Romanulu, august 1874 (Anul 18)

1874-08-01

ANUL 3 ALO OPTU-SPATE­ gECELE VOIESCE ȘI VEI PUTE Ori­ce cereri pentru România,-sevadro- Hé:sS la adm­inistrațiunea gramtul^fi' ■; r'''­ ^'x- M­UN­U­IR iv ' ,v In pag ’’ fi.IV; spațiulu 30 litere petit 4X­ bani. . In pagina III, linia petit 6 lei. » , se adresa LA PARIS , la d. Órain 9 rue Drouot. LA VI EVA: la d-nií Haasenstein și Vogler Wallfischgasse 10. ieri­fon și ori­ ce trimiteri nefrancate vor­ fi refusate.—Articlele nepublicate se vor arde. 20 BANI EXEMPLARULU. SERVICIULU TELEGRAFICI ALU «ROMANULUI». Viena. 12 Augustă — Bazaine a des­­barcatu lingă Genua. Colonelele Villette, fostă adjutanti ală mare și ale lui Bazaine și comand­ante ale fortului de ’nchisore din insula Margueritte, a fostă arestată. An­cheta ’și urmeza cursulă. Redacțiunea și AdimiHrația sub­ Strada Romnel No. 14 . BISUI. ..jrt&xmk— 1 AUGUSTU 1874 ȘI VEI FI ABONAMENTE In Capitale: unei anu 48 lei; șase luni 24 lei; trei luni 12 lei; uă .ună, 5 lei. In Districte: un anu 58 lei; șase luni 29 lei; trei luni 15 lei; uă lună 6 lei. Francia, Italia și Anglia, pe trimistru fr. 20. Austria și Germania, pe trimestru franci 18. A se adresa LAIK AKIS: la d. Durran-Hal­­grain, Rue de Tancienne comedie 5, și la d. Drain 9, rue Drouot. LA VIENA la d. B. G. Popovici, Fleich­­m­arkt, 15. BUCURESCI, 12 August« De ce nu bine-voiesce­­ Ziarulă Pressa să’și țiă promisiunea d’a reveni asupra ’mprumutului de 20 de milione, ce moștenitorii­­ lui Strousberg aici vrea să facă supt garanția statului Românii? Se face acela împrumută? Se acordă acea garanție ? Se dă societății Staast­­bahn esploatarea pe 50 de ani a li­­nielor­ nóstre ferate? Aceste cestiuni interesă în cele mai mare grabă pe publică, căci e vorba de noul depărtări de la convențiune și mai cu semă de nimicirea ultimei speranțe ce mai pastreză Românii, acea­a de-a pute lua în deplină stăpâ­nire tote liniele ferate de acum peste 28 de ani, își potă dară închipui scri­itorii de la Pressa, atâtă de intere­sați prin cunoștințele intime ce au despre cele ce se petrecă în cercurile oficiale, își potu,­­sh­emă, închipui cu câtă nerăbdare ascepta publiculă îm­plinirea promisiunii de-a reveni asu­pra cererilor­ societății Staatsbalm. Cee­a ce se scie positivă pân’acum, este că propunerile s’aă făcută astă­­felă cum se­ amă relatată, că societa­tea Staatsbahn, spre a împrumuta so­­cietății acționarilor­ căieloră ferate române 20 de milione, a cerută uă înscriere ipotecară pe 90 de ani asu­pra țintelor­ nóstre ferate și esploa­tarea loră pe 50 de ani. Se scie ase­mene că ministerial­, în locă de­ a respinge în unanimitate nesce cereri pe atâtă de ouerese, pe câtă și de cutezatare, s’a despărțita în opiniuni pentru și contra, căci s’aă găsită mi­niștrii ca d. Boerescu, ca d. Catargiu, totă-da­una gata la capitulați­uni că­tre străini, cari să nu refuse la pri­ma vedere astă-felă de propuneri: din causa acestei divergințe de opiniuni, cestiunea fu supusă eforiloră advocați, cari în unanimitate se rostiră ’n con­­tra’i. Atâtă se scie, căci póte numai a­­tâtă s’a făcută până acum. Și publiculă e nerăbdătoră se afle: pusu-s’a în consiliulă de miniștrii o­­piniunea advocaților­ efori ? Respin­­su-s’a definitivă uă propunere, care ară devéma ultima speranță a Ro­­mâniloră ? Se susține că nu s’a luată încă nici uă decisiune definitivă, și că prin urmare cestiunea stă totă atârnată cu amenințare d’asupra capetelorü nóstre. Principalulă organă ală guvernului va înțelege dură câtă este de ne­apărată să ’și împlinescă promisiunea, arotondű lămurită, în posițiunea s­a de organă oficiosă, ce ș’a făcută în acésta gravă cestiune. Spre a închiria, amintimă că timpă de întâm­plare nu este: abia mai ro­­mână patru luni­ și jumătate pentru de­plina terminare, până la fruntaria, a liniei Piteșci-Vârciorova. Fiindă­ că ne adresarămă astăzi con­fraților­­ noștrii din partita guverna­mentale, și ca să nu ne ocupămă și în numărul­ viitoră de neî nțelegerile nóstre cu dumnelore, cee­a ce sem­nă că nu pre placă cititorilor­, se adau­­gemă chiară astăzi uă scurtă obser­­vațiune. In numărul ă său de la 27 Iulie, Pressa publică aprope două colane de cele mai violente atacuri și injurie la adresa nostră. Protestul­ acestei furi­­ose mâiii e d’a fi susținută că nu e seriosu ca organele oficiose se ne im­pute că acusămă pe nedrepții guver­­nulă, cândă s’a făcută a­nume uă lege de presă spre a opri pe ori­cine d’a face acusări pe nedrepții guver­nului. Deci, daca acusările nóstre ară fi ne’ntemeiate, amă fi imediată urmăriți, conformă legii de presă, și, fiindă­că nu suntemă urmăriți, acesta probeză că cee­a ce susține că în con­tra guvernului este întemeiată. Se nu spună organulă oficiosă că de acea­a nu suntemă urmăriți, fiindü­­că guvernul­ nu voiesce se facă pro­cese de presă, acesta e cu totulă ne­­exact și, de­ore­ce, afară de procesele de presă de la Iași și Brăila, chiară filele trecute s’a intentată m­ă pro­­­­cesă de presă ’n București, redacto­­­­rului­­ ziarului Ottula. Deca este adevărată că regimele nu ne dă judecății fiindă­că ’i ajunge „măreța sentință a 180 de cologie elec­torale, cari au aprobată legile și prin­­­­cipiile de progresă și stabilitate ale guvernului,“ de ce mai dă are in ju­decată atâți alți­­ ziariști ? Și cum se face că ’i ajunge guver­­­­nului „măreța sentință“ a ultimeloră­i alegeri, când­ este constatată că și­­ în acesta judecată cu noi aă fostă ma­­­­gistrații, era cu guvernulă pușcăriașii ? ! De mai­ multă timpă s’agită în imperială austro-ungară uă gravă ces­tiune, care nu ne póte lăsa indiferinți: e vorba de nesocotirea unoră drep­turi seculare date poporelorü de ân­­săși natură; e mai cu sema vorba de naționalitatea română. S’a proclamata ca acestă seculă e și ală recunoscerii drepturilor și popo­­relor­, după cum a fostă ală recu­­noscerii drepturilor­ omului, și cu tóte acestea întrega Europă vede ’n miijloculă să p ună imperiă cu formă dualistă, în care nu locuiescă numai două naționalități, ci vre șapte- optă, și acestea nu federate, cu drepturi și datorii exuate, ci numai două dintr’­­ânsele privilegiate, eră cele­l­alte asu­prite, lăsate la discrețiunea aceleia care formeză uă minoritate, din punc­­tul­ de vedere ală numărului și ală producerii. Maghiarii, în puterea pactului de la 1867, sunt­ instituiți ca stăpâni peste restul ă tutoră naționali­tăților, de dincaei Leita, de­și numai cea română e mai numericâ de­câtă dânșii. Ecitatea protestă ’n contra a­­cestei anormale stări de lucruri, și totuși nimeni n’ascultă plângerile ce se rădică, nimeni nu se indigneză ’n ( facia spectaclului de sugrumarea unei­­ naționalități, împreună cu teritoriul­, cu drepturile, și chiară cu limba iei. De când­ maxima „forța primeza dreptură“ a fost­ readusă la onore de învingătorii din urtim­lă resbelă, se pare că poporelor, numai prin re­­voluțiuni, prin acte de violență li­ s’a reservată se ’și recupere prerogati­vele. Cee­a ce se petrece peste Carpați, nu mai e uă ne’nțelegere, uă certa internă între elementele conlocuitore, ci uă luptă făcuștă de distrugere din partea unuia singură, a elementului maghiară, în contra tuturoră celoră­­l­alte. Lupta însă e mai înverșiunată în contra Românilor­, căci se scie bine că ei sunt­ cei mai numeroși, că lim­ba loră se vorbesc« în Bucovina, în Maramureșiă, în Transilvania, în Ba­nát­, în Temișiana. Spre a slăbi — căci ca s’o ucidă avemă credința că nu voră pute nici­­să­dată—spre a slăbi acesta puternică națiune, inteliginte, laboriosă, aptă pentru ori-ce ’ntreprinderi , dotată cu calitățile cari distingă gintea latină, nu fu destulă nedreptulă pactă ală dualismului.­­ In timpul­ din u­r­mă, văijându câtă de umilită și de supusă e guvernală din București, auțiundă cum miniștrii declară ’n camera României că Unga­ria atârnă mai mul­t de­câtă Austria în cumpăna dualismului, și sprijiniți mai cu sema de împrejurarea că ad­ună ministru maghiară in capul­ guver­nului imperiale. Ungurii înrăiți l­a mi­j­­locele loră de distrugere. Trei suntă acum direcțiunile pe cari se urmăresce slăbirea elementului română : Pe tărâmură politică. Pe tăre­mul ă limbei ș’ală instrucți­unii publice. Pe tărâmură maghiarizării. In privirea celui d’ântâiă, noua re­formă a legii electorale, votată de Dieta din Buda­ Pesta, este , cea mai vechia probă că Românii au fostă ținta de căpetenie spre care s’aă în­dreptată mai tó­te isbirile. Introducéndu cele mai draconice restricțiuni pentru dânșii, cu deosebire asupra censului, și stabilindă nesce privilegie ridicule de castă, de nascere pentru conațio­nalii maghiari, dup’uă sistemă feu­dală, care nu se mai împacă cu siste­mele moderne de Stată, crezură că voră face imposibile alegerea de de­putați români, carii se le amintescá c’aă nedreptățită și ultragiată uă na­țiune puternică. Spre a nu se zice că pasiunea na­țională ne orbesce și ne ’mpedică d’a judeca cu justeță, vomă lăsa cuvân­tul« chiară unei foi germane. E că cum se esprime Augsburger Allgemei­ne Zeitung în acesta privință : «Ungurii, soiulă ce domină, se trudescă a nega ’n facia Europei esistința naționa­­litățiloră, și, se ducêndu opiniunea publică, arată Ungaria ca unii Stătu ce s’arci com­pune numai din uă națiune omogenă. «Cu ocasiunea disensiunii legii electorale, s’a demascații adeverulă, căci deputații șerbi, români și sași, punendu umerii lîngă umerii, nă făcuții se dispară ca prin far­mecă spoiala de partită dintre Unguri, ale căroră partide parlamentare, drepta, stânga și stânga estremă, aă dată d’uă potrivă asalta asupra deputaților­ naționali,. « De­și Ungaria e locuită, în două din trei părți, de deosebite naționalități, totuși parlamentulu­i ei consta din un uriașiă ma­joritate a Ungurilor». « Datele statistice dovedescă că ’n Un­garia 109.000 locuitori au dreptă de a­­legere pe baza pr­vilegielor­ natale : acești privilegiați formeza ’n Ungaria a cincea parte din alegători, în Transilvania trei părți din cinci și în Scaunele secuiesci nouă părți din zece din alegători. « Slavii și Românii se escludü de la drep­­turi electorale prin, restricțiunile censului, pe cândă Ungurii, chiară și cei mai săraci se bucură ă­ acesta, dreptu în virtutea pri­vilegiului de castă, de nascere. « In Transilvania censula este în­­dreptata pe fația ’n contra Români­­lor:! « Cercurile electorale nici pene astăzi nu suntu formate și regulate. In Ungaria o­­rășiele cu câte 3000-4000 locuitori alegă fie­care câte una deputată, eră în Granița militară a Banatului d’abea 140,000 locui­tori trămitu în­­ Cameră numai ună singură deputată.» In urma acestoră cuvinte, rostite bună organă germană, care nu póte fi taxată nici de simpatii către ună elementă cu totulă străină, nici de parțialitate către Maghiari, lăsămă ca opiniunea să se pronunțe deca lea­litatea, dreptulă și justiția mai dă vr’ună locă în parlamentul­ ungară, cândă e vorba de cele­l­alte naționa­lități. Spiindă că potă închide arbitrară pe ori­cine le va place, introduseră in­c 2 disposițiunea d’a nu pute fi ale­­gătoră și eligibile are statură preven­tivă pentru vr’ună delictă sau crimă. Arendu în mâni tote actele publice, prescriseră, prin §. 5, se nu putu fi alegătoră cela ce ii și-a plătită în­trega contribuțiune c’ună ană mai nainte de recensimentuli electorale. Déra câte alte clause nu se ’ntroduseră ’n lege, d’uă vădită rea-credință și d uă vădită parțialitate­­— în compa­rare cu privilegiele esclusive acor­date elementului maghiară — cu sin­­gurulă scopă d’a ’nchide gura tutoră naționalităților­ și ’n parte celei ro­mâne ? E că cine are pretensiunea d’a domni și d’a propaga civilisațiunea ’n pm­inte, cum se sfise ’n desbaterile relative la funcțiuni, uă­mână de ómen! ale căroră tendințe suntă cu totul­ in­compatibile cu maerle principie, ale seculului în care trăi­mă! In unele din numerile viitore, vom demonstra și manoperile î ntrebuin­­țate pentru nimicirea scalelor­ ro­mâne, pentru persecutarea limbei ro­mâne, pentru maghiarisarea forțată a elementului română. din Cauterets, i­ s’aă făcută la Pau cele mai măgulitore manifestațiuni. — Archiepiscopală din Munich a dată d’a dreptulă regelui ună protestă în care declară că episcopală vechiă-catolică Remn­­kens a comisă ună sacrilegiă dândă con­firmări în biserica St. Nicolas. — Asociațiunea generale a lucrătorilor­ germani din Elberfeld a fostă oprită ’n virtutea unei sentințe a curții d’apelă din Colonia. — Flota englese din Mediterana, prin­m­indă ordine precise d’a nu merge ’n a­­pele Spaniei, a pornită la Gibraltar. — S’asirm­ă din Madrid că Don Juan, tatăl­ lui Don Carlos, a trecută în 28 iulie fruntaria spaniole. Câte­va colone au pornită ca se oprescă pe Don Alfonso de a ataca Terruel G­aceta publică că circu­lare a d-lui Ulloa, ministru de externe, a­­dresată represintanților­ Spaniei în străi­nătate, in privința caracterului de cruzime dată resbelului de carliști, carii pretindă că apără religiunea creștină și incendieză, jăfuiescă și asasineză. Ministrul­ amintesce ororile comise la Guenșa, prisoniarii îm­pușcați la Olot, femeiele, copiii și bătrânii din provinciele basce luați ca ostatici spre a fi împușcați de carliști, deca republicanii ’i vor­ ataca. Gace­ta mai publică decretele prin care se disolve junta pentru ven^area bunurilor­ naționale și prin care se insti­tuie junta provinciale pentru instrucți­­u­unea publică. Diarele anunță ca genera­­lele Zabala desminte scrrea că Espartero ară fi fostă în periclu de a fi atacată de carliști. Mareșialele Serrano s’a întorsă la Granja. La Politica asigură că puterile stră­ine vor­ face declarări favorabile mare și a­­le lui Serrano. Consiliul­ miniștriloră a dis­cutată la 6 Augustă st. n. cestiunile pri­­vitore la resbelă, la distribuirea și ’nar­­marea reserve­ estraordinare, la atitudinea puterilor­ străine. Reproducem­ următorele din edi­­țiunea de dimineța a numărului pre­­dinte: (Servițiul« telegrafic« al« ROMANULUI). Paris, II Augustă. — Bazaine a scăpată din insula Margarita. In noptea de Dumi­necă spre Luni a eșitu din portă prinți’uă scara de frânghia și s’ară fi suită p’uă corabiă care mergea ’n Italia. Guvernulă e­otărîtă în pedepsi energică pe complicii scăpării. — Comisiunea de permanență a camerei din Versailles a decisă a se ’ntruni Jouia, din 15 în 15 — Guvernulă austriacă a refuzată auto­­ritarea d’a se crea ’n Viena vălojă maso­nică. — Alegerile pentru Scupcina serbă se voră face la finele lui Augustă și adunarea se va ’ntruni la 20 Septembre. Ministrul­ de instrucțiune publică prepară mai multe proiecte de legi însemnate. — Foia oficiale din Londra a publicată tratatul­ de estrădare închiriată cu Olanda. Proprietarii mineloru de cărbuni din Dur­ham au decisă se reducă cu 20 % salariu­lă lucrătorilor­: daca lucrătorii vor­ refusa, afacerea se va supune unui tribunale de ar­bitrii. — 1­iareie ceche anunțăm că mareșialele Mac- Mahon va asiste la manevrele militare din Boemia. —* D-lui Thiers, în călătoria sea la băiete Spirea dată ’n numărul­ nostru de la 27—28 iulie, a<Ji a devenită uni­ faptă împlinită. Monitor dle imperiului Rusiei publică numirea comitelui de Schuvaloff în postură de ambasadore pe lîngă curtea din Londra, în lo­culă d-lui Brunnov, actualele ambasadore, care e rechi­mată. Ambii diplomați au primită epistole autografe din partea Tzatului. Ziarele din Paris publică urmâto­­rulă procesfi-verbale, închiriată de stânga republicană îndată după des­părțirea Adunării ’n ziua de 5 Au­gustă st. n.: «Stânga republicană a ținută la Versail­les dă ultimă ședință supt președința d-lui Duclerc. Mai nainte d’a se despărți pentru patru luni, a examinată situațiunea ’n care Adunarea lasă țara și guvernulă, ș’a pri­vită eventualitățile ce se potă prevede ’n timpul­ periodei vacanțelor­ parlamentare* «Adunarea plăcă din Versailles adâncă divisată și neputinciosă d’a da feriî ună gu­vernă definită. Partitele monarchice — ne­­găsindu flă­care de câtă uă infimă minori­tate îndată ce pretinde să facă ca princi­­piulă seu se prevaleze — se ’nțelegă ca se combată Republica, și cele trei grupe ale stângei, strînsă unite pene ’n ultima ,ji în ideia d’a funda definitivă guvernulă ce Fran­cia reclamă prin tote manifestările voinței sale, suntă încă ’n minoritate cu câte­va voturi. Ch­iară organisarea unei puteri per­sonale , combătută de una î nainte de fie­­care partită, nu e a$í mai posibile de­câtă fundarea unui guvernă definită. Spre a eși din acestă impusă, republicanii au cerută apelulă la țară pe calea alegerilor e­ gene­rale : partitele monarchice au preferită s’ac­­cepte de la ’mprejurărî m­ă succesu astăzi compromisă. Dintre adversarii Republicei unii ocupă cabinetulă și română înarmați cu puterile discreționare ale stării de ase­diu; alții, de la 24 Mai­ 1873, au fost­ puși în posesiunea celor­ maî multe pos­turi administrative; în fine alții îșî afirmă din nou dreptul ă d’a re’ncepe, în timpul­ vacanțelor­, încercările de restaurare care aă îngrijită țara ’n 1873. «In facia acestoră trei partite și ca res­ punsă la tóte mijlocele la cari­eră , pute ave recursă, republicanii trebuie se remâne absolută liniștiți și se continue a da probe de moderațiunea și de disciplina care facă uă parte din forța loră. In mai multe rân­duri voră ave se’șî manifeste tarea voință d’a funda ’n Francia guvernală republi­cană ; aceste manifestări legale voră res­­punde tutoră întreprind­erilor­ partitelor­ ostile.

Next