.) ... — 18 Acțiuni 58­1 Iuliă Cailorü ferate române. 46 — g, 1 Ianuarie Societ. fin. rom. (500, 1 Iuliă liberați 250 lei). . 350 340 2 (5001.) societ. Dacia . — 810 8 SÎS«(501­)^de. • 380­­ Cupóne CURSULtI GALAȚÎ "j St I Obligațiuni nr. 23 Aprilie 10* 23 Octombre ruralî • • • Rurali.................................................... Domeniali, Ianuarie, 1873. . ." — Schimbă Paria la vedere....................—­­ pe 3 luni.................... 981 98{ Londra la vedere .... — — » pe 3 luni . . . . 25.20.25:17 Berlin la vedere.......... — __ » pe 3 luni................... 372 371 ț Viena la vedere. .... — — » pe 3 luni......... — — Mandatele casieriei centrale, disc . — Scumptură pe anii. . . . . _ Lei parale de Odlar Londra, lira sterling-------97 10 lei Londra, domiciliu-----------98 15 » » Marsilia, franculü-----------3, 31 > » Amsterdam, fiorinulu— — 2061 » Paris------------------------ 3 331 * » CURSULÜYIENEI 4 Martie, 1873 Girantă respun^Storă, Pantele Bălăceanu Teatrulu celu mare, compania dramatică representată de d. M. Pas­caliu, Sămbătă la 24 Fevruarie repre­­sentațiune extraordinariă în beneficiul d-lui Ăl. Pascali) prima representațiune a piesei: CUVEITUL MORTULUI Dramă în 5 acte cu 9 Tablouri de A. Bourgeois și P. Feval, tradusă de D. M. Pascaly. (LE BOSSU). Sala Bessel, supt direcțiunea de scenă a d-lui M. Millo, Sâmbătă la 21 Februarie, se va representa pen­tru a 12-a oră piesa: MILE i £ II «IMN­M cu adausă §1 LICENȚELE SPIRITUALE 51 Renta de h­ârtie­—---------------71 70 5 g Renta metalică,--------------- 74 50 Loturile de fi. 100 din 1866 ---- 104 75 Acțiunile Băncei naționale —­ 985 — Acțiunile Credit-Anstalt — — — 341 75 Londra 3 luni---------------------109 — Paris idem------------- 81 25 Oblig, rurale ungare-----------5§ 79 — Idem idem transilvane-------5­­78 75 Idem idem Banat-Timiș<5ra — 5J 83 75 Idem idem croate-slavone — 58 — — Argintură contra h­ârtie------ 107 60 Ducați — —---------------— — — — — Napoléon d’or —-------—--------8 68 Revistă umoristică în 3 acte de d. M. Millo. D. Alesandru Lupescu, licen­țiată în dreptă de la facultatea din Paris, fostă prim-președinte al­ tri­­bunalului Ilfovă, și membru al­ cur­ții de apelă din Bucuresci, și-a luată profesiunea de advocată și se insărci­­nerja a pleda totă felulă de procese înaintea tuturor­ autorităților­ din țără, precum și a face ori­ce felă de acte de notariată ca: testamente, acte de venerări, ipoteci etc. Personele care voră bine-voi­se­ să însărcineze cu vre­uă asemene afacere suntă rugate a se adresa pené la 11 ore dimineța și de la 5—8­­ ore sóra la locuința d-sele din strada Dionisie No. 12 alături cu biserica Batistea. EGQUXULQHU GALATI. Se dă în întreprindere a­provisio­­narea următorelor­ materiale necesa­rii la construcțiunea ecouriloră urbei Galați,­ 3000 metri cubi piatră pentru zidărie ordinară din Turcia sau Plassova.

Next