Romanulu, octombrie 1873 (Anul 17)

1873-10-25

ANULU ALU SSPTE-SPIlE-PEOBLE ~ VOESCE ȘI VEI FUTE X­ri-ce cereri pen .m România, se afire* g4zSri administrațîunea fi­arislor. ANUNȚURÎ In pagina a IV, spațialu de 30 litere 40 bani In pagina a III, linia 2 lei A ae adresa LA PAMIS : la d-nîî Drain et Mi courd, 9, rue Drouot, 9. LA WIEKA î 1 a d-niî Knasenstein și Vögln Neuem­arkt, II. fi n­ k’ori și ori­ ce th­uaiteriaefruatsate vorö . ••űíí­ í­ate.­~Articlele nepublicate se vor ardo. 20 N­A N­ ESEMFLABULUI. ^ 1 | Redactionfest și Adm­inistrad­gtigst Strada A cu Ierii ci.No. 26. A) Edițiunea de sera de peși telegrafice. (Servițiul­ privată a în Monitoréiul oficiale.) T’îm­ înr 4 Noembre, 1873. — ziarele a­­nu­nță că consiliul« de miniștrii întrunită astăziî a decisă d’a se presinta în completă fără modificațiune dinaintea Camerei, d’a pune în urmă imediată cestiunea prorogării puterilor« mare și ale lui Mac-Mah­on pentru perioda de 10 ani, și apoi se se retragă lă­sând« pe mare și alele se formeze un­ nou cabinet». Delegații fracțiunilor« conservatoire din Cameră au fostă primiți astăzi, dimineță de Mac-Mahon și âă, picată de acordă cu ele asupra duratei prorogării și asupra ga­­ranțielor­ constituționale. BUCUSM, IRIS.“" Gestiunea politică carei­a i­ se dă astăzi în România cea mai mare în­semnătate, și care din acestă causă cată se fia tratată cu luare-aminte și claritate, este fără îndouială cestiunea independinței absolute a României. Este deja multă timpii de cândă tra­­tarămă acesta importantă cestiune în mai mulți articoli; cee­a ce c­ise­­ram­a atunci remâne exactă și ne­­sch­imbată astăzi ca toto-de­ una, căci discutarămă pe basa unoră principii naționale și politice, nestrămutate în ori-ce timpuri și în ori-ce locuri. Fi­­indu -nse că cestiunea ajunse a fi din nou desbătută în publică cu uă deo­sebită vioiciune, și că a trecută deja multă tim­pa de cândă o discutarămă, vomă trata-o pentru a doua oră supt nonele iei fase, și din nuneialii de ve­dere ală noului și îmbulzitului cor­tegiu cu care se presintă. Vomă spune clară și lămurită cum înțelegemă noi se se dobândescă pentru România independința absolută; vomă arăta asemene și cea-a ce se pute zări suptă specula cuvântului de idependință, și cea-a ce se va pute constata în urmă despre acestă focă de paie, în care Austro-Ungaria suflă din tóte pu­terile, sperându că flacăra ne va lua vétjulu și astă­felu ea va pute do­bândi tóte avantagjele trebuitóre în­tăririi iei economice și politice, cu prețins ă ruinării și aservirii nóstre. Pentru astăzi, ne mărginimă énse a publica mai la­ vale asupra ces­­tituii un însemnată corespondință din Viena, acesta corespondință, ve­­nindu tocmai din centrală politică un­de se dispune acum de portea nós­­tră, și unde miniștrii-călători din Bu­­curesci mergă regulată se primescă ordine, merită uă deosebită luare a­­minte, și cu aceste titluri o și reco­­mandămă atențiunii publicului. Este mai bine do­uă lună de cândă, vezânda noua atitudine a Austro-Un­gariei în Orientă, în urma învingerii Franciei și întrevederii oră cu impă­­­­rat­urii Germaniei, demonstrarăm­ă că A­stro-Ungaria nu tinde de­câtă a pune mâna pe moștenirea marelui bolnavă, de­câtă a înlocui prin lu­crați­vulă sau potectorată suzerani­tatea turcască, care nu mai repre­­sintă astăzi pentru naționalități de­câtă că garanția de neintervenire și autonomia , lipsită de ori­ce felu de amenințare din partea Tur­ciei. Demonstrară că asemene că, ca mijlocul­ de-a ajunge la acestă sfîr­­șită, Austro-Ungaria a schimbată și va mai schimba încă devotata ami­­d­ă ce arăta pre iubitei sele vecine, într’uă acrimoniă, care se va mani­festa cu ori ce ocasiune. Câte­va zile numai după ce tratarăm acesta cestiune, care este cea mai im­portantă astăzi în Orientă, conflictul­ dintre Austria și Bosnia luându pro­­porțiuni nepotrivite cu însemnătatea gestiunii, și atitudinea Austro-Unga­­rariei devenindă din cele mai violente facili cu Turcia, prevederile nóstre se confirmară cu prisasă. Prin urmare modul­ în care presintamu noi noua politică a Austro-Ungariei în Orientă era cu totul­ temeinică, și tendin­țele de a moșteni pe marele bolnavă printr’ună lucrativă protectorată a­­supra naționalitățiloră se confirmaă. Totă atunci diferămă că uă nota diplomatică a forței către puteri con­tra Austriei ară fi cu desăvârșire lip­sită de tactă politică, căci actualminte nu este absolută nici uă putere care se’i póta lua partea și sé’i dea câștigă de causă, adauserămu că Turcia nu s’ară espune de­câtă la­uă umilitóre retractare. Cea­a ce zise rămfl și în a­­cestă privință ,se confirmă în urmă pe deplină: Turcia dete­notă, tote puterile râmaseră nepăsătore, Austro-Ungaria se folosi de ocasiune spre a umili pe câtă putu mai multă pe scumpa cea amică de uă­dini oră, și acum vedemă că nefericitulă bolnavă nu numai că satisface tote pretențiunile Austro-Un­­gariei, derű­âncă nu ’și cruță nici mă­car­ă formele și declară că „este gata la ori­ce actă de satisfacere.“ Acesta este și maximulă pretențiuniloru Aus­triei, care nici putea se declare resbelu Turciei, căci s’ară fi încăierată unu resbelu generale, nici putea s’o facă tributară altă­ felă, de­câtă prin tra­tatele vamale ce are deja cu densa. Destulă este că lipsa de tactă a Tur­ciei pe d’uă parte, și situațiunea pu­­terilor, pe de alta, înlesniră Austriei uă întreită isbândă , s, a umili pe Tur­cia, N­, a’și consacra uneltirile din Bos­nia, ce nu tindă la nimică mai puțină de­câtă la anesiune, precum o spuseră destulă de lămurită unele foi un­guresc!, amintindă că Bosnia a fostă tributară Ungariei; Ni­, în fine, a se presintă ca protectare a naționalităților c­reștine din Turcia, căci, între condiți­­unile impuse de Austria, este și am­­nistiarea refugiu­lor. Bosniaci. Cândă examină cine-va cu luare-a­minte că ușele acestui conflictă din Bosnia, nu’i mai rămâne cea mai mică îndouială, că elă a fostă u­­neltită, și m încă grosolană uneltită de diplomația austro-ungurescă, spre a retrage avantagiele ce dobândesce as­­tăzi. In acestă afacere, agiații austro­­unguresci au căutată în adeverii cer­tă cu luminarea, și cu tóte că n’aă reușită a dobândi cea mai mică drep­tate asupra autorităților­ turcesci, to­tuși Turcia mistui umilirea de a satis­face tóte nedreptele pretențiuni ale consulilor­ și vice-consulilor­ austriac! Vomă reveni asupra acestor caracte­ristice afaceri cândă vomă discuta mai pe largă cestiunea independinței ab­solute, și cândă vomă cerceta unel­tirile Austro-Ungariei in acestă ma­noperă diplomatică. Pentru astăzi spațiulu silindu-ne a ne opri aci, vomă termina semnalândă­uă no­uă isbândă a politicei austro-ger­­mane, în căderea ministeriului Ristics din Serbia. Unda germano-austriacă înaintază dură cu succes, și, după sistema pru­siana, ea ’și crează spioni și ajutare chiară în sînulu nostru : decă nu vom băga li ne de scimă, ne vomă pomeni într’un zi cu cetatea capitulată, și ori­ce recriminări voră fi atunci za­darnice. Reproducem­ seriile următore după edițiunea de dimineță a rola­­riului nostru din numerulü trecutu : Paris, 20 Octombre. — Se confirmă existența unei a treia scrisori a Papei către Impl­ratul­ Wilhelm. Journal de Florence zice că gene­­rare­a jesuiților­ va rămânea la Roma și va locui la colegială belgiană. Paris, 30 Octombre. — Debats zice că are încredere în stabilitatea și res­tabilirea definitivă a libertăților­ de la 1789; forța lucrurilor­ va protege legile și drepturile nóstre. Paris, 31 Octombre. — Toți mem­brii Adunării naționale simtă în acestă momenta la Paris și la Versailles, a­­fără de vre 20, printre cari numai optă suntă peste fruntarii, dejii se vor­ întorce la 2 Noem­bre. Adunarea va fi completă în Ziua­ de 5 Noembre. Nu voră , lipsi de câtă 10 bolnavi și deputații ale cărora funcțiuni diplo­matice i-ară reține în străinătate. Se crede că sunt­ prestați dela 702— 703 deputați. Madrid, 29 Octombre. —Seomo­­tulU respăn­Uină acJT drupa, atjtiituri des­pre că luptă navale cu insurginții Car­­tagenei nu s’a confirmată. Deobaza, luiulă din capii Cartagenei, a fostă arestată de insurginți. In inventariarea averii lui Moya, lină capă de insurginți ucisă în ziua de 11, s’a descoperită 25,000 franci în argintă, provenindă din fabrica de la Figueroa, efecte luate din arsenală și alte obiecte aparținândă particula­­rilor­. Numerilü naufrînșiloră vasului Fer­­nando-catolico se urcă la 66 persone. Desbinările crescă între elementele civile și militare; se crede că ună conflictă între dânșii este aprape de a isbucni. Diarulu Correspondencia negă sco­­motele relative la eșirea din cabinetă a d-lui Pedregal ministrulă de finance; alte ziare insiste că densulă se va înlocui cu d. Calzada, financiară din Sevila. Mareșialele Serano a sosită aici. Padang (pe costa insulei Sumatra) — 28 Octombre. — Circulă scomptulu că Atchinesii, cari suntă în resbelă că Olandesii, aă dată focă plantațiuniloră soră de piperă. Erata. In primulă­ Bucuresci de ieri, colóna I, s’a comisă uă eróre de ți­pară, prin care curentulă de cochinadă eră transformată în conchinadă, și, în loc­ de-a fi pusă ca termină popo­rani ală cuvântului sciințifică de scarlatina, a fostă separată, ca și cândă era vorba de ună altă vorbă. Din Francia scriea cea mai nouă, pene la ora cândă scrimă aceste rân­duri ; este acea­a ce ne-o dă telegra­ma reprodusă mai susü de pe Monito­­rul­ of dale, care anunță decisiunea luată de fracțiunile conservatore, în unire cu marerialele Mac-Mahon, pen­tru a i­ se prelungi puterile. AZI fundă Ziua deschiderii Adunării de la Versailles, și ’n acestă momenta alegerea biuroului fiind o pate chiară terminată, așia în câtă s’ară putea ore­cum prevede după resultatulu ob­ținută, daca propunerea de proroga­rea puterilor­ d-lui Mac-Mahon ară avea sorți de isbândă, se asceptă înă noutatea ce trebuie să ne dea servi­­țiulă nostru telegrafică; eră pân’ a­­tunci, se ținem­ă șirulă lucruriloră, în­­registrându totă ce gasim­ă mai im­portante prin:Ziarele străine. «Amă spusă în numărul­ de a­ 1­ab­a­­teri, că pentru cele două colegie va­­­cante, convocate pentru 1­6 Noembre, fracțiunile republicane au propusă ca candidați pe generălii Saussier și Le­­tallier-Valoré. A­mă arătată în același timpă furia fusioniștilor, în contra acestora candidaturi, reproducând­ câte­va rânduri de pe Ziarul ă la Patrie. Ece acum și profesiunea de credință a unuia din cei doui generări către alegătorii din departamentală Aube : „ Scum­pi coii­patrioți, „In numele unui mare numără din­tre voi, suntă invitată, de ómeni demni de încrederea vostră ca și d’a mea, a solicita onorea d’a represinta departamentală vostru, în Adunarea naționale, în locul­ d-lui Lignier, mem­bru demisionanil și anul ă din cei mai stimați concetățiani. De­și forte siguru că, făr’a ajunge până la mine, ați fi putută găsi împrejurulă vostru um­ omă mai capabile și mai demnă, cu tóte acestea suntă detoră a mă supune rațiuniloră ce mi-s’a dată, și primescă acesta candidatură, o primescă ade­­rândă cu lealitate și cu francheță la programa politică publicată de Zhi­­rulu Aube, încredințată că consacra­­țiunea imediată și definitivă a institu­­țiunilor­ ș’a formei republicane este una mij­iocü de salute pentru țară. „Fericîto și mândru d’a deveni ale­­sulă poporațiunii nóstre, daca nu potă aduce în îndeplinirea operei comune talentele și esperiența unui omă po­litică, voia pune celă puțină energia și devotamentul­ unui soldată, care doresce cu ardere prosperitatea și mă­rirea Franciei.“ „Generale Saurier.“ Una altă militară superiore, contra­­amiralele Jaures, deputată al­ depar­tamentului Tarn,­a adresată prin Zi*­arulă Le Progres liberal din Tulusa, către unu membru din consiliul­ ge­nerale, următorea epistolă în favorea menținerii și stabilirii în modă defi­nitivă a Republicei. «Paris, 24 Octombre, 1873. «Scumpul« meu amică, „Câte­va persone v’aă întrebată ce cugetă despre situțiune, și’n ce amu avea se ne tememă de proiectele res­taurării monarh­­ice, cu cari, de două luni, se turbură și se neliniștesce țera. „Până aZb mi-a fostă imposibile d’a vă respunde, căci adversarii noștril fac au atâtă de multă scomptă, în­câtă lăsau se se cretă că erau șiruri de majoritate. Dera de cândă amă a­­sistată la întrunirea centrului stângă, care s’a ținută ieri la Versailles, de cândă amă putută constata cu câtă u­­nanimitate suntemă deciși a respinge că monarchia, care ară conduce, de sicurți, Francia în cele mai rele Zile ce­a văzută vr’vă­ dată, credă că potă a ve Zice, ș’a Zice tuturoră aceloră cari, ca și noi,voiescă întărirea Repu­blicei: fiți asigurați! „ In contra acestui actă necalificabi­­le, care consistă întru a mănține re­­presintațiunea națională incompleetă, atunci când­ are șe­fia estrăinată a re­gula, printr’ună votă supremă, desti­natele nostre, nu se va găsi în cameră uă majoritate pentru a proclama pe Henric V: „Totu-de-una ală vostru: «Contra-amirale, Jaurus. 1 JUPI, 25 OCTOMBRE 1873. LUMINEZĂ-TE ȘI TEI FI ABO­HTMÎIHTB Ik Capitala s­uBitana 48 lei; șise luni 24 lei tro­i 1 vilii 12 let; uă lună 5 lei i a Slisti­ leretum­i­ană 5Sîeî. jeso luni 29 le trei luni 15 le­ii u3. lună 6 lei. ttvai Hiia, SiAiia și Anglia, pe trimistru fr. 20 «uf.ti'iii. Qurmstiva, pe trim­istru franal 1. A m adrof» LA P ABIS: la d. Darras~Ha legi aia, Eue de l’ancionne comedie 5, și 1 d-nii Órain et Miooiid, 9, me Drouot, 9. LA WIEN A: lad. B. G. Popovict.F'leiBch markt, IS. ț­iatulă Times, vorbindu de pericu­­lele cu cari monarh­iștii înspăimântă țara, e’are se result­ă din unirea par­titei radicale cu centrală stângă, face următorele aprecieri juste și bine cu­getate : „Estrema stângă n’are de câtă ună inamică, pe partita clericală. Există, în adeverit, că ură implacabile între biserică și democrați, și cele două par­tite nu se cruță una pe alta. Déjü, a­­supra celora­l­alte cestiuni, opiniunile radicalilor­ propriu ZW1 n’ara­n^re câtuși de puțină periculose în Engli­­tera. Se face multă scomptă în conti­­nuare pentru*lucru de nimică, și Fran­­cesii, mai cu sema, invocă în totă­de­­una ună salvatore­ală ordinii morale, pe care Tu însărcinez­! a stîrpi opi­niunile cari nu se placă. Răulă devine din acestă causă și mai profundă. Că parte a poporațiunii se află în preda unorü terori zadarnice, cea­l­altă parte se înhață de guvernă, pentru că nu dă țârei securitatea ce asc­epta de la dân­­sula. Déc’ama fi avută în Füghitera stupiditatea d’a instala m­ă guvernă de luptă, într’ună ană, amă fi avută partita Republicei roșia. Din fericire pentru noi, procedămu cu totulă altă­­felă și speră­mă că ómenii de stază francesi voră si­rși prin a ’nvența artă d’a guverna.“ Ci­timu în independința belgică: „Ultimele noutăți de pe Costa de Aură a Africei primite și Englitera permită a spera încă c’uă regulare pacifică se va ’ncerca cu Ashantesii și că celă puțină, daca lupta va începe, va ave ună caracteră limitată și cu­rații defensivă. Generalele șefă, îndată ce a sosită, a stabilită forte bine lu­crurile că Englitera, neavândă a re­solve nici uă certă cu Ashantesii, ci numai a protege pe Fanteesi, aliații iei, intervenirea sea trebuia se se re­guleze, în măsura în care s’ară fi arătată acești indigeni dispuși pentru a se apăra. Times se uneșce cu opi­­niunea emisă de d. Bright, care consis­te în părăsirea militară a coloniei, déra voiesce în același timpă ca En­glitera se’și respune mai ântâiă onórea drapelului iei. „Costa este d’uă insalubritate cu­­­noscută, nici ună funcționară nu s’a putută aclimata acolo și presința gar­­nisoneloră englese n’a fostă nici vă­­dată uă condițiune indispensabile pen­tru practicarea comerciului cu indi­genii“, motivă pentru care s-a începută espedițiunea. Din acestă plană de retragere se dă marele Ziară al­ Londrei și din moti­vele pe cari este sprijinită, motive cari se asemănă cu cele zise de fabulă, că „strugurii nu sunt­ copți, când­ nu se potă atinge“, nu se pote înțelege de câtă ună singură lucru, ună mare învățămentă pentru cuceritori, se pare că nu este departe timpulă cândă uă­mână de omeni armați, și cari se pre­tindă civilisați, se mai potă dispune asia lesne de sartea bietelor, popere, fia chiară mai înapoiate în­ civilisațiune. Maxima „forța primeză dreptulu“ a primită pân’acum în resbelulă din­tre Englesi și Ashantesi cele mai cru­de desmințiri. Relativă la conflictul­ dintre Tur­cia și Austria, citimă în Ziarul­ Pres­­sa de la noi urmatorele: Constantinopole, T Noembre.— înțe­legerea s’a stabilită între Austria și Turcia. Porta va rechema pe Vali din Bosnia, pe Caimacamulă din Gradiska Kramil-Bey și Mutcstariful din Ban­­jaca va fi strămutată la Bichael. Por­ta va amnistia pe fugitivii din Bosnia cari se dusese în Austria, promițând­ de a înlătura ori­ce altă causă de neîn­țelegere.

Next