Romanulu, mai 1875 (Anul 19)

1875-05-30

RITPUBlWrî 29 FLORARU. ULLiLULdU, io CIREȘIARU. Alții combătută din tóte puterile imprumutulu prin rentă, mai cu semă pentru cuvântulu că acesta sistemă de împrumuturi este pentru unii miniștrii să ispită mult mai mare decâtă erau până acum bonurile de tesaură. Ne cunosceműamenii, ne cunoscemu regimulö; ílü scima preocupată de ori-ce alta, afară de interesele țârei, și de aceaa, combatându împrumuturile prin rentă, di serârnă că, daca se va adopta acesta sistemă, datoria Statului va cresce într’uă proporțiune splimêntatóre: ori de câte ori guvernule va crede că are trebuință de bani, va emite rentă, după cum emitea până acum bonuri de tesauru, cu singura deosebire că va cere mai ântâiă una mica eserciță ambractelor o coloră „chiămațî“. Și este de observată că bonurile de tesauru sunt cu scadențe fixe, ministrulă trebuie să se gândescă a le achita, ba este chiară mărginită în emiterea loră, pe cândă de rentă nu-i pasă, nu este ea őre perpetuă ? Pe cândă combăteamă astăferă adoptarea la noi a sistemei împrumuturiloră prin rentă, guvernul nu cerea de câtă 19 miliane. Camera negreșită dete din mâni. Abia trecuseră engé doué trei sâptâmâni și, din nenorricire, prevederile nóstre se confirmară peste tota așceptarea. Se adauseră alte cinci milióne, apoi imediată alte cinci, astăfelă că la închiderea sesiunii împrumutută prin rentă ajunsese de la 19 la 29 milióne, și încă rămâneau necuprinse în socotela cele 10 milione datorite casei de depuneri și consemnațiuni. Și nici cu acesta estraordinară sporire în timpă de câteva săptâmâni, ispita de a manipula titlurile de rentă nu fu domolită, din contra „pofta veni mâncândă“. Deodată se forma proiectulă surprinzătorii, proiectulă fenomenale dea face bine și altora cu titlurile nóstre de rentă, de a se face Statuia română samsară către societățile particulare străine cu propriele sale titluri de rentă, ună feră de samsară straină, care procură zecimi de milune nu numai fără câștigă, dérit și cu enormă pagubă materiale și de credită, care este asemeneaă pagubă din cele mai reale, din cele mai materiale. Déca s’a mai vâzută în vr’uă parte de lume uă asemene înjosire din partea unui Stată; déca s’a mai găsită vr’ună guvernă capabile de monstruoșitatea de-a plăti datoriele creditorilor Statului și încă ale unoră creditori cari l’am încetată în modulă celă mai nedemnă; déca s’a mai putută săvârși în lume astă-felă de fenomenul, rugămă pe domnii miniștrii sa bine-voiasca a ne cita cașurile, «ăci alta-felü vomă susținâ că dumneloră nu sunt miniștrii ai țârei, ci represintanți ai speculanților austro-prusiani, impuși la cârma României spre a esploata creditulă și a ruina averea iei în favorea loră. Intrebămă : Ne împlinimă noi Ingagiamintele către societatea concesionară, sau nu? Negreșita că ni le împlinimă, și ancă cu mare prisosii. Ei bine, atunci ce mai voiescu concesionarii de la noi? Ore nu este vădită că regimule, lăsându’i să ne încete și sancționândă apoi tóte acele încetări, i-a ’ncuragiatu né ne totu cévá mereă, cu uă nespusă ’ndrásnélá, ca acei Fechter nemți, cari ’ți intră în casă și pretindă cu obrăsniciă să le dai de pomană, să ’l ajuți, deși suntă sănătoși, adesea instruiți, și n’amü avè de câtă să lucreze ca să ’și câștige cu onorabilitate vieța? Și déca noi ne împlinimă cu atâta prisasă ingagiamintele, ce datoriă mai avernă se adaugemu neîncetată noul avantagie, ba încă se proiectămă unele colosale pentru concesionari ? Voima are să le dămă aceste nemăsurate folose pentru cuvântulă că ’șină îndeplinită cu atâta onorabilitate și consciințiositate ingagiamintele, pentru că ne-am făcută căi răă construite și de*a doua sau a treia ordine, în locă de unele ca cele de ântâia ordine din Europa ? Ore aceste adause, peste ingagiamintele nóstre, nu probeza că regimul domnitoră în România nu este decâtă îngrijitorulă intereseloră înalțiloră speculanți prusiani, și esploatatorulă pe sema lor a averii și creditului României ? Acestă rolă ală regimului domnitoră, acesta rolă atâtă de onestă, atâtă de leală și de sinceră către țără. Încetată-a are, de cândă s’arată pe faclă prin sustragerea depositului de la Berlin, a esercita funesta sea acțiune asupra intereselor și drepturilor României? Principalul“ organă ală guvernului, cu pasiunea de stereotipia cehă caraterisă, ne repetă în fiă ce numără ca aculare cuvintele „ilustrulă Strousberg,“ negreșit spre a ne pedepsi de încrederea ce avurămă în înaltele personagie de la Berlin și ’n „ilustra“ probitate germană. Déra ce răăneară fi putută face ore „ilustrula Strousberg,“ déca n’ar fi fostă „ilustrulă Ambron“ ? Acesta a prădată depositulă, singura déra puternica nóstra garanțiă; și pe Ambron nu noi, ci d. Dumitru Ghika l’a numită. Ș’apoi chiară „ilustrulă Ambron,“ cum ară fi putută óre se nimicesca garanția nóstra, déca nu’la autorîsa înalta și neconstituționala epistolă ce se află la dosară? Prin urmare, déca organula oficiosă va mai repeti la adresa nóstra acusarea de „ilustrulă Strousberg,“ va fi constatată că ne silesce a’i replica ilustrulu Ambron cu ilustra epistolă din dosari. Promitemă a’i replica totu-de-una astă-felă, ca să se scie uădată cine suntă calomniatorii și cine adevărații culpabili. Ună incidinte ală subiectului silindu-ne se deschidemu acesta mică paranteză, o închidemă spre a urma discusiunea. Vorünice póte, demnii și patrioții miniștrii, că societatea Staatsbahn fiindü datare societății Bleichröder, c’uă sumă forte însemnată, și neputându’i plăti, este amenințată de falimentă. Fiă și asta, dérü pentru acesta noi trebuie se’i plătimă datoriele ? Intrebămă pe d. ministru D. Cantacuzino: déca d-sea ară fi datoră banchiarului Leibuș, spre exemplu, și déca acestă Leibuș ară fi amenințată de falimente, are d-sea sară gândi se plutescu datoriele lui Leibuș, sau numai propria d-sele datoriă la termină? Ca creditoră ală lui Leibuș, negreșită că ară fi interesată se’la ajute, ca se nu perdu în urmă mai multă prin falimentu, dérü ca debitoră, ce altă grijă póte se aibă de câtă a’ți plăti propria sea datoriă la termină, fiă lui Leibuș, fiă sindicatului creditorilor lui ? Convingi de râspunsură d-lui Cantacuzino, când e vorba de asemeni afaceri, vomă observa că, în casuță de faclă, societatea Staatsbahn este aceaa care e interesată a face înlesniri societății Bleichröder, spre a ’nlătura uno falimente, pe cândă Statuia română, ca orice debitoră, n’are decâtă a se îngriji se’și plătască datoria la termină, conformă convențiunii sale cu societatea Bleichröder. Ce căutămă derii noi se intervertimă rolurile, și, contra naturei lucrurilor, se ne îngrijim de sórieca creditorului, și încă de-a unui creditoră care ne-a frustrată în modulă celă mai nedemnă, pe cândă avemă a ne preocupa fórte serioșü de propriele și grelele nóstre datorii ? N’am resultare dintr’un asemene procedere a guvernului că elă nu se îngrijasce de interesele Statului română, ci că, din contra, le esploatezá pentru folosulă oneștiloră speculatori străini? Déca regimuli actuale n’arü ave de misiune esploatarea țarei în folosulă Austro-Germaniei și aju tutoră speculanților, cari ne vină de acolo, nu s’ară gândire că este timpă de-a o curmată dată cu împrumuturile ? N’arü vede că datoria publică absorbe astăzi aprópe jumercate din venitul Statului, că țara nu mai are de unde se plătască, căci ultimele imposite i au covârșită puterea contribuitóre, și că a mai adauge nouâ împrumuturi arü fi a aplimenta pietrele Europei, destulă de cunoscetare a situațiunii nóstre, și a nimici astăfelii și creditulă țârei, totă ce’i mai rămâne ? Actualul ministru de financie a reeșită se realise împrumutură prin rentă în condițiunî bune, dérü n’a vântută că banchiarii din Paris, spre a ’să justifica ’naintea publicului francesă, aă publicată emițândulu nea devârată că împrumutul se face pentru îmbunătățiri publice, căi ferate etc., pe cândă elă se făcea în realitate pentru lichidarea datoriei flotante, pentru acoperirea deficitului pe 1875 și cinci milione pentru arme? Totuși de ministru sce care a fost resultatulă suptscrierii publice, cu tóte simpatiele ce au Românii în Francia, mai întregă împrumutură a râmasă în sarcina banchierilor, ce o să contractaseră. Ei bine, ce ară fi acum cu uă noă împrumută, nu de 29 de milione, ci de peste 50 milione, și cu desăvârșire nejustificabile, ba chiară absurdă și culpabile?.... Doju se admite că că nici una din aceste fapte constatate și considerațiuni positive nu există, ci că, din contra, Statuia română se râsfâță în cea mai infloritate și îmbelșiugată situațiune economică și financiară. Bucurându-ne de uă situațiune atâtă de escepționale fericită, se admitemă că amü pute dispune de o sumă de peste 50 de milione, și că ne gândimă cum am pute-a întrebuința mai bine, în folosul Statului. Amă aprecia dojit că cea mai bună întrebuințare ar fi de-a scade din datoria publică; și considerândă că datoria contractată pentru căiele ferate este pe d’ua parte cea mai grea, era pe d’alta cea mai lesne de ușturată, deorece acțiunile sale suntă la cursulă de 34, amă decide ca cele peste 50 de milione, ce le avemă disponibile, sa le întrebuințămă la ușturarea din acesta datoriă. Ei bine, vă dată acestă decisiune luată, amă procede ore împrumutândă cu acea sumă societatea concesionară, ca sâ ’și plătască datoriele? ușiurare din datoriă s’ară pute numi acesta ? Negreșită că nu, ci, prin disposițiuni înțelepte și dibaci«, amă rescumpăra câtă mai oftină uă parte din datoria contractată pentru căiele ferate, datoriă represintată prin acțiunile societății căieloră ferate. Acțiunile astfelu dobândite de Stată, pentru suma efectivă de peste 50 de milione, ară fi uă parte în adevară redusă și bine redusă din datoria publică, și nu a mă mai avea a plăti anuitatea ’ntrega, ci numai partea cuvenită acțiunilor rămase în circulațiune, căci cea-laltă parte s’ară întorce în casa Statului pentru acțiunile cumpărate. Urmatórele calcule voră lămuri și mai bina cestiunea : Acțiunile căieloră ferate sunt actualminte la cursulă da 34. déru se ijiemă că Statulă, cu tata discrețiunea și chiară prin cele mai dibace combinări, n’arü ree și a le cumpăra atâtă de josă, ci le-ară lua pe cursulă de 40 se află și pe cursulă imposibile de 50. El bine, în acestă casă, pentru suma efectivă de vre 54 de milióne, ară dobândi acțiuni în o valore totale de 108 milióne. Deci, datoria contractată pentru construirea caselore ferate s-ară afla redusă aprope la jumatate , din 248 de milióne, scă<Jândă 108 milióne, nn ne ară mai rămâne sâ plătimă de câtă 140 milione, a căroră anuitate, socotită pe 7 l la sută, se ară afla redusă de la 18,609,000 lei la 10,580,000 amă câștigă peste 8 milione pe ană. Apoi din aceste peste opta milione, plătindă 4 milione rentă pentru cele 54 milione dobândite prin împrumută, ne ară râmânâ peste 4 milione pe ană câștigă curată. In timpă de opta<JeeI ș’atâția de ani. Acesta ară fi în adevarătă reducere din datoria publică, pe cândă dléca, în locă de-a procede astăferă, amă împrumuta cele 54 de milione d-lui Bleichröder și companie ca sâ ’și plătescá datoriele, ce s’ară întâmpla ? Modul în care s’ară regula acesta operațiune ar fi următorulu: Datoria către societatea Bleichröder. . 248,000,000. Anuitatea acestei datorii...................... 18,609,000. Apoi de altă parte , împrumutați societății Bleichröder (efectivă) 54,000,000. Renta ce ne-o plătesce societatea pentru acest împrumută: . . . 4,153,846 *). Prin acesta operațiune, datoria către societate amti române pe două parte intactă, eră pe de alta, pentru împrumutură de 54 de milióne ce il’amă face, nu ne-ară da de câtă 4 milióne dobândă, pe cari le-amă plăti la rândulu nostru în servițiulu rentei, și n’a mă rémâne cu nimică. In prima combinare, că mare parte din datoriă s’ară stinge, anuitatea ară rămâne de 10,580,000, și câștigură netă pentru S tată ară fi de peste 4 milióne colă mai puțină pe ană. In combinarea concertată acum intre consiliarii principelui Carol de Hohenzollern cu înalții speculatori prusiani, datoria pentru căiele ferate ază râmând intactă, și n’a mă câștiga absolută nimică.Deci oneștii concesionari ară beneficia de cele patru milione, și gi-ară plăti și datoriele. Faceți-o și acesta, domni miniștrii, deca cutesați in facia cifreloră celoră mai elocvate, și atunci nu va mai fi nimeni în țară și afară din țară, care se nu vrise că regimul actuale nu este de câtă ună esploatatoră ținută de Pruso-Germania pe moșia románécá. In sate și orașie, bandele oficiale și oficiose bată, jefuiescă, și, după opr * 65 (*) Pentru a gasi acesta, cifra, admiserămu că, și acestă împrumuti! prin rentă s’ar emite totu cu 65, ca celu de 29 de milióne, rațiune, bătuții și jăfuiții suntă arestați. In Cameră, alegerile cele mai vițiate și cele mai vițiose se proclamă de bune și cele bune s’anuleza. Nu se mulțămi ânsâ nici cu atâta nobilele alesă, ală nobililor alegători, din nobila partită guvernamentală, cari aă operată în colegiul al III-lea din Bucuresci. Președintele Camerei primi violarea cea mai patentă a regulamentului Camerei, casândă, cu majoritatea voturiloră, alegerea d-lui Plitos, făcută de colegiulă ala IV din Tecuci, pe cândă regulamentul Camerei prescrie că nu se póte invalida uă alegere de câtă cu două treimi. Moralitatea guvernului, întinzânduse peste toți funcționarii sâi, își așeriâ domnia și ’n servițiul telegrafeloră și poșteloră. Ea primesce telegramele, ia banii, ș’apoi le opresce după placu’l, fără ca celă puțină se previe pe proprietarul telegramelor că i-s’a oprită telegrama, și sâ ’i ’napoieze banii. Pe lîngă dovezile ce determâ în privința acestei procederi, mai éce încă una, cu urmatórea telegramă, trimisă de vre 4-5 zile și neparvenită încă la destinarea iei: «Pitești. „ Redactorulul ROMANULUI. „Suntemu în timpii cei mai grozavi. Omenii onești sunt maltratați de vagabonzi și bătăuși pa strade, și nu li se dă nici uă satisfacțiune; bătăușii potu face ori-ce crimă, fiindă șirurs de impunitate. Astă-felă, vestitului Pastia, împreună cu Michalache Fâfăuăă, destituiți din poliția și dați judecății pentru că ’n miijloculă orașiului, prin casne, aă omoriră pe Vasile Ionescu, acum s’a liberată mandata de arestare contra fară de procurorele generale, ânsa mandatele n’au nici uă putere : ele suntă morte, și criminalii de sfidă societatea. „Ștefanii dor am Uă telegramă din Paris, cu data de 7 Iuniă, către fiarele vienesc, anuncță că d. de Rémusat a încetată din viață în dimineța zilei de 6 Iuniă. ADUNAREA DEPUTAȚILOR:. Ședința de Joul, 29 Maiu. 18751 Supt președința d-lui D. Ghika, ședința se deschide la ora 12 și jumătate cu formalitățile obicinuite, fiindü presiați 82 d-nî deputați. Se citesce sumariulu ședinței președinte și se aprobă. D. Președinte atrage atențiunea deputaților si ce suntu aleși în mai multe colegii asupra disposițiunii din regulamentu, după care în timp de 10,lie, d-lorii trebuie se opteze pentru unulți din colegiile în cari au fostu aleși și ’i rogă a face acesta în una din ședințele viitore. După acesta, d. președinte arată că Adunarea n’are nimicii la ordinea SA că nici in secțiuni nu póte lucra, din causă că singurulu proiecta, ce i s’a supusă pene acum, este convențiunea cu Austro-Ungaria pentru poliția vamilor, de la punctele de juncțiune, care se află la tipari, și termină rugândul pe d-nii membrii ai comisiunii pentru respunsu la mesagiu lu domnescu se se ’ntrunescă și se ’și grăbescă lucrarea. D. Gr. Ventura respunde că comisiunea s’a numitu deja raportori, care va presinta camerei în curânda proiectulă de respunsă. D. Gr. Ventura anuneță doue interpelări: una d-lui ministru de justiția asipra insuficienței tribunalului de Brăila nu raportă cu poporațiunea acelui district d, și alta d-lui ministru de rebelii asupra defectuasei păzirî a graniței dunărene de la Polizescu pâne la Brăila. D. An. Stolojanu anuneță asemene d-lui ministru de resbeluță interpelare asupra abuzurilorü ce se facu în Doljiă cu aplicarea legii milițielor și, căci se iau ómeni, fiă milițiani sau nu, și se aresteză, fără vr’ua vină, supt cuvânta că suntu milițiani. Ne mai fiindu nimicü la ordinea Jilei jedința.șsisrădică la 12 ore, anunciându-se cea viitare pentru a doua z i.