Romanulu, iunie 1873 (Anul 17)

1873-06-01

ANULU ALU SEPTE­ SPRE­ ț­ECELE Redactii­nest și A­drain!strati mica, Strada Academiei, No. 26. VOESCE ȘI VEI PUTE Orî-ce cereri pentru România.,se a stre­­seză lai administrațianea«Har­ului. v AN­UNȚURI a pagina a IV, spațiulu de 30 litere 40 bani In pagina, a III, linia 2 lei. A­re adresa LA PA­RIS­: la d-ni­ Órain et­ Mi­­roud, 9, rue Droud­, 9. LA VIENA: lad-nii Haasenstein și Vogler Neuermarkt, II. S .i ia oriși oii­ ce trimite rînei­­ancate vor­ fi retușate.­­ Artierele nepublicate se vor arde. 20 BANI EXEMPLAR­UN­I. DEPEȘI TELEGRAFICE. (Servit­­utü privată ală Monitorului oficiale). Berlin, 9 Iunial. — la parlamentă, lu­­ându-se în considerațiune împărătesca deci­­siune a Bugetului, d. de Bismark declară că nominațiunea unui ambasadore pe lângă Papa este imposibile pentru mo­mentă, de­ore­ce elă în’ară pute suferi lim­ba giulă­mân­tului Seam­ă în contra imperiului; decă, printr’acésta, Germania nu voiesce se rupă de totă relațiunile cu Vasieanulă, ea nu va interveni în elecțiunea de Papă, deji va e­­xamina decă alegerea s’a urmată într’ună modă legitimă și decă Papa alesă va fi în măsură a esercita drepturile ce i-se dau. Parlamentul­ adoptă situațiunea buge­tului pentru ambasadori. VINERI, lțlUNlU 1873. LUMINEZÄ-TE 81 VEI FI ABONAMENTE In Capitale: unoanc 48 let; șase lunî 24 let trei luni 12 let; uă, lună 5 lei In Districte:una anii 58 let; șase luni 29 leî trei lunî 15 let; uă, lună­ 6 let. Francia, Italia și Anglia, pe trimistru fr. 20 Austria și Germania, pe trimistru franci 18 A se adresa LA PARIS: la d. Darras- Hid­­legrain, Rue de Tancienne comedie 5, și la d-nuí Drain et Micoud, 9, rue Drouot, 9. LA VIENA: lad. B. G. Popovici,Fleisch­markt, 15. (A) Ediția ea­re dimin­ața i 81 Florari 12 Cireșiaru Ori-ce depărtare de la unii princi­pal atrage perturbațiune. Unüi regiune despoticü, décá arü voi se fiú­ liberale, n’arü întârzia a produce unu reveri­­mentu, ce curéndü arü aduce ín fondu și în formă regimulu liberale. Aseme­ne și unui regiunu constituționale fiindu falsificate și omenii ce’lü represintă depărtându-se de la principială séu fundamentale, s’arü produce imediată in societate uă stare nesanéto3á, de care toți arü suferi, și, din sbuciumare în sbuciumare, uă catastrofă ară de­veni neinlăturată. Spre exemplu : acolo unde domnesce un a sincera regimu represintativü, totă activitatea națională, este absorbită de luptele electorale în timpul­ alegeri­­lor­, și guvernele, de­și asistă cu ne­­părtinire la aceste lupte intre partite, totuși nu suntu și ele mai puțină dis­trate de la ocupațiunile lor­ obici­nuite. Asia derű, ori­ce Stată liberă și constituționale este în timpul­ alege­­rilor, ca una mare câmpii de bătălie. Acesta este causa că ’n Englitera, în Belgia și acum și ’n Francia perioda alegerilor, se numesce „campaniă e­­lectorale.“ Asta­felü era și la noi mai nainte de patru ani. Decándu énse guvernele principelui Carol I facéndu’la sperjură că violată Constituțiunea și s’aă pusă în loculă corpului electorale, de a­­tunci nu mai este luptă electorală, căci nu mai suntă alegeri. Cu tóte aceste membrii puterii ese­­cutive, în care elementul­ răsboinică e represintată de trei personagie, nu se putea­ resemna a guverna ca nesce burtă­ verde , fără campanii, fără su­netele tobeloră, fără circăiinlă arme­­loră, fără bubuitură tunuriloră, fără în fine laurii victoriei. Însă, spre a ave un­ simulacru de luptă, în locul­ luptei constituționale înlăturată, tre­buia se producă perturbațiuni de ace­lea, pe cari să le simtă societatea în­­trega. I-a trebuită campanii puter­ii esecu­­tive, însă campanii de acele în cari, celă puțină pentru momentă, risca mai puțină și câștiga mai multă. Astă­felă d. generară Tell între­prinse acea gloriasă campaniă contra corpului profesorale, prin care și-a dobândită titluri neșterse în opiniunea Regimului. Astă­ felă d. generară Florescu pre­­gă­t­see astăzi campania contra Tur­­c­ei prin felurite și bonase concesiuni de furnituri, despre cari vomă mai vorbi în parte, și prin linie ferate stra­tegice. Astă­felă, mai cu semn, s’a începută âncă de ună ană vestita campania contra națiunii române, spre a’i storce joncțiunile austro-unguresci. Acestă campaniă este, până astăzi, cea mai însemnată din töte, căci nici una n’a fostă condusă cu atâta vigore și stăruință; de densa pare că atârnă însăși c­istința regimelui, căci elă îi consacră totă activitatea sea. Precum uâ­dinioră se faceau și se desfăceau ministeriele, se disolvau și se convoca. Camerele după voința înalțiloră coț­­cari implicați în cestiunea Strasberg, astă-felă și a­stăzi se scotă și se nu­­mescă miniștrii, și mâne pâte se voră reface Camerele, numai spre a dobândi acele joncțiuni cerute de interesele austro-unguresci. Deja cutare ministru» de și favorită, cade de la ministeriă, fiind­ bănuită de nedibad­ă în acestă cestiune, sau pre antipatică spre a a­­trage în favore­s majoritatea Camerei. Deja cutare omă politică este ch­ră­­mată la ministeriă, numai fiindă că a susținută joncțiunile, și fiindă că e privită ca mai iscusită și mai aptă a pelei hapulu, pe care regimulu îlă presintâ corpului legiuitore. Cāléto­­riele miniștrilor, prin țară și chiară a Domnitorelui n’aă, în sondă, altă scopă, de câtă se studieze főrâmulu, se ’și întărescă puncturile strategice și se disciplineze bataliónele cu cari să se dea ultimulă asaltă, spre a cu­ceri joncțiunile, asupra corpurilor­ le­giuitore, la viitórea sesiune. Intr’un asemene violentare și falsi­ficare a regimelui constituționale, cândă puterea esecutivă, vă­dată de­părtată de principială represintativă, nu se mai póte susține de­câtă prin necurmate disgresiuni de la detona­rea, ară fi absurdă d­e-a cere ca gu­­vernu să se se ocupe de buna adminis­tra­țiu­ne a țarei, de nepărtinitorea îm­părțire a justiției­, de protegrarea și desvoltarea marelor n uostre interese economice, de chibzuirea mistecelor, de-a ușiura crisa financiară ce bân­tuie pierdele nóstre. Ară fi absurdă de-a ’i cere se se gândescă la sărăcia ne mai pomenită a poporațiunilor­ rurale, de-a căuta mijlocele de înlătu­rare a deplorabilei situațiuni în care ne afirmă, ca astă­felă se dobândimă puterile ce ne trebuiescă, spre a îna­inta către împlinirea destinateloră la cari avemă dreptul ă a aspira, precum aspiră tote națiunile din Europa, și acum chiară unele din Asia. A cere tote acestea unui guvernă absorbită numai de felurite campanii, și acum de campania joncțiuniloră, ce ’i tre­buiescă spre a se susține, ar fi sp ’i ce­­remă a ’și schimba natura, a deveni română; asemeni deșerte rugăciuni din parte-ne nu i-ară procura de câtă mai multă înlesnire și libertate în împlinirea misiunii cu care pare a fi însărcinată, și care este: aservirea Ro­mâniei către străini. Intr’u­ situațiune atâtă de grea și periculosa, singura acțiune ce credemă noi că mai remâne Românilor, este nu de­-a predica la pervertiți, ci de-a se pune intr’uă vigurosă și legitimă a­­părare, ca astă­felă se potă respinge lovirile și asalturile, pe cari regimulu le dă necontenită națiunii române. Câtă pentru noi, pe câtă timpă puterea brutală ne va lăsa se mai ți­­ne mă­nă până în mână, nu vomă în­ceta de-a pune mereu supt ochii citi­­torilor, actele acestui regim­ de în­străinare, precum și de-a combate ar­gumentele prin cari se silesce se amă­­gescă opiniunea publică : ne vomă face detoria de-a da alarma ori de câte­­ori vomă vede periculolă. Și fiindă că astăzi cestiunea cea mai periculosa este a joncțiunilor­, vomă urma de-a da pe faclă tóte meșteșiu­­girile cu cari advocatură oficiale ală regimelui, d. Boerescu, ministrul­ a­­facerilor­ străine, a țesută apologia joncțiunilor­ austro-unguresci. D. B. Boerescu, urmândă atacul ă seă înverșiunată în contra ori­căruia oră cuteza se se atingă de joncțiunile d-sale, citeza opiniunea d-lui I. Bră­­tianu, că liniele de joncțiune ce se ceră, fiindă transversale, voră servi mai multă la transportul­ mărfuri­­loră austro-unguresci in România, și, la mnă casă dată, vor­ pune armatele austro-unguresci în posițiune d -a tăia România în mai multe bucăți. Spre a combate acestă opiniune, d. Boerescu se esprime în modulă urmă­­toră : «Dfr fi mai ântâiă, pun­xdu-ne lu acestă ipotesă, de ce numai ostile austriace, și nu și cele române­sc se serve, nu imit casa dată, de acele linii transversale? Ore nu e totă aceași distanță, între doue­­uncte date?» D. Boerescu vorbesce ca Mentchi­­koff Sperămă­tnse că cele care vor­besc e astă­feră din posițiunea de mi­nistru de externe al­ României, nu va ave, pentru fericirea țarei, ocasi­­unea unei desmințiri, precum o avu puterniculă plenipotențiară ală îm­­paratului tutoră Rusieloră. In totă casulă éase, ridiculură este proporțio­­nată cu însemnătatea și rolurile aces­­toră două personagie. Decă noi, ca simplii muritori, ne­­amă fi permisă asemeni bravade, de figură amă fi fostă tratați de băieți smintiți, de către maturii omeni po­litici de la Pressa. D. Boerescu ense, de­și ministru de esterne, crede seri­­osă, prudinte și matură a se esprime astă-felă. Cine a uitată are că, discutându­­se în Cameră chiară numai joncțiu­nile Oituzu și Vulcană, și unii depu­tați combătându-le pe temeră că ne rădică posibilitatea de a ne apăra contra unei invasiuni austriace, depu­tații din majoritatea guvernamen­tale isbucniră in rîsete sarcastice, și ună deputată, rudă a primului-mi­­nistru, luândă cuvânturü, își bătută jocă chiară de posibilitatea de-a ne a­­păra contra unei invasiuni. Pentru ce are atunci d. Boerescu nu s’a ră­dicată cu indignațiune contra aceloră cuvinte atâtă de umilitóre pentru România ? Pentru ce nimeni, în fine, din­amicii guvernului n’au respinsă acesta batjocură? Și pentru ce astăzi, totă d. Boerescu, ministru, vino se a­­fimie în organul­ ordinii pene și per­spectiva unei agresiuni din partea României contra Austro-Ungariei ? Unde este aci logica, patriotismul­ , prudința politică ? D. Boerescu era dintre aceia cari editaă contra nóstru nedemna carica­tură intitulată „Moftulu mofturilorü sau luarea Transilvaniei.“ Dera ce în­­semnezu are acea perspectivă de a­­gresiune, arâtată astăzi de d. Boe­rescu , de nu totă acea­a ce numia atunci „moftulu mofturiloru“ ? Nu vomă da ómenilor­ politici, capabili de asemene farse, epitetele ce merită, vomă întreba case pe d. Bo­erescu : pe cine crezi că vei pute­a­­măgi? Ore țara întregă nu ve cunosce, nu scie că sunteți departe de-a ave asemeni cugetări, nu scie că, chiară dacá ați pute voi se întăriți România, ca se pute resiste Nemțiloră și Magh­ia­­riloră, aceia cari v’aă pusă unde sun­teți, n’ai mai sta la putere nici d-tea, nici chiară stăpânulă d-tele ? Se lăsămă case asemene farse, și se trecemă la ună argumentă cu apa­ri­nță mai seriosă. E că­ lă : «Și apoi, vorbindă în ipoteza d-luî Bru­­tianu, un sclo d-luî că resbialele nu mai suută in secululă nostru nesce irupțiunî hoțescî și fără veste, ci se declară prin forme și în urma unoră lungi încercări di­plomatice de-a ajunge la împăciuire » Cui e spune óre d. Boerescu asemeni frumóse teorii? Lui Stană­ Pățitu, care la 1853 s’a pomenită vă­dată luată zălogă, era armata română parte des­­armată și parte încorporată cu cea rusescá ? De unde a inventată cre d. Boeres­cu că „resbelele se declară astăzi prin forme și după lungi încercări de impăciurrt­?“ Uitatu-a cre­d­ini că celă din urmă resbelă dintre Francia și Prusia a căzută ca ună trăsnetă din senină ? Décá d-lui a uitată, Ro­mânii nu l’aă uitată, căci amare aă fostă pentru dânșii consecințele ace­lui resbelă, și nu d. Boerescu cu stă­pânulă d-sele ne facă se ’să uitamă. Și, după ce d. Boerescu ne încre­­dințeză astă-felă că amicii d-sele de la Berlin, și mai cu osebire de la Viena, să se ’lă vestescă cu multă mai nainte despre invasiunea in Ro­mânia a armatelor­ austro-unguresci, apoi ne aretă și mijlocele de apărare în modulă următorii: «Eî bine, nimică m­ai lesne de câtă de-a mina m­ă tunelă; a face se salte m­ă podă și-a opri în drumu fără veste și în desavan­­tagiulă inamicului m­ă cârpă de armata. Și el că­deră strategia pentru strategia.» Așia! d. Boerescu pare mândru de inovațiunea d-sale strategică, ca Ar­­hhimede cândă a descoperită legea a­­liagelor­. Noi înse nulă consiliămă a cere brevetă de invențiune de la d. de Moltke, căci, in planurile acestui mare strategistă, liniele ferate și te­­legrafulü juca mnă rolă din cele mai însemnate. D. de Moltke cere sacrifi­­cie colosale Germaniei ca se-i comple­teze liniele ferate strategice, mai cu semă în Alsacia și Lorena, nu sperămă deră că va fi dispusă a primi teoria d-lui Boerescu, că liniele ferate n’au în strategie de altă rolă, de­câtă a face turse inamicului, săltândă în aeră, pe socotela țârei, tunelurile și podurile. Spre a fi logică, d. Boerescu trebuie se aplice acesta teorie și cetăților fi­­d-sea negreșită că nu le mai atribuie uă altă destinațiune, de­câtă de-a a­­trage pe inamică într’ânsele și de-a le face apoi se sară în aeră împreună cu deusula. Acesta a făcută de Sicuță pe d. Boe­rescu se nu ne promită că celă pu­țină pe aceste linii de joncțiuni se vor­ construi fortificațiuni cari se le apere, precum facă tóte Statele ce au linii espuse la eventualitatea unei invasiuni. Și apoi mai póte fi și uă altă rațiune, multă mai positivă, care va fi făcută pe d. Boerescu se nu dea acesta liniștit d­e promisiune; ea ară fi atras asupră’s trăsnetele d-lui de An­­drassy, și acesta a îndemnată pe d. Boe­rescu se’și aducă aminte de proverbulă: „de­și e glumă, dérü nu e bună.“ Aci termină d. Boerescu partea po­litică și strategică a articulului d-sale. Câtă pentru apostrofa demosteniană ce adreseza d-lui Brătianu, ne vomă servi de densa spre a arăta cine suntă omenii cari cuteza a vorbi astă­ feră ce sacrificie aă făcută, ei pentru țară,­ ce serviție i-aă adusă. Acésta éase fiindă uă cestiune puț­nă însem­nată, nu vomă atinge-o în trecere, de câtă după ce vomă trata cestiunea joncțiuniloră și din puntură de vedere economică. Desa strulă financiară ală Austriei se măresce din Și­iu­li, făcândă se se resimtă comoțiunile cele mai ruinătore în Berlin și în totă Germania. După sutele de case financiare din Austria, căȘute mai zilele trecute, după căderea casei Weikersheim et Comp., care intere­sa multă chiară prad­a nóstra, că nu­mai zilele din urmă péné și Banca de scumptü din Viena, de­și guvernul­ îi dedese­m­ă ajutoră de 5 milióne de fiorini, spre a’și plăti cuponule. Acesta cădere a adusă uă panică teribilă : Bursa Berlinului se zice că s’a închisă două zile, și suntă temeri forte seriose pentru multe alte case și stabilimente financiare. ULTIMELE SCĂRI. Madrid, 8 Iunie. — Cortesii spa­nioli au votată, cu 210 voturi în con­tra a 2, stabilirea Republicei federa­tive. Un moțiune, care propunea să se celebreze trei zile proclamarea Repu­blicei federale, a fost­ respinsă. Mi­nisterium nu s-a formată. Madrid, 8 iunie. — D. Pi y Mar­­gall a propus o Cortesiloră urmâtorulă cabinetă : Pi­g Margall președinte și la interne, Estevanez la resbelă, O­­reiro la marină, Carvajal la finance, Cervera la esterne, Paniaco la co­­merciă, Sorin la colonii, Padresal la justiție. E probabil e că Cortesii voră primi acestă cabinetă. D. Figueras a ținută ună însemnată discursă in care, invitândă Republica la conciliare, a demonstrată ca desbinările amenință­­tore suntă de natură a ucide Repu­blica. Paris, 8 Iunie. — Ună decretă ale generalului Ladmirault opresce publi­carea Siariului Le Corsaire. La Paris- Journal asigură că se voră lua măsuri și ’n privința Siarielor­ străine cari circulă ’n Francia. Roma, 8 Iunia. — D. de Kendell, ambasadorele Germaniei, a remisă re­gelui epistolele’­ de acreditare. Im­or­­mentarea lui Ratazzi s’a făcută cu un mare pompă. Mulțimea era imensă : miniștrii, deputați, senatori, trupe, gardă națională, etc. Wiesbaden, 8 Iuniü. — Șahula Persiei a sosită aici ieri sora. Stuttgard, 8 Iuniu. — Imperatulu Rusiei cu suita sea aă sosită aici astă diminuță. Le Danube de la 10 Iunie st. n., după care reproducemă aste scrii, zice: „In momentulă d’a pune supt pre­să, circulă scomptulă că cabinetul­ de Broglie ară fi ’n deplină disolvere. Nu dămă acesta seriosá noutate de câtă supt totă reserva.“ E bine ’nțelesă că și din parte-ne n’o putemă da de câtă ierăși supt totă reserva, pene la sci­i mai noui.

Next