Romanulu, iulie 1874 (Anul 18)
1874-07-15
ANULU ALU OPTOSPREZECELE VOIESCE ȘI VEI PUTE Orî-ce cereri ,pentru România, se adresezi la administrațiunea Jiuriului. ANUNȚURI. In paga IV, spațiul si 30 litere petit 40 bani. In pagina III, linia petit 6 leî. se adresa LA PARIS : la d. Drain 9 rue Drouot. LA VIENA: la d-nii Haasenstein ii Vogler Wallasehgasse 10. Scrisori și orî-ce trimiteri nefrancate vor fi fi folnsate.—Articlele nepublicate se vor arde. 20 BANI EXEMPLARULU i * i ■ . Redacțiunea și Administrațiunea Strada IMmnel No.4 .v,ZIM**.iimumpawwi^ • ,„nimmn ~if--------- -------------,i,trmmni, i,ttrrr Edițiunea de sera VII, MARȚI 15, 16 IULIU 1874 LUMINEZATE ȘI TEI FI ABONAMENTE In Capitale: mn flană 48 lei; șase luni 24 lei; trei luni 12 lei; uă ,ună, 5 lei. In Districte: un anfi 58 lei; șase luni 29 lei; trei luni 15 lei; uă, lună 6 lei. Francia, Italia și Anglia, pe trimiatru fr. 20. Austria și Germania, pe trimestru franci 18. A se adresa LA PARIS: la d. Darras-Halgrain, Rue de l’ancienne comedie 5, și la d. Órain 9, rue Drouot. LA VIES A la d. B. G. Popoviel, Fleich* markt, 15. BBcriM, g CITT0R1! , Ama arătată adesea orî, în colanele acestuiaiară, misera stare și sdrobitórele suferințe în care trăiesc o satarilă română. In adevera, déca e vr’uă clase a societății—căci din nefericire, și după constituțiune societatea româna e ’mpărțită ’n clase —pentru care nu s’a făcută mai nimicit bine de la ’nceputulu epocei nóstre de regenerare și pené azî, fiă pe teremuri morale, fiă pe teremuri materiale, apoi acea clasă e numai a sulanului. Desceptatü pentru a doua oară după 1821 , la 1848, spre a’și cunosce și dobândi drepturile de omil liberă, recunoscându-i-se apoi aceste drepturi la 1864, dară într’ună modă atâtă de puțină practică, încâtă relele1 resultate se resimtă și astăzi, mai cu sumă in partea muntelui,—sâtânulă română a rămasă părăsită, înlăturată de pe calea progresului, străbătută cu multe folose de celelalte părți ale societății. " Sâtânulă, „temelia casei“, amă demonstrată în mai multe rânduri că e ar fi în ajunulă deplinei sale degenerări „și, daca temelia casei se va surpa, tóte clasele societății șutită perdute“. Orîce instituțiune nouă s’a făcută în țară de la 1857 și până asti, în folosulă generale, cu ajutorele și forțele particulare ale țăranului s’a făcută , dară numai elă n’a participată la folosele obținute. De s’aă făcută și îmulțită scólele, și săteniilă a contribuită, dară numai în sate nu s’a adăugată uă singură scóla, ba încă s’aă mai desființată din câte erau. Déca s’aă construită șiosele, mai singură săteniiță a contribuită la construirea loră, căci, pe lângă bani, și-a pusă și munca, și cu tóte acestea numai bieții săteni își surpă vitele și’și rupă carele prin mocirle și făgașie, căci numai dânșii nu și-au făcută șiosele pe la capetele miceloră loră țârini. Déca s’a brăsdatu țâra cu căi ferate d’a lungulă și curme c fișiulă întindându-se ramuri chiară prin unele înfundături pe unde se află moșiele unora din cel ce legiuiescă, și satanulă a simțită uă sporire la sfertu — plătită adesea de câte doué și trei ori — și cu tóte astea numai despre densulă nu se putem zice c’atrasă și trage mari folose din acestă mare instrumentă de civilisațiune. Orî-ce felă de dare nouă pe elă îlă iubesce mai ântâiă, orî-ce tasă se născocesce pe densulă cade mai greă, și cu tóte acestea totă elă e mai nedreptățită, totă elă este mai maltratată. Ună fiară din Craiova, vorbindă în lunele trecute despre starea sătenilor, și mai cu osebire despre dările la care suntă supuși, schițază următorulă tabloă : » . . . Poporală rurale a ajunsă în sapă de lemnă cu atâtea impozite puse pe spinarea lui . . . Bieții locuitori au obosită cu desăvârșire de atâtea dări către stată, către județă și către comună, osebită de facsele și ștraturile judecătoresc! . . . Mulți dintr’ânșii plângă trecutulă, ș’aă prea multă dreptate, după noi, se să plângă, pentru că ’n trecută sătenii să se alia regulată cu proprietatea, dările către stată nu erau de câtă o capitație de 4 sfanți pe trimestru , din aceștia se plătea simbria pârcălabului, se plătea lofa dorobanțiloră, etc. Astăzi înse șatenului i-se ia de către proprietate done părți din trei, din aceaa ce muncesce și din acea parte ce’î roaî remâne lui plătesce banii rescumperării clăcii, capitația,— aprópe îndouită de cceaa ce plătea atunci,— șiosele către Stată, șiosele către județă, șiosele către comună, decimi județene și comunale. Decă are vie, douî lei de pogonă, deosebită de taxă, déca are câțiva pruni plătesce taxă; défea, are cazană de făcută rachiu, plătesce taxă ; decă face vină, plătesce acsiză ; déca face rachiă plătesce imposibilă spirteselor ei; decă scie să facă uă șindă sau țnă cujocii, i-se dă patentă ; decă vinde să vită, plătesce taxă; cândă se duce cu ea la tergă și la biletă ca s’o potă vinde plătescei taxă; decă își însoră băiețiilă, plătesce taxă. ? » Acesta este, în scurtă uă pagină din pasivulă cu care sătumlă română figurezá înscrisă în raportul datorieloră de cetățână. Déca ne vomă întorce acum privirile și pe pagina activului — căci datoriele nască drepturile — și vomă face ună bilanță, resultatulă va fi ună deficită monstruosă ; satanul nu se bucură de drepturi în proporțiune cu obligațiunile ce are, deși Cartea mare, ordonă că „toți Românii sunt egali înaintea legii!“ Satanii nu sunt egali nici chiară înaintea arbitrarului ș’a fără-de-legitoră! Ună arendași’ aîă Statului, alegătoră într’ună colegiă electorale, póte să nu plătescă pe mai mulți ani arenda domenieloră ce esploatezá, împilândă și pe locuitori, și nimeni nu ’lu supără, întru câtă buletinulă lui de votă va contribui să dobóre de la putere năpartită, séu se rădice și se mânțiă pe alta, și încă în numele principielor( de ordine și de progresă, cum se trâmbiță de patru ani încoa de către pretinșii conservatori ai lui Tanase Nicolae 1), președintele secțiunii XT-a de la alegerile comunale din Ploiesci. Ună satenu, din contra, trebuie se ’și plătascu sfertulu la timpă, fiă holda’i bătută de grindină, fiă căminu’i bântuită de tifusu sau cboleră, căci altă fetă dorobarțură stă pe vatră’i, spulberându’i și cenușia, și batjocorindu’i familia. Egalitatea tuturoră Românilor, înaintea legiloră!! Dérü deschideți porțile tuturoră temnițeloră, intrați între zidurile loră umede și ’ntunecase, și nu veți vede de câtă aprope numai capete cu căciuli, borfașiulă, numită boță de codru—fiind ăcă, trecendă pe lângă ună bordeiă cu ușiâ încuiată cu curpenü, lignitü de fumie și ispitită la zărirea printre gardă a tronului cu mătaiă, a comisă teribila crimă de furtișiagă cu spargere și a luată pă mână de hrană,a zace de luni, și adesea de ani, în temniță, și încă supt prevențiune, palidă și ofilită, abia țiindu-se pe piciore și fără speranță de-a i se alege sortea. Eșiți apoi pe stradele cele mai principale din orașe, străbateți prin locurile de petreceri, pătrundeți în salonele lumii numite „lumea cea lună“. 1) A se vede Românulii de Vineri și Sâmbătă, și veți întâlni pretutindeni pe holulă de prașiă, pe falitură fraudulosă, pe delapidatorele de bani publici, pe epitropulă mâncătorii de averi orfaniceșcji, pe o mulă politică imorale și sfâșiatură de legi, pe ună fostă ministru arbitrară și corumpetoră de consciințe, în fine pe toți acesti criminali fruntași preumblându-se liberi,și încă bucurându-se de considerațiune publică, priviți ca omeni distinși, adesea lingușiți și apoteosați, nici-uă-dată chiămați la respundere, totu-deuna onești și onorabili ! „Toți Românii sunt datori a contribui fără osebire la dările și sarcinele publice“! Disposițiune de constituțiune mai clară și mai ecitabile nici că se pare; principiă atâtă de egalitară nu s’a proclamată decâtă numai de marea revoluțiune de la 1789! Déju... ia se cercetamă realitatea, se analizămă faptele, și se vedemă se potrivescă ore cu teoria? Una din cele mai sânte datorii cetățenesci este contribuțiunea de sânge. Déca este uă dare, în care săraculă nu trebuie să pretindă a respunde mai puțină decâtă avutură și de la care, acestă din urmă n’ară trebui se se sustragă supt protestă că dânsul, formeza minoritate în marea masa a poporațiunii, apoi acea dare este numai contribuțiunea de sânge. Apărarea căminului, a patriei, este să egale datoria și pentru săracă și pentru avută, căci, déca pământulă pe care e clădită fia ună bordeiă fiă ună paiață, e călcată de străină, și lăsată în voie’i, și în bordeiă și ’n paiață totă străinulă va domni. El bine, avemă înaintea nastiáua copia după ună actă oficiale, prin care se probeza în ce proporțiune și ’n ce modă arbitrară cade asupra sătânului chiară contribuțiunea de sânge. Cu ocasiunea recrutării din anulă cuvinte medicală, care făcea parte din consiliul de revisiune ală județului Mehedinți, invitată de inspectorele generale ale serviciului sanitară, prin adresa No. 2150, și de ministrul de resbelă prin adresa No. 920 „ca să facă observațiuni asupra aptitudinii militare a acestui județ, precum și asupra causelor, care influințază într’ună sensu sau altuia acésta aptitudine“ écö între altele ce constată și raportezá : „Numerulu tineriloru înscriși în tabloul ă generale fiindă de 8500, dintre cari sorțați 2375 și frauduloși 1125, repartițiunea acestui districtă, în raportă cu contingintele ce trebuia a da, a fostă fixată la 1017. „Dintre acești tineri s’aă recrutată 936, divisați în 794 trecuți suptă revistă medicală și 142 recrutați în absență. Scutiți pentru morbe și infirmități 531 din cari 111 trecuți prin alte continginte și înscriși ca frauduloși, pentru anulă acesta...; amânați pentru altă ană ca nedesvoltați, toți findii înscriși mai înainte de etatea legale a sorțului, 667; escluși ca trecuți de etatea sorțului și înscriși ca frauduloși 248; escluși pentru diferite motive legale 1117, din cari trebuie a elimina 100 de la colonai „scutiți pentru diferite motive și de alte consiliuri“. ....„Déca din acesta colosal o sumă totă nu s’a putută atinge numerala fixată de ministerial de resbelă, causa, precum m’amă convinsă, nu este alta decâtă neglijența și nepăsarea administrațiunii și a agințiloru ei inferiori , cari la dresarea listelor de recensementă și a tabloului generale, nepetrunși în destulă de spiritul importantei legi de recrutare și înclinată din obiceiu d'a trata cu ușurință cestiuni de importanță vitale, ca acesta, aă înscrisă pe două parte de câte două ori pe aceleași persane, era pe de alta aă inserată în tablouri generale în rândulă frauduloșilor, pe cei cari trăseseră deja la sorți în anii precedenți și fuseseră escluși și pe acei cu etatea mai mică decâtă cea prevăzută de lege. Numeralei acestoră înscriși pe nedreptă, spre a ve pute face și d-vóstra uă ideiă exactă de dresarea listelor acestui districtă, se urcă la fabulosa sumă de 1164.“ Ece, prin urmare, constatată oficiale, modulă cum se fabrică listele de recensementă pentru recrutațiune. Ni se pute obiecta case că ce aă a face listele de recrutare, astăfelă fabricate, cu cea-a ce voimă se probămă, că totă saténulü — ș’amă pute pce numai elă — este supusă și la darea contribuțiunii de sânge. Lucrulă e lesne de înțelesă, daca se va ține sema că județul Mehedinți nu conține uă poporațiune de târgoveți de câtă numai în mica sea capitală, eră restulă se compune numai de sǎteni. Prin urmare pe cine cadă mai multă tate resultatele „negliginții și nepăsării administrative“, constatate de mediculă recrutare? Pe cine privesce „înscrierea de câte două ori“ în listele de recensementă? Pe cine apesa luarea ca frauduloși „a celoră deja trecuți prin sorți și escruși“ ? Pe cine iubesce hrăpirea de la căminulă părintescă, a celoră cari ti’aă atinsă încă „vârstă legală“? Pe cine se grămădescă, pe cine îngenuchie tóte aceste fărădelegi și „înclinări din obiceiu ale administrațiunii d’a trata cu ușiurință cestinnl d’așia importanță vitale“, de nu pe bieții săteni, și numai pe dânșii ? Și cu tóte acestea cine se ocupă de starea loră ? Nimeni. «Pil méntulii multora, ijiseramu mai de-ună(IT, deși asiguratu prin lege, este deja vândutü ; munca lora este vendută pe mai mulți ani; vitele lor ii suntu vândute; două sorginți de câștig, tutunurile și vitele, suntu secate; brana lor, abia se mai face cu câteunu pumn de meiu, și cu tóte acestea impositele legale, și chiar si ilegale, jafurile și torturele se ’ntindu necontenită spre a storce și cea după urmă picătura de sânge cea mai rămasă în vinele părții celei mai producătóre și mai vitale a țeriî». Pe moșia nefericitului Uhrinovski, ei ajunseseră mai reu de câtă sclavii din Sumatra, vânduți esploatatorelui, schingiuiți și batjocoriți, negăsindă ocrotire nicăirî, respinși de pretutindeni unde ’și arătau suferințele și cereaă ușiuiare. La Șegarcea, peste Oltă—moșiă esploatată de ună deputată—el erau și póte că suntă și a f t conduși la beili*curile arendașiului de cete de Turci, tratați ca ghiaurî, și fiă care suspină ală loră înăbășită cu gura pistolului, fiecare brață rădicată ca să se apere pălită cu ascuțișul iataganului. La moșia deputatului Râdulescu, din Vlașca, ca la orice moșiă a deputaților guvernamentali de aeji, numiți unii represintanți ai națiunii mai adesea prin fraude și violențe, cum vedemă că se urmeza și cu represintanții comunelor, de fraude și violențe se servescă ca se facă învoielele și se le esecute. A se plânge cineva contra unoră asemenea escese de protecționismă guvernamentale, se chiamă’n limba giulă oficiale rebeliune, atentată la siguranța guvernului, resturnare a ordinii sociale. La valea Calugarescu în Prahova, dorobanții execută împlinirea contribuțiunilor prin bătăi, torture, ucideri, constatate de procurore și medică și cei ce le- au ordonată sunt achitați de tribunale și curte. Nefericiții locuitori din Bogdănescu, județul Sucéva, trimițându-ne mai deună I copiă după telegrama adresată ministrului de interne, pentru suferințele ce îndură de la prefectură Milo, ne rugau strigându-ne : «Publicațile și d-vostră ca uă ultimă plângere către țara întregă, pentru că tóte căsele legale, pene și la Domnitorii, le-amu usată, și nu scimit camă și din ce împrejurări nu putemu dobândi dreptate în contra jafului la care suntemu supuși și care ne-a adusă în sapă de lemnu, făcându-ne să ne părăsimîi ciminele.» Nișce săteni fruntași dintr’uă comună din Prahova ne scriau alaltăieri: «Suntemu asemenea cu nenorociții din Transilvania ai lui baronu Apory , dorobanții, ajutore de supt-prefectu, diferite persóne, trîntori, stau pe spinarea nostră. Sunteți Români, vĕ rugămu aveți simpatii de Români.» Și de ce atâtea esecuțiuni asupra acestoră nenorociți din comuna Țintea, plasa Filipescu ? Fiindăcă ună arendașiă i-a chiăuiată în judecată la judele de pace, din chiară senină, s’a judecată cu dânșii, fără dânșii, ca unii ce n’au veijuri cu ochii nici n’aă avută în serie de citațiuni, sentința a rĕmasa definitivă și portăreți cu dorobanți , prin forță brutale, s’aă năpustită acum asupra satului se’mplinescu, supt titlură de datorii, 40.000 lei vechi, datorii d’acelea pe cari judecătorii de pace — în sate adevărată biclă dumnedeescă—solö se le scuță numai în greutatea țăraniloră, cu ’ndeplinirea tuturoră formeloră, prin jurăminte pe sânta cruce, prin ascultare de martori oculari și auriculari, cari nu scimă cum se ’ntemplă că ’n totodeuna se găsescă aceiași în întocmirea și suptscrierea prin punere de degetă și pecete a tuturoră transacțiuniloră , dintre toți sătenii cunoscuți și necunoscuți. Și acesta odiesa sistemă este generalisată peste totá țara. Gânditu-s’atinse vr’uă dată legiuitorii noștri, mai cu semn cei numiți conservatori, se puie degetulă pe tóte aceste rane, se tome peste dânsele câte-va picături de balsamă tămăduitorii, spre a nu se cangrena întregulă cârpă sociale? Nu el nu se ocupă de asemenea banalități, ci numai cum se ’ncingă pe sateni cu legiuirile cele mai draconice, se’l lege de mâni și de piciore ca păiajenilă pe musce, și se le storca totă sângele.