Romanulu, februarie 1875 (Anul 19)

1875-02-23

170 m. Camera trebuie să aibă un caim­ă caritabilă, și speră că va ajuta lite­ratura în persona unuia din cei mai iluștrii ai săi represintanți, care în tot­ cursul­ vieței sare active a lu­crată pentru literatura națională și a fostă surprinsă de nenorocire chiară în timpul­ cândă se ocupa se înzes­treze literatura c­u­ nouă edițiune a operitorii ilustrului Cantemir­. Inchizându-se discusiunea, proiec­­tul­ de lege se ia în considerare prin sculare și ședere. Se citesce art. 1, prin care se a­­cordă d-lui A. Papiă Ilariană, m­ă a­­jutoră anuale de 3000 lei pe timpă de 3 ani și se admite. Proiectul, în totale, punăndu-se la votă cu bile, se primesce cu 43 bile albe pentru și 38 negre contra, din 81 votanți. Petițiunea locuitorilor­ din comuna Flămânda, judecială Teleormană, de a li­ se veni în ajutoră pentru că sunt­ lipsiți de hrană și a se păsui de contribuțiuni, s’a recomandată ministrului spre a lua măsuri. Asupra petițiunii cetățenilor­ din Severin, contra relei construcțiuni a căiei ferate, publicată și ’n Romă­­nulű, Camera, avândă în vedere asi­­gurarea d-lui ministru că a numită deja uă comisiune, compusă de doui ingeniari și de primarulă acelui o­­rașiă, pentru a-i da informațiuni a­­supra plângerii orășianilor­, și a în­­datorită pe compania căieloră ferate a da șioselei de la Severină-Vărcio­­rova lărgimea ce a avută înainte de construcțiunea acelei linii, a apro­bată conclusiunile raportului, tre­­căndu pură și simpu­la ordinea Zilei. D. Al. Florescu, asupra alegerii d-lui N. Fleva la colegiul­ I de Mus­­celă,­­zice că nu e d­e demnita­tea Camerei de a lăsa mai multă timpă în suspensiune validarea ace­lei alegeri și a țină acelă colegiu fără represintante în Cameră. D-se a ruga pe biurou a invita comisia judiciară, însărcinată cu cercetarea acelei ces­­tiuni, a-­și grăbi lucrarea. D. Președinte respunde că comisi­­unea s’a constituită și va presinta în curăndă raportulă său. După acesta, camera se ocupă cu cercetarea petițiunilor­ pentru pen­siuni și indigenare. Discursulu generarelui Gari­baldi la banch­etulu ce i-au­ natit societățile lucratorilor­ din Roma. Amă menționată ieri, în partea ser­­iiloră este m­are, despre banchetulă o­­ferită lui Garibaldi de către societă­țile lucratorilor­ din Roma, în sala amfiteatrului Corea (mai nainte mau­­soleulă lui Augustă), ș’amă adausă că la intrarea sea în­t isa sală, dspeții și mulțimea adunată l’aă salutată cu strigâtură de : „traiésca Garibaldi, fi­­iulă poporului“. La aceste cuvinte cer, după Independința belgică, ce­a răs­punsă eroulă de la Marsala : «Da, scumpii mei, suntu unu fiiu ală po­porului, și me mândrescă d’acéstea, căcî iu mai multe ocasiuni a trebuită se trăiescu cu ajutorulu lucrăriloru manufacturate. Lu­­crătorul ă este ornulă celă mai necesară și celu mai stimabile din societate , fără deu­­sulă progresulă n’ară fi posibile, fiindă­că este petra unghiulară a ori­căruî edificii sociale. «In timpul d­esiliului meu, amu vezuză că ómenii de condeiu erau multă mai ne­fericiți de­câtă lucrătorii. Din 100 emigrați ce vedeamu, 90 celu puțină erau lucrători cari găsiaă cu ’nlesnire h­rana vieței, pe cândă cei­l­alți dece erau nevoiți se recurgă la aceștia spre a trăi. «Pe lingă acesta, celu mai bună consiliă ce potă a ve da este d’a continua se fițî lucrători și d’a lăsa meseriele moștenire descendințiloră voștrii; déca ești lăcătușiă, fă lăcătușiă și pe fiiü; déca ești templaru, fă templară și pe fiiu, fiă­ care, în fine, se ’nvețe pe fiiulă său meseria sea și se nu se lase a fi térêzit de ambițiunea deșertă d’a’lă arunca in cariera funcțiuniloru, atâtă de funestă industriei și comerciului. «Regii Franciei învețaă uă­dinioră pe copiii loră câte uă meseria pre­ care, prin acesta nu țintescă nici­ de-cum a ve con­silia se imitați p’acești regi, de să găsescă că ’n acesta privință ei aveaă dreptate, fi­­indîn­că este bine ca ori­ ce omă se potă ave­aă posițiune onorabilă și laboriasa, cu care să’șî potă păstra în totă-da­una li­bertatea. «Suntă fericită că mă găsescă între voi­, în mi­­loculă acestui poporă romană, care a fostă în totă-dă-una idealulă meu celă mai scumpă; aci mi-aducă a­minte cu bu­curia de antica Romă, cândă Romanii pu­­neaă în vânzare publică tabăra lui Anibal ș’o vindeaă c’m­ă preță forte urcată, chiară în momentul­ cândă acesta tabără era o­­cupată de inamică și cândă legiunile ro­mane porniră spre a cuceri Cartagena. «Acum mai amă a vă da m­ă consiliă: vi s’a spusă ime­orî că nu trebuie se vă ocupați de politică. Ei bine, acesta nu este lucru bună. Politica, bine înțelesă, nu este de­câtă desbaterea intereseloră majorității; deci, majoritatea suntemă noi, poporulă. (Aplause). Noi ddră trebuie se discutămă propriele nóstre interese, și aprobă forte urnită pe amiculă mea, pe onorabilele Cai­­roli, care a presintată in Cameră m­ă pro­iectă de lege, în virtutea căruia veți do­bândi, în fine, dreptulă d’a vota. Speră, pentru binele și demnitatea țărei mele, c’a­­cestă proiectă va fi admisă. «A plăcută unora a crede ș’a spune că vârsta a modificată caracterulă mea și că suntă mai puțină revoluționară de­câtă în trecută. Se nu credeți acesta : suntă totă același în totă-da­una, și, cândă va fi vorba de a trece din bine în mai bine, mă veți găsi la postură mea. «Nu potă lăsa se tracă acesta ocasiune fără a vă vorbi și de cestiunea religiosă. Vă­dinioră, cândă păgânismul, îșî făcuse timpulă, cultură falselor, divinități trebui se cedeze loculă christianismului. Papali­tatea a adusă, nu trebuie a necunosce, serviții conservândă manuscriptele, monu­mentele și favorisândă arțile; dară a ajunsă în punctul ă în care se găsia păgânismul ă cândă se ivi christianismulă; timpul ă ieî s’a sfîrșită, prin urmare și la rândul ă­ieî va dispare. Violența énsé nu pare nici­ vă­­dată se găsescă căderea’î definitivă, căci papalitatea e uă cestiune de morală. In­­struiți-vă deci, ș’acesta va fi îndestulă. «Fițî calmi, derii energici, din tote po­­parele moderne, poporul­ englesă este acela care posedă în celă mai mare grabă virtu­țile strămoșiloru voștriî : imitați dură pe a­­cestă mare poporă , aveți acea virtute pe care densulă o numesce steadnies (fermitate) și viitorulă este ală vostru. «Acum nu mai amă de­câtă a vă mul­­țămi că mi-ați făcută acesta escelinte pri­mire, că m’ațî alesă represintante ală vostru și că mi-ați dată, în fine, ocasiunea d’a fi cu voi toți.» „După acésta cuvântare, Garibaldi șe$u la locu’l. Cine­va case întrebân­­du’lu ficea doresce ce­va, respunse c’m­ă tonă veselă : „Nu, mulțămescă, da­­ți’mi numai jumătate pahară cu vină ca se potă și că lua parte la serbare“. „Oferindu-i-se paharulö, Garibaldi se scula din nou și pronuncia aceste cu­vinte : „Beat pentru Roma, inițiato­­rea civilisațiunii și a progresului“. „Inutile a spune ca cuvintele ge­nerarului a­ fostă necontenită între­rupte de aplauze c­ áldurose. „Eco șouă episodă mișcâtore. In m­o­­mentulü cândă Garibaldi închina,­uă comisiune de lucrători îi presinta uuă cartonă, care conținea peleria cala­­bresă pe care o purta eroulă la 1849, cândă apăra Roma în contra împre­­surătorilor­ străini. „După ce a deșertată paharulă cu veselia, Garibaldi se scula și, urmată de ființă sau și de sindiculă Romei, cu cari venise, părăsi incinta în salută­rile și ovațiunile frenetice ale asisten­­țiloră. „La finele banchetului, societățile lucrâtorilor ă au deci să se așez Je cu a loră chiăltuielă, în amfiteatru, uă in­­scripțiune, spre aducerea a­minte a vi­­sitei generarului: „S’a observată că Garibaldi n’a fostă nici asia conservatori cum îlă presin­­taseră detractorii săi, cari de 15­0 zile îlă trataă de renegată.“ cu totulă de resortulü­amenilor­ com­­petinți, pot­ fi înțelese și de publi­­culă inteliginte. Construcțiele de seră , de­și aă a­­vantagiele loră, Intr’altele și celă d’a permite acoperirea într’ună modă u­­șiară și economică a spațiuri mari, cee­a ce a făcută că artea construc­­țiunii a dobândită prin întrebuințarea ferului celă mai mare progresă , aj­unse pe lingă acesta și acele desavan­­ta­iă d’a fi compromise în soliditatea loră, cândă limita elastității metalu­lui este întrecută. In calculele construcțiunilor­ de seră, sunt­ cifre , pe cari ingeniali­ cei mai competințî le-au admisă după esperiență și care suntă adoptate ca vă lege în artea de construcțiune. Citiți autorii ce au tratată Gestiu­nile relative la stabilitatea construc­­țiunilor­ de seră, și veți găsi exem­­ple îndestule că și arpentele de seră nu se calculeză ca uă supragreutate eventuală de zăpadă mai mare de 25 kilograme la 50 kilograme, cee­a ce corespunde c­ o­ grosime de zăpadă de om,25 la om,50. Mâ referă întru acésta la autorii următori: Claudel, Formules; Morin, Stabilité des constructions; Leonce Reynaud, Traité d’architecture; Monyé, Constructions en fer; Emy, Charpen­­terie metallique; Baltard et Callet Monographie des halles centrales de Paris. In Francia, cifra de 25 kilograme este universalmente admisă după au­torii mai susă citați. A Zice onsé că s’a admisă în cal­­culul­ nostru numai cifra de 25 kilo­grame pentru zăpadă, nu vrea se zică că supt acesta greutate trebuia se caZă hala. Probă este că partea rămasa a su­portată, după cum se póte constata, fără nici uă mișcare, greutatea de peste 50 kilograme de zăpioda; a trebuită dérit se frâ uă grosime de peste lm, 50 ca să aducă surparea a­­celei părți. Acum, d-le redactare, îmi permi­teți se vă spună, într’ună limba giă forte clară pentru toți, că ce greu­tate­a putută se represinte cantita­tea de zăpadă grămădită pe supra­­fația întregei invelitori în momen­tul­ căderii iei. Suprafacia invelitorii fiindă de 2,800 metrii pătrați, o­ supragreutate de 25 kilograme de zăpadă pe metru, înmulțită cu 2,800 metrii, facă 70,000 kilograme, ora 70,000 kilograme, împărțite prin 70 kilograme, greu­tatea mediă a unui om,, ară repre­­sinta cifra de 1000 omeni, adică greu­tatea produsă pe învelitóre, când­ este numai 0m,25 grosime zăpadă, eciva­­liza cu 1000 ómeni împărțiți pe în­velitare , resultă dojit că uă grosime de 6m,50 zăpadă reprezintă greutate a 2000 omeni. Punându-ne în casuță defaciă, unde grosimea zăpezei a ajunsă se fiă póte lm,50 grosime sau 150 kilograme pe totá întinderea părților­ căzute și de 1m, 10 sau 110 kilograme în apro­­piarea acestora și de om,50 k­ilograme pe jumătatea restului rămasă in­tactă, suntemă conduși a conchide că hala nu s’a dărîmată de câtă supt influința unei greutăți ecivalente circa a 2000 la 3000 ómeni, grămădiți pe învelitóre într’ună modă neregulată, adică strînși cu câtă se póte la unele locuri și mai rari la altele. Speră, domnule redactare, că, în facia unoră fapte atâtă de conchido­­tare, veți fi mai imparțiale in apre­­ciările d-vestre. Primiți, domnule redactare, încre­dințarea distinsei mele considerațiuni. A. Berthon, ingeniaru, nesce Țigani, cari îndată ce’și așezară corturile într’ună cătună alăturată, pendinte­zată de acea comună, nu­mită Varnița, mergă la perceptorele acelei comune, Tănase Popescu, și’l confirza că suntă falsificatori de mo­nedă, propuindu’i a le înlesni mijlo­­cele necesarii la acesta. Numitul­ perceptore primesce a­­cesta propunere și se și dă 25 lire otomane, cu condițiune ca pentru a­­cesta sumă se-i dea 150 bucăți, totă asemenea monedă falsificată, case se fiă bine făcute și se sune bine, așia în­câtă se nu se póta cunosce. La a­­cesta din urmă condițiune. Țiganii scotă oă liră albă,— care era bine fă­cută și suna întocmai ca cele bune, déri care nu era încă poleită cu aură,— o daă perceptorului de probă, care o gâsesce faină, și atunci se în­­chiăiă între dânșei învoiala propusă. Primarulă comunei, mnă țărână fără esperiință, află de acesta, din svonă, alérga într’uă será la notarulă comu­nei vecine Tăricenii (fiindă­că nota­­rulă comunei Șiria era fratele per­ceptorului), și’lă róga a’i aréta ce este de făcută in acesta privință. Nota­rulă îlă consiliezá se aresteze chiară a doua­ zi pe acei Țigani și se’i înainteze locului competinte, dimpreună c’ună procesă-verbale, in care se se constate tóte acestea, promițându’i a veni chiară dânsulă ca se intocmesea acestă actă. In adeverű, a doua­ zi diminața, a­­cestă notară se ține de promisiune, vine la facia locului, și ’n unire cu primarulă și consiliulă comunei Șiria, mergă a aresta pe Țigani; énse, spre marea loră mirare, găsescă cui­bulă golă, căci Țiganii, înșciințați­ de per­ceptare c’să se fiu arestați, peste nópte s’aă făcută nevăzuți. Primarulă procede la Întocmirea procesului-verbale, ânse tocmai pe cândă era pe la finele lui, vine și d. supt prefectă Protopopescu, care, după ce află de tote cele petrecute, rupe procesulă închiriată de primară, fiindă­­că, după ideia d-sele, pre se acusa perceptorele, și dicteza ună altulă, prin care apăra cu desăvârșire pe celă ce Înlesnise mijloce de esecuțiune unoră asemene criminali, oră pe Țigani, carî nu puteau fi departe, nu’i urmăresce, îi lasă a'și continua drumul­ în li­niște ș’a’și esercita meseria. S’aă făcută mai multe denund­ări anonime și d-lui ministru de interne, dară péne acum nu s’a reZutü nici uă urmare. Asemenea s’aă adusă la cunoscința și altoră Ziare, înse unele din ele, narândă faptele, aă făcută mai multe greșeli, așia în­câtă le-aă dată cu totulă ună altă sensă, schimbândă pene și numirea comunei. Ve rogă dâră, d-le redactare, se bine-voiți a da și d-vóstra publicității aceste denund­ări, ca­re se cunosc, cum unii funcționari își indeplinescă da­­toriile, activitate la destuparea liniei ferate. Argeșiu. Comunicația continuă în a­­cestă judec­ă, case cu mare greutate. Muscelu. Drumurile mari practicabile. Teleormanii. Comunicațiele principale au începută a fi practicabile. S’au luată măsuri pentru destuparea dru­­murilor­ de la uă comună la alta. Mehedinți. Lucrările pentru destupa­rea liniei ferate se continuă. * 22 Februariu, 1875. D-le redactare alu ROMANULUI. Domnule redactare, In facia unoră reflesiuni ce faceți ca răspunsă la întâmpinările ce-amă avută onore a vi le comunica spre pu­blicare, me véde silită d’a va mai tri­­mite câte-va lămuriri, pentru a ve lumina pe d-vóstre și pe publică a­­supra unoră ceștiuni cari, de­și suntă ROMANULU 23 FEBRUARIE 1875 Fabricanți ambulanți de lire otomane. Se vede că exemplulă dată de unii pre cuvioși sânți părinți de la Mi­tropolia a fostă contagiosă, căci cee ce ne scrie ună cetățenă din plasa Snagovă. D-lui redactare alii ROMANULUI. Domnule redactare. In luna Decembre 1874, se ivescă în comuna Șiria, din plasa Snagova. Primiți, d-le redactare, totă stima mea. X. Monitorul­ de azi publică urmató­­rele scrii, primite de la d-nii prefecți de judecie: Dorohoiu. Comunicația în genere grea, dâră neîntreruptă. Iași. Dru­­mură-de-seră Iași-Sucava pleca și so­­sesce regulată. Fălciu. Comunicația restabilită. Nemțu. Comunicația din acestă judeciă neîntreruptă. Bacău. Linia ferată din acestă judeciă des­fundată. Bolgradu. Comunicația din judeciă grea, esse practicabilă. Covur­­luiu. Calea ferată circulă între acestă judeciă și Brăila. Asemenea comuni­­cația este liberă între județțele Bol­­gradă și Ismailă. Brăila. Lucrările pentru deschiderea liniei ferate spre Muftiu, Ianca, Făurei continuă. Râm­­niculu-Săratu. Comunicația neîntre­ruptă. Funia. Trenul, nu circulă cu Galați din causa zăpezei; se lucreza la curățirea liniei. Ialomița. Comuni­cația începe a se stabili. Buzău. Se lucreza la deschiderea liniei ferate și la destuparea drumurilor­ de comu­­nicații din judecia. Prahova. Drumu­rile principale sunt­ deschise, înse comunicația anevoiasá. Se lucreza cu LIBERTATEA ALEGERILORU ȘI CANDIDATURELE MINISTERIALE. Făcândă darea de sumă a acelei șe­dințe, care, după espresiunea d-lui Ie­­purenu, a fostă cea mai tristă zi a vieței nóstre parlamentare, și, după opiniunea generală, relula condamnă­rii morale cu care s’a acoperită în­­săși acésta majoritate, n’amă putută publica de câtă ună forte scurtă re­­sumată ală discursului d-lui N. Bla­­remberg, ce nu era de natură a se pu­tea reproduce într’un prescurtare puține linii, fără a perde 99 la suta din valorea lui. In interesulă dură ală cestiunilor­ de principie desvoltate de d-sea cu profunditate și cu căldura de simți­­minte ce -i este propria, reproducemă aci discursulă în întregulă sau după Monitori­. Acesta reproducere este cu atâtă mai oportună, cu câtă guvernulă, fupt protestă de-a trata „cestiuni de principia“, publică de câte­va zile prin organulă se u­nesce articule, cari nu suntă de câtă instrucțiuni date func­­ționarilor, de-a ingera cu „pasiune“, în viitórele alegeri. Eco discursulă d-lui N. BlarembergI D. N. Blaremberg. D-loră, cuvintele se­ pt>tă retracta și s’aă retractată; intenți­unile Su să rămână! Și chiară daca în césta privință amă fi putută se ne facemă ună momentă ilusiune, acea ilusiune n’a fostă de lungă durată, căci voci amice, vocî indiscrete după acele bănci (areta drep­­ta Adunării) s’aă grăbită a ne desamăgi! Onor, președinte ală consiliului, mai bi­ne inspirat astăzi de­câtă de uuă­ Zi și în­­cependă a înțelege nedibăcia sea, respinge cu energia sistemulă candidaturelor­ gu­vernamentale. Dară alți membrii de pe băn­­cele majorității, interpreți mai fideli ai cu­getării intime, ai cugetării adevărate, s’aă în­sărcinată a ne readuce la trista realitate a lucruriloră. D. ministru negă­­deră d. Carpo afirma totă cu aceași energia, în numele majo­rității și al partidului. Pe cine și ce trebuie dorit sé credemu? Negreșită că numai a­­cea-a ce este de acordă cu faptele, cea-a ce se găseșee conținută într’uă mărturisire de acelea rare, pe care numai remușcarea o póte smulge. Retractările și florile de re­torică nu vor ă reeși nici a ascunde, nici a schimba natura lucruriloră, care merită aceașî reprobațiune. Domniloră, d. ministru, precum a re­­levat’o d. Vernescu, nu s’a mulțămită nu­mai de a declara ca va recomanda alegă­­toriloru pe membrii majorității actuale, déra d-sea a mai adăugată ce­va care, după mine, este și mai gravă, celă puțină dint. punctul­ de vedere guvernamentale, și cari!^ pe busele unui con­si­liar ă al tronului, suntă un mare imprudință. D. Vernescu v’a amintită și d-luî acele cuvinte, dérü mi­ se pare că d-sea n’a trasă tóte consecințele ce decurgă de aci. Pate numai fiindă­ că logica sea nemilos­tivă s’a înspăimântată de gravitatea măr­turisirii conținute implicită în acele cu­vinte, care ară fi și mai grave, déca s’ară pute admite ună minută măcară că suntă adeverate. D. Brătianu zisese că desinte­­resarea guvernului în alegeri este numai că inepțiă séu uă ipocristă; d. Catargin éase crede că pote adăuga că ea ară fi și ce­va mai multă, că ea ară fi și uă trădare. Vă trădare, și în contra cui me rogă? Negre­șită ca in contra națiunii, căci ea n’are de câtă a câștiga la sistemulă acesta care tocmai tinde a o face stăpână pe destinele iei. Contra can­deră ?... Respunsă d. mi­nistru la acesta, căci că a­ulă nu o cu­teză ! Gânditu-s’a d. ministru la gravitatea­ unoră asemenea declarațiuni venite de pe­ băncele puterii ? Apoi acesta are nu echi­­valeza cu condamnarea a totă ce există, nu echivaleză cu mărturisirea că starea ac­tuale de lucruri e ilegitima, de­ore­ce nu póte trăi de­câtă cândă națiunea e pusă supt interzisă, cândă voința iei este opri­mată, cândă minciuna e suprstituită ade­vărului? Ei bine, d-loră, că unulă, nu nu­mai că reculeză înaintea consecințeloru u­­nei asemenea mărturisiri, deră me credă, déca nu autorisată, celă puțină bine suspL

Next