Romanulu, septembrie 1874 (Anul 18)

1874-09-11

796 prin cuvinte bine simțite, aduse o­­m­agiele Românilorü de peste Car­păți. D. Fleva smulse lacrămi, prin pro­­priele sale, lacrămi, carl ’Jü și măr­giniră, la puține cuvinte. Publicații și voma publica aceste discursuri, în ordinea în care au fost­ rostite. Ora era înaintată, obosiala mare. Acesta nevoi uâ depărtare de la programă. Sicriulă, naintea căruia se depuseseră atâte o magie, fu dusă în biserica St. George până a doua­ zli dimineța, așezată iarăși pe catafalcă, acoperită de cunune și de flori. Mulțimea se strecură încetă, cu durerea în sufletă, darü și cu acea lună mângăiare de a’și fi îndeplinit a să sântă datoriă. Armata, care făcuse atâtă de demnă aceste ultime ono­ruri, reintră în casarm­ă. Se întrebaă case mulți: ore și miniștrii, cari ne­socotiseră aceste funeralie, și d. Al. Lahovary, care mersese cu nesimțirea pene a privi ca ună indiferentă din bal­­conulă unui clubă, și acei consilieri ai Domnului, cari ’să lăsaseră nerepresin­­tată la aceste onoruri publice, încer­­cau în sufleto­ă loră aceeași mângăiare și mulțămire a datoriei împlinite, pe care o simția atâta lume și personală chiară doar miniștrii, dol. Cantacuzino și Maiorescu? In numerasă viitoră vomă da se­­mă și de ultimele datorii împlinite la Golesci, și cari atinseră mai pro­fundă animele, de­câtă tóte cele îm­plinite pâne aci. Reproducemű. urmatorele din edi­­țiunea de dimineța a numărului pre­­cedinte: —In cercurile politice din Berlin se discută n­erent esecutarea propunerii guvernului ger­man pentru asediul­ efectiv alü castelor spa­niole printr-oă flotă combinată a puterilor­ germane supt comanda unui admirale spa­niole. Proiectul îl găsesce mulți partizani. Vasele germane Nautilus și Albatros au so­sită la Bilbao cu consulele germană. Poli­tica din Madrid declară că guvernul­­ nu va ceda nici uă bucată din teritorii­ sau din colonii. — Se desminte scriea că ambasadorela Danemarcei ar­ fi presintata uă notă ener­gică guvernului din Berlin pentru isgoni­­rea supușilor­­ danezi din Schleswig. —Bazaine a adresată directorelor­ Ziaru­lui New- York Herald uă lângă epistolă, prin care se silesce a ’șî justifica conduita și a­­runcă cele mai murdare injurii judecăto­­rilor”. — Candidatul ă bonapartisti! din Maine­­et-Loire, d. Berger, declară că ’nceteza d’a ’șî mai pune candidatura și la a doua votare, și cere ministrului de interne se’la urmă­­riscă pentru circulara sea, pe care o măn­’ ține. S­e scie­mnse că ministrului a declarată că l’ară fi urmărită, daca nu era uă circu­lară electorale. — Porta a recunoscută cu solemnitate guvernală mare și ale lui Serrano, esprimân­­du-se printr’ună gr­ade imperiale. — In dieta Boemiei, cei 7 deputați cehi aî partitei «june» s’au presintată la ședințe în aplausele colegilor«, motivându’și pre­­siuța printr’un declarațiune prin care men­­țină în principiu drepturile naționale ale Romiei, acceptândă triumfală pentru vii­toră și cu concursulă tutoră elementeloru liberale.­­ Congresul­ de la Bruxelles, în ședință plenară, a respinsă cele patru principii ge­nerale din memoriale Rusiei și tote propu­nerile relative la represalie. Nici uă incri­minare sau iritațiune nu s’a ivită în desba­­teri între delegații francezi și germani. — Ambasada rusă din Paris desminte sco­­mptură respândită de fiarele bonapartiste că Tzarulă ară fi invitată pe principele Lu­­dovic-Napoleon s’asiste la manevrele de tomna ce se voră face ’n Rusia.­­ Spre a pune capetă turburărilor­ din Statele­ Unite de sud, președintele Grant a­rată că proclamațiune îndemnândă pe ce­tățeni se concure la restabilirea ordinii și la apărarea autorității legitime Comandan­ții militari au ordine să dea măsuri eficace. După solrile posteriore din Nouvelle-Or­­lens, răscularea s’a potolită. ROMANU ÜLU, 11 SEPTEMBRE, 1874 sura GOLESCU Discursul fi d-lui N. Ion­escu, la cere­­monia funebră a lui Ștefanii Golescu,­­în Bucuresci. Concetățeni bucuresceni și frați Ro­mâni carii asistați la acesta tristă petrecere! Permiteți­’mi— în numele oposițiunii din cameră, ale represin­­tațiunii democratice — s’aducu cor­pului lui Ștefan­ Golescu uă lacrimă de foen, pentru că ea arde ’n animele nóstre, căci ama perduta pe u­ulți din fruntașii democrației române. Cu acesta titlu mi-araü luat și li­bertatea de a veni, ca represirxtante alü poporului, și ’n mijloculu popo­­rațiunii capitalei, s’aducu închinăciu­nile mele respectase, cum și din par­tea celegiloru mei, memoriei lui Ște­fanii Golescu, cu care de patru ani stâmna alături într’unii anghiă alu represintațiunii naționale, privindu la cea-a ce se face pe töremuri prega­­tite de densulă și socii sei. laté titlulu, iaté scusa mea, iaté ce mé ’mbărbătâză ca sĕ vin înaintea acestei adunări luminate și patrio­tice spre a spune cine a fostu Golescu, cari ’i suntu meritele și ce era nați­unea cândü a ’ncepute sĕ lupte pen­tru dânsa, în­câta nici unuia dintre d-vostră, în facia meriteloru lui celorü mari, se nu credu c’a muritu Stefana Golescu. Unii sufletu naționale, vă animă nobile ca a lui va trăi câtil va­­ trăi și națiunea, și ori-ce sufletu na­ționale, ori-ce animă nobilă va fi totă­­de­una într’uă strînsă unire cu su­­fletul­, cu anima­lui, laté omulü generoșii, care credea în cele neperitóre, în cele nemuritóre. Suntemü creștini, precum au fostă părinții noștril, precum a fostă Ște­fană Golescu. Suntemă Românii, pre­cum au fostă părinții noștril, pre­cum a fostă Ștefana Golescu. Aceste două credințe, în eternitate și ’n nemurire ale poporului românii, au făcută ca Ștefană Golescu, in decur­­sulă întregei séle viețe, să­­ se lupte pentru democrația, și ’n tote ocasi­­unile, atâtă cândă era la putere câtă și cândă nu era, sé nu se îngâmfe de cele ce a făcută, ci ’n totu­de-,una se caute a face ca cea-a ce a ’nceputo, se aibă ună resultată folositoră. Domniloră, d’abia amu începută a trăi, vieța, fericirea suntă îna­intea nóstru, de­și cu dreptă cu­vântă ne întristămă, ne este amară cândă vedemă că unulă dintre noi, fruntași ulă democrației române, m­ă oină datata valore pere fără de timpă, de­ore­ce la 65 de ani omulă nu trebuie se pera, și mai alesă acel omen! cari tota viâț­i se gândescă la alții, la lucrură publică, la binele și fericirea poporului. Junețea, aă ținsă unii cu dreptă cuvântă, și mai­ alesă puterea și bărbăția unui omă nu în­­cepă de­câtă într’uă vârstă de jum­ă­­tate seculă, și iate că noi perchemă pe ună fruntașiă care, cu anima și cu sufletulă, era jine. De acea­ a dâtă mi-amă luată libertatea se via a va vorbi despre cugetările și convicțiu­nile sale, despre patriotismul ă stă, despre totă ce era, nobile și naționale, în animă sea, căci toți câți îlă cu­­noscemü l’amo vérjutö pene ’n cele din urmă momente viiidă sĕ boteze ’mpreună cu noi, făcându’și datoria cu vigóre, l’amă vejuta ca p’m­ăjune la postură seă, l’amo vérjutu viiidă ca ună amă care, cu inimă și cu su­­­­fletulă, nu se gândesce de câtă la binele poporului; în tóte ocasiunile și ’n tóte întrunirile ela celă d’ântâiă, i apoi ela sĕ le preside, ela sĕ le con­­­ ducă spre a lua uă resoluțiune pen­­t­­­tru binele generale; l’amă vérjutu vi­vidă sé ’și implinesca misiunea de re­­presintante, deși scia că face parte din minoritate în Adunarea țârii, unde, ca ună vechiă militară în tóte lu­crările, în tóte voturile sale, a res­pectată acesta devisă unică și simplă „onore și patria“, devisă pe care o vedeți scrisă pe malți acestei bise­rici, cu cea mai mare ’ngrijire, cu cea mai mare scrupulositate. Acum, domniloră, care este dato­ria nóstru, cândă perchemă pe ună omă care are astă­ felu de convinc­­țiuni, care cu atâta ardere a repre­­sintată democrația română, care, în­­cepândă de june la Islază, în I SAS, și pâne ’n Adunarea din 1874, a fostă ună bărbată integru, unulă și același, , cu animă totu-de­ una bătânită nu­mai pentru interesele poporului, care numai ele pute ’n adevére se­­rică: „totulă pentru patriă, totulă pentru poporă și nimică pentru mine!“ ? Care este datoria nostră, ce putemă cjice noi, în facia acestei separațiuni cor­porale? Se cugetămă și se’ntipárimai adâncă în animele nóstre simțulă datoriei. Dară atâta ore este destulă ? ! Cândă­ cine­va are simțulă datoriei, ura se socotesce achitată de tóte sa­­crificiele cotidiana ce trebuie s’aducă ’n interesulă publică, mai cu semă cândă își iea misiunea d’a represinta ună poporă, uă ideiă? Simțul­ datoriei e pre puțină: tre­buie și ’mplinirea acelei datorii, totă­­de­una, nestrămutată, căci celă ce po­sede numai simțulă datoriei fara și-o împlini, dispare cu desăvârșire în fâ­­șia unoră bărbați ca Ștefană Golescu, adevărată petră de aclamantă a de­mocrației române. Déca, pentru momentă, ne-amă în­chipui c’amu donația 90 de ani, ca acelă Ebreă care avu privilegiulă d’a dormi pe ună coștă de smochine în totă timpulă câtă dura captivitatea din Babilon, déca ne-amă închipui c’am­u dormi acei 90 de ani, ce amă­­ vede mai ântâiă la desceptare? Amă vede pe Ștefană Golescu cu figura’i fericită, încântătore, nici-uă­ dată obo­sită, la lucru lângă colegii sei ș’aflân­­du-se — dup’m­ă dulce somită de 90 de ani — lâng’acelă pancrașiu, totă așia de verde cum l’amă lăsată la adormire. Prin urmare amă fi găsită pe Ștefană Golescu, déc’am­ fi mai trăită încă ună seculă, viindă în Adu­nare, viindă la guvernă, viindă în în­trunirile particulare și stândă lângă acelă panorasiă de idei pe cari le re­­presinta și din cari cele d’ântâiă erau onestitatea politică și ideia de patriă predominându’lă. Dóra, fiindă­ ca nu ne este dată, ca profetului din Isdrailă, să ne gândimă că vomă dormi 90 de ani, ce trebuie sĕ facemă noi, omeni moderni, cu buna credință a nostră, cu convincțiunile ce avemă? Ce trebuie se facamă cu acestă mânuchiă de idei democratice, care a stată d’atâtea ori în mâna lui Golescu, și ca revoluționară, și ca omă de stată, și ca primă-ministru, ce trebuie se fa­­cemă ca acestă mănuchiă de idei se nu se ’ngrope cu dânsulă, se nu tră­­iescu numai în lumea ideieloră, ci se intre ’n sufletele nóstre, pentru ca să rodescă asemenea fruntași, asemenea ’nchinători la „onore și patriă“? Ună singură lucru. Ca tinerimea să se pătrundă d’acestă lucru că, în momentulă cândă dispare ună frun­ r­tașiă din sînulă nostru, avemă dato­ria d’a inventaria ș’a vede ce ne­­ lasă de moștenire pentru onore și i pentru patriă, ce ne lasă cu sufletulă, I ] ■ spre a urma și noi p’aceași earti demnă 1 ■ și nobile pe care a urmată densulă. Iate ce mi-amă propusă s’arate în­­ puține cuvinte, după slabele mele pu­■­teri. Din ce se compună aceste idei sfinte ■ ale democrației, pe cari Golescu le­­ recomandă celoră­l­alți frați ai săr, ca­rii români în viață și carii, împreună cu juna generațiune, să se continue opera’ncepută­ de densulă?—căci, dom­niloră, se nu ne facemă ilusiuni, o re-i­petă încă vă­ dată : fasa ’n care sun­■ temă este numai ună începută; mai ■ avemă multe de făcută pentru ca sĕ ne organisămă puterile, spre a realisa . cee­a ce merităm ă, cee­ a ce voi mă­­­i voința nóstru astăzi e mai presusă , de puterile nóstre; pentru acea­a a­­vemă datoria ca cu același capitală , de idei, cu aceleași convincțiuni morale , se creămă și mijlócele apropriate pen­tru ajungerea scopului la care țintimă. Cea d’ântâră ideiă, pe care ne-o lasă Ștefană Golescu ca moștenire, este acesta: când­ e vorba de eman­ciparea poporului, de drepturile, de guvernarea lui, nici uă altă ideiă nu e mai pre­susă d’a puerii, virtuții și patriotismului. Acestea ni se inspiră de la ’ncepută, onórea ’nainte de tóte, în întrebuințarea miijlocelorü sale pentru binele patriei. Numai celă ce practică asemenea idei merită ’n adeverit să fii ună fruntașiă cum a fostă Ștefană Golescu. A doua ideiă pe care Golescu ne­­o lasă de moștenire, este ca ’n nici uă ’împrejurare se nu ’mpinge mă ura ce divide partitele pene a fi uă urgia pentru țară, ca nici-uă­ dată spiritulu de toleranță sĕ nu ne pă­­rasescá, ca nici-uă­ dată amenitatea atitudiniloră se nu se depărteze de noi, c’ună cuventă se nu ’ncetămă unu momentu d’a fi bărbați, bărbați chiară atunci cândă­ară trebui să ne luptăm­ă chiară cu forța spre a ajunge binele. Acesta, domniloră, mi-se pare că este uă ideiă seriasa, și d-vóstra sciți că, iară acestă spi­­rită de conduită urbană, făr’acestă spirită de frățască iubire ’n luptele cele mai crâncene dintre națiuni, se produce cea mai mare selbatecia. A­­vemă chiară ații exemple de selba­­teci carii mănâncă omeni. Ei bine, chiară acel selbateci suntă mai pu­țină selbateci de câtă ună poporă desbinată, care se sfâșiă fără cea mai mică cruțare. Amă véi juta popare pétrund­éndü în sînul­ societății celei mai civilisate, în capitala luminelor­, și comi­ândă cele mai mari sălb­ă­­tecii, cele ne­ mai­aud­ite cruzimi, nu­mai din causă că spiritul­ de urba­nitate dispăruse ună momentă de la acele popore. Ei bine, Ștefană Go­­lescu ne lasă acestă modelă de ur­banitate, acestă modelă de democra­ția modernă, pe care trebuie se tin­­demă a’să avea ’n vedere. El n n’a­­vea inamici personali, cu tote că a­­vea adversari politici. Golescu ne mai lasă model­ulă demnă de imitată, că toți trebuie se cugetămă, în ori­ce momentă, la binele publică, că — de câte-ori vre­unulă din noi va fi la cârma țerii — trebuie a’o serve cu credință și fide­litate. Uă altă ideiă, pe care ne-o lasă de moștenire, este că, de câte-ori po­porală se află supt­­ă amăgire ca acea­a care l’a făcută se lapideze pe­­ Ieremia, să nu încetămu dacă iubi. Trebuie se ve spună că elă nu scia se urască, precum trebuie să ve spună că scia se iubesc o poporală chiară în r amăgirile și ’n rătăcirile lui. Scia că o poporulă are redesceptările séle, scia i că sufletulă și consciința unui po­­­­poră neperitoră nu póte se nu se­­ descepte, și d’acea­a n tota viața sna - nulă veți vede amărîtă în contra poporului, chiară cândă era singură i c’ună mică numera de ómen!, chiară î atunci iubia poporulă și făcea totulă ■ pentru dênsulü. Iî Tipsia completa- L minte ura ’u contra poporului, chiară i cândă s’arĕta nemulțămită, nedreptă • și nerecunoscătore către densulă. Și • chiară atunci ^se lupta ca se’i facă ■ binele, desvoltândă în tote momentele , virtuțile cele mai rare, calitățile cele­­ mai morale. late ce­a făcută Ștefană Golescu : pentru poporă, cândă era amăgită,­­ și d’acea­a, cu aceste calități și me­■­rite, nici ună momentă nu deveni adversarulă poporului, nici ună mo­­­mentă nu l’a urgisită și nu l’a pără­sită în rătăcirile sale. Altă ideiă pe care ne-o lasă Ște­fană Golescu de moștenire, nouă și viitórei generațiuni, este ideia că, mai presusă de tóte, poporulă tre­­­­buie condusă d’a dreptură prin po­poră. Densulă n’a lipsită sacrei da­torii d’a lupta pentru ideiele demo­cratice, cari se impună fie­ cărui omă, fie­ cărui cetățână care voiesce a se devota poporului, de­ore-ce ună a­­semenea bărbată nici-vă­ dată nu tre­buie se aibă altă cugetare de­câtă acea­a pe care ară ave-o ună pă­rinte. Ștefană Golescu, din nobile și ilus­tră fam­iliă, avea simțulă și ’ndepli­­nia acestă datoria: atunci e cine-va nobile, atunci devine ilustru, cândă își pune capitalulă intelectuale și mo­rale, activitatea și cultura ’n servi­­țiulă celoră mulți, ală poporului. Acesta este esința democrației mo­derne, acesta a fostă originea iei. Cele mai mari popore din lume, Incepéndu de la Englesi, viindă la Frances­, péné astăzi la Germani, caută ca omenii soră de stată sĕ se inspire de inte­resulă poporului­. Și acesta e atâtă de adevărata, în câtă la noi vedeți că și cei ce nu iubescă poporulă, cândă vă cârma ’n mână, apoi, pentru ca sö ei atragă popularitate, caută sa facă câte ce­va pentru poporă. Ș’amă ajunsă acolo, în câta chiară cândă noi democrații ne luptămă cu forțele­­ nóstre cele slabe ’n represintațiunea națională ’n contra­fară, ei nu facă altă ce­va de­câtă, vorbescă de po­poră și de interesele lui. Ce voiți se mai adică, domniloră ? Tóte aceste idei, pe cari vi le des­­voltai, ne aratá modelulă cărei mo­rale și politice ce Golescu ne lasă de armată. Apoi cine, din tóta acesta popora­­țiune bucurescéna, nu’șî manifestă du­rerea pentru perderea unui fîuntașiă care ne lasă dreptă moștenire uă viață plină de sacrificie și de idei nobile ? Datoria nostra e dérü să lu­­ămă din mâna lui Ștefană Golescu acestă patrimoniă, sé luămă inven­­tariulă ce amu făcută, și se ’In­ in­­credințămă gen­erațiunii june, care vine pe urma patriotului democrată. Trebuie ca noua generațiune, déca este sinceră, déca voiesce să lucreze pentru poporă, se iea patriotica otă­­rîre d’a ’și apropria acestă prețiosă tesaure, se facă una inventariă și mai minuțiosă și mai completă de câtă l’amă făcută eö de tóte aceste idei sacre, de tóte aceste esemple no­bile, pentru ca să scie că ele vină din mâna lui Ștefană Golescu, pe care ne-amă deprinsă toți să’le iubim­ de la 1848 ln cóce. Acestă amă care în tóta viața n’a

Next