Romanulu, septembrie 1874 (Anul 18)

1874-09-16

812 ROMANULU, 16 SEPTEMBRE, 1874 Iertați’mi a respunds simpatieloră vóstre prin consilie: acesta este rolulö obicinuită alü ómenilor, cari au trecută prin lume, cari o cunoscă, și au s’o părăsască. Aceste consilieri le dau ca arabii sincerü alți nobilei vóstre națiuni, care primi civilisațiunea de la Romani, și căreia îi place astăzi a veni s’o caute în Francia. Aveți cuvântă de-a o căuta la densa, căci credeți, daca Francia, atâtă de adesea fericită în teribilală soeü ala resbelului, n’a fostit și în ultima oră, nu este pentru că ea nu ’și-a păstrat și vechiele calități, ea este totu una din națiunile cele mai luminate, cele mai generose, cele mai brave ale lumii, și va fi totudeuna în numerul acelora unde va trebui se se caute sclința umană. Ea vé iubesce, ve prețuiesce, și va trimită dorințele și speranțele iei. A. Tîllers. 22. Septembre, 1874. Corespondința Havas, care se inspiră de la orleaniști și alte foi septenaliste, ca la Presse, desmintit noutatea publicată de ziarul clericalolegitimista le Propagateur du Pas de Calais, că mareșalele Mac Mahon ar fi respinsa „trăiescă Republica“ acelui individă care s’a salutată la Arras, pe strada Saint-Aubert, cu cuvintele de „trăiască imperaturü“. Tóte fiarele independinte ense mănțină cu stăruință că lucrulu s’a petrecută astă-felă, cum s’a narată de organulă clericalo-legitimistă și cum s’a afirmată și de alte foi, ca L’Ordre d' Arras, Vévenir-dic-Pas-de-Cadais și l'Echo du Nord. Diarele republicane efră ună comunicată prin Monitorele oficiale, pentru ca se pdtă da ceremonia desmințirii presei oficiase și orleaniste. La trecerea prin Saint-Quentin, mareșalele Mac Mahon a visitată stabilimentală d-lui Hurstel, ună industrială din Alsacia, care, în urma cuceririi prusiane, și-a părăsită locuri natale împreună cu mai mulți lucrători isgoniți și dânșii de asprele legi ale cuceritorului, și s’a stabilită în Francia spre a’și continua industria. Acestă Alsaciană de origine a ținută președintelui Republicei următorea alocuțiune patriotică: «Domnule președinte ale Republicei. «Bine ați venită între noi. «Patroni și lucrători, îți suntem forte recunoscători de visita d-vóstre și de interesul ce aveți pentru modestele nóstre lucrări. «Ați primiții de la Adunarea naționale nobila și sânta misiune d’a guverna scumpa și nefericita nostră țară, d’a o ajuta se se reconstituiescă și se’și recâștige marea și legitima influință în lume. «Seimți cu toții cu câtă devotamentii îndepliniți aceste mari și dificile funcțiuni , dorit vî se va ține sema de densele. «Pentru succesulu lucrărilor industriale avem o necesitate de liniște și de încrederea în viitoru, pe care numai instituțiunile definitive le pot îi da unei țeri. Fiți Washington ală nostru și veți adauge, la cea mai înaltă gloria militară, gloria nu mai puținii mare d’a fi primulu cetățenii ale Franciei. «Ve aflați aci înconjurații d’unul mare minieră de Alsacian», remași Francesî prin animă și opțiune. «N’avemu necesitate a ve spune ca legăturile cari ne unescui cu țara nostră natale sunt și mai tari decâtii totu-de-una; și, când ii va veni dina ca patria se aibă necesitate de devotamentulfi fiilorui ei, se compteze pe noi: averea nostră, viața nostră, totusii îi aparține. «Trăiescă Francia ! «Trăiescă Republica ! «Trăiescă mareșalele Mac-Mahon.» La Paris, circulă vorba despre nesce negociări cari sară fi încercândă la tre d. Decazes și d. Dufaure pentru a putea ajunge se formeze u majoritate parlamentară, care, la deschiderea adunării, se voteze legile constituționale. La Presse, organă oficiosă, a și începută a prepara acesta terâmă prin diferite article. Opiniunea publică casă nu pre crede în reeșita acestei încercări: ea zice că a reveni la propunerea Perier, singura care paate grupa tóte fracțiunile stăngei, este lucru forte îndouială, căci prin acestă faptă guvernulă s’ară condamna singură pentru atitudinea cea avută în ultimele ședințe ale camerei, cândă s’a desbătută jisa propunere. Se mai vorbește la Paris că guvernul fi ară fiotărîtă se fișeze pentru ziua de 29 Noembre alegerile comunale în totă Francia. Scomptură care se răspândise că în timpulă câtă a stată la Paris, marele duce Constantină al Rusiei, prin mijlocirea acestuia s-ară fi încercată uă apropiate între d. Thiers și familia Orleans, este cu totulă nefundată. Totü adevérulu énsé este acesta, că marele duce a avută cu d. Thiers mai multe întrevederi simpatice, că ambele personaie în convorbirile lor, au fostă forte unite în mai multe gestiuni politice și că fratele trarului a esprimată fostului președinte al Republicei distinsa stimă și respectură ce are pentru densulă întrega familie imperială. 1). Thiere va face uă calătoriu în Italia. Itinerarulü séu va fi acesta: Turin, Milan, Veneția, Florența, și apoi se va întorce pe la Nice. Journalul fidel din Francia publică decretură prin care se convoca alegătorii departamentelor; Alpii Maritimi, Pas-de-Calais și Seine-et-Oise ca se alegă în ziua de 18 Octombre pe deputații ale căror locuri simtă vacante. « Citimă în Correspondance francoitaliene: «Nu este exacfi cea a ce s’a anjitu că Veneția séu alta vast cuirasata italiană va fi trimis si se priveghieze în apele spaniole. «Guvernul italiană înțelege a sta cu totală neutru de resbelulă civile din peninsula iberică, și densulă n’a consimțită a recunosce guvernulă mare și ale lui Serrano decâtă pe declarațiunea formale a Germaniei că acestă mesură nu trebuie se tragă după sine nici oă violare a principiului de neintervenire.» In Neapole s’au arestată 80 de individe, bănuite că facă parte dintre bandiții ce bântuie Sicilia. Cu ocasiunea aniversării zilei în care Roma s’a proclamată de capitală a regatului Italiei, s’aă făcută în acesta orașă două manifestațiuni cu totul opuse: Liberalii aă depusă cu solemnitate ia porta Pia uă placă, pe care figurau numele soldaților italiani ca jnd supt zidurile cetății, isbiți de glonțele zuavilor papali. Clericalii au trimisă la Papală deputațiune, ală cărei președinte a rostită una cuvântă forte insultătoră actualei stări de lucruri. Eco părțile cele mai însemnate : «Deplângemîi acestă și funestă care este cea mai mare rușine a civilisaților sălbatici din acestă Europă ingrată. Tote speranțele umane, carî ne susțineaă pene alî, suntü perdute. «Ne aflamu acum între desolațiune și Dumnezeu. De patru anî suferima, știmpii, cari ne-au suptjugatu prin ferü și sabia, ne insultă necontenită . Dumnescu pare că stă surdă la vocea nóstră; déru voi, Sânte Părinte, vorbiți și consolați-ve.» Papa a răspunsu și elă printr’ună discursă plină de bine-cuvântări către credincioșii visitatori, déru foiele popesc! nu l’aă dată ancă publicității. Din Spania soriile cele mai eroul sunt cele urmatóre : barulă Politica consilieza pe puteri Ca si inter vie și se ajute pe Spania a învinge pe carliști, daca Francia nu va înceta de a le deschide fmn tariele ș’a ’i protege. Gaceta a publicată uă decretă privitorii la reorganisarea armatei, prin care se sporesce solda militarilor în campaniă. Generalele Mariones amenință posițiunile carliste despre valea Carrascal. Linia Ebrului este priveghiată. Gacetta anunță că generarele Pavia a pătrunsit liniele carliste de la Pobleto, în Maestrazgo. Convoiută protegiată de forțele generarelui Laserna a intrată în Pampeluna. Trei sute gendarmi și două sute gardî vamalică respinsă 2000 carliști cari distrugeau în Albaide podurile, calea ferată și telegrafele de pe calea ce duce spre Valencia. Don Carlos se află de mai multe zile în capul armatei în facia lui Mariones. Kálman, autorele atentatului contra principelui de Bismark, a fost transferată la Würzburg, unde se va judeca de jurați în luna lui Octombre. Gasetta nazionale, menționând o scomptură răspândită de unele fiare străine că între cabinetul din Copenhaga și ’ntre cele din Berlin s’ară fi ivită mari neînțelegeri în privința isgonirii din Schleswig a unor supuși Danesi, asigură că guvernul germană își dă tóte silițele se ’ntrețe cele mai bune relațiuni cu Danemarca. Daily Telegraph publică urmatorea telegramă din Berlin, cu data de 20 Septembre, privitore la afacerile Rusiei : „Poliția din Petersburg face noptea numerose visus domiciliare. Toți membrii asociațiunii cismarilor din Tula (capitala guverniei cu acestă nume, în Rusia centrală) au fost arestați. Este vorba d’a suprime și tóte casele de ajutore comunale și asociațiunile lucratcorilore, pentru cuvântulu c’aă tendințe socialiste. S’aă arestată ș’uă mulțime de țărații. S’aă răspândită mai multe circulari incendiare“. Cu câtă foiele ruse continuă d’a păstra uă absolută tăcere, și cu câtă unele fiare oficiose din Germania nu încetezi d’a interpreta întrună modă fórte nelămuriții scrisórea ziarului către Don Carlos, cu atâtă lumea politică seriosa se preocupă de acestă actă. „Celă mai bună mijlocii, după părerea nóstru, zice Independința helgiei, d’a pune capota tuturoră nelinisteloră, este ca se se răspunda fără reticințe la aceste gestiuni, și mai multă încă se se publice testulă autentică ală documentului. Cornitele d’Arnim își dă tóte silințele pentru a intra în parlamentul germană, spre a se opune politicei d-lui de Bismark. Uă corespondința din capitala Olandei către jianulü La Républiqie frangaise spune ca cancelarul Germaniei caută prin tóte mijlocele a ’și atrage simpatia Olandei g’a orice stată în care se vorbesce limba germană. Bătrânulü principe Frederic, forte stimată în Olanda, a fostă numită intr’ună gradă militară supeperiore în armata germană, țfilele trecute doui băieți ai moștenitorului tronului Germaniei au petrecută mai multă timpă în Haga ș’au visitată mai multe localități. Germanii, adauge corespondința, se silescă a atinge în parte-le pe Olandesi, dérü cu câtă aceștia se apropia de vecinii lor, cu atâtă se convingă că supt acesta prefăcută iubire se ascunde cușezarea d’a’l absorbi, ș’aă orare de germanismul prusiană. Datoriele miniștrilor și. Miculii nimeni alți miniștrilor« virtoși. Sinceritatea la ună bună ministru nu este numai uă virtute, ci și uă datoriă, căci falsele temeri sâă chiară falsele speranțe ce dă suntă curse omoritare, întinse supt pașii slăbiciunii, noórei, încrederii. O mulă privată, care ascunde adevĕrul, nu este decâtă ună vicleni. Ministrulă, care ascunde adevĕrul, este mă oină abătută de la onestitate. Trebuie dară atâta ’nălțime în spirită și ’n simțiminte, ca se mărimă în administrațiunea publică ce va mai atragătorü decâtă plăcerea d’a da ordine și audiențe? Bucuria d’a fi numită escelentă câte-va luni, este pre asta de mare, încâtă se trebuie a’i sacrifica totulă, péné și virtutea, péné și onorabila reputațiune ce ’și dobândise cineva ? A perde ună portofoliu de secretară de stată, recunoscema că pentru unii e uă iubire forte aspră: mulți aă murită de mîhnire! Déru este ună mijlocă d’a o îndulci: acesta d’a părăsi de bună-voiă postulă unde cineva nu póte să mai stea cu onore pentru One, cu utilitate pentru lucrulil publică. Și s’aă dată multe esemple d’acestă nobile caragiă: stima publică a compensată cu generositate amărăciunea disgrației. Aujimă adesea vorbindu-se despre talentele unui ministru — cum vorbescă adesea ziarele Pressa și Trompetta Carpațiloru despre ale miniștrilor de esterne, resbelü, sou d’ale colegilor ăloră — talente comune mai totüdeuna secretarilor ă loră, și n’aujimă nici-nă-data vorbindu-se nimieni despre virtuți cari să le fie proprii numai aceloră miniștrii. Ună bună ministru trebuie sĕ fiei economă, exactă, amică nu ală palatului, ca unele viețuitore casnice, ci ală Domnului, cândă Domulă este demnă d’a ave ună amică. Sufletul ăscă trebuie sĕ fiă simțitoră, căci printrensulă plângerile cetățenilor ajung la urechiele suveranului. Acesta este ună mijlocitori raționabile, justă și indulginte între putere și națiune. După Dionisie Areopagitulă, oligerii iubirii sunt ă cei d’ântâiă in ierarchia cerescă: pate că nu totu acestă locă și au alesă miniștrii in ierarcia puteriloru pământului! S’aă vejtitu miniștrii virtoși și este cu putință se se mai veră încă: istoria probază cea d’ântâiă parte a acestei proposițiuni, pentru că în spații de unăsprezece secuii, suntă vre cinci nume de miniștrii cari se plă cita cu onore. Precedendă prin inducțiune și fără se ne oprimă la denegațiunea presintelui, amil pute spera să mai vedemă încă în același cursă de timpă reî nouindu-se aceleași minuni. Déru, cugetândă că miniștrii suntănesce funcționari de carii depinde sartea statelară și mai sigură a principilor, supt numele cărora guvernă,amă pute găsi că probabilitatea ivirii unui bun ministru, în cursă de două secuii, nu este pate destulă de avantagiosa pentru națiuni. Din acesta primă observațiune decurgă naturahninte mai multe gestiuni, a căroră examinare va fi obiectulă acestui articlu. Cu câtă înaintămă în disertațiunea generală, în care amă intrată, suntemă siliți să recunoscemn adevĕrulu acestui principii pusei de Montesquieu: virtutea nu este delocă pârghia guvernământului curată monarcicii. Nu vomă conchide, cu cardinalele de Richelieu că, déca întâmplarea ară lăsa se cajă numele unui omă bună p’uă listă ministerial, trebuie să aibă mare grijă d’a nu ’lă întrebuința, dé nü vomă mărturisi că acelă omă bună nu va pute să se mărite la poștă de câtă cu paguba caracterului său personale și că impuindu’i solidaritatea acteloru colegiloru sĕĭ, primesce în opiniunea publică uă parte dintr’ânsa. In statele curată monarchice, ună ministru bună seamă de bine nu este in ordinea lucrurilor naturale, ci aprópe oă varietate ’n specia sea, și oricine va conveni că nici una soră, nici uă specia nu dă la lumină așia de puține varietăți. In zadară cutreierămă cu cugetarea marea ’ntindere a timpurilor, istorici, nu vedemă s’apară în acele pustiiuri nemărginite, celă puțină în occidente, de câtă marele umbre ale lui Suger, de l’Hopital, Sully, Turgot, Necker și Malesherbes. Memoria lui Suger, asupra căreia admirabila laudă a d-lui Garota aruncită atâta lumină, nu este însă neimputabile. Acestă călugeră ambițiosă și disimulată înainta pe cărări cotise și întrebuința mai multe instrumente ecivoce, dorulu economă cu dinarură publică, restabili ordinea în administrațiune, și ’n direcțiunea afacerilor, se conduse după principiul ă că este mai bine se prevenimă relele în căușele loră, de câtă se ne aplicămă spiritulă a găsi mijlocele d’a se opri efectele. Multa mai presusă de abatele de Saint-Denis, vedemă pe L’Hôpital, curată în finală celei mai spăimentatóre corupțiuni, filosofă intrepidă Intr’ună timpă de fanatismă și de furare, autore ală edictului de la Romanentin, ca se oprescă stabilirea incisițiunii, supt regința Caterinei de Medicis. Sully, amicală regelui său, apărătorului poporului, flagelulă curtesaniloră, aspru în moravurile sale, neobosită în lucrările sale, neimputabile în lunga-i administrațiune. Stimabilele Turgot, în cursul unui ministeriu de câteva luni, găsi timpul si se desființeze corporațiunile și suranjile pe cari le privia cu dreptă cuvântă ca nescopedice puse industriei, se reformeze casa regelui, isvorât de delapidări, se modereze, — fără caresaurul regale se purtă ceva — drepturile de intrare asupra obiecte foră de prima necesitate. Turgot, în fine, se desemnase singură, jicendu că ună bună ministru trebuie se iubască adevĕrulü, se consilieze pe rege în interesulă poporului, și se nu flă de nici uă sectă, de nici uă partită. Necker, ale cărui intențiuni îi facă tótu gloria, și care rédica și abredulă seu edificiă pe marginea unui torinte înainte d’a pune stavila ce trebuia se ’să garanteze, avu cugetări bune, déri mijlócele’ nu ’i eraă de ajunsă. In fine marele Malesherbes, de numele căruia se lega totu ce pute fi înălțime în cugetare, noblețe în caracteră și generositate în inima omenesca, nu putea se fiă cu demnitate lăudată decâtă de ună emulă ală talentelor și virtuților sale. Gr. M. Alesandrescu. ACTE OFICIALE Monitorului oficiale de Sâmbăta conține uă decisiune a d-lui ministru de finance, prin care se zice că, luându-se în considerare motivele invocate de consiliului de administrațiune ali creditului fonciar, și în vederea dorinței ce are guvernul de a da acestei societăți tate mijlocele putinciose pentru întemeiarea și prosperitatea iei, se decide : «1 Casiarii generali de districte sunt ă