Romanulu, ianuarie 1875 (Anul 19)

1875-01-29

% % * BUCURESCI, 28 CARINDARU, 9 FAUHARU. In sfirșită, dup’uă lungă amânare, camera se pronunța asupra anchetei făcute situațiunii comunei Bucuresci, într’a cărei administrațiune se consta­­ta „lipsa simțului de integritate și respectului legalității, că prosta ese­­cutare a lucrurilor­ realisate, de­și cu prețuri forte scumpe“. In urma discusiunilor fi urmate asu­pra raportului comisiunii de anchetă parlamentară și ’n urma declarațiunii ministrului de justiție c’a și prevenitu dorința adunării d’a se cerceta abu­­zurile indicate, camera a trecută la ordinea zilei recomandându guvernu­lui raportul­ comisiunii. Ce ’nsemneză pentru ministeriă uă asemenea decisiune și care fu inten­­țiunea camerei când a vota moțiunea? Iată ce ne propunemă a releva prin câte­va cuvinte. Pentru guvernă, moțiunea mai în­­semneza de­câtă cea-a ce singură pre­văzuse de mai nainte, adică uă com­pletă desaprobare a partinitórii sale conduite faciă cu diferitele consiliu comuna’e succedate ’n timpulă de cândă e la putere. Și ’n adevără, cândă primulă-mi­­nistru lua cuvântul ă ca să explice „o­­bîrșia răului“ nu găsi altă ce­va mai nemerită de­câtă să se napustesca cu tóta greutatea sea asupra comisiunii de anchetă, care „nu i-a cerută lămu­riri și l’a acuzată că nu și-a făcută da­toria“. După d-sea, comisiunea „acasă pe guvernă“ și raportul ă iei conține „exagerări“ in privința personelor­ și lucrurilor­, eră camera găsesce că domnii miniștrii se ’ncólc și, trecândă la ordinea lui, recomandă acelă raportă pentru ca, conformă fapte­­lor­ constatate într’ânsulți, să dea în judecată pe cei ce se voră găsi culpa­bili. Ministrul­ justiției vorbesce despre “recriminările ce s’aducă necontenită“ ș’ală căroră efectă e d’a slăbi autori­tatea guvernului, ără camera găsesce că ’ntemeiate suntă acele recriminări din raportă și,trecăndă la ordinea Zilei, i-’să recomandă pentru ca se trămită pe culpabili a ’și lua pedepsa meritată. Guvernul­, cu cei culpabili din fostele sale consilii comunale, aruncă chiară insulte d­ asupra comisiunii de anchetă, eră camera, desaprobându-se, îi recomandă raportul­ comisiumii spre a face cu dânsulă cee­a ce -i co­mandă legea și moralitatea. Susții­orii guvernului propună ca adunarea se fie coruptă numai de es­­plicările ministriloră și se trecă pură și simplu la ordinea Zilei? eră camera ține comptu numai de mirarea d-lui Manolache Costache Cest trop— „asta e pre multă !“— și recomandă guver­nului conclusiunile raportului spre a le aduce la ’ndeplinire. Iată ce ’nsemnatate are pentru gu­vernă resoluțiunea de ieri a camerei, prin împrejurările în care fu luată și prin cuvintele ce ’i precedară. Câtă despre intențiunea ce presida la votarea moțiunii, ea nu e și nu putea fi alta de­câtă d’a aproba lu­crarea membriloră comisiunii, pe cari și guvernul ă și cei interesați în Ges­tiune se ’ntreceaă a ’i stropi cu cele mai nedemne calificări, ba chiară cu insultele ce d. G. Manu demonstra că se cuprindă în întâmpinările ulti­mului consiliu comunale. „Dorința adunării a fostă și este d’a se cerceta abuzurile indicate“, Zice moțiunea , prin urmare recomandă guvernului raportul­ comisiunii și, daca nu’să mai invită—împreună cu conclusiunile membriloră anchetei „se trimită în cercetarea justiției fap­tele relatate, pentru a se trage la răspundere atâtă membrii consiliului comunale, câtă și cele­l­alte persone ce se vor­ dovedi culpabile“, causa e că adunarea a luată actă de declara­­țiunea ministrului de justiție „c’a și prevenită acea dorință a adunării“, însemnătatea faptului fiindă, cre­­demă, destulă de batátore la ochi, o înregistrămă la partita guvernului și întrebămă organele’­ oficiase déca ș’a­­cesta e uă simptomă care sö confirme tăria regimenui pe care o trămbițază onestula polițată din Ploiesci. Dură votulă dată azi în cameră, cu pensiunea interpelării d-lui Apos­­tolom­—și despre ale cărei desbateri publicămfi mai la vale darea nóstru de somn—fi-va și elă vă dovadi des­pre tăria guvernului? Deputatulö interpelatore arăta i­­legalitățile comise de prefectură și a­­ginții administrativi din județul­ Put­­na, speculele făcute de vestitul­ Ni­­colaidis și de suptprefecții sél cu mo­șii ținute ’n arendă, cu ’ntrebuințarea Zilelor­ de prestațiune în folosulă loră particulară, cu perderea muncii intrebuințate la șosele, care s’aă lă­sată la părăsire, constată arbitrari­­ulă guvernului d'a suspenda acțiunea ceruse intentase de fostulă procurore­­generale ală curții din Focșiani, d-lă R. Oprenu — tóte aceste imoralități, pe care noi deja le amă înregistrată în colonele nóstre—ură guvernul, prin organulă miniștriloră de interne și justiție, susține pe abusatori, refusă d’a­numi­tă anchetă și cere ca adu­narea să trecă pură și simplu la or­dinea Zilei. Votulă se face și propunerea gu­vernului abia trece c­u­ majoritate de 4 voturi, acelea ale celor­ 4 miniștrii carii erau presiuți. Támia­­nsemn­eza acesta pentru gu­vernă ? Asceptămă respunsulă organelor­ oficiase și a doua edițiune a publica­­țiunii polițaiului din Ploiesci. Ce Zieri medicii români despre mă­sura luată de ministrul­ învățămân­tului, ca ’n limbi străine și morte să se depuie e­amenulă de admisiune pen­tru practicarea medicinei în țară? Gânditu's’ad asupra acestei inova­­țiuni și calculatu-s-aă tate consecințele pentru viitoră ? Consultatu-s’aă și gă­­situ-o­ aă bună? De ce dară nu ieü cuvântulă ca să confirme credința celoră ce-o socotescă funestă șefi să ’! convingă de con­­trariă ? Un­ ministru amenință existența școlei normale, și opiniunea publică, prin organul­ „societății pentru nvă­­țătura poporului“, în capă cu bătrâ­nii Poenaru și Arsake, se manifestă și facă să ca­zâ ne românesca măsură. Alb cândă si amenință ânsăși lim­ba română, aici iei prestigiu ș’a iei suveranitate în înaltele temple ale ’nvățâmântului, nu se va rădica nici uă protestare din partea sacerdoților și instrucțiunii ? Punem și întrebarea ș’asceptămă răs­­punsură celoră în drepții. Publicarămă ieri contestațiunea e­­lectorală a d-lui M. Ionü, adresată d-lui primară ală capitalei, dâră pre­­sintatâ în lipsă’­ d-lui consiliară-aju­­toră Afcanasiu și refusată d’acesta prin urmatorea apostilă : „Percițiunea, nefiindă­fundată, se res­pinge.“ Rectificândă mai ântâiă terminală de „petițiune“ cu care se servă d. consilieră-ajutoră de primară, căci legea Zică: reclamațiune sau contesta­­țiune electorală, cee­a ce nu este totă una cu petițiune, întrebămă pe d. primară și pe întregulă consiliu, în temeiul ă cărei legi și-a permisă acelă d. ajutoră s’o respingă? Articulul­ 27 din legea comunală zice : „Reclamat­iunie ce s’ară­nasce asu­pra omisiunilor ă stă înscrieriloră Iu listele electorale se adreseza prima­rului, în cele ântâiă trei septemânî de la data afișerii soră, și acesta până la orele 6 séra a ultimei zile, spre a se presinta consiliului comunale.“ Supt scriptorul­ reclamațiunii s’a presintată în terminală legale, și cu mai multe ore înainte de 6 sóra. Aliniatul­ 2 de supt articlulă ci­tată adauge: „După ce consiliul­ comunale va fi­otărîtă asupra reclamat­iunilor­­ civile, se închiriă listele definitive și se pu­blică de primară, etc. In facia acestei disposițiuni a le­gii, cum a cutesată prin urmare acelă d. Atanasiu, ajutară de pri­mară, ca­re se suprstituie întregului consilii comunale și se refuse­ră re­­clamațiune electorală, fără mai întâiă a fi cercetată de majoritatea consi­liului ? Procederea sea arbitrară constituie ună excesă de putere, uă de negare de justiție, pe cari legea penală le pedepsesce. Consiliul­ comunale, în materia electorală, este tribunală de prima in­stanță. Deci, cândă unu membru al­ acestei instanțe judiciare își permite se se pronund­ă singură, fără comple­­turi legale, asupra unei contestațiuni electorale, și printr’uă simplă apostilă s’o declare ca nefiindă fundată, acelă membru trebuie se fia­scă ignorante de datoriele sale și de legile țărei, săd­ună judecătoră mai arbitrară de­câtă cădii din Turcia. Și ’ntr’ună casă și ’ntr’altulă, elă e nedemnă de fotolială ce ocupă, și cei iubiți în drepturile și interesele lor c­ară trebui se ’să ducă înaintea înal­tei curți de casațiune, spre a ’și lua meritata pedepsă. „Luminele și capacitatea recunos­cută a d-lui Rosetti suntă de natură a ne asigura că va apăra bine aceste in­terese", mai cu semn, lără a se înțelege, că „d. V. Boerescu este însărcinată cu interimul„ ministeriului d-lui Ro­setti“, ministeriă pe care ’le privescă cestiunile economice. E că acum ce anunc­ă și Neus-Freie- Presse din Viena, organă oficiosă ală d-lui de Andrassy : „După scirile positive de la Berlin, oposițiunea de pân’aci a guvernului română la ipotecarea drumului-de-seră a căzută. ...„Guvernulă română deja a tri­­misă pe ministrul­ săă de lucrări publice și comerciă la Berlin pentru a ’nchiria definitivă afacerea ipote­cării, și nu mai este nici să îndou­­iala ca simpla formalitate a ’ncuviin­­țării ipotecei de către ministeriă și camerele legiuitóre va mai întâmpina vr’uă mică dificultate, îndată ce se va termina afacerea la Berlin și [mai ’nainte d’a se propune camerei, se va convoca adunarea generală a acțio­­narilor], pentru ca ea se autorise­a­­făcerea acestei ipotece de 20.000,000 talere valore nominală.“ Acesta éra se­ria apărarea despre care asigură Pressa că va fi bună in­­tereseloră nóstre economice?... Stă cee­a ce spune și ună Ziară de peste Carpați, vorbindă despre convenți­­unile comerciale ?... „In privința, convențiuniloră co­merciale se constată, Zice Orientulă latină, că guvernului din Bucuresci și-ară fi retrasă pretensiunile sale, relative la unele întrebări de na­tură politică, ce nu conveniau nici­­de­cum d­loru de la Viena și Pesta, și astă­felă tratările asupra acestor­ convențiuni considerându-se actual­­minte ca terminate, va urma câtă mai curândă închisiarea loră defini­tivă.“ Daca aceste scrii se vor­ confirma, acea apărare pe care a trâmbițată-o, Pressa, departe de a fi în favorea in­­tereselor­ române, ea nu este de­câtă esclusivă în favorea intereselor­ stră­ine, îmbogățirea acestora și ruinarea nostru, eventualitate? Sapieha respunse negativă (ficândă că de mai multă timpă se silesce a găsi pentru acestă scopă capitale și ’n­­treprinzători englesi, înse tóte silințele lui sunt­ zadarnice din causa procesului. La acestă răspunsă, monarh­­ulă replica:... «Durere!» Organulă oficiosă ală guvernului a anunciată Zilele trecute urbi et orbi urmatorele : „D. Teodoră Rosetti, ministrulă de lucrări publice și comerciă, a plecatei în congediă la Viena și Ber­lin, spre a se ocupa de unele interese economice ale gerei. Totă Zkw’ulă Orient­ulii latină publică • uesce informațiuni privitóre la uă în­tre vorbire ce s’ară fi urmată intre împăratul­ Austro-Ungariei și prin­cipele Sapieha, unuia din personele implicate în procesul­ Offenheim. Considerându-le de mari învățăminte pentru noi, le reproducem­ă ad­. Ecă-le : «Se vorbesce că principele Sapieha, cu­noscuții publicului din procesula Offenheim, îndată după ascultarea sea, arii fi foștii primită de monarehă în audiență. Cu a­­cestă ocasiune principele s’arti fi plânsit despre nedreptatea încurcării sale în pro­cesul­ Offenheim. Monarh­ală asigurându­­lă despre înaltele sale considerațiuni, prin­cipele i-ar­ fi demonstrată o susținândă că numai silințelor­ sele, desvoltate în con­struirea liniei ferate Lemberg-Cernăuți, trebuie a se atribui resultatului obținută de către Austria spre a posede oă portă des­chisă pentru unii asalta (Austallather) a­­supra României; și acesta portă ierăși­i­ se închise prin autorizarea secestrului, de­ore­­ce societatea austriacă asta ei e silită a se da înapoi, cedându-­șî dreptulă seif guver­nului din Bucurescî sau altei societăți ro­mâne. Monar­hulu­in se întrebi daca nu s’ară mai puté împedeca uă astă­feră de Monitorulu oficiale de a fi publică,— cea­ a ce amă anunciată deja,—numi­rea d-lui Nicolae Iacovache în func­țiunea de prefectă ală judeciului Bu­­zău în locul­ d-lui Filitis, demisionată. Se scie âusă ce ’nsemneza schimba­rea unui prefectă în ajunul­ unei a­­legeri. Fiindă­că fu vorba de alegeri, a­­mintimă din nou­ alegătoriloră că la 30 ale cuvintei și la 1 Februarie sunt­ convocate mai multe colegii de sena­tori și deputați rămase vacante, și a­nume: La 30 Ianuarie, colegiul­ I de se­natori din județțele Buzău, Bacău, II­­fouă și Romanați. La 1 Februarie, ,colegiul­ II de se­natori din Botoșani, Doljiă, Fălciu și Gorjiu­. La 30 Ianuarie, colegiul­ I de de­putați din Botoșani, Bolgradă și Mus­­celă. La 3 Februarie, colegial­ III de de­putați din judeciulă Nemțu. La 11 Februarie, colegiulă IV de deputați din judeciulă Oltă, eră de­legații acestui colegiu se vor­ alege în Zilele de 30 și 31 Ianuarie. țîiarul­ Times consacră ună impor­tantă articula voturilor­ Adunării de la Versailles, prin cari s’aă admisă a­­mendamentele d-lui Walton, și apre­­cie ca o loră însemnătate în modulă următoră: „Nu este necesitate a ave pătrun­derea unui politică franceză, stimu­lată de gelosiele de partită, pentru a descoperi tota semnificarea articule­­lor­ adoptate. Aceste articule nu im­plică numai existența formei de gu­vernă republicană, dară dacă reguleza continuarea acestei forme. Ele încre­­dințază, în faptă, că acestă formă de guvernă este perpetuă. Asupra aces­tui punct­, amendamentele Wallon sunt­ mai favorabile republicanilor, de­câtă propunerea lui Casimir Perier, care se ’ntemeia pe principiul­ că uă decisiune formală asupra instituțiu­­nilor­ viitore ale țărei se va lua la 1880. Daci, cum s’a admisă că ma­­terialele Mac-Mahon este președinte până la 1880, și cum legea nouă na a­­tinge acesta disposițiune întru nimică, articulele d-lui Walton, după tote prin­cipiale interpretațiunii legale, trebu­iască să fiă astă­felă ințelese, că la finele celor­l șapte ani fișați pentru președința actuală, se va alege ună noă președinte de către senatulă și camera ce se voră crea. Aceste doue corpuri u’ară puté la realitate se re­fuse legale mandatulu ce la este im­pusă într’ună modă atâtă de lămu­rită.» Trecândă apoi la cercetarea cause­­lor­ și a efectelor­ probabile ale votu­rilor­ date de Adunarea de la Ver­sailles, cu pensiunea amendamentelor­ d-lui Walton, primula organă ală Lon­drei 7^06 : „Una din principalele cause o gâ­­simă fără contrazicere In disciplina la care se supună acii totji membrii stângei pene la cele din urmă omu, în buna-voința ce are acesta parte a A­­dunării d’a primi politica centrului stângă, în disparițiunea neîncrederii cu care moderații privind altă­dată pa aliații for­ radicali. Supt influinta d-lui

Next