Romanulu, aprilie 1873 (Anul 17)
1873-04-01
ANULU ALUȘEPTE SPRE PECELE VOESCE ȘI VEI PUTE Orice ecrete pentru România, se adresă la administrațiunea Jiariului. ANUNȚURI n pagina a IV, spațiul ü de 30 litere 40 bani In pagina a III, linia 2 lei. A se adresa LA PARIS: la d-niî Órain et Micoud, 9, rue Drouot, 9. LA WIEN A :1a d-niî Haasenstein și Vogler Nenermarkt, II. Schitori și orice trimitea nefrancate voră fi refnsate.—Articlele nepublicate se vor arde. 20 RAM ESEMPLARUL I. DEPEȘI TELEGRAFICE. (Serviținlii privații alei Monitorului oficiale.) Belgrad, 10 Aprilie. — țfiarul Zukunft aretă că principele Maregen Ristrii este însărcinat ö cu formarea noului cabinetu, în care va intra mai mulți nouă membri. Redactiunea și Administrațiuunea, Strada Academiei, No. 26. (B) îmSsmS ® Ediții mea de diminețai bucuresci, îi sar Détoria țaristului fiindu de-a da întâietatea cestiuniloru de interesu alți momentului, se ne ocupamă puținii astăț de ne mai purta crisă bănescu ce bântuiesce atâta piața Bucuresciloră, câtu și tóte piețele mai importante, și țara în genere. De multu nu s’a mai veijuta asemene crisă în România, cea de anulu trecutu, produsă de realisarea împrumutului francesc, n’a fost atâta de tare simțită. Căușele cari ne-au adus-o sunt numerose : mai nainte de tóre este neproducerea țârei în timpű de mai mulți ani de réndu, prin secete și totü felul de intemperii, căzute ca nesce adevărate flagele asupra țârei. Putem zace că de la cei doui ani buni, 1867 și 1868, recolte bune n’au mai esistatü de câta pe ici pe colea. Și deca țâra a alimentată forte puțină esportură, prin cerealele sale, importula a urmată a fi imensa, cu totulă în disproporțiune cu esportulă. Acesta este prima și cea mai de căpetenie causă a crisei. Vinü apoi grămădirea aurului în Germania, pentru baterea nouei monete a imperiului germană; relele afaceri făcute în România de mai mulți speculanți, ceea ce a silită casele financiare din străinătate se le retragă creditulă; uă causă, deși mai minimă, este încurcătura în care Banca -cisă a României a efujată cu monopolulă tutunuriloră, ceaa ce a silit-o pe două parte se -și reducă afacerile la cea mai simplă espresiune, ora pe de alta se aducă temeri seriose caselor financiare din străinătate cu cari este în relațiune. Acesta este încă vă probă că asemeni monopoluri ne facă totu-de-una mai săraci. Tóte aceste cause, și mai cu sema Cea d’ântâiă, a contribuită a ne aduce grozava causă de care suferimă astăzi îmbunătățirea atârnă neapărată în mare parte de împrejurări, și mai cu semă de timpul ă mai multă sau mai puțină favorabilă agriculture!, care ea atârnă și de noi. Spre exemplu instituțiunea creditului fondată ne va aduce în puțină timpă în România, în schimbul hârtielor sele, sume considerabile; astăfelă aă adusă și obligațiunile domeniale, cu deosebire că de astă-dată proporțiunea va fi în raportă cu valorea efectelor emise, cari în doui ani se potă urca la îndouită și întreită mai multă de câtă valorea împrumutului domenial. Acesta neară scăpa pentru multă timpă de crise monetarie. Apoi acum vine esportul porumbului, și cu tóte că din causa lipsei elă nu va fi așta de însemnată, totuși, din causa lipsei și mai mare din Transilvania, Banată, că parte din Ungaria și Italia, se va urca la oă cifră destulă de bună. Guverniilă este asemene datorit și interesată a aătura din tóte puterile neajunsurile causate de acesta crisă ; spre exemplu, la 23 Aprile comitatul de lichidare al obligațiunilor rurale are a plăti de vre 11 milione lei vechi cupóne; acei bani îi are deja gata în casă. Ei bine, n’am fi creuă măsură din cele mai usturătore, de-a face plata acelora cupóne prin anticipațiune, chiară de acum ! Noi credemă că uă măsură generale luată în acesta privință, ară aduce ore cari înlesniri, vre patru milione de la noi, totu ar fi ceva pentru piață în aceste momente de crisă. Propunemai deja, atât a comitatului de lichidare, câtă și ministrului def finance, președintele său, de-a lua imediată acesta măsură, pe care o reclamă interesulă generală. Nu numai casele publice, deri și casele particulare vedemă că recurgă totu-deuna la asemeni măsuri, în interesul propriului loră credită. In numerul nostru de al-altăieri reproduserămă după Monitorii ună comunicată oficială în privința evenimentelor sângerose de la Giurgiu. Acesta ală treile comunicată, publicată de guvernă în acesta cestiune, dă în parte cea mai formale desmințire primului și ală douile sau comunicată, confirmândă relațiunile publicate de noi. In adevera, în primulă comunicată, guvernul afirma mai ântâiă că rescula Bivolarilor n’a avută de origine decâtă numirea unui staroste, și apoi spunea că unii singurii dintre Bivolari a fost ucisă. Noi spuneamă din contră că causa principale a elasperării Bivolarilor a fostă nouele taxe ce li se impuseseră, peste cele de mai nainte, și că aă căută morți nu ună Bivolară, ci mai mulți. Totuși guvernul ă acutezată se publice ună ală douile comunicată, în care spunea că „dă cea mai formale desmințire Românului, și că lucrurile s’aă petrecută întocmai după cum le arătase în primură comunicată.“ Ii spuserămă atunci că dându-ne desmințiri prin simple afirmări, nu va fi cresută de nimeni, căci s’aă deprinsă toți a’lu vede spunendu totu-deuna neadevăruri. Ei bine, cum rămâne acum cu afirmările guvernului, cândă însuși comunicatulă său din urmă le dă cea mai formale desmințire? Acestă ultimă comunicată, constată mai ântâiă , în contrazicere cu primulă comunicată, punerea nouelor taxe; nici acum nu voiesce însă să spună că însuși guvernulă a găsită aceste taxe atâtă de nedrepte, încâtă s’a grăbită a le revoca. Constată apoi că s’aă ucisă cinci Bivolari, prin urmare dă desmințire primului și ală douile comunicată, cari scenă unu, confirmând visele nóstre. Se fia déja constatată : Că guvernulă a spusă neadevără în primulă comunicată. Că a spusă asemene neadevără în ală douile, prin care ne da nouă desmințire. Că acestă ală treile comunicată desminte pe celelalte două, și confirmă relațiunile nóstre. Cu tóte aceste, guvernulă încă totu nu s’a decisă a veni la ultima espresiune a adevărului; nu numai în formă comunicatură este nedreptă și calomniosă pentru nefericiții esasperați de suferință, ci chiară în fondă păcătuiesce. In acestă momentă ne ocupămă a aduna probe, și în curendă vomă spune noi care este numerula esactă ală morțilorii, cari surită anume cei morți, preemnă și care a fostă exacta purtare a guvernului. Repetimă însă din nou că Bivolarii n’au trasă cu focuri, și în acestă puntă neadevără spune și ultimulă comunicată; probă că n’au trasă, este că nici ună singură soldată nu este rănită cu armă de focă; omeni competing și martori oculari afirmă că celă împușcată la capă este lovită de pontonieri, cari au începută foculă mai nainte ca cavaleria se se fi înlăturată cu totulă din linia tragerii. Afirmămă și de astă dată, că guvernulă a comisă acestă vărsare de sânge, prin refusulă domnului represintantă ală d-lui Iepureni de- a stempara lucrurile, liberându celă pucină deuă cam-dată, pe garanție pe cei arestați; astă-felă se face în tote țerele unde guvernele respectă cu sânțenie vieța și drepturile cetățianilor. Numai pro famosuliA d. Iorgulescu este autorul acestei vărsări de sânge; acestă demnă represintantă ală Regimului a elasperată în tóte modurile pe nefericiții ruinați de dări; elă a pusă se se om óre frații între denșii, elă adusă chiară pe maiorulă Cârpă în focă, ș’apoi l’a părăsită într’ună modă nedemnă, luândă-o la fugă cu trăsura. Mărturimă că nici ună altă individă nu este atâtă demnă de favorea Regimului, și fiindă că ministeriulă d-lui Iepurenu este vacantă, îlă propunemü prerogativelorü art. 93 din Constituțiune. Totu aiu simti da că d. Cornea, ba că cutare séu cutare n’a voită se priméscu ministeriulă vacantă, și că se pune mare stăruință pe lângă d. Iepurenu ca se nu abdice definitivă. Ei bine, ce atâta bătaie de capă! Se se chiăme d. Iorgulescu, și se se termine comedia. Sperămu că acesta va primi. Nici uă alegere nu pate fi mai nemerită pentru ministerială actuală, nici ună succesă mai potrivită de d. Iepurenu; nici ună ministru mai demnă de usură ce se face de art. 93 din Constituția ne.țională, ceva mai multă : spre a se pute presinta ca legalii, trece în procesele verbale ale consiliului pe d. Dobre Nicolaă mergă ca absentă, pe când elă este deja de multă demisionată. Ei bine, deca d. Dobre Nicolaă nu și-a retrasă demisiunea, uă asemene procedere este nu numai uă călcare de lege, dérit și uă falsificare pedepsită de lege, uă încelăciune în totu puterea cuvântului. Ceremă ca probusă ministru din întru se se explice asupra acestui punză, se vedemă în fine cea mai fastă și acea reputațiune de probitate ce -și dobândise. Ce se face ore cu onorabilulă și legatură consiliă ală Capitalei? Amă spusă de multă deja că acestă consiliă nu se mai compune de câtă din 8 persone, căci d. Dobre Nicolaă este de multă demisionată. Prin urmare acesta autoritate comunale este nulă de drepta, tóte actele sale sunt iubite de nulitate, și orice lucrări și contractări îi sunt ă imposibile, căci tóte potă fi atacate în nulitate. Cu tóte aceste, vedemă că nefericitulu consiliu alü ordine!, care s’a distrusă însuși, după cum se distruge și guvernulă ordine!, âacă totu fune DUMINECA; 1 APRILIE 1878. LUMINEZĂ-TE ȘI TEI FI ABONAMENTE In Capitale: unnám“ 48 lei; ș4ne luni 24 Ut. troî luni 12 lei; uă lună 5 lei. In Districte: un 8 ană 58 lei; șie luni 29 lii trei luni 15 lei; uă luniă. 6 lei. Francia, Italia și Anglia, pe trimiștrn fr...0 Austria și Germania, pe trimistru franci 18 Aue adresa LA PARIS la d. Darran-Halegrain, Rue de l’ancienne comedie 5, și la d-nuí Drain et Micoud, 9, rue Drouot, 9. LA VIENA: lad. B. G. Popovici,Fleischmarkt, 15. dicale astalji, credința ’i politică nu e delocă influințată de socialismă. Pe câtă timp, soluții naționale fu încălcată de străini, se resemna la neutralitatea politică pe care i-o impunea funcțiunea de președinte. A<fi situațiunea s’a schimbată și, vedcndă că drepta vrea se distrugă edificiulu republicană, desaprobă politica temporisatare a administrațiunii și are nevoie de libertate, ca se apere principiele ’ntregei sale viețe. In curendă va reintra ’n arenă. E de prisosă a căuta se i-se sondeze intențiunile: neutralitatea la care a fostă condamnată nu i-a slăbită aptitudinile politice și va fi chiămată se exercite uă mare influință asupra actualei Adunări ș’asupra celoră ce ’i voră succede. Pare că i-se pastreza uă destinată și mai înaltă. Partita liberale’ ară fi dispusă, la ocasiune favorabile, se’i dea puterea supremă, după cum îl învestise și cu președința Adunării. Citimă în Le Siecle de la, 8 Aprile, i S’asigură că consiliulu de miniștrii, ținută la 5 Aprile, s’a ocupată esclusivu despre situațiunea creată guvernului prin alegerea d-lui Buffet la președința Adunării. S’asigură că decisiunea luată ară fi ca, la reî nceperea ședințeloru camerei după varanțiunea luată pentru sărbători, președintele Republicei se adreseze unu mesagiu prin care se i se arate politica guvernului. Cu ocasiunea demisionării d-lui Grevy din președinte ală Adunării de la Versailles, Times face următorele aprobări : Disolverea Adunării va fi provocată neapărata peste puțină: incidintele de la 2 Aprile o cere negreșitu. Fiecare alegetoru va trebui se cunoscă bine pe omenii carii ’î ceruse’lu represinte. Oricine a urmată faptele majorității va ’nțelege că demisiunea d-lui Grevy nu e delocă consecința unui singură incidinte. Vă dată sau de done ori se iertă uă imprudință, căci se scie că ’n Francia pe Adunări se coprinde câte uă dată unu felu de deliră , cea mai curată din aceste Adunări, camera deputațiloru de supt Ludovic Filipă, n’a scăpată nici densa de accesul acestui deliră. Ense, despre Adunarea de la Versailles, se pote fice chiară că lipsa de s curteniă și violența e caracterală sau distinctivă. Și nu numai câteva individualități se facă culpabile de aceste nerușinate fapte, ci chiar upartitele, gata cu armele ’n mână se’și rănescă adversarii. Uă asemenea Adunare îiu’șî mai póte dori prelungi esistința. Aceste disposițiuni de spirite nu sunt ă cunoscute provincieloră depărtate, reă informate de diamele ce primescă : masele cunoscu și mai puțină caracterulă camerei decâtă îlă cunosce opiniunea din străinătate. Demisiunea d-lui Grevy va provoca atențiunea publică : alegătorii au se,’și dea sema despre conduita represintanțiloru loru. Atunci voră înțelege urgința unui apropiată apelă la poporă. îndată ce inamiculă se va fi retrasă de pe teritorii, ora disolveriî va suna fără altă termină. Uneori corpurile legiuitore sunt cuprinse două boli fără vindecare. Astăfelă e și Adunarea de la Versailles care nu mai are, și prin originea și prin purtarea sa, calitățile cerute pentru a, preșide destinele națiunii franceze, care a eșua din periada escepțională pe care a trebuită s’o sufere. După plecarea Germanilor, disolverea va reda vieța și activitatea poporului și guvernului. Adunare nu va mai trăi multă după președința aceluia pe care l’a alesă. Câtă despre d. Grevy, îi recunoscemă serviciile făcte, făr’a ne ocupa de proiecte politice pentru viitoru. Președinta sea i-a probată aptitudinile, și realegerea sa după demisionare e să dovidă despre stima ce cumenul nu ’l putea refusa. Liniștită și tare, cu privirea simpatică, părea destinată chiară de natură pentru naltele funcțiuni de președinte și i-au trebuită silințe energice ca se păstreze neutralitatea. D. Grevy totodeuna a făcută parte din partita democratică: succesele sale ca advocată se detorescă causeloră politice. In 1848 se aretâ republicanăotărîtu, și, cândă. Ludovic Napoleon ajunse la putere prin votulu sateloră, d. Grevy nu 'și ascunse câtuși de puțină părerea: evenimintele realisară prevederile sale. Incursulă primitară anŭ aî celui d’alu douilea imperiu, se consacra cu totulă funcțiunii fie advocată, ensé tare ’n principiale sele* rămase adversarială guvernului Radicale, supt Ludovic Filipă, ra: Era corespondința limbii i Independence lodge despre care amă amintită în numerulü de la 24 Martie: Citindu fiarele din Paris, suntemă ispitiți a ne’ntreba déca ne-amu, conservată îndestulă, simțurile, decă —prin vr’ună descântecă ore care — nu may trăi piu de câtă va timpă în lumea realității și decă, transportați într’a păreriloru și visuriloru, nu mai avem simțire despre cele ce se petrec în jurue. Nu ne îndouim despre, buna credință a acelora ziare, îase spirile ce continuă a publica simtă atâtă de extraordinare, atâtă de inesacre sauesagerate, uneori atâtă de estravagante, încâtă mi se pote admite de câtă ună lucru, că suntă, în felulu lora, instrumintele unei imense și abile conspirațiuni în contra ordinii de lucrură stabilită ’n Spania de la abdicarea lui Don Amedeo. Permiteți-ne se vorbimu ceva despre Gestiunea armatei și a disciplinei ei, pentru că le Journal des Debate declară că aripata spaniole nu mai estiste. Alte Ziare basându-se pe telegramele Aginței Havas, relateză pe largă acte de nesupunere atâtă de gravecomise de companiele de vânători din Madridian câțu generarese Hidalgo ară fi fostă silită se le congedieze, revolta unei bataliuni de venătorî la Vals și ’n fine a garnisone, de la Falsett. Dup’acele Zile'Gară fi aci trei rebeliuni diferite, comise de diferite bataliuni. Eî bine, din aceste trei rebeliuni, nu e de câtă una, cea de la Falsett, déca se póte califica de rebeliune faptulu câtoru-va soldați din bataliunea venătoriloru din Madrid, surprinși de carliștî la Falsett și amăgiți prin bani și prin băutură. In mijloculu beției loru, soldații nu se supuseră oficialiloru, apoi îșî recunoscură erorea și reintrară ’n ordine. Este inesacru că generareie Hidalgo ară fi ’mpușcatu optu dintr’enși’. Ună Zartă din Paris, vorbindă despre cele întâmplate ’n casarma artileriei din Barcelona. Zice că artileriștii instalaseră ’n curte unutună, prin care se i ’nchidea pofta pe unde s’asceptaă se intre nouiî șefi, că generarese Contreras nu putuse pătrunde ’n casarmă și că trebuise se ’nchidie unu procesă verbale despre resistința opusă ordineloru sale. Ei bine, chiară în dina cândă se ’ntempla esplosiunea unei bombe, ceea ce făcuse se creza că casarma e revoltată, generarese Contreras era la Taragona. Adeverulu e că, de la ne’nsemnatulu faptă din Falsett, nu se mai aretă nici uă simptomă de nesupunere ’n armată și că ea se distinge pretutindeni prin zelnlă și alegațiunea sea, mai cu semă ’n Catalonia.