Romanulu, octombrie 1875 (Anul 19)

1875-10-09

CIO Reproducemii după edițiunea de dimineții a numărului precedinte următorele: Constantinopole, 15 Octobre. — Directorele băncii imperiale otomane observândă ieri marelui viziră că banca n’a primită de 100 pe nicină plată in socotela statului, marele viziră a răspunsă că veniturile care de ordinară erau plătite băncii imperiale s’au depusă în case speciale ca se formeze suma necesară pentru plata avansului luată asupra cuponului de Octobre. Khalil Cheriff-pașa, vechiă ambasadore la Paris și Viena, a fost numită de Sultanul, comisară specială ală Porții în Herzegovina pe lângă Server] .așa. Viena, 17 Octobre.— Circulă vorba că principele Gorciacoff va sosi în curunda la Berlin, unde va sta mai multe zile. Se anunță din Petersburg că d. Dragonianow, profesoră la universitatea din Kiev, a fost arestată noptea și condusă în cetățniă, acusată pentru crima de înaltă trădare și amenințări socialiste. Feichsanzeiger publică convocarea Reichstagului prusacă pentru ziua de 27 Octobre. Principele de Galles a părăsit ieri Torinul, plecând pentru Brindisi. Malta, 13 Octobre.— Circulă scomptură că Arabii din Cyrenaica au atacată trupele otomane. Oă telegramă primită de Times confirmă că negocierile cu Pekinulă continuă supt auspicii favorabile. ROMANULtT. 9 OCTOBRE Scimti că foțele austro-maghiare s’au bucurată forte multă de schimbarea ministerului sârbă presidată de d. Ristici, pe care l’aă atacată cu violență și l’aă calificată chiară de conspiratură contra principelui. Pe câtă putemă deduce case din primii pași ai noului cabinetă, se pare că și membrii săi, sau ceră puțină uă parte din ei, n’aă se fiă tocmai plăcuți foiloră bine-voitorei vecine a Serbiei, și cea de ce nouă ministeră are in spitulă săă, după cum arăta rămăieri, mai mulți membrii d’ai Omladinei, din care facă parte și d-nii Ristici-Gruici, pricinpalii conducători ai cabinetului președinte. Afară de acesta, actualul ministru de resbelă este totă celă de supt d. Ristici, și se asigură că dănsulă n'a rămasă lu noua combinare de câtă după consiliele fostului său președinte, care a și promisă totă sprijinulă său morală d-lui Kaljevici, capulă actualului cabinetă. Câtă pentru brusca despărțire a principelui de președinții săi consiliari, pretinsă de unele corespondințe ale foilor austro-maghiare, nici acesta n’a esistată și nu există, căci vedemu pe principe — după cum asigură le Danube — presintândă logodnicei séle pe toți membrii fostului ministeră. Ca să dovadă, apoi, mai temeinică că noulă ministeră nu pare venită cu însărcinarea și cu intențiunea d’a combate pe predecesorele săi, avemă discursulă cea rostită d. Kaljevici, în calitate de președinte al consiliului, cândă s’a presintată pentru prima oară în Skupcină. Din cuprinderea lui se va vedea că d-sea recunosce predecesorilor săi uă valore superioră și esprima, în ceea ce privesce politica esterioră, ca și d. Ristici, simpatii pentru „frații cari suntu în suferințe“. E că acestă discursă în totă întregimea lui : «Fraților», „Cunoscemă tóte circumstanțele în cari se află arsi țâra. Dificultatea situațiunii nu permitea nici o chiară unoră omeni d’uă valore multă mai superioră decâtă a nostră d’a se lăsa să fiă tîrîți de presumpțiune. Déru sânțenia datoriei patriotice măresce în acestă momentă curagială pe care ni’să inspiră simțimintele poporului și consciința naționale. A salva în aceste circumstanțe onorea și demnitatea Serbiei, scumpa nostra patriă și speranța fraților noștrii, cari suferă a face se progresele interesele rasei sărbe și a lucra pentru ameliorarea viitorului, este că datoriă care ne este comună tuturoră. Acestă datoriă atâtă de sacră tuturoră guvernelor, sărbe, nu va fi mai puțină sacră guvernului actuală. „Pătrunși d acestă convingere, și fără a ne fi exagerată forțele, neamă decisă a respunde la apelulănălțimei-sele, complândă pe prețiosa-i încredere și pe patrioticulă d-vostră sprijină: „Reforma privitóre la tote ramurele de administrațiune, terminarea organisării militare, precum și a urmării care a fostă cerută de tote adunările, libertatea personală, precum și libertatea presii ș’a întrunirilor, așcepta de la noi și de la d-vostră realisarea loră. Tóte acestea trebuie să le transmitemă camă deposită sacru descendințiloră noștril, cari vor afla atunci că n’amă lucrată pentru noi, ci pentru ei, și camă trăită pentru viitorul ărasii sărbe: „înțelegeți, frații mei, c’acésta e uă sarcină forte grea pentru puterile nóstre. Dacă voiți s’o împărțiți cu noi c’uă bună voință, egală cu acea de care amă dată probă cândă amă luată asupră-ne acestă sarcină, putemă spera atunci că vomfi fi în posițiunea vice principelui și țărei : ați pusă în noi încrederea vostră, și n’aveți nici ună curentă d’a vă căi. Serbia și națiunea sârbă au câștigată totă ceaa ce eramă capabili d’a le da în circumstanțele actuale. „Ca sărbi ș’adevărați patrioți, se ’ntinde să frățesce brațele, se lucrămă toți împreună pentru fericirea și renumele națiunii sârbe ș’ală principelui, și déca Dumnezică va voi, opera nóstra va fi coronată cu ună deplină succesă. „Trăiască principele! Trăiască poporulă. Biarulă Times publică urmatorea telegramă primită de la un corespondinte din Ragusa : „Amă avută uă lungă convorbire cu Liubibratici. El mi-a afirmată că Herzegovinenii nu voră primi de la guvernulă turcă nimică mai puțină decâtă autonomia loră. Cu tote acestea, daca puterile propună reforme avăndăună caracteră radicală, le voră primi, cu condițiune ca esecutarea loră să fie încredințată Muntenegrului. „Insurgenții nu sunt descuragiați câtuși de puțină și aă încrederea de a putea petrece iarna supt arme; deră ei găsescă că le este imposibile a sta concentrați și se voră împărți în mici cete, cari voră hărțui pe Turci și vor distruge totă ce pote fi distrusă. „Liubibratici nu se teme nicidecum de lipsa de arme și de munițiuni. Mi-a confirmată numai cea a ce deja amă avută ocasiune a ve informa: lipsa de organisare. N’are nici uă temere că clasele sărace musulmane n’ară puté trăi cu creștinii îndată ce s’ară restabili pacea. Ară dori bunele oficii ale Engliterii, dară de câtă sĕ se supuie din noă Turciloru, mai bine ară consimți se veră Herzegovina despopulată și devenindă năpustiă.“ Uă telegramă a Gazettei Germaniei zice că Garibaldi a răspunsă la adresa insurgințiloră prin nă scrisóre cu data de 6 Octobre din Caprera. Generarele declară că nu putea concura personală la mișcare, dară invită pe toți Slavii și pe Elenii din Turcia a veni în ajutorul insurgențiloră. Scrisorea este astăfelă intitulată : „Către frații Herzegovineni și către asupriții Europei orientale.“ Clubul „estremei stânge“ din camera deputațiloră Austriei a formulată și adoptată urmatorea programă pentru sesiunea ce s’a deschisă: „Membrii clubului „estremei stânge“ se declară fără reservă pentru principiul deplinei și întregei egalități de drepturi pentru toți cetățenii. „Spre a face practică realizarea acestui principiu se voră sili fără întrerupere a lucra pentru suprimarea privilegiiloră diferitelor naționalități , confesiuni, corporațiuni și individe, sau celă puțină a le cercui în cele mai stricite limite; în orice casă, se vor opune în modulă celă mai categorică la stabilirea de nioi privilegie. „Inainte de tóte, membrii clubului vor căuta a pune în practică acestă principiu de egalitate de drepturi pentru tóte corpurile represintative politice, cu privire la dreptulă electorala, activă și pasivă, prin uă adevărată represintațiune poporară, dândă voinții poporului reala sea espresiune. „Principiul deplinei și ’ntregei egalități de drepturi va servi de direcțiune și de normă membrilor clubului în atitudinea loră asupra cestiunilor, cari se voră supune în curendă desbateriloră camerii deputaților”. „Astăfelă , de exemplu , în ceea ce privesce raporturile derivândă din compromisură închiriată cu Ungaria, ei nu vor vota pentru menținerea uniunei reale cu monarhia ungară, decâtă cu condițiunea ca contribuabilii austriaci se nu fie impuși în profitur contribuabililor ungari și ca jumătatea transleithană a imperiului se nu dobândesc o nici uă influință preponderantă asupra afacerilor întregei monarhii. „În cestiunea confesională, membrii clubului voră lucra se subordoneze tóte bisericele legilorăesistente promulgate de stată, cu escluderea oricărei legi confesionale speciale. „In afacerile școlare, membrii clubului se voră si li se provoce pentru învățământă uă independință deplină, sustrasă de la ori-ce influență eclesiastică sau străină, și se facă pe câtă va sta prin putință ca sculele se primesc pe toți câți voră fi susceptibili de cultură și doritori d’a învăța. „Câtă pentru administrarea justiției, membrii clubului voră vota ca se fiă gratuită și orală în tote diferitele iei domenii, voră cere introducerea juriului in materiă civilă, mai cu semn în cozurile cari reclamă cunoștințe particulare, în fine voră cere încă suprimarea legalisării obligatorii. „In privința cestiunii de administrare politică, membrii clubului se declară pentru esecutarea legilor, prin organe autonome, adecă prin represintațiunile provinciale ale districtelor și prin represintațiunile comunale. Cerăndă formarea de curți administrative cari se statueze asupra fondului, se voră si li se obțienă garanție pentru punerea în esecutare a legii. „In desbaterile relative la bugetă, membrii clubului nu vor vota nici vădată de câtă chiăltuelile de absolută necesitate cari suntă în interes sală generală. „Pentru ceea ce se atinge de reforma impositului, membrii clubului voră căuta se provoce în celă mascurtă termenă introducerea impositului progresivă pe venitură netă - până atunci însă voră lucra se suprime în interesul generală impositele cele mai grele și cele mai vesatorii, sau celü puțină se le reducă. „In cestiunea d’a sei în ce modă se va putea ameliora situațiunea economică a Austriei, membrii clubului vor vota pentru suprimarea radicală și imediată a obstaclelor, din causa cărora producerea naționale este inferioră celei din străinătate.“ «Viena, 29 Augueti', 1875. «Semnați: I. H. Stendel; J. Umlauft; dr. Ferdi«nand Schrauk; dr. Frederik Difctes; dr. Ferdinand «Kronawetter.» Cum vedemă din acestă actă, două din cerințele esențiale ale extremei stânge sunt: suprimarea privilegielor de cari se bucură numai unele naționalități, cum e Ungaria, și nerenouirea pactului dualistică închiriată cu acesta naționalitate, de câtă numai supt condițiunile ca contribuabilii austriaci se nu fiă impuși în profitul celoră din Ungaria, și ca acestă parte a imperiului se n’aibă nici uă preponderanță asupra afacerilor monarciei. Asia dorü dualismulă, în urma resultatelor, ce-a dată, îngreuindă cu imposite numai că parte a imperiului, fără a o compensa prin nici una folosă, și sărăcindă pe amândouă, începe a fi pusă în discuțiune daca mai trebuie a se prenoui. Ceva mai multă: Tóte naționalitățile din imperiu, chiară cele cari facă parte din transleitania, începă a combate pretențiunile de egemoniă ale Ungurilor. E că de exemplu ce citimă în le Danube în privința cestiunii tarifelor vamale reclamate de guvernul din Pesta. Din tote părțile se vădă apărăndă indicie că pretensiunile rădicate de Ungaria în domeniulă politicei comerciale și vamale vor întâlnită oposițiune puternică în sînul Reichsrathului austriacă. Astăfelă, la camera de comerciă din Praga deputatul Dormitzer arăta că prima datoriă a Riechsrathului în viitorea sesiune e d’a respunde prin ună refusă formale la cererile Ungariei și d’a mănține un sistemă protecționistă moderată. Acesta declarațiune atrase autorului săă țnă votă de mulțămire din partea camerii. La camera de comerciă din Brün s’aă făcută ieri declarațiuni cu totulă asemenea însă conferință în care deputații Gomperx și Neuwirth dau semă alegătoriloră despre activitatea loră parlamentară. E că cerise între altele celă d’ântâiă dintre acești deputați în acesta ocasiune . Reforma impositeloră e un reformă de cea mai arginte necesitate, trebuie ca chiăltuielile statului să se potă acoperi din veniturile curente, a face datorii pentru a acoperi chiăltuielele într’ună modă definitivă, este a merge către insolvabilitate. Asemenea e absolută necesară a denunda convențiunea suplimentară și a presinta Reichsthagului nouele tarife vamale câtă mai curândă posibile. Numai cu aceste două condițiuni esențiale dănsulă va sprijini pe guvernă plină de încredere și pe viitoră. GERMANIA, ROMANIA și principele Carol de Hohenzollern de Erdmann de Hahn. 1) înainte de tote trebuie a se îndestula trebuințele militare, pentru că Hohenzollern nu pate trăi la Dunărea-de-jos, fără sdrăngănită de săbii și fumă de ierbă. Se crede a se apropia de forța armătei prusace, daca bugetul ministeriului de resbelü va absorbi o parte însemnată din venitul Statului. După ce cele 100 milione anuale ale bugetului, în urmarea dobânzilor și amortismentelor ce suntă a se plăti, se reducă cu 55 milione, se decide apoi pe sema departamentului de resbelă 20 milione, adică peste uă a treia parte. Și pentru ce ? Pentru a ave în mână ună obiectă scumpă de focă și ună mijlocă d’a arunca pulbere in ochi. S’a calculată că ună soldată româră echipată de resbelă costă mai multă decâtă celă mai scumpă soldată din lume, decâtă celă englese. Astăzi se procură arme noui, mare sunt deja învechite și trebuie înlocuite prin altele mai perfecționate. Astăzi se preferă acestă chipiu, mâne acelă coifă, astăzi acésta colore de postavă, mâne acea; astăzi ajunge acesta uniformă bogată în tiveluri, mâne trebuie se cedese unei alteia mai grandiosă, astăzi portă oficiarulă pentru distincțiune bordure înguste de mătase, mâne trebuie se’șî impodobesca mandirulă cu bordure late de aură. Și astăfelă armata română se află într’uă schimbare ce nu se sfîrșeșce nicinădată. Aceste schimbări continue se pară a fi scopulă principală ală întregei administrațiuni militare. Cu acestă modă se află mai lesne mijloculă și pensiunea d’a pune ceva la uă parte. De numărulă completă ale regimentei oră, de pregătirea de resbelă a armatei nu e nici vorba, și larma araujoră lu Bucurescu ară escita numai mușchii de rîsă ai românilor, daca nu ’i-ară costa pre scumpă. Sistema organisării armatei se reduce numai la a depărta pe oficialii capabili spre a deschide locuri pentru lachei de curte și de ministeriă. Prin acestea se crede în cercurile cele mai ’nalte a susține armata capabile de simți minte și fidela. Ceea ce prisoseșce de la departamentul de resbelă se distribuie la celelalte ramure administrative. Acesta este o sumă de 25 milione. Pate că în mâni economează ajunge, dară cum pate domni economia în mică, când ea nu este practicată în mare și în totală ? Propria administrațiune este ocupată escepțională cu perceperea contribuțiunilor, recrutare și manevre de alegeri. Tóte celelalte’î sunt egale. La perceperea contribuțiunilor se procede într’ună modă barbară : sărmanii țărani se redă adesea la târguri vânzându’și cele din urmă unelte de nătură și pături de lână, pentru a scăpa de esecuțiunea dorobanților, cari le măinâncă găinele din coșare. Recrutarea este ună mijlocă șigură de îmbogățire, și funcționarii dovediți culpabili de asemeni fapte 1) Vezi rîomânulă de ieri, sunt șiruri de cea mai influentă protecțiune. Activitatea guvernului se desvoltă mai cu semn la alegeri : în multe colegii electorali nu se dă nici artă votă și actele de alegeri se îndeplinescă numai de funcționarii Statului, fără se se cblămecei în drept, cândă e temere de vr’uă procedere independinte din partea alegătorilor, atunci se alergă la intimidări și la falsificările biletelor de alegere, și celă care rămâne neînduplecat e persecutată până la estremitatea Iff In interesele sale materiale. Câtă de multă să ie în rîsă dreptatea prin asemeni fapte pote lesne să judece oricine. Justiția încă nu este altăceva decâtă serviturea funcționarilor administrativi. Judecători sed procurori adesea se numescă săă depărteză după cererea prefecților. Simțulă independinții lor e atâtă de persecutată, pe câtă înjosirea e de recompensată. Astăfelă justiția a devenită ună mijlocă de a împărți milă și recompense sau a efecita persecuțiuni din cele mai aspre. Lucrările publice, precum amă văzută, ceră mulți bani. Tote îu să se facă fără sistemă. Se construi multe și scumpe, forte scumpe linii ferate, fără să se fi studiată mai ântâiă cătățea generală, fără planuri și proiecte exacte. Contractele să închiăie mai multă cu coțcari și neprecisarea în condițiuni duce ori la hotărîrî ne mai auzite seă la procese costisitore. Construcțiunea linielor ferate întrece puterea țărei. După linia Bucuresci-Giurgiu s’a dată concesiune întregei linie ce trece prin Moldova și România, Ițcani-Romană și Bucuresci-Verciorova, și abia fu dată în esploatare scurta linie Iașî- Ungheni, când se închidiă convențiune pentru esecutarea linieloră Ploiescî-Predală și Adjud-Ocna. Nu s’a făcută nici uă pausă. Acum mai gândescă la uă liniă la portură ce să’să înființeze din nou de la Iași la Marea Negră, numită Ibriani. Cine se mai intereseza în astăfelă de imprejurări și de instrucțiunea publică ? înainte de tote nu suntă bani, pentru a înființa locale de scóle séu a funda biblioteci sau musee. Când e vorba de instrucțiunea publică, suntăm mai multă decâtă sgârciți. Profesorii ca și popii sunt întrebuințați la manopere de alegeri și ministrul instrucțiunii are cu acesta destul de lucru. Cum că să se ocupe elă de organisarea învățământului ? I s’ară cere pre multă. Trebuie să ie parte și ’n cameră cu câte ună discursă lungă pentru vr’ua concesiune saă vr’ua măsură rea, saă chiară d’a merge câte uă dată la Berlin pentru a îmblânzi pe Jupiter Strousberg-Bleischröder. Tóte aceste desordine trebuie firesce să le repare ministrul afaceriloră esterne Trebuie să acopere nimiculă ce se face și relele negocieri din întru cu abură din afară. Deorece în intru nu se face nimică, trebuie celă puțină a face pe omeni să creza că el lucreza cu atâtă mai multă silință în afară. Și astăfelă facă politica de mare putere. Principele Carol pășesce înaintea guvernului său cu exemple rele. Ară fi uă mare rătăcire a i-se atribui motive patriotice, pe când elă n’are altă măsură in păsurile sale de câtă deșertăciune personale. II. Românii suntă ună poporă atâtă de bună, în câtă ară mai suferi cu patiență încă ș’uă astă-feră de chivernisela rea, mai cu semn că eî, ca și totă lumea, aă un saejjk sfieră de tunătorulă cancelariială imperiuluî din Berlin și de numele Hohenzollern; ânsă, după câtă ni-se pare nouă, răbdarea loră s’a pusă la uă probă pre aspră. In acesta privința trebuie a se face încă întrebarea, daca de susă in afacerile de stată pătrunde ună spirită de probitate și onestitate ? Se înțelege adică de sine că, daca banii publici nu se manipulază consciințiasă, guvernul nu pate fi însuflețită de probitate. Astă-felă își face locă intre principe și poporălă sistemă de minciuni, și raZela fulgerului unei camarile ce împresură pe regentă lovescă în fiecare cetățiană onestă. Astă-felă staă astăzi lucrurile in România. Principele Carol e încongiurată două ispirudite intre omenii cei mai necinstiți și mai pătați. Elăa căzută în mânele unei camarile, care esploateza statulă fără rușine. Nu se pote obiecta că la Dunărea de josă de la începută s’a furată și de mare și de mică. Și déca într’adevără ară fi așia, atunci este de cea mai importantă datoriă pentru regentă de a insufla totalității ună altă spirită. Ce nu póte face voința unui Domnitoră! Principele Carol totuși ară pute găsi în România bărbați, a căroră o-