Romanulu, februarie 1875 (Anul 19)
1875-02-23
170 m. Camera trebuie să aibă un caimă caritabilă, și speră că va ajuta literatura în persona unuia din cei mai iluștrii ai săi represintanți, care în tot cursul vieței sare active a lucrată pentru literatura națională și a fostă surprinsă de nenorocire chiară în timpul cândă se ocupa se înzestreze literatura cu nouă edițiune a operitorii ilustrului Cantemir. Inchizându-se discusiunea, proiectul de lege se ia în considerare prin sculare și ședere. Se citesce art. 1, prin care se acordă d-lui A. Papiă Ilariană, mă ajutoră anuale de 3000 lei pe timpă de 3 ani și se admite. Proiectul, în totale, punăndu-se la votă cu bile, se primesce cu 43 bile albe pentru și 38 negre contra, din 81 votanți. Petițiunea locuitorilor din comuna Flămânda, judecială Teleormană, de a li se veni în ajutoră pentru că sunt lipsiți de hrană și a se păsui de contribuțiuni, s’a recomandată ministrului spre a lua măsuri. Asupra petițiunii cetățenilor din Severin, contra relei construcțiuni a căiei ferate, publicată și ’n Romănulű, Camera, avândă în vedere asigurarea d-lui ministru că a numită deja uă comisiune, compusă de doui ingeniari și de primarulă acelui orașiă, pentru a-i da informațiuni asupra plângerii orășianilor, și a îndatorită pe compania căieloră ferate a da șioselei de la Severină-Vărciorova lărgimea ce a avută înainte de construcțiunea acelei linii, a aprobată conclusiunile raportului, trecăndu pură și simpula ordinea Zilei. D. Al. Florescu, asupra alegerii d-lui N. Fleva la colegiul I de Muscelă,zice că nu e de demnitatea Camerei de a lăsa mai multă timpă în suspensiune validarea acelei alegeri și a țină acelă colegiu fără represintante în Cameră. D-se a ruga pe biurou a invita comisia judiciară, însărcinată cu cercetarea acelei cestiuni, a-și grăbi lucrarea. D. Președinte respunde că comisiunea s’a constituită și va presinta în curăndă raportulă său. După acesta, camera se ocupă cu cercetarea petițiunilor pentru pensiuni și indigenare. Discursulu generarelui Garibaldi la banchetulu ce i-au natit societățile lucratorilor din Roma. Amă menționată ieri, în partea seriiloră este mare, despre banchetulă oferită lui Garibaldi de către societățile lucratorilor din Roma, în sala amfiteatrului Corea (mai nainte mausoleulă lui Augustă), ș’amă adausă că la intrarea sea înt isa sală, dspeții și mulțimea adunată l’aă salutată cu strigâtură de : „traiésca Garibaldi, fiiulă poporului“. La aceste cuvinte cer, după Independința belgică, cea răspunsă eroulă de la Marsala : «Da, scumpii mei, suntu unu fiiu ală poporului, și me mândrescă d’acéstea, căcî iu mai multe ocasiuni a trebuită se trăiescu cu ajutorulu lucrăriloru manufacturate. Lucrătorul ă este ornulă celă mai necesară și celu mai stimabile din societate , fără deusulă progresulă n’ară fi posibile, fiindăcă este petra unghiulară a oricăruî edificii sociale. «In timpul desiliului meu, amu vezuză că ómenii de condeiu erau multă mai nefericiți decâtă lucrătorii. Din 100 emigrați ce vedeamu, 90 celu puțină erau lucrători cari găsiaă cu ’nlesnire hrana vieței, pe cândă ceilalți dece erau nevoiți se recurgă la aceștia spre a trăi. «Pe lingă acesta, celu mai bună consiliă ce potă a ve da este d’a continua se fițî lucrători și d’a lăsa meseriele moștenire descendințiloră voștrii; déca ești lăcătușiă, fă lăcătușiă și pe fiiü; déca ești templaru, fă templară și pe fiiu, fiă care, în fine, se ’nvețe pe fiiulă său meseria sea și se nu se lase a fi térêzit de ambițiunea deșertă d’a’lă arunca in cariera funcțiuniloru, atâtă de funestă industriei și comerciului. «Regii Franciei învețaă uădinioră pe copiii loră câte uă meseria pre care, prin acesta nu țintescă nici de-cum a ve consilia se imitați p’acești regi, de să găsescă că ’n acesta privință ei aveaă dreptate, fiindîncă este bine ca ori ce omă se potă aveaă posițiune onorabilă și laboriasa, cu care să’șî potă păstra în totă-dauna libertatea. «Suntă fericită că mă găsescă între voi, în miloculă acestui poporă romană, care a fostă în totă-dă-una idealulă meu celă mai scumpă; aci mi-aducă aminte cu bucuria de antica Romă, cândă Romanii puneaă în vânzare publică tabăra lui Anibal ș’o vindeaă c’mă preță forte urcată, chiară în momentul cândă acesta tabără era ocupată de inamică și cândă legiunile romane porniră spre a cuceri Cartagena. «Acum mai amă a vă da mă consiliă: vi s’a spusă imeorî că nu trebuie se vă ocupați de politică. Ei bine, acesta nu este lucru bună. Politica, bine înțelesă, nu este decâtă desbaterea intereseloră majorității; deci, majoritatea suntemă noi, poporulă. (Aplause). Noi ddră trebuie se discutămă propriele nóstre interese, și aprobă forte urnită pe amiculă mea, pe onorabilele Cairoli, care a presintată in Cameră mă proiectă de lege, în virtutea căruia veți dobândi, în fine, dreptulă d’a vota. Speră, pentru binele și demnitatea țărei mele, c’acestă proiectă va fi admisă. «A plăcută unora a crede ș’a spune că vârsta a modificată caracterulă mea și că suntă mai puțină revoluționară decâtă în trecută. Se nu credeți acesta : suntă totă același în totă-dauna, și, cândă va fi vorba de a trece din bine în mai bine, mă veți găsi la postură mea. «Nu potă lăsa se tracă acesta ocasiune fără a vă vorbi și de cestiunea religiosă. Vădinioră, cândă păgânismul, îșî făcuse timpulă, cultură falselor, divinități trebui se cedeze loculă christianismului. Papalitatea a adusă, nu trebuie a necunosce, serviții conservândă manuscriptele, monumentele și favorisândă arțile; dară a ajunsă în punctul ă în care se găsia păgânismul ă cândă se ivi christianismulă; timpul ă ieî s’a sfîrșită, prin urmare și la rândul ăieî va dispare. Violența énsé nu pare nici vădată se găsescă căderea’î definitivă, căci papalitatea e uă cestiune de morală. Instruiți-vă deci, ș’acesta va fi îndestulă. «Fițî calmi, derii energici, din tote poparele moderne, poporul englesă este acela care posedă în celă mai mare grabă virtuțile strămoșiloru voștriî : imitați dură pe acestă mare poporă , aveți acea virtute pe care densulă o numesce steadnies (fermitate) și viitorulă este ală vostru. «Acum nu mai amă decâtă a vă mulțămi că mi-ați făcută acesta escelinte primire, că m’ațî alesă represintante ală vostru și că mi-ați dată, în fine, ocasiunea d’a fi cu voi toți.» „După acésta cuvântare, Garibaldi șe$u la locu’l. Cineva case întrebându’lu ficea doresce ceva, respunse c’mă tonă veselă : „Nu, mulțămescă, dați’mi numai jumătate pahară cu vină ca se potă și că lua parte la serbare“. „Oferindu-i-se paharulö, Garibaldi se scula din nou și pronuncia aceste cuvinte : „Beat pentru Roma, inițiatorea civilisațiunii și a progresului“. „Inutile a spune ca cuvintele generarului a fostă necontenită întrerupte de aplauze c áldurose. „Eco șouă episodă mișcâtore. In momentulü cândă Garibaldi închina,uă comisiune de lucrători îi presinta uuă cartonă, care conținea peleria calabresă pe care o purta eroulă la 1849, cândă apăra Roma în contra împresurătorilor străini. „După ce a deșertată paharulă cu veselia, Garibaldi se scula și, urmată de ființă sau și de sindiculă Romei, cu cari venise, părăsi incinta în salutările și ovațiunile frenetice ale asistențiloră. „La finele banchetului, societățile lucrâtorilor ă au deci să se așez Je cu a loră chiăltuielă, în amfiteatru, uă inscripțiune, spre aducerea aminte a visitei generarului: „S’a observată că Garibaldi n’a fostă nici asia conservatori cum îlă presintaseră detractorii săi, cari de 150 zile îlă trataă de renegată.“ cu totulă de resortulüamenilor competinți, pot fi înțelese și de publiculă inteliginte. Construcțiele de seră , deși aă avantagiele loră, Intr’altele și celă d’a permite acoperirea într’ună modă ușiară și economică a spațiuri mari, ceea ce a făcută că artea construcțiunii a dobândită prin întrebuințarea ferului celă mai mare progresă , ajunse pe lingă acesta și acele desavantaiă d’a fi compromise în soliditatea loră, cândă limita elastității metalului este întrecută. In calculele construcțiunilor de seră, sunt cifre , pe cari ingeniali cei mai competințî le-au admisă după esperiență și care suntă adoptate ca vă lege în artea de construcțiune. Citiți autorii ce au tratată Gestiunile relative la stabilitatea construcțiunilor de seră, și veți găsi exemple îndestule că și arpentele de seră nu se calculeză ca uă supragreutate eventuală de zăpadă mai mare de 25 kilograme la 50 kilograme, ceea ce corespunde c o grosime de zăpadă de om,25 la om,50. Mâ referă întru acésta la autorii următori: Claudel, Formules; Morin, Stabilité des constructions; Leonce Reynaud, Traité d’architecture; Monyé, Constructions en fer; Emy, Charpenterie metallique; Baltard et Callet Monographie des halles centrales de Paris. In Francia, cifra de 25 kilograme este universalmente admisă după autorii mai susă citați. A Zice onsé că s’a admisă în calculul nostru numai cifra de 25 kilograme pentru zăpadă, nu vrea se zică că supt acesta greutate trebuia se caZă hala. Probă este că partea rămasa a suportată, după cum se póte constata, fără nici uă mișcare, greutatea de peste 50 kilograme de zăpioda; a trebuită dérit se frâ uă grosime de peste lm, 50 ca să aducă surparea acelei părți. Acum, d-le redactare, îmi permiteți se vă spună, într’ună limba giă forte clară pentru toți, că ce greutatea putută se represinte cantitatea de zăpadă grămădită pe suprafația întregei invelitori în momentul căderii iei. Suprafacia invelitorii fiindă de 2,800 metrii pătrați, o supragreutate de 25 kilograme de zăpadă pe metru, înmulțită cu 2,800 metrii, facă 70,000 kilograme, ora 70,000 kilograme, împărțite prin 70 kilograme, greutatea mediă a unui om,, ară represinta cifra de 1000 omeni, adică greutatea produsă pe învelitóre, când este numai 0m,25 grosime zăpadă, ecivaliza cu 1000 ómeni împărțiți pe învelitare , resultă dojit că uă grosime de 6m,50 zăpadă reprezintă greutate a 2000 omeni. Punându-ne în casuță defaciă, unde grosimea zăpezei a ajunsă se fiă póte lm,50 grosime sau 150 kilograme pe totá întinderea părților căzute și de 1m, 10 sau 110 kilograme în apropiarea acestora și de om,50 kilograme pe jumătatea restului rămasă intactă, suntemă conduși a conchide că hala nu s’a dărîmată de câtă supt influința unei greutăți ecivalente circa a 2000 la 3000 ómeni, grămădiți pe învelitóre într’ună modă neregulată, adică strînși cu câtă se póte la unele locuri și mai rari la altele. Speră, domnule redactare, că, în facia unoră fapte atâtă de conchidotare, veți fi mai imparțiale in apreciările d-vestre. Primiți, domnule redactare, încredințarea distinsei mele considerațiuni. A. Berthon, ingeniaru, nesce Țigani, cari îndată ce’și așezară corturile într’ună cătună alăturată, pendintezată de acea comună, numită Varnița, mergă la perceptorele acelei comune, Tănase Popescu, și’l confirza că suntă falsificatori de monedă, propuindu’i a le înlesni mijlocele necesarii la acesta. Numitul perceptore primesce acesta propunere și se și dă 25 lire otomane, cu condițiune ca pentru acesta sumă se-i dea 150 bucăți, totă asemenea monedă falsificată, case se fiă bine făcute și se sune bine, așia încâtă se nu se póta cunosce. La acesta din urmă condițiune. Țiganii scotă oă liră albă,— care era bine făcută și suna întocmai ca cele bune, déri care nu era încă poleită cu aură,— o daă perceptorului de probă, care o gâsesce faină, și atunci se închiăiă între dânșei învoiala propusă. Primarulă comunei, mnă țărână fără esperiință, află de acesta, din svonă, alérga într’uă será la notarulă comunei vecine Tăricenii (fiindăcă notarulă comunei Șiria era fratele perceptorului), și’lă róga a’i aréta ce este de făcută in acesta privință. Notarulă îlă consiliezá se aresteze chiară a doua zi pe acei Țigani și se’i înainteze locului competinte, dimpreună c’ună procesă-verbale, in care se se constate tóte acestea, promițându’i a veni chiară dânsulă ca se intocmesea acestă actă. In adeverű, a doua zi diminața, acestă notară se ține de promisiune, vine la facia locului, și ’n unire cu primarulă și consiliulă comunei Șiria, mergă a aresta pe Țigani; énse, spre marea loră mirare, găsescă cuibulă golă, căci Țiganii, înșciințați de perceptare c’să se fiu arestați, peste nópte s’aă făcută nevăzuți. Primarulă procede la Întocmirea procesului-verbale, ânse tocmai pe cândă era pe la finele lui, vine și d. supt prefectă Protopopescu, care, după ce află de tote cele petrecute, rupe procesulă închiriată de primară, fiindăcă, după ideia d-sele, pre se acusa perceptorele, și dicteza ună altulă, prin care apăra cu desăvârșire pe celă ce Înlesnise mijloce de esecuțiune unoră asemene criminali, oră pe Țigani, carî nu puteau fi departe, nu’i urmăresce, îi lasă a'și continua drumul în liniște ș’a’și esercita meseria. S’aă făcută mai multe denundări anonime și d-lui ministru de interne, dară péne acum nu s’a reZutü nici uă urmare. Asemenea s’aă adusă la cunoscința și altoră Ziare, înse unele din ele, narândă faptele, aă făcută mai multe greșeli, așia încâtă le-aă dată cu totulă ună altă sensă, schimbândă pene și numirea comunei. Ve rogă dâră, d-le redactare, se bine-voiți a da și d-vóstra publicității aceste denundări, care se cunosc, cum unii funcționari își indeplinescă datoriile, activitate la destuparea liniei ferate. Argeșiu. Comunicația continuă în acestă judecă, case cu mare greutate. Muscelu. Drumurile mari practicabile. Teleormanii. Comunicațiele principale au începută a fi practicabile. S’au luată măsuri pentru destuparea drumurilor de la uă comună la alta. Mehedinți. Lucrările pentru destuparea liniei ferate se continuă. * 22 Februariu, 1875. D-le redactare alu ROMANULUI. Domnule redactare, In facia unoră reflesiuni ce faceți ca răspunsă la întâmpinările ce-amă avută onore a vi le comunica spre publicare, me véde silită d’a va mai trimite câte-va lămuriri, pentru a ve lumina pe d-vóstre și pe publică asupra unoră ceștiuni cari, deși suntă ROMANULU 23 FEBRUARIE 1875 Fabricanți ambulanți de lire otomane. Se vede că exemplulă dată de unii pre cuvioși sânți părinți de la Mitropolia a fostă contagiosă, căci cee ce ne scrie ună cetățenă din plasa Snagovă. D-lui redactare alii ROMANULUI. Domnule redactare. In luna Decembre 1874, se ivescă în comuna Șiria, din plasa Snagova. Primiți, d-le redactare, totă stima mea. X. Monitorul de azi publică urmatórele scrii, primite de la d-nii prefecți de judecie: Dorohoiu. Comunicația în genere grea, dâră neîntreruptă. Iași. Drumură-de-seră Iași-Sucava pleca și sosesce regulată. Fălciu. Comunicația restabilită. Nemțu. Comunicația din acestă judeciă neîntreruptă. Bacău. Linia ferată din acestă judeciă desfundată. Bolgradu. Comunicația din judeciă grea, esse practicabilă. Covurluiu. Calea ferată circulă între acestă judeciă și Brăila. Asemenea comunicația este liberă între județțele Bolgradă și Ismailă. Brăila. Lucrările pentru deschiderea liniei ferate spre Muftiu, Ianca, Făurei continuă. Râmniculu-Săratu. Comunicația neîntreruptă. Funia. Trenul, nu circulă cu Galați din causa zăpezei; se lucreza la curățirea liniei. Ialomița. Comunicația începe a se stabili. Buzău. Se lucreza la deschiderea liniei ferate și la destuparea drumurilor de comunicații din judecia. Prahova. Drumurile principale sunt deschise, înse comunicația anevoiasá. Se lucreza cu LIBERTATEA ALEGERILORU ȘI CANDIDATURELE MINISTERIALE. Făcândă darea de sumă a acelei ședințe, care, după espresiunea d-lui Iepurenu, a fostă cea mai tristă zi a vieței nóstre parlamentare, și, după opiniunea generală, relula condamnării morale cu care s’a acoperită însăși acésta majoritate, n’amă putută publica de câtă ună forte scurtă resumată ală discursului d-lui N. Blaremberg, ce nu era de natură a se putea reproduce într’un prescurtare puține linii, fără a perde 99 la suta din valorea lui. In interesulă dură ală cestiunilor de principie desvoltate de d-sea cu profunditate și cu căldura de simțiminte ce -i este propria, reproducemă aci discursulă în întregulă sau după Monitori. Acesta reproducere este cu atâtă mai oportună, cu câtă guvernulă, fupt protestă de-a trata „cestiuni de principia“, publică de câteva zile prin organulă se unesce articule, cari nu suntă de câtă instrucțiuni date funcționarilor, de-a ingera cu „pasiune“, în viitórele alegeri. Eco discursulă d-lui N. BlarembergI D. N. Blaremberg. D-loră, cuvintele se pt>tă retracta și s’aă retractată; intențiunile Su să rămână! Și chiară daca în césta privință amă fi putută se ne facemă ună momentă ilusiune, acea ilusiune n’a fostă de lungă durată, căci voci amice, vocî indiscrete după acele bănci (areta drepta Adunării) s’aă grăbită a ne desamăgi! Onor, președinte ală consiliului, mai bine inspirat astăzi decâtă de uuă Zi și încependă a înțelege nedibăcia sea, respinge cu energia sistemulă candidaturelor guvernamentale. Dară alți membrii de pe băncele majorității, interpreți mai fideli ai cugetării intime, ai cugetării adevărate, s’aă însărcinată a ne readuce la trista realitate a lucruriloră. D. ministru negăderă d. Carpo afirma totă cu aceași energia, în numele majorității și al partidului. Pe cine și ce trebuie dorit sé credemu? Negreșită că numai acea-a ce este de acordă cu faptele, cea-a ce se găseșee conținută într’uă mărturisire de acelea rare, pe care numai remușcarea o póte smulge. Retractările și florile de retorică nu vor ă reeși nici a ascunde, nici a schimba natura lucruriloră, care merită aceașî reprobațiune. Domniloră, d. ministru, precum a relevat’o d. Vernescu, nu s’a mulțămită numai de a declara ca va recomanda alegătoriloru pe membrii majorității actuale, déra d-sea a mai adăugată ceva care, după mine, este și mai gravă, celă puțină dint. punctul de vedere guvernamentale, și cari!^ pe busele unui consiliar ă al tronului, suntă un mare imprudință. D. Vernescu v’a amintită și d-luî acele cuvinte, dérü mi se pare că d-sea n’a trasă tóte consecințele ce decurgă de aci. Pate numai fiindă că logica sea nemilostivă s’a înspăimântată de gravitatea mărturisirii conținute implicită în acele cuvinte, care ară fi și mai grave, déca s’ară pute admite ună minută măcară că suntă adeverate. D. Brătianu zisese că desinteresarea guvernului în alegeri este numai că inepțiă séu uă ipocristă; d. Catargin éase crede că pote adăuga că ea ară fi și ceva mai multă, că ea ară fi și uă trădare. Vă trădare, și în contra cui me rogă? Negreșită ca in contra națiunii, căci ea n’are de câtă a câștiga la sistemulă acesta care tocmai tinde a o face stăpână pe destinele iei. Contra canderă ?... Respunsă d. ministru la acesta, căci că aulă nu o cuteză ! Gânditu-s’a d. ministru la gravitatea unoră asemenea declarațiuni venite de pe băncele puterii ? Apoi acesta are nu echivaleza cu condamnarea a totă ce există, nu echivaleză cu mărturisirea că starea actuale de lucruri e ilegitima, deorece nu póte trăi decâtă cândă națiunea e pusă supt interzisă, cândă voința iei este oprimată, cândă minciuna e suprstituită adevărului? Ei bine, d-loră, că unulă, nu numai că reculeză înaintea consecințeloru unei asemenea mărturisiri, deră me credă, déca nu autorisată, celă puțină bine suspL