Romanulu, aprilie 1873 (Anul 17)

1873-04-08

TOMSCK SI VJEÍ PUTE 3--4 - Ori-ce ce teri­­tentrn România, se adres SC/.0 la administrațiunea­­ pariului. ANUNȚURI , patina a IV, apa ți ulei de 30 litere 40 bani la padina a III, linia 2 lei. A se adresa LA PARIS: la d-nil Orainet Mi­­eoud, 9, rue Drouot, 9. LA WIEA A­lad-nîi Ilaaseniteiu și Vogler Neuermarkt, II. Scrisori și orî­ co­ti­ Amiteil nefrancate vor­ fi refusat­e.­­­Artierele nepublicate ne vor arde. 20 I ANI EXEMPLARUL I. Redactiunnea și Administrațiunnea, Strada Academiei, No. 26. DUMINECA LUNI, 8, 9 APRILIE, 1873.ANULU ALU SEPTE­ SPRE­ fIECELE R­OHAIULU Edițiunea de sera LUMINEZI­TE ȘI TEI M ABONAMENTE In Capitule: unüanU 48 lui; ștrae luni 21 lit; trei luni 12 lei; an lum& Ei M. In Districte:unu anui 58 lei; sAn Inai Si l­i trei luai 15 lei; tră 1bh& 9 lei. Francia, Italia și Anglia, pe tri­misien fr. 0 Austria și Germania, pe trimia cu franță IÖ­A se adresa LA PARIS­, la d. Duna*-Ha­­legrain, Rue de l'ancienne comedie 6, și la d-nii Drain et Micoud, 9. rue Drouet, 9. LA WIEN A: lad. B. G. Popovnfl.Fieiscb' markt, 15. SUICUN­ESCI, A PRIARIU. Mâne este marea serbare a drep­tății și a adevĕrului. Mă ne este­­ Jiua drepților­ și mus­trarea Incelatorilor­ , îm­pilătorilor­ și tr'­dutoriloră. M ne se serbézá înviarea dreptății, chiară de supt greua petră morm­ên­­tal­ă. Măne sute de milióne de suflete sar­­bezà triumful­­ adevĕrului și sinuci­derea trădării. Mâne­­celă cu capulă plecată de gre­utatea vieței supt ună regimă de pradă și sugrumare. Își rădică fruntea luminată de speranță și strigă: drep­tatea și adevărul ă nă Înviată, drepta­tea și adevărul ă voră Învia! sufletul f­lorii este în ceruri, nici uă putere o­­menescă nu le póte atinge. Măne chiară tiranulă devine mai umană, autocratură Rusieloră îmbră­­cișază pe soldată; 11 spaimăntă nepu­tința imperiului romană, contra unui singură omnă ce rădicase drapelul­ dreptății, și zârescă abisară celoră mai iscusite și fariseesci uneltiri, spre a năbuși vocea adevărului. Măne puternicii ce -și simtă con­­sciința încărcată nu cuteza a se arăta mulțimii; ei vădă în fie­care ochiă ți­ă aspru judecătoră, și, tremurândă în sufletul ă loră, neliniștiți și sfiicioși, își repetă năbușită­­­ „­Christosă a învi­ată! dreptatea a înviată!“ Mâne,celă mai săracă și nenorocită îm­bklă sdrențele sale cele mai curate, culege suvenirile sale cele mai înve­­s­titore, și aruncă în draga lume, din totă puterea plumonilor­ săi, strigâtură de speranță și îmbărbătare . „Ghiis­­tosă a înviată!“ Mâne, trădătorul­ dreptății și ală adevărului vede cu groza pe muntele Căpățînei, legănându-se de craca de măslină corpul lui Iuda, și în animă îi iubesce strigătură: „Christosă a în­viată !“ Măne, în fine, persecutatulă, întem­­nițatulu pentru apărarea drepturiloră séle, pentru lupta contra trădători­­lor, patriei șai omenirii, se simte elă învingătoră și persecutorulă în­vinsă; căndă strigă cu marea voce a nemărginitei speranțe: „Christosă a în­viată !“ In acesta mare ,Jle se lăsămă, fără diversiune, flă­căruia veseliele, speran­țele, ca și bine-făcătorele mustrări ale cugetului. In cee­a ce ne privesce, le vomă dice, cu speranță și credință, la toți de­uă­potrivă, case cu în­țelesuri diferite: „Christosă a înviată!“ Respunsul­ nostru de a-l­ altă­ieri la provocarea nereală a celoră de la Pressa a lovită se pare forte justă , căci grozavă strigă și înjură în numă­­rul ă l oră de astăzi. Nici vă­dată m­ă ziariă, ce pretinde a represinta ună grupă politică, și încă partita onlinei, nu s’a putută cobori la astă­ telă de injurie, la uă turbare mai necuviinciosá. Cuvéntura mișelescă îlă găsimă între­buințată nu scimă de câte ori, la tote­­ genurile și numerele, cu legendă nu­mai căte­va din aceste flori ale voca­bularului omenilor, serioși și de or­dine de la Pressa, găsimă pe lângă multă repetatură și placutură soră miselescu, ordinară, trivială, pigmei etc. Intrebămă pe ori­ ce cititoră nepărti­­nitoră, întrebuințat-amă noi ore, noi fluierători, noi bivolari, noi turburători, noi sălbatici, noi petroliști, întrebuin­țată amă noi are asemeni cuvinte în contra celor­ de la Pressa, ch­iară a­­tunci cândă i-amă prinsă cu abona­mentele făcute de poliție și de prefecți? Ore injurândă ca cele mai de pe urmă ființe se recomandă cei de la Pressa ca ameni maturi, tratându-ne pe noi de băieți ? Ore nerăspunzândă cu nici un argumentă, ci numai cu înjurături de stradă, se recomandă dumnelor, ca o­­meni de ordine, ca omeni politici, as­piranți de ministeriă ? Din două una, sea articulată nos­tru avea însemnătatea sea , valorea sea reale, și atunci adversarii de la Pressa trebui să se respumsă într’ună modă demnă și cuviincioșii, singurulă modă în care omenilorü cu greutate le este permisă se se esprime. see ar­­ticlul­ nostru era astă­felă cum îlă califică cei de la Pressa, și în asemen­d » casă nu vă fi meritată nici ună res­­pinsă. Astă-felă procedă ómenii ma­turi și serioși, décá nu voiescă se se espună la lecțiunile cele mai meritate din partea celoră pe cari’i numescă băieți, astă-felă cată se se porte mai cu semă adevărații omeni de ordine­, décá nu voiescu se probeze că suntă tocmai contrariul­ă de cea­a ce pre­tindă că suntă. Ce resultă deci, din răspunsură ne­­cuviinciosă și fără nici ună argumentă seriosă ale celoră de la Pressal Re­sultă că articulul­ nostru merita în adevără se preocupe pe adversarii noștri­ politici; domit că ei, neputăndă se stă la înălțimea subiectelor, ce tra­ta, aă recursă la ultima resursă a ce­lor­ slabi, injuria. Felicitândă pe domnii noștrii ad­versari, îi rugămu se primescă acesta constatare din parte-ne, ca uă mul­­țămire că n’am putută se ne răspundă de câtă cu înjurături. Cee­a ce de sicură i­a durată mai răă, a fostă că le amă descoperită re­clama ministeriale în tota necuviința și nelealitatea mea, și că le-amă spusă verde că se temă de concurință. La acestă punză se și ferescă de-a răs­punde, ocolindu-lă cu m­ă lanță de injurie, pentru ca nu mâne­ poimâne, cândă, grație acestoră curate mi­jloce, vor­ pune mâna pe putere, se cadă în contrazicere cu ei înșii. Prin urmare, ei confirmă visele nóstre, spun tuturor că se bat pe ministeriă, și, ca­re se recomande la locul competent, ne aruncă injuria nouă, și cer temnița și martea pentru toți acei­a cari cu­teză se se plângă de suferințele ce le ca­­useză regimulă. Spre mai deplină confirmare, facă uă nouă și mai învierșiunată încă re­clamă ministeriale. S’aă agățată de gâtulă dinastiei, și voră negreșită s’o sugrume de dragoste. Acești reali și serioși ómeni politici, cari în discuțiunea creditului fondară dedeaă avertismente destulă de di­recte Domnitorului, vină astăzi fără cea mai mică sfiinlá, când­ este vorba de-a concura la ministeriă, și ca cei mai vili adulatori, îl­ încarcă ca nici uă dată de epitete elogiose, jurându-i eternă admirațiune și devotamentă. Acesta numescă ilumnelorü politică, diplomație! Bunulă simță ală popo­rului o numesce ensă îmbunăvi perfide, și totă­da­una îmbunătorii aă pei dută pe Domnii români, ca pe toți Dom­nitorii. Ferice de aceia cari roșescă cândă îmbunătorii le adreseză epitete tărâtore ca cele din Pressa de astăzi; mai ferice­ancă acei­a cari se să se asculte chiară atacurile, și se culegá cea-a ce este justă într’ănsele! Aceia-a voră am fi totu-de­ una cu liniște și cu con­soiința împăcată strigătură­l­­nei națiuni întregi de­­ Christosă a în­viată, dreptatea a înviată! Căci ei înșii voră fi apostoli ai dreptății. In acesta Zi de bunătate și de ve­selie nu vomă spune însă cine suntă și cine nu suntă, cine potă fi sau nu potă fi nici uă dată astă­feră de Su­verani. Monitoraii de astăzi conține pro­mulgarea legii relativă la industria zah­arină, care o detprima stăruito­rii inițiative a societății Albina din Iași. Salutămă cu uă deosebită ve­­seliă asemene lege, căci și ea, ea și a creditului fondată, ne arata calea de adevărată progresă pe care România pare decisă a înainta. NOUI CONSPIRAȚIUNI. Supt titlul­ de „acestea simtă garan­tele constituționale?“ adresa răm­ă­ieri uă ’ntrebare guvernului despre aresta­rea arbitrară a locuitorului Tudora Nițescu, din comuna Corneiură­ din­­vale, plasa Sahara, din strictulu llfovă, promițăndă a reveni asupra acestei cestiuni cândă ne voră sosi sciri mai lămurite. Acele sciri ne-au sosită, adause și completate cu altele noul și nu mai puțină stranie, căci e vorba de rădicarea, prin dorobanți, a altoră trei locuitori— Dumitru Constantină, Antonă Vladă și Gheorgh­e Neagoe — din aceași comună și plasă, spre a fi duși totă la suprprefectura de Câl­­niște din Vlașca. Ce revoluțiune în nascere, ce com­ploturi țesute, pregătite și gata da isbucni va fi mai descoperită puterea esecutivă în Cornetulă-din-vale? Răs­­punsulă ni -să va da relațiunea de mai la vale. Se scie că mai mulți săteni, culti­vatori de tutună, au reclamată Dom­­nitorelui în contra relațiuniloră ce suferă din partea regiei monopolului, că acei omeni aă fută mânați la mi­­nistrul­ de interne și că ci­ sea, după că bună suduielá și amenințare, a dată ordine suptprefecților, se fiă neadormiți spre a priveghia ca culti­vatorii de tutună de prin sate se nu mai facă asemenea petițiuni și se nu mai fia în posițiune da veni cu den­sele ’n mare numără la Bucuresci Etă sorgintea măsuriloră adminis­trative și puterniculă tem­ei ă pe care se baseză supt prefecții, pentru a se transforma de sine ’n procurori și ’n judecători de instrucțiune. Faptele ne voră convinge și mai multă. La 3 Aprilie, suptprefectura de Sabară chiamă pe locuitorele Tudoră Nițescu, fără a ’i notifica pentru care motivă. In sera aceleași Zile, acestă cină se ’ntorce în comună, însoțită d’ună dorobanță, care, conformă no­tei cu No. 4501 — pe care am repro­dus-o în articlulă din numărul­ de ieri — avea însărcinarea d’a ’lu es­corta până la suptprefectura Câlniș­­tea,fara sei pentru ce. Uă dată ajunsă în acelă locă, suptprefectură locale, cu aerul­ unui judecătore de instruc­țiune, procede la luarea următorului interogatoriu, pe care, neposedându’lă în originale, îlă dămă celă puțină în resumată: — Ce-ai căutată în comuna Ghim­pații din acesta plasă? — M’amă dusă ca să cumpără nesce buturugi, de cari aveam­ă trebuință. — Cu cine ai mai fostă împreună și ce-ai vorbită cu Mateiă Pele? Ce planuri ați făcută, cine v’a ’ndemnată la ele și pentru care scapă? — N’amă avută nici ună plană și nu m’amă dusă să facă nimică, dară numai, întâlnindu-mă cu Mateiă Pele, m’amă dată în vorbă despre monopo­­lul­ tutunului și i-amă spusă că locu­itorii din comuna neatra aă făcută uă jalbă către ministerul­ de financie, și că, déca vară, să facă și ei. Apoi amă plecată a­casă. — Dară a doua zi, Joul, după ce-ai plecată de la Ghimpați, ce-ai căutată la Bucuresci? — M’amă dusă la Bucuresci nu Joul, ci Mercuri, ca se caută pe advocatură d. Petrescu,ca să’mi facă petiția; însă, fiindă­ că d-sea a cerută să’i dămă pro­cură întrega comună, spre a ne sus­ține drepturile în facia regiei și a al­toră autorități, nu ne-a venită la so­­cotela amă plecată și, viindă a­casă , amă pusă pe băieții mei de mi­nă fă­­cută-o, amă iscălit-o mai bine de 150 locuitori, amă legal dat-o de primărie, și, prin dour din noi, a fostă dată la ministerul­ de financie, unde s’a înre­gistrată cu data de 30 Martie. — Ce locuitori din Ghimpați au fostă la d. Petrescu? — Amă văzută doni, dorii nu sc­ă pentru ce. — Pentru ce-ai eșită afară din Bu­curesci, Joui, înaintea celor­ 1000 de țărani, cari veniră după tine? — Nu e adevărată, căci nu numai că ómenii n’aă venită, fiindă­că nu le Zisese nimeni să vie, démi nici c’aveaă pentru ce veni, îndată după luarea acestui intero­gatoriu, supt prefectură civja c’a pusă mâna pe conspirațiune, și pe locă porni la Bucuresci, ca să raporte su­­periorilor­ săi. Familia arestatului, cercetândă des­pre acestă casă, ajutora­tă supt prefec­tului i-a spus­ că Tudoră Nițescu va fi înaintată procurorului. După cum se vede, lucrură o seriosă și complotulă esiste în adevără. Ense, grația neadormitei priveghiări a pri­­mului-ministru și agerimii aginților­ săi, elfi va fi esterminată în tóte ra­­mificațiunile sale, căci, cum mențio­­narămă, alți trei locuitori, complici— se ’nțelege — voră avè sartea celui d’ântâiu, ș’uă sórte bine-meritatâ, căci aă avută cutesanța d’a reclama mi­­nisteriului de finance în contra neajun­surilor , ce le face regia și nevoielor­ de cari suferă. Comentariile și aprob­ările din par­­te­ne ară fi de prisosă, în urma rela­tării faptelor­, a căroră conclusiune o pate deduce ori­cine. Cee­a ce ținemă a constata este că sistema de ilega­lități a acestui guvern­, cunoscută de a­­tâția ani, de cândă stă la putere, face progrese proporționale cu adausul­ de noul dări, adică de noul mijlocc de asuprire. Paza și respectul­ garanți­­eloră înscrise în constituțiune pentru elă nu mai e nici chiară țină nume reale: cee-a ce doresce, cea-a ce face, este grămădirea birurilor­, cresce­­rea sărăciei, și totă­ d’ua-dată achi­tarea loră la timpă, fără murmură, fără plângeri. Eră cândă acestea scapă de pe buzele séu din inima contribua­­bililor, împilați și disperați, atunci insulta, arestul el, déci nu și maltra­tarea, e nobilele respinsă ce li se dă supt regimele ordinii. O. Dem. T. Se scrie feiei Grenzpost din Bâle : Mai pe totu­l l­ua drumulă de seră trans­portă la Belfort nouă materiale de restetil, care case nu consistă de câtă din guri de tunuri, rate de care și alte părți din uim­­­ițiuni de resbelă, a căroră întrebuințare nu e cunoscută personelor­ neinițiate. Fi­indă că nu pute fi admisibile că tote aceste lucruri sunt­ depuse ’n Belfort pe socotela Franciei, se presupune c’ar f­­i ne­­cesarie pentru rădicarea materialelor, atât și de considerabile aflate la Belfort, pentru transportulă cărora deja începă se se­risei pregătiri. __ Citim­ă în VIndependance ledge. Din Spania, soirile suntă îmbucurătăre. Orașial­ Puycerda a primită ajutorele pe care le accepta : că bună colonă a armatei republicane, cu căte­va tunuri, a intrată în năuntru și carliștii s’aă retrasă în munții vecini, lâsândă pe tir­tună trei sute de morți și răniți. Orașială , în tare aă nrsă tind case, a luată precauțiuni în contra unei re­­î ntorceri atăcătore a inamicului. Adunarea de la Versailles perdu doar din membrii sei : pe d. Morel, deputată din de­partamentală Rhonului, și pe d. Saint-Marc Ghrardin, vice-președinte. Acesta din urmă — căruia i s’a acordată calitatea de cetățenă română pentru susținerea și scrierile sale ’n favorea României — snrp imperiă, se bucu­rase d’ună felă de popolaritate liberale, pe care éuse o perdu curcudă supt regimele de astăzi, pr­in participar­ea sea la manifestați­­unile și intrigele monarc­iste. Martea ’Í pro­veni din apoplexiă. Bucuresci, 7 Aprile, 1873. D-loră redactori ai ROMANULUI. DompÎ redactori, La umilă din Jidanii ce văndă cărți vechi, prin colțură stradeloră și la po­­dulă gârlei, amă găsită oă carte ve­cină, scrisă în limba sanscrită, dérü numai ună volume. In ea amă citită anecdota urmatóre, pe care, tradu­­cend-o, vă rogă s’o dați publicității de

Next