Romanulu, octombrie 1873 (Anul 17)
1873-10-25
ANULU ALU SSPTE-SPIlE-PEOBLE ~ VOESCE ȘI VEI FUTE Xri-ce cereri pen .m România, se afire* g4zSri administrațîunea fiarislor. ANUNȚURÎ In pagina a IV, spațialu de 30 litere 40 bani In pagina a III, linia 2 lei A ae adresa LA PAMIS : la d-nîî Drain et Mi courd, 9, rue Drouot, 9. LA WIEKA î 1 a d-niî Knasenstein și Vögln Neuemarkt, II. fi n k’ori și ori ce thuaiteriaefruatsate vorö . ••űíí íate.~Articlele nepublicate se vor ardo. 20 NA N ESEMFLABULUI. ^ 1 | Redactionfest și Administradgtigst Strada A cu Ierii ci.No. 26. A) Edițiunea de sera de peși telegrafice. (Servițiul privată a în Monitoréiul oficiale.) T’îm înr 4 Noembre, 1873. — ziarele anunță că consiliul« de miniștrii întrunită astăziî a decisă d’a se presinta în completă fără modificațiune dinaintea Camerei, d’a pune în urmă imediată cestiunea prorogării puterilor« mare și ale lui Mac-Mahon pentru perioda de 10 ani, și apoi se se retragă lăsând« pe mare și alele se formeze un nou cabinet». Delegații fracțiunilor« conservatoire din Cameră au fostă primiți astăzi, dimineță de Mac-Mahon și âă, picată de acordă cu ele asupra duratei prorogării și asupra garanțielor constituționale. BUCUSM, IRIS.“" Gestiunea politică careia i se dă astăzi în România cea mai mare însemnătate, și care din acestă causă cată se fia tratată cu luare-aminte și claritate, este fără îndouială cestiunea independinței absolute a României. Este deja multă timpii de cândă tratarămă acesta importantă cestiune în mai mulți articoli; ceea ce ciserama atunci remâne exactă și neschimbată astăzi ca toto-de una, căci discutarămă pe basa unoră principii naționale și politice, nestrămutate în ori-ce timpuri și în ori-ce locuri. Fiindu -nse că cestiunea ajunse a fi din nou desbătută în publică cu uă deosebită vioiciune, și că a trecută deja multă timpa de cândă o discutarămă, vomă trata-o pentru a doua oră supt nonele iei fase, și din nuneialii de vedere ală noului și îmbulzitului cortegiu cu care se presintă. Vomă spune clară și lămurită cum înțelegemă noi se se dobândescă pentru România independința absolută; vomă arăta asemene și cea-a ce se pute zări suptă specula cuvântului de idependință, și cea-a ce se va pute constata în urmă despre acestă focă de paie, în care Austro-Ungaria suflă din tóte puterile, sperându că flacăra ne va lua vétjulu și astăfelu ea va pute dobândi tóte avantagjele trebuitóre întăririi iei economice și politice, cu prețins ă ruinării și aservirii nóstre. Pentru astăzi, ne mărginimă énse a publica mai la vale asupra cestituii un însemnată corespondință din Viena, acesta corespondință, venindu tocmai din centrală politică unde se dispune acum de portea nóstră, și unde miniștrii-călători din Bucuresci mergă regulată se primescă ordine, merită uă deosebită luare aminte, și cu aceste titluri o și recomandămă atențiunii publicului. Este mai bine două lună de cândă, vezânda noua atitudine a Austro-Ungariei în Orientă, în urma învingerii Franciei și întrevederii oră cu impăraturii Germaniei, demonstrarămă că Astro-Ungaria nu tinde decâtă a pune mâna pe moștenirea marelui bolnavă, decâtă a înlocui prin lucrațivulă sau potectorată suzeranitatea turcască, care nu mai represintă astăzi pentru naționalități decâtă că garanția de neintervenire și autonomia , lipsită de orice felu de amenințare din partea Turciei. Demonstrară că asemene că, ca mijlocul de-a ajunge la acestă sfîrșită, Austro-Ungaria a schimbată și va mai schimba încă devotata amidă ce arăta pre iubitei sele vecine, într’uă acrimoniă, care se va manifesta cu ori ce ocasiune. Câteva zile numai după ce tratarăm acesta cestiune, care este cea mai importantă astăzi în Orientă, conflictul dintre Austria și Bosnia luându proporțiuni nepotrivite cu însemnătatea gestiunii, și atitudinea Austro-Ungarariei devenindă din cele mai violente facili cu Turcia, prevederile nóstre se confirmară cu prisasă. Prin urmare modul în care presintamu noi noua politică a Austro-Ungariei în Orientă era cu totul temeinică, și tendințele de a moșteni pe marele bolnavă printr’ună lucrativă protectorată asupra naționalitățiloră se confirmaă. Totă atunci diferămă că uă nota diplomatică a forței către puteri contra Austriei ară fi cu desăvârșire lipsită de tactă politică, căci actualminte nu este absolută nici uă putere care se’i póta lua partea și sé’i dea câștigă de causă, adauserămu că Turcia nu s’ară espune decâtă lauă umilitóre retractare. Ceaa ce zise rămfl și în acestă privință ,se confirmă în urmă pe deplină: Turcia detenotă, tote puterile râmaseră nepăsătore, Austro-Ungaria se folosi de ocasiune spre a umili pe câtă putu mai multă pe scumpa cea amică de uădini oră, și acum vedemă că nefericitulă bolnavă nu numai că satisface tote pretențiunile Austro-Ungariei, derűâncă nu ’și cruță nici măcară formele și declară că „este gata la orice actă de satisfacere.“ Acesta este și maximulă pretențiuniloru Austriei, care nici putea se declare resbelu Turciei, căci s’ară fi încăierată unu resbelu generale, nici putea s’o facă tributară altă felă, decâtă prin tratatele vamale ce are deja cu densa. Destulă este că lipsa de tactă a Turciei pe d’uă parte, și situațiunea puterilor, pe de alta, înlesniră Austriei uă întreită isbândă , s, a umili pe Turcia, N, a’și consacra uneltirile din Bosnia, ce nu tindă la nimică mai puțină decâtă la anesiune, precum o spuseră destulă de lămurită unele foi unguresc!, amintindă că Bosnia a fostă tributară Ungariei; Ni, în fine, a se presintă ca protectare a naționalităților creștine din Turcia, căci, între condițiunile impuse de Austria, este și amnistiarea refugiulor. Bosniaci. Cândă examină cine-va cu luare-aminte că ușele acestui conflictă din Bosnia, nu’i mai rămâne cea mai mică îndouială, că elă a fostă uneltită, și m încă grosolană uneltită de diplomația austro-ungurescă, spre a retrage avantagiele ce dobândesce astăzi. In acestă afacere, agiații austrounguresci au căutată în adeverii certă cu luminarea, și cu tóte că n’aă reușită a dobândi cea mai mică dreptate asupra autorităților turcesci, totuși Turcia mistui umilirea de a satisface tóte nedreptele pretențiuni ale consulilor și vice-consulilor austriac! Vomă reveni asupra acestor caracteristice afaceri cândă vomă discuta mai pe largă cestiunea independinței absolute, și cândă vomă cerceta uneltirile Austro-Ungariei in acestă manoperă diplomatică. Pentru astăzi spațiulu silindu-ne a ne opri aci, vomă termina semnalândăuă nouă isbândă a politicei austro-germane, în căderea ministeriului Ristics din Serbia. Unda germano-austriacă înaintază dură cu succes, și, după sistema prusiana, ea ’și crează spioni și ajutare chiară în sînulu nostru : decă nu vom băga li ne de scimă, ne vomă pomeni într’un zi cu cetatea capitulată, și orice recriminări voră fi atunci zadarnice. Reproducem seriile următore după edițiunea de dimineță a rolariului nostru din numerulü trecutu : Paris, 20 Octombre. — Se confirmă existența unei a treia scrisori a Papei către Implratul Wilhelm. Journal de Florence zice că generarea jesuiților va rămânea la Roma și va locui la colegială belgiană. Paris, 30 Octombre. — Debats zice că are încredere în stabilitatea și restabilirea definitivă a libertăților de la 1789; forța lucrurilor va protege legile și drepturile nóstre. Paris, 31 Octombre. — Toți membrii Adunării naționale simtă în acestă momenta la Paris și la Versailles, afără de vre 20, printre cari numai optă suntă peste fruntarii, dejii se vor întorce la 2 Noembre. Adunarea va fi completă în Ziua de 5 Noembre. Nu voră , lipsi de câtă 10 bolnavi și deputații ale cărora funcțiuni diplomatice i-ară reține în străinătate. Se crede că sunt prestați dela 702— 703 deputați. Madrid, 29 Octombre. —SeomotulU respănUină acJT drupa, atjtiituri despre că luptă navale cu insurginții Cartagenei nu s’a confirmată. Deobaza, luiulă din capii Cartagenei, a fostă arestată de insurginți. In inventariarea averii lui Moya, lină capă de insurginți ucisă în ziua de 11, s’a descoperită 25,000 franci în argintă, provenindă din fabrica de la Figueroa, efecte luate din arsenală și alte obiecte aparținândă particularilor. Numerilü naufrînșiloră vasului Fernando-catolico se urcă la 66 persone. Desbinările crescă între elementele civile și militare; se crede că ună conflictă între dânșii este aprape de a isbucni. Diarulu Correspondencia negă scomotele relative la eșirea din cabinetă a d-lui Pedregal ministrulă de finance; alte ziare insiste că densulă se va înlocui cu d. Calzada, financiară din Sevila. Mareșialele Serano a sosită aici. Padang (pe costa insulei Sumatra) — 28 Octombre. — Circulă scomptulu că Atchinesii, cari suntă în resbelă că Olandesii, aă dată focă plantațiuniloră soră de piperă. Erata. In primulă Bucuresci de ieri, colóna I, s’a comisă uă eróre de țipară, prin care curentulă de cochinadă eră transformată în conchinadă, și, în loc de-a fi pusă ca termină poporani ală cuvântului sciințifică de scarlatina, a fostă separată, ca și cândă era vorba de ună altă vorbă. Din Francia scriea cea mai nouă, pene la ora cândă scrimă aceste rânduri ; este aceaa ce ne-o dă telegrama reprodusă mai susü de pe Monitorul of dale, care anunță decisiunea luată de fracțiunile conservatore, în unire cu marerialele Mac-Mahon, pentru a i se prelungi puterile. AZI fundă Ziua deschiderii Adunării de la Versailles, și ’n acestă momenta alegerea biuroului fiind o pate chiară terminată, așia în câtă s’ară putea orecum prevede după resultatulu obținută, daca propunerea de prorogarea puterilor d-lui Mac-Mahon ară avea sorți de isbândă, se asceptă înă noutatea ce trebuie să ne dea servițiulă nostru telegrafică; eră pân’ atunci, se ținemă șirulă lucruriloră, înregistrându totă ce gasimă mai importante prin:Ziarele străine. «Amă spusă în numărul de a 1abateri, că pentru cele două colegie vacante, convocate pentru 16 Noembre, fracțiunile republicane au propusă ca candidați pe generălii Saussier și Letallier-Valoré. Amă arătată în același timpă furia fusioniștilor, în contra acestora candidaturi, reproducând câteva rânduri de pe Ziarul ă la Patrie. Ece acum și profesiunea de credință a unuia din cei doui generări către alegătorii din departamentală Aube : „ Scumpi coiipatrioți, „In numele unui mare numără dintre voi, suntă invitată, de ómeni demni de încrederea vostră ca și d’a mea, a solicita onorea d’a represinta departamentală vostru, în Adunarea naționale, în locul d-lui Lignier, membru demisionanil și anul ă din cei mai stimați concetățiani. Deși forte siguru că, făr’a ajunge până la mine, ați fi putută găsi împrejurulă vostru um omă mai capabile și mai demnă, cu tóte acestea suntă detoră a mă supune rațiuniloră ce mi-s’a dată, și primescă acesta candidatură, o primescă aderândă cu lealitate și cu francheță la programa politică publicată de Zhirulu Aube, încredințată că consacrațiunea imediată și definitivă a instituțiunilor ș’a formei republicane este una mijiocü de salute pentru țară. „Fericîto și mândru d’a deveni alesulă poporațiunii nóstre, daca nu potă aduce în îndeplinirea operei comune talentele și esperiența unui omă politică, voia pune celă puțină energia și devotamentul unui soldată, care doresce cu ardere prosperitatea și mărirea Franciei.“ „Generale Saurier.“ Una altă militară superiore, contraamiralele Jaures, deputată al departamentului Tarn,a adresată prin Zi*arulă Le Progres liberal din Tulusa, către unu membru din consiliul generale, următorea epistolă în favorea menținerii și stabilirii în modă definitivă a Republicei. «Paris, 24 Octombre, 1873. «Scumpul« meu amică, „Câteva persone v’aă întrebată ce cugetă despre situțiune, și’n ce amu avea se ne tememă de proiectele restaurării monarhice, cu cari, de două luni, se turbură și se neliniștesce țera. „Până aZb mi-a fostă imposibile d’a vă respunde, căci adversarii noștril fac au atâtă de multă scomptă, încâtă lăsau se se cretă că erau șiruri de majoritate. Dera de cândă amă asistată la întrunirea centrului stângă, care s’a ținută ieri la Versailles, de cândă amă putută constata cu câtă unanimitate suntemă deciși a respinge că monarchia, care ară conduce, de sicurți, Francia în cele mai rele Zile cea văzută vr’vă dată, credă că potă a ve Zice, ș’a Zice tuturoră aceloră cari, ca și noi,voiescă întărirea Republicei: fiți asigurați! „ In contra acestui actă necalificabile, care consistă întru a mănține represintațiunea națională incompleetă, atunci când are șefia estrăinată a regula, printr’ună votă supremă, destinatele nostre, nu se va găsi în cameră uă majoritate pentru a proclama pe Henric V: „Totu-de-una ală vostru: «Contra-amirale, Jaurus. 1 JUPI, 25 OCTOMBRE 1873. LUMINEZĂ-TE ȘI TEI FI ABOHTMÎIHTB Ik Capitala suBitana 48 lei; șise luni 24 lei troi 1 vilii 12 let; uă lună 5 lei i a Slisti leretumiană 5Sîeî. jeso luni 29 le trei luni 15 leii u3. lună 6 lei. ttvai Hiia, SiAiia și Anglia, pe trimistru fr. 20 «uf.ti'iii. Qurmstiva, pe trimistru franal 1. A m adrof» LA P ABIS: la d. Darras~Ha legi aia, Eue de l’ancionne comedie 5, și 1 d-nii Órain et Miooiid, 9, me Drouot, 9. LA WIEN A: lad. B. G. Popovict.F'leiBch markt, IS. țiatulă Times, vorbindu de periculele cu cari monarhiștii înspăimântă țara, e’are se resultă din unirea partitei radicale cu centrală stângă, face următorele aprecieri juste și bine cugetate : „Estrema stângă n’are de câtă ună inamică, pe partita clericală. Există, în adeverit, că ură implacabile între biserică și democrați, și cele două partite nu se cruță una pe alta. Déjü, asupra celoralalte cestiuni, opiniunile radicalilor propriu ZW1 n’aran^re câtuși de puțină periculose în Englitera. Se face multă scomptă în continuare pentru*lucru de nimică, și Francesii, mai cu sema, invocă în totădeuna ună salvatoreală ordinii morale, pe care Tu însărcinez! a stîrpi opiniunile cari nu se placă. Răulă devine din acestă causă și mai profundă. Că parte a poporațiunii se află în preda unorü terori zadarnice, cealaltă parte se înhață de guvernă, pentru că nu dă țârei securitatea ce ascepta de la dânsula. Déc’ama fi avută în Füghitera stupiditatea d’a instala mă guvernă de luptă, într’ună ană, amă fi avută partita Republicei roșia. Din fericire pentru noi, procedămu cu totulă altăfelă și sperămă că ómenii de stază francesi voră sirși prin a ’nvența artă d’a guverna.“ Citimu în independința belgică: „Ultimele noutăți de pe Costa de Aură a Africei primite și Englitera permită a spera încă c’uă regulare pacifică se va ’ncerca cu Ashantesii și că celă puțină, daca lupta va începe, va ave ună caracteră limitată și curații defensivă. Generalele șefă, îndată ce a sosită, a stabilită forte bine lucrurile că Englitera, neavândă a resolve nici uă certă cu Ashantesii, ci numai a protege pe Fanteesi, aliații iei, intervenirea sea trebuia se se reguleze, în măsura în care s’ară fi arătată acești indigeni dispuși pentru a se apăra. Times se uneșce cu opiniunea emisă de d. Bright, care consiste în părăsirea militară a coloniei, déra voiesce în același timpă ca Englitera se’și respune mai ântâiă onórea drapelului iei. „Costa este d’uă insalubritate cunoscută, nici ună funcționară nu s’a putută aclimata acolo și presința garnisoneloră englese n’a fostă nici vădată uă condițiune indispensabile pentru practicarea comerciului cu indigenii“, motivă pentru care s-a începută espedițiunea. Din acestă plană de retragere se dă marele Ziară al Londrei și din motivele pe cari este sprijinită, motive cari se asemănă cu cele zise de fabulă, că „strugurii nu sunt copți, când nu se potă atinge“, nu se pote înțelege de câtă ună singură lucru, ună mare învățămentă pentru cuceritori, se pare că nu este departe timpulă cândă uămână de omeni armați, și cari se pretindă civilisați, se mai potă dispune asia lesne de sartea bietelor, popere, fia chiară mai înapoiate în civilisațiune. Maxima „forța primeză dreptulu“ a primită pân’acum în resbelulă dintre Englesi și Ashantesi cele mai crude desmințiri. Relativă la conflictul dintre Turcia și Austria, citimă în Ziarul Pressa de la noi urmatorele: Constantinopole, T Noembre.— înțelegerea s’a stabilită între Austria și Turcia. Porta va rechema pe Vali din Bosnia, pe Caimacamulă din Gradiska Kramil-Bey și Mutcstariful din Banjaca va fi strămutată la Bichael. Porta va amnistia pe fugitivii din Bosnia cari se dusese în Austria, promițând de a înlătura orice altă causă de neînțelegere.