Romanulu, septembrie 1874 (Anul 18)

1874-09-27

^ANULU ALU OPTU-SI PRE-IIECELE VUIESCE ȘI VEI PÚI É Ori-ce cereri pentru România, se adre­­sez3 la administrațiunea­­ flarinln) . ANUNȚURI. In pag­­i­a IV, spatiulű 30 litere petit 40 bani. In pagina III, linia petit 6 lei. A se adresa LA­ PARIS : la d. Orain 9 rue Dronot. LA LOS­TRA: la d. Eugene Micoud, No. 12, Peters Street, Islington. LA VIENA: la d-nil Haasenstein ș i Vogler Wallfischgasse 10. Scrisorile nefrancate se re­fi­ la 20 li ANI ESEMPLARULU. Ore farmeculă puterii și pasiunea de partită suntu ele în stare s’ame­­țască inteligința omului péne a ’lu face se ’nfrunte adevĕrulu și se perdu simțimentulă pudórii ? Re&ăcțîunea și Administrațiunea Strada Domnei No. 14 Edițiiunea de sera | Reproducemü urmatórele din edi­­țiunea de diminața a numărului pre­­cedinte: (Servițiul si telegraficii aici ROMANULUI.) Berlin, 7 Octombre. — Tribunalul­ a respinsă cererea d-lui Arslim în privința liberării pe garanția. Santander, 7 Octombre.— Nici uă nou­tate ulteriore în privința rănirii lui Don Carlos. Berna, 30 Septembre.— Congresul­ poș­tale a alesă, cu 12 voturi contra 9, ora­­șială Berna pentru reședința biuroului poș­tale internaționale ală administrațiuniloru poștale. Represintantele Elveției a mulțu­­mită congresului pentru acesta on­ore, re­­servândă case consiliului federale primirea alegerii. Londra, 2 Octobbre.— ț­iarulu­le Globe ijlie că din causa situațiunii nedecise a a­­facerilor­ dintre China și Japonia, minis­­trulă engleză de la Peking și contra-ami­­rarele flotei engleze din apele Chinei vor­ ține uă conferință la Shangai. YTWRI 27 SEPTEMBRE, 1870 LUMINEZA­TE ȘI TEI FI ABONAMENTE In Capitale: unu anii 48 lei; iese luni 24 lei; trei luni 12 lei; uă ,una 5 lei. In Districte: an anii 58 lei; șe­se luni 29 lei trei luni 15 lei; uă lună 6 lei. Francia, Italia și Anglia, pe trimistru fr. 20. Austria și Germania, pe trimestru franci 18. A se adresa LA PARtIS, la d. Darras-Hal­­grain, Rue de l’ancienne comedie 5, și la d. Órain 9, rue Dronot. LA VIENA la d. B. G. Popovici, Fleich­­markt. 15. Articlole nepublicate se vor­ arde. RIK­iJBUÍn SHJUIJULijH , 26 RAPC1UNE 8 BRUMARELU. La 5 Octombre este proiectată a se începe manevrele armatei. ț­i­emă proiectata, căci, împreună cu toți óme­­nii cu drepta judecată, dorimța se nu flă și realisatü. In penuria în care se află tesau­­rulă, în sărăcia generală ce se întinde asupra țarei din causa secetei, în facia organisării cu totula rudimentară a puterii nóstre armate, a lipsei atât­ de mare de materială de resbelă și­ a nenorocitei idei de-a invita se asiste oficia­i de prin statele cele mari, do­rimü din sufletu, dorimü cu îngrijire și neliniște ca manevrele se nu se facă. Déca din casa Statului, atâta de sleită, se mai póte seóte unu milionü, câtü voru costa celu puțină aceste manevre, suntu atâte alte trebuințe imperióse cari reclamă acesta sumă, este fómetea ce amenință că mare parte din poporațiune, suntu atâte lu­crări neapărate, cari, déca nu se vor­ face acum, vor­ costa în urmă în tre­­cu­t. Dérü admitemü ca tóte se se lase la uă parte la favorea armatei; ce­va mai multu : admitemü se se chiultu­­iescă nu unu milionn, ci unu și jumă­­tate, doué, trei, pentru armată, énse într’ună moda utilü : sé se cumpere arme, sau alții materiale, căci ne lip­­sesce, se se cumpeie o&,o­k n’avemü, etc. Astö-felü vomü dobândi ce­ va seriosu și realü, fără a ne es­­pune póte și la asprele și justele cri­tice ale oficialiloru superiori străini, veniți se asiste la manevre; de bună­­semn că asta­felu nu ne vomu mic­­și era cu cea mai culpabilă nesocotință tocmai în facia acelora cărora voimu a ne recomanda. Supunemü cu cea mai deplină în­credere acesta opiniune tutora ofi­cialilor, cari cunoscu situațiunea și trebuințele reale ale armatei. N a­­vem­ speranța de-a vede triumfându, pe lângă ministrul­ de resbelț, ra­țiunea și adevărata iubire a armatei și a demnității iei, asupra dragostei de parade, care singură predomnesce în tóté actele d-séle; énsé suntemü convinși că mulți suntu la numerü o­­ficialii cari anulți acesta privescu manevrele din din același punctă de vedere ca noi, și póte ca opiniunea loru sa potolescu celu puțină pentru viitoru dragostea de paradă, în fa­vorea lucruriloru și chiultuialelorü seriose și utile. In acesta speranță, vomu mai re­veni asupra acestui subiectu. Astăzi ne oprimit cnsé aci, spre a da locu respunsului asceptatu de câte-va­­­ile de principalulu organü alu guvernu­lui, la cele mai nereale și desgustă­­tóre mijjloce ale sele de luptă con­tra nestru. late întrebarea ce ori­cine e ne­voită se ’și facă, când ă citesce sângele diatribe ce se publică prin organele oficióse. Disprețulă e celu mai meritată răs­­punsu ce se cuvine calomniei. Citndu cnse calomnia se repetă fără nici una scrupule; cândü ea este citită și ’n străinătate, și esploatată de adver­sarii naționalității nóstre, spre a de­nigra țara, servindu-se chiar­ cu cu­vintele folcloru oficiase române, tăce­rea arü pute lăsa în nedumirire pe cei creduli, fie ei câtă de puțini la nimeri. Pentru aceste singure mo­tive, ne coborîmă a rădica din nou câte­va grăunte din pulberea de insulte ce miniștrii credă nemerită a nu a­­dresa prin Pressa. „Se mai amintimă — <jică dumne­­loră — sistemul„ politicei scompte­­loră și fermentațiuniloră aventurose, bandele bulgare, neliniștirea vecini­lor ü etc.“ ? late, nu­mai seimă pentru a câtea mila ora, repetită eternulă refrenă ale bandeloru bulgare. Se scie că partita reacțiunii, spe­riată de progresul­ realisată de ide­iele democratice, în urma schimbă­­rilor­ din 1866, se grăbi a paraliza câtă mai curânda efectele acelui pasă, și, ce­va mai tarijic, ajunse să se pro­nunțe pe fadă în contra pactului din 1866, prin protestură redactată în Tn Qu­ depsel cu mórte, colonisarea țării cu Germani, slujirea colegieloru electo­rale etc. Asemenea, verenda spriji­­nulă ce țara acorda guvernului din 1867 — 68, nu se sfii a recurge la ori­­ce mijjlóce spre a ’lü răsturna. Ast­­­felă, ca s’asmuțe opiniunea europená în contra acelui guvernă, inventară celebrele calomnii că România eună arsenal și ună cuibă de bande bulgare, gata se arunce Europa într’uă confla­­grațiune generală. Aceste scompte, unite cu falsele sciri ce inventau pe tate filele despre înecarea Evreilor­ în Dunăre și gonirea lor, cu grămada din țară, le esploatară în cursă de două ani, buciumându-le pe tote to­nurile și făcăndă apelă la tote pu­terile. Guvernul­ din 1867 — 68 se retrase, și acești adversari, atâtă de leali, îl luară locală imediată. El bine, imediată le cerurămă și noi a deschide oă anchetă forte rigu­­rosá, prin care se constate esistența aceloră bande bulgare, aceloră colo­sale ’narmării, aceloră înecări în Du­năre și isgoniri cu grămada ale Evrei­lor fi. Șase ani au trecută, și tóte guver­nele inamice noue, câte se urmară de atunci, nimică nu descoperiră. Cu ce frunte dérü mai cuteza a­­cești ómeni se pronunțe cuvintele de „sistemă ală politicei scomoteloră și fermentațiunilor, aventurose, bande bulgare, neliniștire a veciniloră etc.,“ cândă astăzi este constatată că acea sis­temă de denșii a fostă iscodită și prac­ticată, tocmai spre a neliniști pe ve­cinii carii, pentru momentu celu pu­țină, aă putută fi ispitiți se le dea cref­emêntu, căci asta le cerea­ intere­­sulă politicei (filei? Câtă despre cuvintele rostite de d. Ion Brătianu într’uă întrunire publică, în sala filatineni, cine nu scie astăzi cu câtă revoltătore rea-credință au fostă ele esploatate de cei mai nelenți adversari? Cine nu scie că d. Ion Brătianu, de­­monstrândă necesitatea unei activi­tăți neîncetate a vieței cetățeneșci, fără de care instituțiunile democra­tice nu pot ă prinde rădăcini,­­firea ce­­tățenilor:: d-vóstra nu vĕ esercitați nici drepturile, nu vé împliniți nici datoriile, lăsați ca guvernulă se ’și eser­­cite singură autoritatea, ș’a­poi, cândă Ve pomeniți subjugați, „vĕ sculați în­tr’uă diminuță și răsturnați totă“. El bine, ce calificare merită aceia cari, din aceste înțelepte consilie, facă m­ă îndemnă la resculare, atât­ de necu­getată, în­câtă nu d. Ion Brătianu, în epoca în care făcea acela discursü, domü­ind chiaru una nesocotită rescu­­latorii, în epoce mai puțină liniștite, nu l’am­ puté face? Acea calificare lasuma se le-o dea opiniunea publică, la care iarăși cu sfruntare facă necontenite apeluri, uitândă că miniștrii ordinii au nu­mit-o „femeia de stradă“. Alți treilea și celă din urmă punctă pe care voimă a’să releva e acea des­gustatóre esploatare ce se face cu „torturele de la, MarAsenpA“. ne c[-* — instru­­tă aerul ă a le cita ca să pată a guvernului din 1867—1868. Dérü cine a mai rămasü în țară, care sé nu’și aibă opiniunea formată în privirea acelui faptă ? Cine nu scie că acele torturi n’au causată martea nimenuĭ, că realita­tea a fostă multă mai mică de­câtă colosalele proporțiuni cele-aă dată pa­siunile politice, cari aă esploatată în­­tr’ună modă atâtă de perfidă acelă tristă incidinte? Cine a putută uita că guvernulă de atunci, cu uă inte­gritate neînduplecată, a trimis o ime­diată înaintea justiției pe acuzați și că acela, care fusese împinsă se auto­­rise pentru momentă acele fapte, a fostă îndată aruncată în temniță, în urmă condamnată și dusă a’și da chiară sufletulă în negrele și umedele ziduri ale Dobrovățului ? Și mai cutezați, domni miniștrii, se vorbiți de „torturele de la Mărășesci,“ d-vóstre și amicii d-vóstre, supt ală căroră guvernă s’aă comisă torturele cele mai nepomenite, cu mii de ori mai înfioratore de câtă cele de la Mă­rășescu, în cari aă murită ameni și chiară copil în sînulă mameloră soră? Uitat-ați crimele de la Cuca și de la Mâcăl? Uitat-ați torturarea și uci­derea conductorelor poștale Iosefă Io­­nescu, uitat-ați mormintele de la Ma­­vrodolu și sângele care a scăldată stradele Pitescilor și ? Supt d-vóstre s’a friptă în frigare bătrânulu octogenară din Gorjiă, de către supt prefectură d-vóstre Muruzi s’a schingiuită Stegaru din comuna Cârja, cu familia lui; supt d-vóstre s’aă comisă atrocitățile din Valea­ Ca­­lugărescu; supt d-vóstre s’aă bătută și ucisă omeni chiară în capitală, de aginții poliției, pentru cari ne inten­taserăți procesă făr’a cuteza énse sé’i dați cursuri legale; supt d-vóstre pre­fecții bată pene la demență pe cetă­țenii pacinici și onorabili, lăsându’i scăldați în sânge, ca la Bolgradă, supt d-vóstre biciulă zapciului, ală ispravnicului, ală polițaiului, ală fa­voritului a ajunsă „uă generalitate“ în tóte districtele; d-vóstre guvernați d’atâția ani numai prin torture, prin jafuri și prin ucideri. Și d-vostră mai cutezați a vorbi despre „torturele de la Mărășesci,“ cândă este constatată că n’ați dată în judecată pe nici unulă din acești infami inchisitori, că nici unulă n’a fostă pedepsita, ci din contra, mai toți suntă ocrotiți și recompensați? Supt guvernulă din 1867 — 68 ună singură casă de tortură s’a întămplată, făr’a fi urmată de marte séu infir­mitate, și făptuitorii au fostă toți condamnați, ba încă unulă plăti chiar cu viața s­a una momentă de rătăcire, remânându perdute pentru țară sol­­ința și activitatea sea neobosită. Supt guvernele d-vóstre s’aă comisă sute de torturi, s’aă ucisă în torturi, s’a adusă supt ferestrele palatului domnescă prunculă ucisă prin torturi în sînulă mamei, și torturatorii și ucigașii au fostă ascunși, ocrotiți, apărați de ori­ce pedepsă, ba chiară și recompensați. ¥­­------- - - -------1 - -~ UT*«* șesci!... Acésta cutezare din parte-vé este că sfidare a tutoră simțiminteloră o­­menesci, este monumentulă d-vóstra de cinisma. Se asigură că d. C. Gradiștenu, într’uă conversațiune la Hugues, ar­ fi aruncată fostului său colegă din cabinetul­ Iepureni, actualele minis­tru de justiție, urmatorele sângerânde cuvinte: — „Sunteți ultima mea ilusiune. N’ași fi crezută nici-uă­dată că, spre a vă mențina la putere, veți ajunge, în vîrsta d-vóstra, la atâta cinismul“ Acesta este strigătulă unei consci­­ințe oneste și românesc!, acesta este sigiliulă cu care v’a inserată ori­cine are uă scânteiă de rațiune și uă licărire de simțimentă în România.­­ Ună baterii de transportă, încărcată cu jerbă de pușcă, a sărită în aeră aici dimi­­neță în Regents-Canal, la Londra, distru­­gândă m­ă­podă și mai multe case. Sunt­ mai mulți morți și răniți; trei corăbii au fost­ cufundate. Steamerulu Faraday, care așeḑa cablulă, dintre Englitera și America, a perdută ca­blulă din causa unui uragană. Milano, 2 Octombre.— Aci se dă nă mare importanță întrevederii d-lui Thiers cu re­gele Italiei. ^Ajaccio, 2 Octombre.— Ziarele publică ua scrisore a principelui imperiale către d. Franceschini Pietri, cu data de 5 Septem­­bre, prin care­­ să invită a merge în Corsica pentru a sprijini candidatura principelui Carol Bonaparte, contra veriilui său Napo­leon Jerome. Berlin, 2 Octombre. — Gazetta Germa­niei de Nord desminte scomptele răspân­­dite de multe t­iare că d. Bismark ar­ ajuta oă restaurare alphansistă în Spania, și că împeratură Germaniei ară aspira la pro­­tectoratură insuleloră Soulou din marea Indieloră. Gazetta de Spetzer anunță că nă scrisore imperiale convocă parlamentulă germană pentru­­ ziua de 18 Octombre. Din intru.—Consiliulu generale de ins­trucțiune, a cărui sesiune s’a terminată ieri, a votată programele liceelor și scólelor reale, desbătendă și ’n privința scolelor­ nor­male. Propunerea ca esamenele de bac­a­­lauret să se se facă la licee, eră nu la facul­tate, că pân’acum, a fostă amânată, în urma explicărilor date de consiliul­ permaninte că se voră lua mesuri pentru stîrpirea abuzuri­­lor, ce s’ară strecura la acele esamene. La 18 Octombre sunt a­fișate a se face încă câte­va alegeri n­ntru ca­mera de la Versailles. D­­oenard, fostă președinte al­ Adunării de la 1848, și desemnată de comitatele republi­ciUle Vidt­o auuiacouu __ tulă Seine-et-Oise, a adresată alegoto­­riloră uă circulară, prin care explică mai ântâiă causa ce l’a făcută d’a se decide se parasesca viața privată și să reintre în luptă. „Când m amă con­simțită“,­­Jice G. Seward, a reintra în agitațiunile vineței publice, cugeta­rea mea a fostă mai cu sema d’a în­­gagia uă luptă contra unei candida­turi pe care o privescă ca uă amenin­țare instituțiunilor n nostre și ca ună periclu pentru liniștea țării“. Aci­d. Senar­d arata cum bonapar­­tiștii voiescă se restórne actuala stare de lucruri, menționază paginele dure­­rose ce­a lăsată imperială în istoria Franciei, constată îndreptarea făcută tuturoră releloră de cândă funcțio­­neză Republica, și termină ast­­felu : „Ce se va spunü acum despre per­­sona mea și despre opiniunile mele? „Trecutul­ meu va pute servi mai bine ca ’nvățămăntă, de­câtă cea-a ce ați pute învăța din cuvintele mele. Veți vede în elă că ’n toți timpii, apărătoră devotată ale dreptului ș’ală libertății, n’amă apărată cu mai pu­țină energie și causa ordinii. Marea o­­nore a vi­eții mele este d’a fi auzită, în 1848, Adunarea națională decla­­rândă printr’una decretă votată în unanimitate, că „președintele Senard a bine-meritată de la patria“: „îmi rămâne a ve face cunoscută simțimentulă meă asupra stării ac­tuale a guvernului nostru. „Primescă, în acésta privință, și férte francă, tóte resoluțiunile Adu­nării naționale. „Déru cerü ca ’n locu d’a face din septenată m­ă lucru vagă și nedefi­nită, fără puteri precise și fără puncte de re­semn, să ne grăbimă a’l da ca base constituirea definitivă a Repu­blicei. 3

Next