Romanulu, aprilie 1873 (Anul 17)
1873-04-08
TOMSCK SI VJEÍ PUTE 3--4 - Ori-ce ce teritentrn România, se adres SC/.0 la administrațiunea pariului. ANUNȚURI , patina a IV, apa ți ulei de 30 litere 40 bani la padina a III, linia 2 lei. A se adresa LA PARIS: la d-nil Orainet Mieoud, 9, rue Drouot, 9. LA WIEA Alad-nîi Ilaaseniteiu și Vogler Neuermarkt, II. Scrisori și orî coti Amiteil nefrancate vor fi refusate.Artierele nepublicate ne vor arde. 20 I ANI EXEMPLARUL I. Redactiunnea și Administrațiunnea, Strada Academiei, No. 26. DUMINECA LUNI, 8, 9 APRILIE, 1873.ANULU ALU SEPTE SPRE fIECELE ROHAIULU Edițiunea de sera LUMINEZITE ȘI TEI M ABONAMENTE In Capitule: unüanU 48 lui; ștrae luni 21 lit; trei luni 12 lei; an lum& Ei M. In Districte:unu anui 58 lei; sAn Inai Si li trei luai 15 lei; tră 1bh& 9 lei. Francia, Italia și Anglia, pe trimisien fr. 0 Austria și Germania, pe trimia cu franță IÖA se adresa LA PARIS, la d. Duna*-Halegrain, Rue de l'ancienne comedie 6, și la d-nii Drain et Micoud, 9. rue Drouet, 9. LA WIEN A: lad. B. G. Popovnfl.Fieiscb' markt, 15. SUICUNESCI, A PRIARIU. Mâne este marea serbare a dreptății și a adevĕrului. Mă ne este Jiua drepților și mustrarea Incelatorilor , împilătorilor și tr'dutoriloră. M ne se serbézá înviarea dreptății, chiară de supt greua petră mormêntală. Măne sute de milióne de suflete sarbezà triumful adevĕrului și sinuciderea trădării. Mânecelă cu capulă plecată de greutatea vieței supt ună regimă de pradă și sugrumare. Își rădică fruntea luminată de speranță și strigă: dreptatea și adevărul ă nă Înviată, dreptatea și adevărul ă voră Învia! sufletul florii este în ceruri, nici uă putere omenescă nu le póte atinge. Măne chiară tiranulă devine mai umană, autocratură Rusieloră îmbrăcișază pe soldată; 11 spaimăntă neputința imperiului romană, contra unui singură omnă ce rădicase drapelul dreptății, și zârescă abisară celoră mai iscusite și fariseesci uneltiri, spre a năbuși vocea adevărului. Măne puternicii ce -și simtă consciința încărcată nu cuteza a se arăta mulțimii; ei vădă în fiecare ochiă țiă aspru judecătoră, și, tremurândă în sufletul ă loră, neliniștiți și sfiicioși, își repetă năbușită „Christosă a înviată! dreptatea a înviată!“ Mâne,celă mai săracă și nenorocită îmbklă sdrențele sale cele mai curate, culege suvenirile sale cele mai învestitore, și aruncă în draga lume, din totă puterea plumonilor săi, strigâtură de speranță și îmbărbătare . „Ghiistosă a înviată!“ Mâne, trădătorul dreptății și ală adevărului vede cu groza pe muntele Căpățînei, legănându-se de craca de măslină corpul lui Iuda, și în animă îi iubesce strigătură: „Christosă a înviată !“ Măne, în fine, persecutatulă, întemnițatulu pentru apărarea drepturiloră séle, pentru lupta contra trădătorilor, patriei șai omenirii, se simte elă învingătoră și persecutorulă învinsă; căndă strigă cu marea voce a nemărginitei speranțe: „Christosă a înviată !“ In acesta mare ,Jle se lăsămă, fără diversiune, flăcăruia veseliele, speranțele, ca și bine-făcătorele mustrări ale cugetului. In ceea ce ne privesce, le vomă dice, cu speranță și credință, la toți deuăpotrivă, case cu înțelesuri diferite: „Christosă a înviată!“ Respunsul nostru de a-l altăieri la provocarea nereală a celoră de la Pressa a lovită se pare forte justă , căci grozavă strigă și înjură în numărul ă l oră de astăzi. Nici vădată mă ziariă, ce pretinde a represinta ună grupă politică, și încă partita onlinei, nu s’a putută cobori la astă telă de injurie, la uă turbare mai necuviinciosá. Cuvéntura mișelescă îlă găsimă întrebuințată nu scimă de câte ori, la tote genurile și numerele, cu legendă numai căteva din aceste flori ale vocabularului omenilor, serioși și de ordine de la Pressa, găsimă pe lângă multă repetatură și placutură soră miselescu, ordinară, trivială, pigmei etc. Intrebămă pe ori ce cititoră nepărtinitoră, întrebuințat-amă noi ore, noi fluierători, noi bivolari, noi turburători, noi sălbatici, noi petroliști, întrebuințată amă noi are asemeni cuvinte în contra celor de la Pressa, chiară atunci cândă i-amă prinsă cu abonamentele făcute de poliție și de prefecți? Ore injurândă ca cele mai de pe urmă ființe se recomandă cei de la Pressa ca ameni maturi, tratându-ne pe noi de băieți ? Ore nerăspunzândă cu nici un argumentă, ci numai cu înjurături de stradă, se recomandă dumnelor, ca omeni de ordine, ca omeni politici, aspiranți de ministeriă ? Din două una, sea articulată nostru avea însemnătatea sea , valorea sea reale, și atunci adversarii de la Pressa trebui să se respumsă într’ună modă demnă și cuviincioșii, singurulă modă în care omenilorü cu greutate le este permisă se se esprime. see articlul nostru era astăfelă cum îlă califică cei de la Pressa, și în asemend » casă nu vă fi meritată nici ună respinsă. Astă-felă procedă ómenii maturi și serioși, décá nu voiescă se se espună la lecțiunile cele mai meritate din partea celoră pe cari’i numescă băieți, astă-felă cată se se porte mai cu semă adevărații omeni de ordine, décá nu voiescu se probeze că suntă tocmai contrariulă de ceaa ce pretindă că suntă. Ce resultă deci, din răspunsură necuviinciosă și fără nici ună argumentă seriosă ale celoră de la Pressal Resultă că articulul nostru merita în adevără se preocupe pe adversarii noștri politici; domit că ei, neputăndă se stă la înălțimea subiectelor, ce trata, aă recursă la ultima resursă a celor slabi, injuria. Felicitândă pe domnii noștrii adversari, îi rugămu se primescă acesta constatare din parte-ne, ca uă mulțămire că n’am putută se ne răspundă de câtă cu înjurături. Ceea ce de sicură ia durată mai răă, a fostă că le amă descoperită reclama ministeriale în tota necuviința și nelealitatea mea, și că le-amă spusă verde că se temă de concurință. La acestă punză se și ferescă de-a răspunde, ocolindu-lă cu mă lanță de injurie, pentru ca nu mâne poimâne, cândă, grație acestoră curate mijloce, vor pune mâna pe putere, se cadă în contrazicere cu ei înșii. Prin urmare, ei confirmă visele nóstre, spun tuturor că se bat pe ministeriă, și, care se recomande la locul competent, ne aruncă injuria nouă, și cer temnița și martea pentru toți aceia cari cuteză se se plângă de suferințele ce le causeză regimulă. Spre mai deplină confirmare, facă uă nouă și mai învierșiunată încă reclamă ministeriale. S’aă agățată de gâtulă dinastiei, și voră negreșită s’o sugrume de dragoste. Acești reali și serioși ómeni politici, cari în discuțiunea creditului fondară dedeaă avertismente destulă de directe Domnitorului, vină astăzi fără cea mai mică sfiinlá, când este vorba de-a concura la ministeriă, și ca cei mai vili adulatori, îl încarcă ca nici uă dată de epitete elogiose, jurându-i eternă admirațiune și devotamentă. Acesta numescă ilumnelorü politică, diplomație! Bunulă simță ală poporului o numesce ensă îmbunăvi perfide, și totădauna îmbunătorii aă pei dută pe Domnii români, ca pe toți Domnitorii. Ferice de aceia cari roșescă cândă îmbunătorii le adreseză epitete tărâtore ca cele din Pressa de astăzi; mai fericeancă aceia cari se să se asculte chiară atacurile, și se culegá cea-a ce este justă într’ănsele! Aceia-a voră am fi totu-de una cu liniște și cu consoiința împăcată strigăturălnei națiuni întregi de Christosă a înviată, dreptatea a înviată! Căci ei înșii voră fi apostoli ai dreptății. In acesta Zi de bunătate și de veselie nu vomă spune însă cine suntă și cine nu suntă, cine potă fi sau nu potă fi nici uă dată astăferă de Suverani. Monitoraii de astăzi conține promulgarea legii relativă la industria zaharină, care o detprima stăruitorii inițiative a societății Albina din Iași. Salutămă cu uă deosebită veseliă asemene lege, căci și ea, ea și a creditului fondată, ne arata calea de adevărată progresă pe care România pare decisă a înainta. NOUI CONSPIRAȚIUNI. Supt titlul de „acestea simtă garantele constituționale?“ adresa rămăieri uă ’ntrebare guvernului despre arestarea arbitrară a locuitorului Tudora Nițescu, din comuna Corneiură dinvale, plasa Sahara, din strictulu llfovă, promițăndă a reveni asupra acestei cestiuni cândă ne voră sosi sciri mai lămurite. Acele sciri ne-au sosită, adause și completate cu altele noul și nu mai puțină stranie, căci e vorba de rădicarea, prin dorobanți, a altoră trei locuitori— Dumitru Constantină, Antonă Vladă și Gheorghe Neagoe — din aceași comună și plasă, spre a fi duși totă la suprprefectura de Câlniște din Vlașca. Ce revoluțiune în nascere, ce comploturi țesute, pregătite și gata da isbucni va fi mai descoperită puterea esecutivă în Cornetulă-din-vale? Răspunsulă ni -să va da relațiunea de mai la vale. Se scie că mai mulți săteni, cultivatori de tutună, au reclamată Domnitorelui în contra relațiuniloră ce suferă din partea regiei monopolului, că acei omeni aă fută mânați la ministrul de interne și că ci sea, după că bună suduielá și amenințare, a dată ordine suptprefecților, se fiă neadormiți spre a priveghia ca cultivatorii de tutună de prin sate se nu mai facă asemenea petițiuni și se nu mai fia în posițiune da veni cu densele ’n mare numără la Bucuresci Etă sorgintea măsuriloră administrative și puterniculă temei ă pe care se baseză supt prefecții, pentru a se transforma de sine ’n procurori și ’n judecători de instrucțiune. Faptele ne voră convinge și mai multă. La 3 Aprilie, suptprefectura de Sabară chiamă pe locuitorele Tudoră Nițescu, fără a ’i notifica pentru care motivă. In sera aceleași Zile, acestă cină se ’ntorce în comună, însoțită d’ună dorobanță, care, conformă notei cu No. 4501 — pe care am reprodus-o în articlulă din numărul de ieri — avea însărcinarea d’a ’lu escorta până la suptprefectura Câlniștea,fara sei pentru ce. Uă dată ajunsă în acelă locă, suptprefectură locale, cu aerul unui judecătore de instrucțiune, procede la luarea următorului interogatoriu, pe care, neposedându’lă în originale, îlă dămă celă puțină în resumată: — Ce-ai căutată în comuna Ghimpații din acesta plasă? — M’amă dusă ca să cumpără nesce buturugi, de cari aveamă trebuință. — Cu cine ai mai fostă împreună și ce-ai vorbită cu Mateiă Pele? Ce planuri ați făcută, cine v’a ’ndemnată la ele și pentru care scapă? — N’amă avută nici ună plană și nu m’amă dusă să facă nimică, dară numai, întâlnindu-mă cu Mateiă Pele, m’amă dată în vorbă despre monopolul tutunului și i-amă spusă că locuitorii din comuna neatra aă făcută uă jalbă către ministerul de financie, și că, déca vară, să facă și ei. Apoi amă plecată acasă. — Dară a doua zi, Joul, după ce-ai plecată de la Ghimpați, ce-ai căutată la Bucuresci? — M’amă dusă la Bucuresci nu Joul, ci Mercuri, ca se caută pe advocatură d. Petrescu,ca să’mi facă petiția; însă, fiindă că d-sea a cerută să’i dămă procură întrega comună, spre a ne susține drepturile în facia regiei și a altoră autorități, nu ne-a venită la socotela amă plecată și, viindă acasă , amă pusă pe băieții mei de mină făcută-o, amă iscălit-o mai bine de 150 locuitori, amă legal dat-o de primărie, și, prin dour din noi, a fostă dată la ministerul de financie, unde s’a înregistrată cu data de 30 Martie. — Ce locuitori din Ghimpați au fostă la d. Petrescu? — Amă văzută doni, dorii nu scă pentru ce. — Pentru ce-ai eșită afară din Bucuresci, Joui, înaintea celor 1000 de țărani, cari veniră după tine? — Nu e adevărată, căci nu numai că ómenii n’aă venită, fiindăcă nu le Zisese nimeni să vie, démi nici c’aveaă pentru ce veni, îndată după luarea acestui interogatoriu, supt prefectură civja c’a pusă mâna pe conspirațiune, și pe locă porni la Bucuresci, ca să raporte superiorilor săi. Familia arestatului, cercetândă despre acestă casă, ajutorată supt prefectului i-a spus că Tudoră Nițescu va fi înaintată procurorului. După cum se vede, lucrură o seriosă și complotulă esiste în adevără. Ense, grația neadormitei priveghiări a primului-ministru și agerimii aginților săi, elfi va fi esterminată în tóte ramificațiunile sale, căci, cum menționarămă, alți trei locuitori, complici— se ’nțelege — voră avè sartea celui d’ântâiu, ș’uă sórte bine-meritatâ, căci aă avută cutesanța d’a reclama ministeriului de finance în contra neajunsurilor , ce le face regia și nevoielor de cari suferă. Comentariile și aprobările din partene ară fi de prisosă, în urma relatării faptelor, a căroră conclusiune o pate deduce oricine. Ceea ce ținemă a constata este că sistema de ilegalități a acestui guvern, cunoscută de atâția ani, de cândă stă la putere, face progrese proporționale cu adausul de noul dări, adică de noul mijlocc de asuprire. Paza și respectul garanțieloră înscrise în constituțiune pentru elă nu mai e nici chiară țină nume reale: cee-a ce doresce, cea-a ce face, este grămădirea birurilor, crescerea sărăciei, și totă d’ua-dată achitarea loră la timpă, fără murmură, fără plângeri. Eră cândă acestea scapă de pe buzele séu din inima contribuabililor, împilați și disperați, atunci insulta, arestul el, déci nu și maltratarea, e nobilele respinsă ce li se dă supt regimele ordinii. O. Dem. T. Se scrie feiei Grenzpost din Bâle : Mai pe totul lua drumulă de seră transportă la Belfort nouă materiale de restetil, care case nu consistă de câtă din guri de tunuri, rate de care și alte părți din uimițiuni de resbelă, a căroră întrebuințare nu e cunoscută personelor neinițiate. Fiindă că nu pute fi admisibile că tote aceste lucruri sunt depuse ’n Belfort pe socotela Franciei, se presupune c’ar fi necesarie pentru rădicarea materialelor, atât și de considerabile aflate la Belfort, pentru transportulă cărora deja începă se serisei pregătiri. __ Citimă în VIndependance ledge. Din Spania, soirile suntă îmbucurătăre. Orașial Puycerda a primită ajutorele pe care le accepta : că bună colonă a armatei republicane, cu căteva tunuri, a intrată în năuntru și carliștii s’aă retrasă în munții vecini, lâsândă pe tirtună trei sute de morți și răniți. Orașială , în tare aă nrsă tind case, a luată precauțiuni în contra unei reî ntorceri atăcătore a inamicului. Adunarea de la Versailles perdu doar din membrii sei : pe d. Morel, deputată din departamentală Rhonului, și pe d. Saint-Marc Ghrardin, vice-președinte. Acesta din urmă — căruia i s’a acordată calitatea de cetățenă română pentru susținerea și scrierile sale ’n favorea României — snrp imperiă, se bucurase d’ună felă de popolaritate liberale, pe care éuse o perdu curcudă supt regimele de astăzi, prin participarea sea la manifestațiunile și intrigele monarciste. Martea ’Í proveni din apoplexiă. Bucuresci, 7 Aprile, 1873. D-loră redactori ai ROMANULUI. DompÎ redactori, La umilă din Jidanii ce văndă cărți vechi, prin colțură stradeloră și la podulă gârlei, amă găsită oă carte vecină, scrisă în limba sanscrită, dérü numai ună volume. In ea amă citită anecdota urmatóre, pe care, traducend-o, vă rogă s’o dați publicității de