Romanulu, martie 1874 (Anul 18)

1874-03-26

27 S­I CATE­VA CUVINTE totu despre procesul îl complotiștilor îi. In darea de semn despre procesul ă acusațiloră pentru complotă, publi­cată ’n Românul de Duminecă, din scă­parea de vedere a personei ce ne-a infor­mată, s’a uitată a se trece în numă­­rul­ apărătorilor­ și d-nii I. Ath­ana­­siade și C. Chirițescu. Indeplinind­ acesta lacună din­­ lisa dare de semă, ne vine în minte sposi­­țiunea creată acusaților, de către o­­norabila curte, și ună simțimentă de justițiă ne obligă se ’ntrebămă pe cei în dreptă: Adunatu-s’a camera de panere supt acusațiune spre a statua asupra ce­rerii de liberare provisorră pe garan­­țiă, făcută de acuzați ? Atâtă d. președinte ală curții cu jurați, care ex-oficia a rădicată cesti­­unea că curtea nu este regulată sesi­­sată de procesă ca să­ lă potă judeca, câtă și colegii săi, cari au discutată și admisă împreună acesta escepțiune, câte trei suntă detori mai ântâiă și mai multă de­câtă ori­cine, atâtă din punctul­ de vedere ală ecității, câtă și din acela ală legalității, se stăruie a se aduna ’ndată camera de punere supt acusațiune ș’a se pronunța asu­pra cererii de liberare pe garanțiă. Suntă detori se facă acesta, căci nu este nici ecitabile nici legale, ca acu­­zații în cestiune, după ce­ au stată a­­própe 5 luni în arestă preventivă, se mai stea și de a­ fi ’nainte cine scie încă câtă timpă, numai din causă că d. președinte a avută în acesta sesiune a jurațiloră două baland­e, cu cari a dis­tribuită justiția în două cestiuni i­­dentice, ROMANULU 27 MARTIU 1874 titlu, déra ceremă se nu se priveze nă­păstuiții de cee­a ce li s’a dată lipsă. Vorbimă și noi totă în numele o­­menirii suferinde, precum vorbia și d. ministru de justițiă în camere, cândă cerea votarea noului codice penale. Prin urmare : Fiat justiția. In reichstag, din contra, aceia dintre d-vostră, pe cari alegétorii nu i-au trimis și aici de­câtă ca se sprijine po­litica imperiului germanii ș’a me se­cunda ’n lupta în contra inamiciloră noștri­ comuni, socotescu că se potii dispensa d’acestă datoria, ori de câte ori i-arü pune în contradicțiu­ne a­­parinte cu unu cuvântă sau al tulii care le va fi scăpată aiurea, într’una alte tirapii și cu totul­ în alte ’mprejurări. „Nu mĕ potü învoi în nici uă con­­dițiune c’uă asemenea situațiune. Nu voiu se’mî sacrificii reputațiunea eu­­ropenă, îndată ce sănătatea­­ mi va permite se ț­ă condeiului, îmi voi fi cere demisiunea. Pate că se va găsi unu aitn omü care va sei se ’și asi­ure ’n acestui parlamentă uă majoritate pe care se se potă sprijini. „Și ’n altă parte, de exemplu’n con­siliul­ federale, amu se ’nvingu nume­rose dificultăți. Acolo mi se răspunde, făcându-se alusiune la atitudinea u­­noru liberali și progresiști din parla­mentă, mi se răspunde cu unu aeri de batjocorire: „écé-vé omenii pe sălii ve întemeiați sprijinulu“. Acestă d­are de lucruri e vătemătore în celă mai mare grabă intereselor­ vitale ale imperiu­lui: trebuie se i-se puie capătă câtă se póte mai curende. Pentru acesta nu suntă de câtă doue mijloce:­scă retragerea mea, sau disolverea parla­mentului“. Principele a autorizată pe între vor­­bitorii săi, după a loră cerere, se 'mpăr­­tășescă colegiloru soră aceste obser­­vațiuni. Le reproduceam astă-feră cum se­amă aurită repetându-se ’n came­rele parlamentului, daca nu testuale, celă puțină efacte în cee­ a ce pri­­vesce sensul­. Negreșită, se vede bine că aceste cuvinte suntă ale unui bol­navă închisă în camera s­a. Câtă des­pre noi — continue Gazetta de Spener— sperămă că cancelarială va ’nțelege că este indispensabile și că vede parla­­mentulu­pre ’n negru, cea­ a ce nu sară fi ’ntemplată deca­napolarea legii militare sa uă comisiune n'ară fi cau­­sată întâm­jiări regretabile. D’altmin­­terea cancelarială a emise, asupra le­gii militare s’asupra legii de presă, nesce consid­erațiuni pe care nu cre­demă că trebuie se le reproduceam“. T’ Suntă datori se ’și uștureze consci­­ințele în săptămâna patimeloră de greutatea unui asemenea păcată, prin care nu numai c’aă sustrasă pe nesce acusați de la judecătorii loră aleși de forte, de mű­âncă le-aă adăugată în a­­calași timpă noul zăvore la ușiele temniței, pe cari jurații pate că le­­ară fi deschisă în facia jurământului ce depuseseră că voră judeca și oțărî „în cugetă curată și după intimă con­vingere, cu nepărtinirea și cu tăria de ómeni onești și liberi“. Se nu creda dumnelorü că este des­tulă a se spăla pe mâni ca Pliată cândv­a trimisă pe Christ în judecată lui N­orodu. Acuzații de a­ fi potă se fiă și dânșii osândiți la spânzurătóre. Déri apoi?... Scriptura z­ice că după morte este ș’uă înviare, și atunci... atunci în­viații judecați și osândiți, de voră fi fostă drepți, devină adesea judecători și osânditori asupra celora ce i-aă judecată și osândită pe nedreptă. In procesul­ Smederi și cei­l­alți, pe lîngă că s’a ’mpărțită dreptatea c’uă altă baland­ă de câtă cu acea­a cu care se distribuise cu câte­va­­ zile mai înainte în altă procesă identică, apoi s’a mai dată și cu degetulă. Ne explicămă: ț­ilele trecute, în procesul­ de de­­lictă de presă ală lui Pistrénu, ono­rabila carte, presidată de d. Andreiă Ionescu, s’a socotită regulată sesisată și s’a judecată, de­și nu trecuse prin camera de punere supt acusațiune. Sâmbătă, în procesul­ de delictă politică ală lui Smederi și cei­l­alțî, aceași onorabilă curte, presidată de același domnű președinte, s’a crezută neregulată sesisată și nu s’a judecată, pentru motivulă că n’a trecută și prin camera de punere supt acusațiune. In primulu procesă, acusatula fundă liberă, curtea,— deca avea uă singură baland­ă cu care distribuie justiția,— putea se rădice atunci, cum a rădicată Sâmbătă, nu una, ci uă milă de escep­­țiuni împedicătore înfățișrării proce­sului. Curtea putea se $ică ca motivă : voiescu se me lumineză mai bine, și acusatulu n’avea cuventulă se se plângă dejacésta, într’una modă absolută, căci era liberă, și ’n libertate avea mijl­­teee se contribuie c­iară dênsulu la luminarea justiției în favorea sea. In secundală procesă, acuzații fiindu întemnițați, curtea, — daca n’avea două măsuri cu cari împarte drepta­tea, — nu putea se invoce, precum n’a invocată nici în procesulă Pistrenu, escepțiunea de sesisare neregulată, pricinuitóre de amânarea procesului. Curtea trebuia se iea ca argumentă: nu potă se calcă aeji jurisprudința de ieri, și acusații, osândiți chiară, n’ară fi putută, atunci se­­ Jică, de câtă că suntă nedreptățiți, póte din erere sau din alte cause nevoluntare. A<fi, din contra, ei ară pute se (fică că suntă nu numai nedreptățiți, dére și persecu­tați cu intențiune, căci, fiindă opriți d’a se judeca din causa judecătorilor­, și fiindă totă deținuți în temniță, tóte aceste oscilațiuni ale baland­ei justiției, botezate în limba juridică cu termine tehhnice, în limba populară trecă de strâmbătăți, și tóté vină sau se esplică numai în greutatea acusa­ților­. Intre delictele imputate du Pistrenu și ’ntre acelea imputate lui Smederi și cei­l­alți, era identitate. Intre libertatea primului acusat, achitată și ’ntre întemnițarea celora din urmă acusați, nejudecați încă, era și este uă mare deosebire. E că de ce am a­­ Jisă că pe lîngă dis­tribuirea justiției cu două baland­e, s’a mai dată și cu degetulă. Nu ceremă acum se se taie dege­ SITUAȚIUNEA ADMINISTRATIVA SI FINANCIARA a comuuei BUCURESCÎ. — Urmare 1) — LI. Despre perceperea impositelorîi comunale. Perceperea venituriloru comunei Bucurescu se face seu cu modă de întreprindere prin licitațiune, sau prin agin­ți speciali. I. Perceperea prin întreprindere. Veniturile cari se percepu cu medii de în­treprindere suntti acele designate în genere sunt denumire de accise. Ele sunt și a­n­ume arătate în buget­ulu­ co­munei «anexa 2. Partea venituri­loru­». Totă cu modă de întreprindere se per­cepi­ și tasele asupra marcatului măsureloru și greutățiloru, cântarului, banüeloru de la oboru, cotituru bujieloru, cârtitorii de joeu. Darea în întreprindere a acceselor, pe trei ani începători de la 1 Ianuarie­ 1873. Se decide de către consiliul­ comunale da­rea în întreprindere prin licitațiune și se faci­ pentru acesta publicațiune la 19 iulie 1872, fără ea se a se precisa definitivă, nici tasele ce suntu­ a se percepe, nici condițiu­­nile perceperii, nici chiar a­fișarea rat­ei co­munei. Tocmai la 26 August­ se elaboreză con­­dițiunile. La 7 Septembre se procede, în u­­nire cu comitatul­ permaninte de sforă, la determinarea ratei comunei, și la 18 Sep­tembre se decide a se face ună regula­­mentă. Licitațiunea se amână pentru 24 Octom­­­bre 1872. Regulamentul­ pentru licitațiune se a­­doptă la 7 Octombre de consiliul­ comunale, urmând­ a se supune aprobării d-lui mi­nistru de interne. Licitațiunea se amână din nou pentru 15 Noembre. Rafia comunei se determină de comisiu­­nea numită ad-hoc și consiliul­ comunale aprobă acestă lucrare la 10 Noembre. La 11 Noembre ministerial­ de interne comunică primăriei mai multe observațiuni la con­dițiunile și regulamentulu elaborată de consiliulu comunale, cerândă a i­ se da câtă mai în grabă precise deslușiri, spre a pute­a visa în­ cunoscință de tote împreju­rările. Licitațiunea seamănă pentru 30 Noembre. La 14 Noembre, consiliul­ comunale de­­libereză asupra observațiunilor­ făcute de d. ministru de interne. Aceste deliberațiuni se comunică d-lui ministru de interne dim­preună cu procesură-verbale închiriată de comisiunea ad-hoc pentru determinarea ra­dei comunei Bucurescu. La 20 Noembre, șeful­ dmvisiunii admi­nistrative din cancelaria comunei prezintă ore­cari observațiuni și explicațiuni făcute de comisiunea însărcinată cu cercetarea lis­tei artid­eloru supuse la accise; totă în acea­și consiliu să admite aceste explicațiuni și decide a se trece în regulamentul ă pentru perceperea acciselor­ și a se comunica d-lui ministru de interne. La 27 Noembre, ministeriulă înapoiesce primăriei condițiunile și regulamentulu vin­­derii acceselor­, «spre a se scote și a se in­tercala în ele tote modificările făcute de consiliulu comunale mai în urmă». Acestă regulamentă elaborată din noă și definitivă, se comunică d-lu­ ministru de interne la 29 Noembre, și fără a se accepta aprobarea acestora, licitațiunea pentru în­treprinderea venitului acciseloră se ține la 30 Noembre, remânendă asupra d-lui Toma Dimitriu cu pieță de 1.551.000 lei. . La 8 Decembre, ministerial­ de interne întrebă pe primăria daca lucrarea pentru determinarea radei comunei este făcută cu deplinirea art. 3, 4, 5 și 6 din legea comu­nale, de vreme ce prin regulamentulu co­municată ministeriului se vede că rada pene unde eomuua are a percepe tasele s’a mo­dificată. La acestă întrebare, primăria respunde la 1) A vede numSrulu trecut.u. 9 Decembre (No. 23,164) «că nici ea nu cunosce déca s’au îndeplinită articulele ci­tate din legea comunale în privința delimi­tării nouei radei a comunei,» dară că ’n co­misiunea care a făcută acésta lucrare «lu­­ândă parte și unulă din membrii comitatu­lui permaninte de Ilfovu, negreșită că d-lui a trebuită se dea cuvenita înțelegere cu pri­marii comuneloru rurale învecinate cu co­muna Bucuresci.» Totă în­­ ziua de 9 Decembre se invită la primăria d. adjudecătoru ală acciseloră «ca se dea înscrisă déca, pene se va face formele cerute pentru regularea nouei rade, se mulțămesce fără nici uă pretențiune pe actuala rada în ființă». D. T. Dimitriu declară prin înscrisă din acea cli­că: «deca se va adjudeca definitivii asupra sea­disele venituri cu prețurile ce­a oferită, primesce a esercita dreptul­ seu de întreprenoru în marginile radei în ființă a comunei Bucuresci.» Și totă în acea decla­­rațiune, mai josă cuse supt data din 11 Decembre, dice că: «asemenea primesce ac­­cisele chiară cu ori-ce alte modificări ară ave locu din partea d-lui ministru, relative la modul­ de administrațiune a acestora ac­cise afară de taxe, fără ulcî uă pretențiune.» Prin procesulă-verbale din 11 Decembre consiliulu comunale aprobă licitațiunea ți­nută la 30 Noembre asupra d-lui Toma Di­mitriu și Lazără Sima. La 14 Decembre d. deputată N. Ionidi produce în Adunare interpelațiunea sea în privința maximului taxeloru comunale în genere și ’n privința licitațiunii ținuta la primăria de Bucuresci la 30 Noembre anul­ 1872. La 15 Decembre se primesce în primă­riă (No. 29,426) uă adresă suptsemnată : Lazăru Simo și Toma Dimitriu, prin care declară «că este gata a percepe de la tote vinațurile și lichiorurile străine numai ju­mătate din tarifa prevăzută în condițiune, asemenea de la romă, în locu de 56 bani, numai 45 de bani.» Pe acestă adresă se vede însemnată reso­­luțiunea : «conformă decisiunilor­ luate de consiliulu comunale în ședința de astăzî, 15 Decembre, se va supune și d-lui ministru de interne să copiă de pe acestă declarațiune pe lîngă adresa ce se va face chiaru asta dî în privința taxei asupra vinuriloru, după interpelarea făcută camerei.» La 16 Decembre se comunică ministeriu­­lui că consiliul­ comunale a confirmată li­­citațiunea ținută la 20 Noembre și se so­licită și aprobarea. La 18 Decembre (No. 18,570), d. ministru de interne face cunoscuții primăriei că : «a­­vendu primită declarațiunea înscrisă de la d. N. G. Tetorian, prin care pentru acestă întreprisă oferă suma de 1.600,000 lei și cere a se face o­ nouă licitațiune, și că, a­­ven­du în vedere că primăria supune resul­tatul­ licitațiunii de la 30 Noembre toc­mai la 16 Decembre sera, astă­fel și că în casă d’a se avisa la o­ nouă deschidere de licitațiune, ară și a se cade în sistemulu căutării în regia a acestui venită. Apoi, în fac­a acestoru împrejurări, ministerial­ este pusă în desăvârșită neputință d’a aproba, seă nu, resultatul­ lucrării primăriei și a consiliului comunale, pene ce mai ântâiă nu se va supune unu tablou exactă, prin care se se arate a­nume felulă obiecteloră și taxele ce actualminte se percepă de la ele, ce a­nume sporuri li s’a făcută pe vii­torii, și ’n virtutea căreia a­nume legi co­muna percepe acele taxe?» D. N. G. Tetoriană, prin adresa­rea din 19 Desembre, respunsendă la întrebarea ce i­ s’a făcută de primărie declară că retrage propunerea ce a fostă făcut’o d-lui ministru de interne, votendu că nu s’a luată că de­­cisiunea definitivă. La 20 Decembre primăria, în urmarea vo­tului consiliului comunale, respunde d-lui ministru de interne și stăruie a cere d’a se aproba câtă de curendă licitațiunea de la 30 Noembre, declinându ori­ ce respundere pen­tru pagubele ce s’ară causa comunei prin a­­cestă întârziare. Interpelațiunea d-lui N. Ionidi «deca d. ministru de interne cunosce saă nu că in­teresele casei comunei Bucurescu suntă­reă administrate și că se răsipescu banii co­munei.» se discută în Adunarea deputațiloră la 20 Decembre. La 21 Decembre, d. primare cere de la ministeriă a se soma d. Iónidi se aréte abu­­ surile despre cart­a vorbită­ în cameră. In dosaru se găsescă mai multe repetiri a a­­cestei cereri. La 24 Decembre (Nr. 18,988), d. minis­tru de interne înapoieză primăriei atâtă re­gulamentulă câtă și condițiunile pentru vinderea acceseloră comunei, aceste lucrări neputându fi aprobate, «căci sunt­ redactate și comentate cu totală altă­ felă de cum se preciseră în legile cu cari tasele sunt­ în­cuviințate.» și totă în acea­ a­­ zi (Nr. 18,989), ministerial­ declară că nu pute aproba li­­citațiunea ținută la 30 Noembre, invitân­­du-se primăria a forma alte condițiuni, și în privința vinuriloră a se mărgini comuna, conformă demisiunii consiliului ministrilor­, numai la masimulă taseleră din legea vo­tată la 1871, se publice o­ nouă licitați­une, și se dea arginte disposițiunî ca de la espirarea contractului lucrătoru, accisele se se caute în regiă». Asupra acestei adrese este notată , supt semnătura d-lui B. Vlădoianu, următorele : «S’a pusă în vederea consiliului acestă a­­dresă, precum și acea cu Nr. 18.988 în șe­dința sea de la 26 Decembre 1872, și consi­liulu­i chibzuită ca modificarea condițiu­­niloră întreprinderii se se facă în privința taselor­, conformă legii pentru mașimulă ta­­seloru comunali întru­câtă privesce obiec­tele cuprinse în acea lege, bine­înțelegen­­du-se că, în virtutea art. 84 din menționata lege, tasele în ființă asupra obiecteloru ce nu figurază în a jisa lege, suntu mănținute. «Totă-vă-dată consiliulă a decisă ca noua licitațiune pentru darea acestei întreprin­deri se se facă de urgință. «Regularea cestiunii regiei s’a amânată pentru ședința viitóre. «In ședința de la 28 Decembre, consiliul­ a­fișată­­ Ziua de licitațiune la 15 Ianuarie 1873. «Pentru luna Ianuarie, consiliulu a adju­decată perceperea acciselor­ asupra d-lui G. Niculescu cu preță de 110.000 lei, după condițiunile și taxele cari au servită la li­citațiunea din urmă ținută pentru accise.» Adjudecarea, de care se vorbesce în în­­chiăiarea de mai susă, este făcută fără nicî uă publicațiune, ei numai după nesce oferte ce s’au prezintată primăriei în­­ ziua de 26 Decembre, după care s’a ținută un­ felu de concurență între ofertanți în­­ ziua de 28 Decembre. La 29 Decembre s’a comunicată minis­teriului regularea consiliului comunale, ce­­rându-se aprobarea adjudecațiunii asupra d-lui Niculescu. Ministeriul­ o aprobă și decide a se că­uta veniturile în regim. Consiliul­ comunale admite pentru lici­tațiunea de 15 Ianuariă taxele din legea ma­­șimului, și condițiunile întreprinderii, după acele ce aă servită pene la finele anului 1872. La 18 Ianuarie, primăria comunică d-lui ministru de interne resultatul­ licitațiunii ținute la 15 Ianuarie 1873, pentru termi­­nalu de două ani și 11 luni, începători de la 1 Februarie 1873. Prețulu resultatu este 1,808,000 lei, a­­dică cu 257,000 lei mai multă de­câtă celă resultată la licitațiunea precedinte, și apoi, adauge d. primară a­­ jie : «Acestă preță este oferită pentru nesce­tase, din cari cele mai multe sunt mai scăzute de­câtă au fostă anii trecuți.» D. primare se felicită de acestă resultată și cere aprobarea d-lui ministru de interne, fe La 25 Ianuarie (No. 1,396), ministerial­ de interne aprobă condițiunile pentru ven­irea acceselor­ comunei, cu óre­cari modi­ficări pe cari le comunică primăriei. Pe acesta adresă se vede nota semnată de d. primară în cuprindere : «Consiliulă, în «ședința de 26 Ianuarie, a admisă modifi­­­cări la acele articule din condițiune cu «mulțămirea ș’a accesarilor».» Prin adresa­rea din 25 Februarie No. 1,402, d. ministru de interne face cunoscută primăriei că aprobă licitațiunea din 15 ia­­nuariu asupra d-loră Crețianu, Balanoglu și Rosenthal, dorü că : «procedura ținută de consiliulu comunale în privința modificării acceselor­,— înființarea­ unora din nou, ne­­publicarea loră ș’a ținerea licitațiunii pentru ele, fără d’a avea mai ântâiă uă prealabile autorizațiune a ministeriului— supunând-o consiliului de miniștrii, acesta, în ședința ținută la 22 Ianuarie, a închiriată jurnalul­ No. 1, de pe care comunică copii.» Acestă jurnală conchide după cum ur­­meză: «Pentru aceste considerante, și supt­ne­­«serva de a se face observări consiliului «comunale ca în viitor», mai ]nainte de a «pune chiară taxele în licitațiune, se ceră «prealabile autorisațiune ministrului de in­­­terne, consiliul­ miniștriloră este de opi­­­niune a se întări venijerea acceseloră». La 7 Februarie, consiliul­ comunale, în acordă cu opiniunea emisă de advocatură co­munei, decide ca contractele pentru venitu­rile comunale se fiă scutite de plata taxei timbrului și înregistrării,

Next