Romanulu, iunie 1873 (Anul 17)
1873-06-01
ANULU ALU SEPTE SPRE țECELE Redactiinest și Adrain!strati mica, Strada Academiei, No. 26. VOESCE ȘI VEI PUTE Orî-ce cereri pentru România.,se a streseză lai administrațianea«Harului. v ANUNȚURI a pagina a IV, spațiulu de 30 litere 40 bani In pagina, a III, linia 2 lei. Are adresa LA PARIS: la d-ni Órain et Miroud, 9, rue Droud, 9. LA VIENA: lad-nii Haasenstein și Vogler Neuermarkt, II. S .i ia oriși oii ce trimite rîneiancate vor fi retușate. Artierele nepublicate se vor arde. 20 BANI EXEMPLARUNI. DEPEȘI TELEGRAFICE. (Servitutü privată ală Monitorului oficiale). Berlin, 9 Iunial. — la parlamentă, luându-se în considerațiune împărătesca decisiune a Bugetului, d. de Bismark declară că nominațiunea unui ambasadore pe lângă Papa este imposibile pentru momentă, deorece elă în’ară pute suferi limba giulământului Seamă în contra imperiului; decă, printr’acésta, Germania nu voiesce se rupă de totă relațiunile cu Vasieanulă, ea nu va interveni în elecțiunea de Papă, deji va examina decă alegerea s’a urmată într’ună modă legitimă și decă Papa alesă va fi în măsură a esercita drepturile ce i-se dau. Parlamentul adoptă situațiunea bugetului pentru ambasadori. VINERI, lțlUNlU 1873. LUMINEZÄ-TE 81 VEI FI ABONAMENTE In Capitale: unoanc 48 let; șase lunî 24 let trei luni 12 let; uă, lună 5 lei In Districte:una anii 58 let; șase luni 29 leî trei lunî 15 let; uă, lună 6 let. Francia, Italia și Anglia, pe trimistru fr. 20 Austria și Germania, pe trimistru franci 18 A se adresa LA PARIS: la d. Darras- Hidlegrain, Rue de Tancienne comedie 5, și la d-nuí Drain et Micoud, 9, rue Drouot, 9. LA VIENA: lad. B. G. Popovici,Fleischmarkt, 15. (A) Ediția eare diminața i 81 Florari 12 Cireșiaru Ori-ce depărtare de la unii principal atrage perturbațiune. Unüi regiune despoticü, décá arü voi se fiú liberale, n’arü întârzia a produce unu reverimentu, ce curéndü arü aduce ín fondu și în formă regimulu liberale. Asemene și unui regiunu constituționale fiindu falsificate și omenii ce’lü represintă depărtându-se de la principială séu fundamentale, s’arü produce imediată in societate uă stare nesanéto3á, de care toți arü suferi, și, din sbuciumare în sbuciumare, uă catastrofă ară deveni neinlăturată. Spre exemplu : acolo unde domnesce un a sincera regimu represintativü, totă activitatea națională, este absorbită de luptele electorale în timpul alegerilor, și guvernele, deși asistă cu nepărtinire la aceste lupte intre partite, totuși nu suntu și ele mai puțină distrate de la ocupațiunile lor obicinuite. Asia derű, orice Stată liberă și constituționale este în timpul alegerilor, ca una mare câmpii de bătălie. Acesta este causa că ’n Englitera, în Belgia și acum și ’n Francia perioda alegerilor, se numesce „campaniă electorale.“ Astafelü era și la noi mai nainte de patru ani. Decándu énse guvernele principelui Carol I facéndu’la sperjură că violată Constituțiunea și s’aă pusă în loculă corpului electorale, de atunci nu mai este luptă electorală, căci nu mai suntă alegeri. Cu tóte aceste membrii puterii esecutive, în care elementul răsboinică e represintată de trei personagie, nu se putea resemna a guverna ca nesce burtă verde , fără campanii, fără sunetele tobeloră, fără circăiinlă armeloră, fără bubuitură tunuriloră, fără în fine laurii victoriei. Însă, spre a ave un simulacru de luptă, în locul luptei constituționale înlăturată, trebuia se producă perturbațiuni de acelea, pe cari să le simtă societatea întrega. I-a trebuită campanii puterii esecutive, însă campanii de acele în cari, celă puțină pentru momentă, risca mai puțină și câștiga mai multă. Astăfelă d. generară Tell întreprinse acea gloriasă campaniă contra corpului profesorale, prin care și-a dobândită titluri neșterse în opiniunea Regimului. Astă felă d. generară Florescu pregătsee astăzi campania contra Turcei prin felurite și bonase concesiuni de furnituri, despre cari vomă mai vorbi în parte, și prin linie ferate strategice. Astăfelă, mai cu semn, s’a începută âncă de ună ană vestita campania contra națiunii române, spre a’i storce joncțiunile austro-unguresci. Acestă campaniă este, până astăzi, cea mai însemnată din töte, căci nici una n’a fostă condusă cu atâta vigore și stăruință; de densa pare că atârnă însăși cistința regimelui, căci elă îi consacră totă activitatea sea. Precum uâdinioră se faceau și se desfăceau ministeriele, se disolvau și se convoca. Camerele după voința înalțiloră coțcari implicați în cestiunea Strasberg, astă-felă și astăzi se scotă și se numescă miniștrii, și mâne pâte se voră reface Camerele, numai spre a dobândi acele joncțiuni cerute de interesele austro-unguresci. Deja cutare ministru» de și favorită, cade de la ministeriă, fiind bănuită de nedibadă în acestă cestiune, sau pre antipatică spre a atrage în favores majoritatea Camerei. Deja cutare omă politică este chrămată la ministeriă, numai fiindă că a susținută joncțiunile, și fiindă că e privită ca mai iscusită și mai aptă a pelei hapulu, pe care regimulu îlă presintâ corpului legiuitore. Cālétoriele miniștrilor, prin țară și chiară a Domnitorelui n’aă, în sondă, altă scopă, de câtă se studieze főrâmulu, se ’și întărescă puncturile strategice și se disciplineze bataliónele cu cari să se dea ultimulă asaltă, spre a cuceri joncțiunile, asupra corpurilor legiuitore, la viitórea sesiune. Intr’un asemene violentare și falsificare a regimelui constituționale, cândă puterea esecutivă, vădată depărtată de principială represintativă, nu se mai póte susține decâtă prin necurmate disgresiuni de la detonarea, ară fi absurdă de-a cere ca guvernu să se se ocupe de buna administrațiune a țarei, de nepărtinitorea împărțire a justiției, de protegrarea și desvoltarea marelor n uostre interese economice, de chibzuirea mistecelor, de-a ușiura crisa financiară ce bântuie pierdele nóstre. Ară fi absurdă de-a ’i cere se se gândescă la sărăcia ne mai pomenită a poporațiunilor rurale, de-a căuta mijlocele de înlăturare a deplorabilei situațiuni în care ne afirmă, ca astăfelă se dobândimă puterile ce ne trebuiescă, spre a înainta către împlinirea destinateloră la cari avemă dreptul ă a aspira, precum aspiră tote națiunile din Europa, și acum chiară unele din Asia. A cere tote acestea unui guvernă absorbită numai de felurite campanii, și acum de campania joncțiuniloră, ce ’i trebuiescă spre a se susține, ar fi sp ’i ceremă a ’și schimba natura, a deveni română; asemeni deșerte rugăciuni din parte-ne nu i-ară procura de câtă mai multă înlesnire și libertate în împlinirea misiunii cu care pare a fi însărcinată, și care este: aservirea României către străini. Intr’u situațiune atâtă de grea și periculosa, singura acțiune ce credemă noi că mai remâne Românilor, este nu de-a predica la pervertiți, ci de-a se pune intr’uă vigurosă și legitimă apărare, ca astăfelă se potă respinge lovirile și asalturile, pe cari regimulu le dă necontenită națiunii române. Câtă pentru noi, pe câtă timpă puterea brutală ne va lăsa se mai ține mănă până în mână, nu vomă înceta de-a pune mereu supt ochii cititorilor, actele acestui regim de înstrăinare, precum și de-a combate argumentele prin cari se silesce se amăgescă opiniunea publică : ne vomă face detoria de-a da alarma ori de câteori vomă vede periculolă. Și fiindă că astăzi cestiunea cea mai periculosa este a joncțiunilor, vomă urma de-a da pe faclă tóte meșteșiugirile cu cari advocatură oficiale ală regimelui, d. Boerescu, ministrul afacerilor străine, a țesută apologia joncțiunilor austro-unguresci. D. B. Boerescu, urmândă atacul ă seă înverșiunată în contra oricăruia oră cuteza se se atingă de joncțiunile d-sale, citeza opiniunea d-lui I. Brătianu, că liniele de joncțiune ce se ceră, fiindă transversale, voră servi mai multă la transportul mărfuriloră austro-unguresci in România, și, la mnă casă dată, vor pune armatele austro-unguresci în posițiune d -a tăia România în mai multe bucăți. Spre a combate acestă opiniune, d. Boerescu se esprime în modulă următoră : «Dfr fi mai ântâiă, punxdu-ne lu acestă ipotesă, de ce numai ostile austriace, și nu și cele românesc se serve, nu imit casa dată, de acele linii transversale? Ore nu e totă aceași distanță, între doueuncte date?» D. Boerescu vorbesce ca Mentchikoff Sperămătnse că cele care vorbesc e astăferă din posițiunea de ministru de externe al României, nu va ave, pentru fericirea țarei, ocasiunea unei desmințiri, precum o avu puterniculă plenipotențiară ală împaratului tutoră Rusieloră. In totă casulă éase, ridiculură este proporționată cu însemnătatea și rolurile acestoră două personagie. Decă noi, ca simplii muritori, neamă fi permisă asemeni bravade, de figură amă fi fostă tratați de băieți smintiți, de către maturii omeni politici de la Pressa. D. Boerescu ense, deși ministru de esterne, crede seriosă, prudinte și matură a se esprime astă-felă. Cine a uitată are că, discutânduse în Cameră chiară numai joncțiunile Oituzu și Vulcană, și unii deputați combătându-le pe temeră că ne rădică posibilitatea de a ne apăra contra unei invasiuni austriace, deputații din majoritatea guvernamentale isbucniră in rîsete sarcastice, și ună deputată, rudă a primului-ministru, luândă cuvânturü, își bătută jocă chiară de posibilitatea de-a ne apăra contra unei invasiuni. Pentru ce are atunci d. Boerescu nu s’a rădicată cu indignațiune contra aceloră cuvinte atâtă de umilitóre pentru România ? Pentru ce nimeni, în fine, dinamicii guvernului n’au respinsă acesta batjocură? Și pentru ce astăzi, totă d. Boerescu, ministru, vino se afimie în organul ordinii pene și perspectiva unei agresiuni din partea României contra Austro-Ungariei ? Unde este aci logica, patriotismul , prudința politică ? D. Boerescu era dintre aceia cari editaă contra nóstru nedemna caricatură intitulată „Moftulu mofturilorü sau luarea Transilvaniei.“ Dera ce însemnezu are acea perspectivă de agresiune, arâtată astăzi de d. Boerescu , de nu totă aceaa ce numia atunci „moftulu mofturiloru“ ? Nu vomă da ómenilor politici, capabili de asemene farse, epitetele ce merită, vomă întreba case pe d. Boerescu : pe cine crezi că vei puteamăgi? Ore țara întregă nu ve cunosce, nu scie că sunteți departe de-a ave asemeni cugetări, nu scie că, chiară dacá ați pute voi se întăriți România, ca se pute resiste Nemțiloră și Maghiariloră, aceia cari v’aă pusă unde sunteți, n’ai mai sta la putere nici d-tea, nici chiară stăpânulă d-tele ? Se lăsămă case asemene farse, și se trecemă la ună argumentă cu aparință mai seriosă. E că lă : «Și apoi, vorbindă în ipoteza d-luî Brutianu, un sclo d-luî că resbialele nu mai suută in secululă nostru nesce irupțiunî hoțescî și fără veste, ci se declară prin forme și în urma unoră lungi încercări diplomatice de-a ajunge la împăciuire » Cui e spune óre d. Boerescu asemeni frumóse teorii? Lui Stană Pățitu, care la 1853 s’a pomenită vădată luată zălogă, era armata română parte desarmată și parte încorporată cu cea rusescá ? De unde a inventată cre d. Boerescu că „resbelele se declară astăzi prin forme și după lungi încercări de impăciurrt?“ Uitatu-a credini că celă din urmă resbelă dintre Francia și Prusia a căzută ca ună trăsnetă din senină ? Décá d-lui a uitată, Românii nu l’aă uitată, căci amare aă fostă pentru dânșii consecințele acelui resbelă, și nu d. Boerescu cu stăpânulă d-sele ne facă se ’să uitamă. Și, după ce d. Boerescu ne încredințeză astă-felă că amicii d-sele de la Berlin, și mai cu osebire de la Viena, să se ’lă vestescă cu multă mai nainte despre invasiunea in România a armatelor austro-unguresci, apoi ne aretă și mijlocele de apărare în modulă următorii: «Eî bine, nimică mai lesne de câtă de-a mina mă tunelă; a face se salte mă podă și-a opri în drumu fără veste și în desavantagiulă inamicului mă cârpă de armata. Și el căderă strategia pentru strategia.» Așia! d. Boerescu pare mândru de inovațiunea d-sale strategică, ca Arhhimede cândă a descoperită legea aliagelor. Noi înse nulă consiliămă a cere brevetă de invențiune de la d. de Moltke, căci, in planurile acestui mare strategistă, liniele ferate și telegrafulü juca mnă rolă din cele mai însemnate. D. de Moltke cere sacrificie colosale Germaniei ca se-i completeze liniele ferate strategice, mai cu semă în Alsacia și Lorena, nu sperămă deră că va fi dispusă a primi teoria d-lui Boerescu, că liniele ferate n’au în strategie de altă rolă, decâtă a face turse inamicului, săltândă în aeră, pe socotela țârei, tunelurile și podurile. Spre a fi logică, d. Boerescu trebuie se aplice acesta teorie și cetăților fid-sea negreșită că nu le mai atribuie uă altă destinațiune, decâtă de-a atrage pe inamică într’ânsele și de-a le face apoi se sară în aeră împreună cu deusula. Acesta a făcută de Sicuță pe d. Boerescu se nu ne promită că celă puțină pe aceste linii de joncțiuni se vor construi fortificațiuni cari se le apere, precum facă tóte Statele ce au linii espuse la eventualitatea unei invasiuni. Și apoi mai póte fi și uă altă rațiune, multă mai positivă, care va fi făcută pe d. Boerescu se nu dea acesta liniștit de promisiune; ea ară fi atras asupră’s trăsnetele d-lui de Andrassy, și acesta a îndemnată pe d. Boerescu se’și aducă aminte de proverbulă: „deși e glumă, dérü nu e bună.“ Aci termină d. Boerescu partea politică și strategică a articulului d-sale. Câtă pentru apostrofa demosteniană ce adreseza d-lui Brătianu, ne vomă servi de densa spre a arăta cine suntă omenii cari cuteza a vorbi astă feră ce sacrificie aă făcută, ei pentru țară, ce serviție i-aă adusă. Acésta éase fiindă uă cestiune puțnă însemnată, nu vomă atinge-o în trecere, de câtă după ce vomă trata cestiunea joncțiuniloră și din puntură de vedere economică. Desa strulă financiară ală Austriei se măresce din Șiiuli, făcândă se se resimtă comoțiunile cele mai ruinătore în Berlin și în totă Germania. După sutele de case financiare din Austria, căȘute mai zilele trecute, după căderea casei Weikersheim et Comp., care interesa multă chiară prada nóstra, că numai zilele din urmă péné și Banca de scumptü din Viena, deși guvernul îi dedesemă ajutoră de 5 milióne de fiorini, spre a’și plăti cuponule. Acesta cădere a adusă uă panică teribilă : Bursa Berlinului se zice că s’a închisă două zile, și suntă temeri forte seriose pentru multe alte case și stabilimente financiare. ULTIMELE SCĂRI. Madrid, 8 Iunie. — Cortesii spanioli au votată, cu 210 voturi în contra a 2, stabilirea Republicei federative. Un moțiune, care propunea să se celebreze trei zile proclamarea Republicei federale, a fost respinsă. Ministerium nu s-a formată. Madrid, 8 iunie. — D. Pi y Margall a propus o Cortesiloră urmâtorulă cabinetă : Pig Margall președinte și la interne, Estevanez la resbelă, Oreiro la marină, Carvajal la finance, Cervera la esterne, Paniaco la comerciă, Sorin la colonii, Padresal la justiție. E probabil e că Cortesii voră primi acestă cabinetă. D. Figueras a ținută ună însemnată discursă in care, invitândă Republica la conciliare, a demonstrată ca desbinările amenințătore suntă de natură a ucide Republica. Paris, 8 Iunie. — Ună decretă ale generalului Ladmirault opresce publicarea Siariului Le Corsaire. La Paris- Journal asigură că se voră lua măsuri și ’n privința Siarielor străine cari circulă ’n Francia. Roma, 8 Iunia. — D. de Kendell, ambasadorele Germaniei, a remisă regelui epistolele’ de acreditare. Imormentarea lui Ratazzi s’a făcută cu un mare pompă. Mulțimea era imensă : miniștrii, deputați, senatori, trupe, gardă națională, etc. Wiesbaden, 8 Iuniü. — Șahula Persiei a sosită aici ieri sora. Stuttgard, 8 Iuniu. — Imperatulu Rusiei cu suita sea aă sosită aici astă diminuță. Le Danube de la 10 Iunie st. n., după care reproducemă aste scrii, zice: „In momentulă d’a pune supt presă, circulă scomptulă că cabinetul de Broglie ară fi ’n deplină disolvere. Nu dămă acesta seriosá noutate de câtă supt totă reserva.“ E bine ’nțelesă că și din parte-ne n’o putemă da de câtă ierăși supt totă reserva, pene la scii mai noui.