Romanulu, septembrie 1874 (Anul 18)
1874-09-27
^ANULU ALU OPTU-SI PRE-IIECELE VUIESCE ȘI VEI PÚI É Ori-ce cereri pentru România, se adresez3 la administrațiunea flarinln) . ANUNȚURI. In pagia IV, spatiulű 30 litere petit 40 bani. In pagina III, linia petit 6 lei. A se adresa LA PARIS : la d. Orain 9 rue Dronot. LA LOSTRA: la d. Eugene Micoud, No. 12, Peters Street, Islington. LA VIENA: la d-nil Haasenstein ș i Vogler Wallfischgasse 10. Scrisorile nefrancate se refi la 20 li ANI ESEMPLARULU. Ore farmeculă puterii și pasiunea de partită suntu ele în stare s’amețască inteligința omului péne a ’lu face se ’nfrunte adevĕrulu și se perdu simțimentulă pudórii ? Re&ăcțîunea și Administrațiunea Strada Domnei No. 14 Edițiiunea de sera | Reproducemü urmatórele din edițiunea de diminața a numărului precedinte: (Servițiul si telegraficii aici ROMANULUI.) Berlin, 7 Octombre. — Tribunalul a respinsă cererea d-lui Arslim în privința liberării pe garanția. Santander, 7 Octombre.— Nici uă noutate ulteriore în privința rănirii lui Don Carlos. Berna, 30 Septembre.— Congresul poștale a alesă, cu 12 voturi contra 9, orașială Berna pentru reședința biuroului poștale internaționale ală administrațiuniloru poștale. Represintantele Elveției a mulțumită congresului pentru acesta onore, reservândă case consiliului federale primirea alegerii. Londra, 2 Octobbre.— țiarulule Globe ijlie că din causa situațiunii nedecise a afacerilor dintre China și Japonia, ministrulă engleză de la Peking și contra-amirarele flotei engleze din apele Chinei vor ține uă conferință la Shangai. YTWRI 27 SEPTEMBRE, 1870 LUMINEZATE ȘI TEI FI ABONAMENTE In Capitale: unu anii 48 lei; iese luni 24 lei; trei luni 12 lei; uă ,una 5 lei. In Districte: an anii 58 lei; șese luni 29 lei trei luni 15 lei; uă lună 6 lei. Francia, Italia și Anglia, pe trimistru fr. 20. Austria și Germania, pe trimestru franci 18. A se adresa LA PARtIS, la d. Darras-Halgrain, Rue de l’ancienne comedie 5, și la d. Órain 9, rue Dronot. LA VIENA la d. B. G. Popovici, Fleichmarkt. 15. Articlole nepublicate se vor arde. RIKiJBUÍn SHJUIJULijH , 26 RAPC1UNE 8 BRUMARELU. La 5 Octombre este proiectată a se începe manevrele armatei. țiemă proiectata, căci, împreună cu toți ómenii cu drepta judecată, dorimța se nu flă și realisatü. In penuria în care se află tesaurulă, în sărăcia generală ce se întinde asupra țarei din causa secetei, în facia organisării cu totula rudimentară a puterii nóstre armate, a lipsei atât de mare de materială de resbelă și a nenorocitei idei de-a invita se asiste oficiai de prin statele cele mari, dorimü din sufletu, dorimü cu îngrijire și neliniște ca manevrele se nu se facă. Déca din casa Statului, atâta de sleită, se mai póte seóte unu milionü, câtü voru costa celu puțină aceste manevre, suntu atâte alte trebuințe imperióse cari reclamă acesta sumă, este fómetea ce amenință că mare parte din poporațiune, suntu atâte lucrări neapărate, cari, déca nu se vor face acum, vor costa în urmă în trecut. Dérü admitemü ca tóte se se lase la uă parte la favorea armatei; ceva mai multu : admitemü se se chiultuiescă nu unu milionn, ci unu și jumătate, doué, trei, pentru armată, énse într’ună moda utilü : sé se cumpere arme, sau alții materiale, căci ne lipsesce, se se cumpeie o&,ok n’avemü, etc. Astö-felü vomü dobândi ce va seriosu și realü, fără a ne espune póte și la asprele și justele critice ale oficialiloru superiori străini, veniți se asiste la manevre; de bunăsemn că astafelu nu ne vomu micși era cu cea mai culpabilă nesocotință tocmai în facia acelora cărora voimu a ne recomanda. Supunemü cu cea mai deplină încredere acesta opiniune tutora oficialilor, cari cunoscu situațiunea și trebuințele reale ale armatei. N avem speranța de-a vede triumfându, pe lângă ministrul de resbelț, rațiunea și adevărata iubire a armatei și a demnității iei, asupra dragostei de parade, care singură predomnesce în tóté actele d-séle; énsé suntemü convinși că mulți suntu la numerü oficialii cari anulți acesta privescu manevrele din din același punctă de vedere ca noi, și póte ca opiniunea loru sa potolescu celu puțină pentru viitoru dragostea de paradă, în favorea lucruriloru și chiultuialelorü seriose și utile. In acesta speranță, vomu mai reveni asupra acestui subiectu. Astăzi ne oprimit cnsé aci, spre a da locu respunsului asceptatu de câte-vaile de principalulu organü alu guvernului, la cele mai nereale și desgustătóre mijjloce ale sele de luptă contra nestru. late întrebarea ce oricine e nevoită se ’și facă, când ă citesce sângele diatribe ce se publică prin organele oficióse. Disprețulă e celu mai meritată răspunsu ce se cuvine calomniei. Citndu cnse calomnia se repetă fără nici una scrupule; cândü ea este citită și ’n străinătate, și esploatată de adversarii naționalității nóstre, spre a denigra țara, servindu-se chiar cu cuvintele folcloru oficiase române, tăcerea arü pute lăsa în nedumirire pe cei creduli, fie ei câtă de puțini la nimeri. Pentru aceste singure motive, ne coborîmă a rădica din nou câteva grăunte din pulberea de insulte ce miniștrii credă nemerită a nu adresa prin Pressa. „Se mai amintimă — <jică dumneloră — sistemul„ politicei scompteloră și fermentațiuniloră aventurose, bandele bulgare, neliniștirea vecinilor ü etc.“ ? late, numai seimă pentru a câtea mila ora, repetită eternulă refrenă ale bandeloru bulgare. Se scie că partita reacțiunii, speriată de progresul realisată de ideiele democratice, în urma schimbărilor din 1866, se grăbi a paraliza câtă mai curânda efectele acelui pasă, și, ceva mai tarijic, ajunse să se pronunțe pe fadă în contra pactului din 1866, prin protestură redactată în Tn Qu depsel cu mórte, colonisarea țării cu Germani, slujirea colegieloru electorale etc. Asemenea, verenda sprijinulă ce țara acorda guvernului din 1867 — 68, nu se sfii a recurge la orice mijjlóce spre a ’lü răsturna. Astfelă, ca s’asmuțe opiniunea europená în contra acelui guvernă, inventară celebrele calomnii că România eună arsenal și ună cuibă de bande bulgare, gata se arunce Europa într’uă conflagrațiune generală. Aceste scompte, unite cu falsele sciri ce inventau pe tate filele despre înecarea Evreilor în Dunăre și gonirea lor, cu grămada din țară, le esploatară în cursă de două ani, buciumându-le pe tote tonurile și făcăndă apelă la tote puterile. Guvernul din 1867 — 68 se retrase, și acești adversari, atâtă de leali, îl luară locală imediată. El bine, imediată le cerurămă și noi a deschide oă anchetă forte rigurosá, prin care se constate esistența aceloră bande bulgare, aceloră colosale ’narmării, aceloră înecări în Dunăre și isgoniri cu grămada ale Evreilor fi. Șase ani au trecută, și tóte guvernele inamice noue, câte se urmară de atunci, nimică nu descoperiră. Cu ce frunte dérü mai cuteza acești ómeni se pronunțe cuvintele de „sistemă ală politicei scomoteloră și fermentațiunilor, aventurose, bande bulgare, neliniștire a veciniloră etc.,“ cândă astăzi este constatată că acea sistemă de denșii a fostă iscodită și practicată, tocmai spre a neliniști pe vecinii carii, pentru momentu celu puțină, aă putută fi ispitiți se le dea crefemêntu, căci asta le cerea interesulă politicei (filei? Câtă despre cuvintele rostite de d. Ion Brătianu într’uă întrunire publică, în sala filatineni, cine nu scie astăzi cu câtă revoltătore rea-credință au fostă ele esploatate de cei mai nelenți adversari? Cine nu scie că d. Ion Brătianu, demonstrândă necesitatea unei activități neîncetate a vieței cetățeneșci, fără de care instituțiunile democratice nu pot ă prinde rădăcini,firea cetățenilor:: d-vóstra nu vĕ esercitați nici drepturile, nu vé împliniți nici datoriile, lăsați ca guvernulă se ’și esercite singură autoritatea, ș’apoi, cândă Ve pomeniți subjugați, „vĕ sculați într’uă diminuță și răsturnați totă“. El bine, ce calificare merită aceia cari, din aceste înțelepte consilie, facă mă îndemnă la resculare, atât de necugetată, încâtă nu d. Ion Brătianu, în epoca în care făcea acela discursü, domüind chiaru una nesocotită resculatorii, în epoce mai puțină liniștite, nu l’am puté face? Acea calificare lasuma se le-o dea opiniunea publică, la care iarăși cu sfruntare facă necontenite apeluri, uitândă că miniștrii ordinii au numit-o „femeia de stradă“. Alți treilea și celă din urmă punctă pe care voimă a’să releva e acea desgustatóre esploatare ce se face cu „torturele de la, MarAsenpA“. ne c[-* — instrută aerul ă a le cita ca să pată a guvernului din 1867—1868. Dérü cine a mai rămasü în țară, care sé nu’și aibă opiniunea formată în privirea acelui faptă ? Cine nu scie că acele torturi n’au causată martea nimenuĭ, că realitatea a fostă multă mai mică decâtă colosalele proporțiuni cele-aă dată pasiunile politice, cari aă esploatată într’ună modă atâtă de perfidă acelă tristă incidinte? Cine a putută uita că guvernulă de atunci, cu uă integritate neînduplecată, a trimis o imediată înaintea justiției pe acuzați și că acela, care fusese împinsă se autorise pentru momentă acele fapte, a fostă îndată aruncată în temniță, în urmă condamnată și dusă a’și da chiară sufletulă în negrele și umedele ziduri ale Dobrovățului ? Și mai cutezați, domni miniștrii, se vorbiți de „torturele de la Mărășesci,“ d-vóstre și amicii d-vóstre, supt ală căroră guvernă s’aă comisă torturele cele mai nepomenite, cu mii de ori mai înfioratore de câtă cele de la Mărășescu, în cari aă murită ameni și chiară copil în sînulă mameloră soră? Uitat-ați crimele de la Cuca și de la Mâcăl? Uitat-ați torturarea și uciderea conductorelor poștale Iosefă Ionescu, uitat-ați mormintele de la Mavrodolu și sângele care a scăldată stradele Pitescilor și ? Supt d-vóstre s’a friptă în frigare bătrânulu octogenară din Gorjiă, de către supt prefectură d-vóstre Muruzi s’a schingiuită Stegaru din comuna Cârja, cu familia lui; supt d-vóstre s’aă comisă atrocitățile din Valea Calugărescu; supt d-vóstre s’aă bătută și ucisă omeni chiară în capitală, de aginții poliției, pentru cari ne intentaserăți procesă făr’a cuteza énse sé’i dați cursuri legale; supt d-vóstre prefecții bată pene la demență pe cetățenii pacinici și onorabili, lăsându’i scăldați în sânge, ca la Bolgradă, supt d-vóstre biciulă zapciului, ală ispravnicului, ală polițaiului, ală favoritului a ajunsă „uă generalitate“ în tóte districtele; d-vóstre guvernați d’atâția ani numai prin torture, prin jafuri și prin ucideri. Și d-vostră mai cutezați a vorbi despre „torturele de la Mărășesci,“ cândă este constatată că n’ați dată în judecată pe nici unulă din acești infami inchisitori, că nici unulă n’a fostă pedepsita, ci din contra, mai toți suntă ocrotiți și recompensați? Supt guvernulă din 1867 — 68 ună singură casă de tortură s’a întămplată, făr’a fi urmată de marte séu infirmitate, și făptuitorii au fostă toți condamnați, ba încă unulă plăti chiar cu viața sa una momentă de rătăcire, remânându perdute pentru țară solința și activitatea sea neobosită. Supt guvernele d-vóstre s’aă comisă sute de torturi, s’aă ucisă în torturi, s’a adusă supt ferestrele palatului domnescă prunculă ucisă prin torturi în sînulă mamei, și torturatorii și ucigașii au fostă ascunși, ocrotiți, apărați de orice pedepsă, ba chiară și recompensați. ¥------- - - -------1 - -~ UT*«* șesci!... Acésta cutezare din parte-vé este că sfidare a tutoră simțiminteloră omenesci, este monumentulă d-vóstra de cinisma. Se asigură că d. C. Gradiștenu, într’uă conversațiune la Hugues, ar fi aruncată fostului său colegă din cabinetul Iepureni, actualele ministru de justiție, urmatorele sângerânde cuvinte: — „Sunteți ultima mea ilusiune. N’ași fi crezută nici-uădată că, spre a vă mențina la putere, veți ajunge, în vîrsta d-vóstra, la atâta cinismul“ Acesta este strigătulă unei consciințe oneste și românesc!, acesta este sigiliulă cu care v’a inserată oricine are uă scânteiă de rațiune și uă licărire de simțimentă în România. Ună baterii de transportă, încărcată cu jerbă de pușcă, a sărită în aeră aici dimineță în Regents-Canal, la Londra, distrugândă măpodă și mai multe case. Sunt mai mulți morți și răniți; trei corăbii au fost cufundate. Steamerulu Faraday, care așeḑa cablulă, dintre Englitera și America, a perdută cablulă din causa unui uragană. Milano, 2 Octombre.— Aci se dă nă mare importanță întrevederii d-lui Thiers cu regele Italiei. ^Ajaccio, 2 Octombre.— Ziarele publică ua scrisore a principelui imperiale către d. Franceschini Pietri, cu data de 5 Septembre, prin care să invită a merge în Corsica pentru a sprijini candidatura principelui Carol Bonaparte, contra veriilui său Napoleon Jerome. Berlin, 2 Octombre. — Gazetta Germaniei de Nord desminte scomptele răspândite de multe tiare că d. Bismark ar ajuta oă restaurare alphansistă în Spania, și că împeratură Germaniei ară aspira la protectoratură insuleloră Soulou din marea Indieloră. Gazetta de Spetzer anunță că nă scrisore imperiale convocă parlamentulă germană pentru ziua de 18 Octombre. Din intru.—Consiliulu generale de instrucțiune, a cărui sesiune s’a terminată ieri, a votată programele liceelor și scólelor reale, desbătendă și ’n privința scolelor normale. Propunerea ca esamenele de bacalauret să se se facă la licee, eră nu la facultate, că pân’acum, a fostă amânată, în urma explicărilor date de consiliul permaninte că se voră lua mesuri pentru stîrpirea abuzurilor, ce s’ară strecura la acele esamene. La 18 Octombre sunt afișate a se face încă câteva alegeri nntru camera de la Versailles. Doenard, fostă președinte al Adunării de la 1848, și desemnată de comitatele republiciUle Vidto auuiacouu __ tulă Seine-et-Oise, a adresată alegotoriloră uă circulară, prin care explică mai ântâiă causa ce l’a făcută d’a se decide se parasesca viața privată și să reintre în luptă. „Când m amă consimțită“,Jice G. Seward, a reintra în agitațiunile vineței publice, cugetarea mea a fostă mai cu sema d’a îngagia uă luptă contra unei candidaturi pe care o privescă ca uă amenințare instituțiunilor n nostre și ca ună periclu pentru liniștea țării“. Acid. Senard arata cum bonapartiștii voiescă se restórne actuala stare de lucruri, menționază paginele durerose cea lăsată imperială în istoria Franciei, constată îndreptarea făcută tuturoră releloră de cândă funcționeză Republica, și termină astfelu : „Ce se va spunü acum despre persona mea și despre opiniunile mele? „Trecutul meu va pute servi mai bine ca ’nvățămăntă, decâtă cea-a ce ați pute învăța din cuvintele mele. Veți vede în elă că ’n toți timpii, apărătoră devotată ale dreptului ș’ală libertății, n’amă apărată cu mai puțină energie și causa ordinii. Marea onore a vieții mele este d’a fi auzită, în 1848, Adunarea națională declarândă printr’una decretă votată în unanimitate, că „președintele Senard a bine-meritată de la patria“: „îmi rămâne a ve face cunoscută simțimentulă meă asupra stării actuale a guvernului nostru. „Primescă, în acésta privință, și férte francă, tóte resoluțiunile Adunării naționale. „Déru cerü ca ’n locu d’a face din septenată mă lucru vagă și nedefinită, fără puteri precise și fără puncte de resemn, să ne grăbimă a’l da ca base constituirea definitivă a Republicei. 3