Romanulu, ianuarie 1875 (Anul 19)

1875-01-13

34 După ce dedesema în lucrarea ti­pografiei comunicatură d-lui primare, primirămă din partea d-lui Dumitru Ghika un epistolă însoțită de demisiunea d-sele din consiliulu comunale ale ca­pitalei; ne grăbimă a da și pe una și pe alta publicității, nu fără a observa câtă de curându veni d-lui primară mul­­țămirea pentru comunicatură de mai susü. Câtă despre aserțiunea că noi amă fi dată de motivă oficială ală de­­misionării d-lui D. Ghika, cestiunea împrumutului de 7 milióne, respin­­serămă deja d-lui primară, pentru mai deplină lămurire rugămă­tase pe d. D. Ghika se recitescă cuvintele nóstre de la 10 ale cuvintei, cuvinte pline de condescendință, și printre cari nu­mai dóra cele de „cuscru ală d-lui de Herz“ aă conținută póte ce­va neplă­cută pentru d-sea. Intru acesta înse nemulțumirea sa vă fi îndreptată pe nedreptă asupra­ ne, de­ore­ce noi nu dedeamă uă calificare nedreptă, ci constatamă numai ună faptă. Bucureștii, 13 Ianuarie, 1875. D-lul redactare al­ ROMANUL­UI Domnule redactare, Nu vă voiă face plăcerea d’a releva atacurile sistematice, ce ’rai faceți, mai cu semn de la ună timpă în­­cace, căci ori­ce se va răspunde de mine, le credă zadarnice; publicul­ nostru inteliginte are deja opiniunea mea pe deplină formată asupra unor o­ameni. Vé<Jendü énsé că vorbiți de ună faptă, ce pretindeți că ară fi provo­cată de misiunea mea de membru ală consiliului comunală, faptă, ce încă nu sa constatată de d. primară ală Capitalei, mă vădă datoră, pentru res­­pectulă ce datoresci alegotorilor­ mei, a ve ruga să bine-voiți a publica în prtma lot numere ală jurnalului ci di­­rigeți, demisiunea ce amă dată de membru ală consiliului, ca să se poată vede adevăratele cause, care m’aă de­terminată a mă retrage din acelă con­siliu. Primiți, domnule redactare, încre­dințarea considerațiunii mele. Dimitrie Ghika. la­să lucrare, fără a lua responsabili­tatea resultatului mei; pentru aceste motive mă vădă silită cu părere de Teu a depune mandatură ce mi s’a încredințată de alegătorii mei, și vă rogă d-nule ministre, sa bine-voiți a primi demisiunea mea de membru ală consiliului comunale. Primiți, vă rogă, d-nule ministre, încredințarea prea osebitei mele con­siderați­uni. Dimitrie Ghika. Bucurescu, 11 Ianuarie 1875. Monitorulű oficialű de Duminică publică decretulu domnescă No. 35, cu data de 7 Ianuarie, prin care se convocă urmatórele colegii de senatori spre a împlini vacan­țele produse: Colegiulu I, din județele Buzeni, Bacăul, Ilfovu și Romanațî, în urma de trei­zeci Ianuaria. Colegiulu II din județele Botoșani, Doljini, Fălciu și Gorjiu, în­­ Ziua de întâi a Fe­bruariei. Asemeneia, prin decretul­ No. 36, pu­blicată în același Monitoru­ se convocă ur­­mătorele colegii de deputați spre a împlini vacanțele produse: Colegiulü I, din județele Botoșani, Bol­­grad și Muscelu în z­iua de trei­zeci Ia­­nuariu. Colegiulu III, din județul­ Neamțu în Ziua de treicgleci Fébruariu. Colegiulü IV, din județul­ Oltu, în ziua de unu­spre­zjccc Fébruariu, era delegații acestui colegiu se vor­ alege în filele de 30 și 31 Ianuariu. ROMANULÜ 14 IANUARIU 1875 nagin­, la Gazette de France reflectezâ astă­felă : „acesta noutate nu va sur­prinde pe nimeni. D. Bazaine nu va fi nici­de cum aflată răă între generării cari, după ce aă proclamată, servită și răsturnată, după placulă ambițiunii sorii, și după cum a convenită mai bine intereseleră soră, regalitatea Isa­­belei, regalitatea lui Amedeo, apoi Republica, în urmă dictatura , a­ a­­junsă în fine la Don Alfons.“ Se <j’c0 ca lista civilă a lui Don Alfons se va fisa la 2S milione reali pe ană, m­ulut germană, care nu s’a­fișază pe De acum. Schimbarea lui Rarify-pașa Z­ ce u& corespondința din Berlin către Inde­­pendința belgică, a produsă uă im­pre­siune favorabilă în cercurile politice germane. Cu tote acestea bucuria n’a putută dura multă, căcîuă telegramă din Constantinopole cu data de 18 ia­nuarie, și publicată de tote <foartle străine, amuneia că fostul­ ministru de externe a fostă chiămată din nou în guvernă, dându-i-se portofoliul­ instrucțiunii publice, prin urmare nu era disgrad­ată de Sultanul, precum se credea. Seamă din telegrama serviciului nostru, că cestiunea Podgorițzei s-a aplanată, fiindă­ că Turcia a renun­­d­ată la pretențiunile ce făcea. După cele ce spune éasé Pall Mall Gazette, se vede că guvernul­ turcescă a fostă forte constrînsă la acestă pasă căci, dice fuia englesă, Montenegrulă era deci să se declare re­belă Turciei. D-lul președinte alu consiliului și mi­nistru de interne. Domnule ministre. Cred­ă că d-nulă primară ală comu­nei capitalii, nu va tăgădui că i-amă dată totă sincerulă mea concursă pentru resolverea cestiuniloră, ce ne-a supusă în deliberația consiliului. Amă văd­ută case puținulă casă ce d-sea fare de esperiența, ce credă că amă dobândită într’u­ lungă carieră în afacerile publice. Amă văzută asemenea că dorințele ce amă exprimată, pentru înbunătă­­țirea sortei orășenilor­, mai tóte au fostă nesocotite. Asupra cestiunii fabricii de pâne de la Colintina, preocupațiunea mea a fostă ca concesionarii fabricii se facă să seriosa concurența brutari­­loră din capitală, ca astă­felă, mai cu sem­ă publicută neavută, se nu fie obligată a plăti de câtă 30 de bani pâinea, în loculă celor­ 50, cu care se vinde acestă articolă de ântâia necesitate. Acestă preocupațiune cusa nu a putută atinge dorința ce amă avută, căci condițiunile ce saă pu­blicată și captulă de însărcinări de­­părteză ori­ce doritoră, ce sară fi putută presinta la concurința pen­tru a lua acesta întreprindere. Nu ași fi consimțită a se împo­văra contribuabilii cu nuoi dări comu­nale, deea cu modulă acesta nu sară da în schimbă orășenilor­ îmbunătă­țiri reale, precum igiena publică, uă viețuire mai plăcută și mai et­ică, căci uă contribuțiune, bine întrebuin­țată, dă contribuabilului în schimbă, de -ace ori avantagiile ce nu ar fi putută avea fără acestă sacrificiu. v Ne­ Siadă déra obicinuita si participa f­iarele străine conțină urmatórele scrii din Spania: Regele, plecând­ din Madrid la 19 Ianuarie pentru Saragosa, a sosită aci a doua <zi și a fost­ primită cu intu­­siasmă de către poporațiune. De la Saragosa va merge la Logrono. Se afi­­rm­ă cnsă că va sta în Nord în totă timpul, câtă va țină începerea ope­­rațiunilor­ militare. La Tafalla va trece în revistă armata. Carlisu­l din vecinătățile Iranului aă trecută în Navara. Cei din Gui­­puzenla refusă d’a-și părăsi provincia. Cetatea Pampeluna se asigură că are nutrimente încă pentru 40­­ zile. Guvernul­ a decisă se pedepsescă cetatea Zarauz pentru agresiunea sea în contra vasului germană Gustav și a și trimisă aci două vase de res­­belă, spre a obliga orașială se plă­­tescu îndată proprietariloră vasului germană uă despăgubire, era în casă de refusa, se pedepsesc­ pe culpabili cu cele mai aspre pedepse militare. Uă telegramă din Santander, cu data de 20 ianuarie, publicată de ziarele vienese, vestesce cu probabi­litate că flotila spaniolă va bombarda Zaraut, în presența vasului germană Nautilus. După cele ce spună mai multe ziare, guvernulă vătjendă crimele ce se comită în contra funcționariloră caselor­ ferate, ară fi­otărîtă se ie măsuri ca se se împușca ori­ce carlistă armată care s’ară prinde în apro­­piarea unei linii de cale ferată. Carlișt­l recrutăzâ în provinciele Nordului tineri de 17 ani. Patruzeci și șapte oficialî carliști șezători la Bayona s’aă supusă lui Don Alfons. D. Castellar se va duce în curenda în Geneva, după ce a declarată că va retușa mandatulă de deputată, de­ a va trebui se depuse juramente. b­arută la République frangaise pu­blică urmatorele năruiri și transferări în corpură diplomatică spaniole. Marchisulă de Mollins, ministrulă de marină și actuale președinte de consiliu, ambasadore la Paris. D. Merry y Colom­b, vechiă ministru al­ Spaniei la Maroc, ambasadore la Ber­lin. D. Bances, actuale ministru la Roma, ambasadore la Viena. D. Diego Coello y Quesada, vechiă ministru la Lisabona și Turin, proprietară ală fa­rului Epoca, ambasadore la Roma, în aceiași poștă totă pe lîngâ Vati­­cană. Agenția americană publică oă tele­gramă prin care anund­ă că între personagjele cari aă dată visite lui Don Alfons, în ziua intrării sale în Madrid, au fostă și marerialele Bazaine, precum și comitesa de Montijo, mama­­ ei împărătesei Eugenia­ Napoleon. In privința visitei primului perso­n fiarele septenaliste din Francia și mai cu osebire le Frangais, afirmă că succesulă bonapartistului Cazeaux la balotagiule din Hautes­­ Pyrinées, se datoresce mai multor­ acte de coru­pere și de intimidare din partea co­­mitatelor a acestei partite. De altă parte se constata că septenariștii n’au votată toți pentru d. Alb­ot la acestă balotagiă. In sprijinul­­ acestei cre­dințe vină urmatorele împrejurări, pe cari le relevă le Siecle : Numărul­ votanților­ a fost­ la balotagiă, de 53,000 din 64,000 ale­gători înscriși. In tóte cantonele în cari candidatură republicană, d. Brau­­hauban a avută majoritatea la pri­mula scrutina, precum la Tarbes-Nord, la Maubourguet, la Vie, la Mauléon- Barousse, la Trie etc., d. Alicot a păs­trată la al­ douilea scrutină ună a­­vantagtă asupra candidatului bona­­partistă. Și din contra, pretutindeni unde d. Alicot, saptenalistă câștigase în pri­mula scrutină mai multe voturi de­câtă d. Cazeaux, acum la balotagiă acesta din urmă a avută isbânda. Astă­feră în cantonul­ Tarbes, unde d. Alicot n’a avută la primulă scru­tină de câtă 900 voturi, în contra a 2150 date d-lui Brauhauban, la al­ douilea scrutină d. Alicot a întrunită 2437, de­și au fost­ mai puțini vo­tanți. Și din contra, la Argeles, unde d. Allcot avusese antftia 1969 voturi In contra d-lui Cazeaux, care nu întru­nise de câtă 98. Ta al­ douilea scru­tină, d. Cazeaux obține 668, pe cândă d. Alicot pare de câtă 1868. Aci la primulă scrutină, republicanii nu de­­deseră candidatului foră de câtă 373 voturi. Rezultă prin urmare din a­­ceste cifre, că partisanii d-lui Alicot s’aă desbinată la ală douilea scru­tină : unii aă rămasă fideli candidatu­lui loră, era alții aă votată pentru bonapartistă. Cea­a ce onsé pare mai multă pro­babile, adauge le Siécle, este că situa­­țiunea ecivocă luată de d. Alicot, a întorsă pe tóta lumea de la densula. La prima votare nu pré se scia cea-a ce voia; era la secunda nu se scia de rocă. Republicanii stă suferină în vir­tutea acestui principiu, eminaminte înțeleptă și patriotică , mai bine ori­ce de­câtă imperială. Déjit, în fondă, masa națiunii nu mai voiesce omeni cari nu sciü sau nu spună cee­a ce suntu.“ In camera Belgiei, d. Belge a in­terpelată pe guvernă, pentru ce ține u­ă represintante pe lângă papa. Apoi a cerută cari suntă relațiunile guver­nului belgiană cu guvernul­ lui Don Alfons, și pentru ce n’am reluată re­­lațiunile cu Mexicul­. Ministrul­ a răspunsă la prima ces­­tiune că situațiunea fiindă aceași, gu­vernul n­u’a putută să’și modifice ati­tudinea. In cee­a ce privesce suirea pe tronă a lui Don Alfons, a decla­rată că Belgia se află în acesta ces­­tiune pe aceași linie cu cele­l­alte na­țiuni. Nu va fi nici cea d’ântâiul, nici cea din urmă a’iu recunosce. Câtă pentru relațiunile cu Mexi­cul­, a­m si3it că voră fi reluate îndată ce se va schimba situațiunea care a provocată ruptura. La Montevideo, anunciă că tele­gramă din Rio-de-Janiero, cu data de 18 Ianuarie, aă isbucnită turbă­­rări și afacerile suferă. După cererea acuzatului Offenheim, s-aă chiămată de președinte ca mar­­torî, fostul președinte al­ consiliului de miniștrii, Potocki, guvernatorele Piro și actualele ministru de lucrări publice, Banhus. Uă telegramă din Berlin, cu data de 19 Ianuarie,­­zice că despăgubirea ce reclamă guvernală germană pentru vasul­ Gustav, se compune din valo­­rea vasului și a încurcăturei sale, și o­­sebită din­mă amendă plătibilă impe­ PROCESULU OFFENHEIM D Esplicări la actulț de acusațiune. Victor Offenheim a intrată în anul­ 1843 ca practicantă în serviciele sta­tului la comptabilitatea curții came­rale. In anul­ 1854, fu numită con­­cepista aulică la m­inisteriulă­cesaro­­r egale de comerciu, énse îndată își îndrepta atențiunea spre calea fe­rată Carol Ludovic din nou înființată, căci, după ună lungă concediu, eșise cu totul­ din servițiele statului și, la anul­ 1856, intra ca supt secre­­tară-generale în servițiul­ societății numitei căi ferate. In timpul­ acesta, ajunse și li­ra o gală de nobilă. Ca primă secretară­ generale ală acestei societăți de cale ferată era Herz, care mai în urmă a murită. Menționata societate avea privile­­giulă acordată de guvernă se conti­nue construirea liniei sale, care ajun­gea pănă la Lemberg. Și, cu tote că lucrările pregatitare, pe cari socie­tatea le făcuse deja pentru linia Lemberg-Cernăuți, nu era­ tocmai neconsiderabile, totuși doul dintre membrii consiliului de administrați­­une, și a­nume principele Sapieha și cavalerul­ Vladimir de Borkovski, se asociază cu vice-secretarulă generale Offenheim și î ncepură construirea a­­cestei linii, ca întreprindere indepen­dente. Afară după despăgubire de 120.000 fiornl, societatea căiei ferate Carol-Ludovic mai renuncia și la drep­­tul­ săă de prioritate în favorea nou­lui consorțiu, predându-l și proiectele deja pregătite. Epistola lui Herz a­­dresată lui Offenheim, cu data de 13 Mai­ 1864, precum și faptul­ că cele 120.000 fiorini au ajunsă, ca uă a­­vere privată, în mâna lui Herz, dove­­descă îndestulă că interesele perso­nale au fost­ preponderate în acesta afacere. După acee­a, Offenheim își sntorse privirile spre Anglia, ca ’n numele domnitor. Sapieha și Borkovski se negocieze cu întreprinzătorii și capi­taliștii engleji pentru executarea în­treprinderii proiectate. Intre acestea, Domnitorele Austriei, prin decretul­ de la 11 ianuarie 1864, dete numi­­țiloră două domni, precum și lui W. R. Drake, L. M. Rate și ’ntreprin­jă­­torului Thomas Brassey, concesiunea de a construi și esploata linia ferată Lemberg-Cernăuți. Ia § 2 ală acestei concesiuni se cuprindă mai multe disposițiuni re-1) A vede «Românuli» de la 11 curinta.­rative la calitatea construirii, era în §16 garanția unui venită anule net o dună milionă și 500,000 fiorini v. a. în argintă, așia în­câtă, daca venitulă anuale neto nu s’ară urca la mențio­nata sumă, diferința se se ’mplinescă de administrațiunea statului (art. I ală legii din 11 Ianuarie 1864). A­­semenea sunt­ însemnate și disposi­­țiunile §§ 21 și 27. Negocierile începute în Anglia a­­vură ca resultată formarea unei so­­­­cietăți sub­ numele de „ Lemberg-Cernă­­­ ud­ Railtway Company Limited“, care se compune din domnii R. Dalrymple, R. Ward, T. Bruce, L. Grenelle, G. C. Seymour, L. Beaumont și J. Ale­xander. Acestă societate, care se formă pe baza statutelor­ din 9 Martie 1864, avea de scop­ să mi­jlocescă în Austria compunerea unei socie­tăți de acționari, care să prim­ască concesiunea și să esecute construi­rea, era după a iei construire com­pania engleză să se disolve. La 12 Martie 1864, acestă socie­tate, adică compania engleză, închiăsă cu Thomas Brassey, unulă dintre concesionari, ună contractă privitoră la esecutarea construcțiunii.­­ Acestă contractă, după testul ă și coprinsulă săă, în sensulă § 936 din codicele civile austriacă, nu era de­câtă uă convențiune între represin­­tanții de atunci ai societății liniei fe­rate Lemberg-Cernăuți, care nu era încă constituită, și ’ntre Thomas Bras­sey, pe baza căreia se ’inhiără mai târziă altă contractă, înse, cu tóte acestea, disposițiunile primului con­tractă sunt­ de mare ’nsemnătate pentru tóte evenimintele ce urmară mai tárejic. In articulul­ II, Thomas Bras­sey se obliga să răscumpere pămân­­tul­ necesariă pentru esecutarea con­strucțiunii. Prin articulele III până la IX, primesce esecutarea construirii In sensul­ disposițiuniloră concesiunii. Prin articulul­ XI se obligă se procure tóte mijlocele de comunicațiune și esploatare, eră prin articulul­ XII pri­­­meșce obligațiunea de a preda tote­ cele necesarie esploatării în cursul a­celoră d­antâtă trei luni după deschi­derea liniei. In articulul­ XVI, societatea se obligă să depuie suma de 24,500,000 fiorini v. a.—2,450,000 funți sterlingi — ca capitală de construcțiune, era pe baza articulului XVII, să platesca suma de 1,900,000 fiorini v. a. — 190,000 unți sterlingi—îndată după închiriarea contractului prevăzutâ la articulul­ XVIII. Articulul­ XXI și XXII dispună că, din banii ce­ ară fi să se platesca lui Brassey din suma de construire pentru lucrările întreprinderii, să se oprasca totu-de­ uua 103 ca> Una fele de cauțiune, și apoi acești bani să se platesca lui Brassey numai după 12 luni de la predarea linielor­ ferate. In art. XXIII, se specifică suma necesariă pentru procurarea mijloce­­loră necesarie pe fiă-care ană pentru esploatare, ș’acestă sumă se anticipă cu 3,630,000 florini, ora prin art. XXIV se acorda societății dreptului]i de a lua asupră’și procurarea acestoră mijloce de esploatare, înse ’n casală acesta societatea era obligată să pla­tesca lui Brassey 101­ din suma anti­cipată, adică 363,000 fiorini ca „câș­tigă ală întreprinderii“, fără nici uă intoarcere de serviție. In art. 28, se prevede disposițiunea espresa și fără nici uă condițiune că, îndată ce societatea acționarilor, li­niei ferate Lemberg-Cernăuți se va constitui, să se ’nchirie intre dânsa și Brassey uă nouă convențiune, în ar­­m­onie cu contractulă presiune. Atunci negocierile din Anglia, rela­tive la ’nchiriarea acestui contractă, ajunseră la capătă ș’acum mai era vorba numai d’a atrage pe interesații din Austria pentru aprobarea măsu­­­relor­ luate pen’act. In prima ședință a consiliului de administrațiune, convocată pentru 18 Aprile 1864 , Offenheim raporta că compania engleză se va contopi cu societatea căiei ferate austriaca și că acesta are să primescă fără modificare contractată de la 12 Martie 1864 că

Next