Romanulu, noiembrie 1875 (Anul 19)

1875-11-08

1011 celula sonnette, clopoțen, din latinulü sonus, sunetü. Pe de altă parte Diez (Etymol. Wörterb.2, II, p. 251) și Scheler (Diez, d'étymologie franc.2, p. 96) bănuiescă înrudirea clopotului cu germanulü klopfen, ceaa ce se ară părea cu atâtă mai probabilă, cu câtă limba de clopot^ se chiamă nemțesce klöpfel sed köppel. Ceea ce me face a preferi originea slavică a cuvântului, este identitatea absolută a formei, pe cândtî derivațiunea germanică lasă fără el aplicațiune finalulă ot. Germană seă slavică, oricum ar fi, numai latină clopotului nu este. „Le latin klopot“ , écé uă necontestabilé descoperire a d-lui Picot! Și totuși d-sea, în aceași broșuri că pe pagina 2, nu se sfiresce a critica pe nemuritorul Diez, pe care, pare după dialectală bănățenă, îl preface in Diets : „Dietz, qui, sois de la Remière édition de la grammaire, „était assez mal informé de ce qui „concernait ses Roumains et nes est „que tres imparsaitement corrige oe„puis“! Faciă cu osânda asvârlită unei ilustrațiuni de ’naintea cării își plecă fruntea cu venerațiune toți filologii contimpurani, eu mulă mĕ mai plânge ore de diatriba d-lui I îcât cea cu două contradicțiuni și trei uitări în cinci șiruri? Din nenorocire pentru mine, d-sea nu condamna altădată atâtă de fără de milă partea cea linguistică din „Istoria critică“. Nu mai departe decâtă în anulă cuvinte 1875, în Revue d'anthropoide sous la direction de M. P. Broca, ffl, Ab. 3, p. 387, écé ce <Jicea d. Picot : «M. Kuhn a été ámené â comparer le «mot valaquéet ses congénéres au Bapőapo; «des Grecs et â le rapprocher du sanscrit tnüéc'c’ha; ce mot aurait été employe par «Ies Allemands pour désigner tous ceux qui «n’entendaient par leur langue. Un érudit «roumain, qui a entrepris une vaste publi«cation historique, M. Hasdeu, renouvelle «contre cette étymologie les critiques dejä «formulées par M. Curtius et propose une «explication nouvelle. M. Hasdeu admet «en principe que les Slaves ont dü em«prunter aux Allemands le nom de vala*que, puisque les peuples latins ont été en «contact avec les Germains lougtemps avaut «d’entrer en relations avec les Slaves. Cela «posé, il cherche l’explication de ce mot «dans les idiomes germauiques, ou la ra«cine val et ses dérivés ont le seus de «do«mination, puissance.» II rapproche de cette «racine le Valr et le Vallund des Scandi«naves, le Valhes et le Valliolunt du mo«yen-haut-allemand, et erőit y trouver la «solution du probleme. Les Romaiuss’appe'^íent rerun domini; qu’y aurait-il d’éton«nant â ce que les Germains, qui sentaient «de loin la grandeur de Rome, aient donné «â ses enfants le nőm de forts, de puissants? «Appliquée aux Romains, cette désiguation «se serait étendue successivement â tous les «peuples transformés par l’influenee romaine, «et Vlachus serait devenu synonyme de *Romanus.» yieéndü acestea, d. Picot citézá : a) Despre pretinsa opiniune a lui Kuhn : „Zeitschrift für vergleichende Sprachforschung, t. II, Berlin, 1852, ln 8°, pp. 252 et 260“ ; b) Despre pretinsa opiniune a lui Curtius : „Griechische Etymologie, Leipzig, 1869, în 8, p. 540“. Ambele citațiuni sunt luate pe de ’ntregulă din a mea „Istoriă critică“, déru tocmai aci s’a păcălită d. Picot! La mine „Zeitschrift“ a lui Kuhn este adus în notă acolo unde Jicu : „unii și-au închipuită că Vlachară „putea fi oă simplă modificațiune din „Mledca, însemnândă din puntură „de vedere ală Germaniloră pe toți „acei ce nu vorbiaă nemțesce“, și ace Că d. Picot s’a grăbită a conchide că derivațiunea lui Vlach din Mledia ar fi fostă făcută de Kuhn. Erore! Acesta derivațiune s’a propusă în revista lui Kuhn, însă nu de către Kuhn , ci de colaboratorii săi Leo și Stenzler. Dapă d’opera lui Curtius, pe de altă parte, este citată la mine acolo unde Zică că : „de vreme ce Teutonii prefăcură pe boemulă Vitatva în Mol„dau, propensiunea limbeii germane se „pare a fi d’a schimba pe vl în ml, „éra un vice-versa“, și écé că d. Picot s’a grăbită a conchide că derivațiunea lui Vlach din Mledca ară fi fostă combătută de Curtius. Erore! In cartea Intréga a celebrului profesoră de la Leipzig nu figuréza de locu cuvêntulu Vlach. Acesta me scutesce d'a mai vorbi despre d. Picot, cărui îi răspundă numai în considerațiunea intimității sale cu „șeful“ în România și mai „specială în Moldova ală unei scale „literare, ale cărei organă suntă Convorbirile literare“. Nu me potă stăpâni énsé d’a nu menționa încă ceva din cele multe In același articolă din Revue d'anthropologie, pe pag. 386, d. Picotreproduce în notă din Lexiconul Paleoslavic ale lui Miklosich următorele: „ladh, vocabulum un videtur celticum, quod a Celtis ad Germanos „et ab his ad Slavos migravit“ , și le comenteza în testă prin : „un nom „donné par Ies Slaves et ses Germains „aux Celtes et, par extension, â tous „Ies peuples qu’ils confondirent avec „Ies Celtes“. Cu alte cuvinte, Miklosieh ,zice că Vlach a trecută de la Celți către Germani și Slavi, ord d. Picot traduce pe desă , de la Germani și Slavi către Celți! Solindă atâtă de bine românesce și latinesce, fiindă atâtă de forte în literatura linguistică, Dignus, dignus es intrare In... Convorbiri literare! Hasdeu. Adesea presa din marele state europene, rea informată prin nesce corespondinți sed de rea-credință sed în necunoscință de lucruri, se vede criticândă cu multă amărăciune și condamnândă cu asprime unele popore, unele națiuni mici, pentru lupta ce întreprindă în contra guvernelorălară, adesea imorale și tiranice. Așia s’a întâmplată și se întâmplă de multe ori cu România; așia s’a întâmplată și se întâmplă și cu Grecia. Grație înse înmulțirii și ’nlesnirii mijlocelor de comunicare de cari dispune aiii lumea 'ntregă, grație deseloră contacte în cari se pună de la uină timpă încoa tate poporele și națiunile prin diferite congrese și întruniri sciințifice, literare, politice etc., ignoranța a începută se dispară, întunereculă nu mai e posibilă să dureze multă timpă și lumina se face pâné ’n sfârșită cu mai multă lesnire asupra tuturora cestiuniloră, chiară ș’asupra celoră mai întortochiate de rei-voitori. Cum diserămă, Grecia a fostă una din națiunile cele mai calomniate în Europa , mai cu semn de cândă își încredința destinatele în mânele unei dinastii adusă din Germania, în speranță de a pune capetd intrigeloră , luptelor și ambițiunilor intestine pentru putere, resultată ală îndelungatei ocupațiuni a străinului. A sosită înseuă <Ji cândă calomnia trebuia se fie spulberată și cândă eroica națiune urma se fiă răsbunatá de tată ce s’a scrisă și $isă în contra iei. De la uină timpă încoa, presa européna e plină de numerose corespondințe din Atene și din alte părți principale ale Eladei, corespondințe prin cari se face istoria iui politică modernă, se explică evenimintele ce au trecută peste dânsa de la 1821 încoa și situațiunea în care se află ap Ji, supt tóte piuiturile de privire. Astăfelă găsirămă filele trecute în «Jiarulă l'Evenementuă corespondință din Atene, care după ce schițază evenimintele mai principale din istereciei, începând de la resbeiuță pentru independință, după ce enumeră resultatele revoluțiunii de la 1821 , atâtă de avută în acte de celă mai sublimă devotamentă și celă mai pură patriotismă; după ce demonstră câtă de înțelaptă a fostă administrațiunea lui Capodistria, câtă voință și patriotismă a pusă d a îndrepta tóte ruinele ce presinta în acelă timpă patria sea, dară din nenorocire fără putință d a isbuti să-și véd la opera terminată, apoi face următorul ă tabloă istorică până la schimbarea ministerului Tricuni, care tabloă se asemena în multe părți cu istoria țarei nóstre de la divanele ad-hoc și pene ar fi. Morțea lui Capodistria și turburările cari ’l urmară în magiază pe cele trei puteri bine-facetóre a grăbi alegerea unui rege. Alegerea căzu pe Otone din Bavaria. Grecia fu tratată ca uă țară cucerită de trupele bavareze pe cari le aducea în suita sa; împrumutură de șase-treci milióne fu risipită fără vr’ună folosă pentru țară și, lucru spăimfintă foră de cugetată. Germanii împinseră nerușinarea pen’a face din idioma loră limba oficiale a țărei. Se vedu atunci ună spectacolă admirabilă. Grecii se opuseră cu putere pretențiunilor acestor străini de la Nord, cari n’aveau nici chiară meritulă d’a’î fi cucerită, și, cu tóte că erau în luptă cu nesce instituțiunî contrarie geniului loră naționale, ei lucrară nu cu mai puțină ardere a rădica orașiele lor d, a reface averea publica, a respândi instrucțiunea în tote clasele, a prepara astăfelă viitorul ă libertății, pe care Bavaresii o confiscaseră cu curagiă în folosul ă loră. E de mirată că spiritulu naționale n’aperită năbușită supt strivirile unei birocrații, unei centralisánde care nu ve puteți face uă ideiă. Sfâșieri se produseră adesea, căci nu se sugrumă uă națiune fără a produce lovituri violente, convulsiuni spăimentătore. Capii acestoră răscule, pe care Oton nu le putea reduce prin forță, erau adesea răsplătiți dându-li-se funcțiunile cele mari ale palatului, saă fiind înaintați în armată. Acesta era a copia într’ună modă stângaciă pe Spania, pe care nimeni nu se gândise încă a o lua de modelă; morala publică suferi, deră Oton nu urma mai puțină a domni fără șarjă constituționale, cu tóte avantagiele și cu tote inconvenientele regimului absolută. In acestă timpă, Grecii iuvernă se citesca în cărțile strămoșiloră soră, cari nu respiră tocmai una respectă fără margini pentru puterea absolută, fundaă case puternice de comerciă în tote porturile Levantului, în Austria, la Marsilia, la Londra și în Rusia și, ceea ce e și mai importantă, fundau, în afară de acțiunea guvernului, scrle de amândouă sexele nu numai în Grecia, ci și în tote țenle cari vorbia limba grecă. Un schimbare mare, că schimbare radicale se făcuse, cum vedeți, în țară. Creftulă și palicarulă se îmblânziseră supt suflarea civilisațiunii, conservându totuși spiritul ă resboinică care ’i făcuse se înfrunte periclele unui resbelă de șăpte ani. Oton singură și Bavaresii sei nu observaseră acestă mișcare; codicele loră era necontenită sie volo, sie jubec ală vechiului regimu; eî n’aveaă altă mjlocă d’a guverna de câtă corupțiunea politică, din care, trebuie se le dămă dreptate, trăgeau cele mai mari felöse. Intr’uă bană diminuță, regele se găsi asediată în palatulă seă. De la fereatră putu vede gura tunuriloru gata a’să trăsni pe dSnsulă și pe a’ sei, deci ară fi încercată se opuse cea mai mică resistință la voințele națiunii. Intr’uă clipă se surpa edificiulă de corupțiune rădicată cu atâta muncă d’ună monarhică, a căruia influință vetemotore se simte încă și astăzi în administrațiunea țării. Constituțiunea din 1844 puse uă termină domniei bavarese și arbitrariului regală. Se credea a fi sfîrșită cu revoluțiunile, cândă se descoperi cu durere că regele n’avea altă grijă decâtă acea a d’a eluda jurămintele sale, de câtă a face se re’nviite, supt uă altă formă și în alte condițiuni, regimulă răsturnată în noptea de 3 Septembre. Astăferă nu se gândi decâtă a-și da insulă unei armate regulate, pre slabă pentru a apăra țara în contra străinului, dâră destulă de puternică pentru a o apela, fără a se gândi se construie căi de comunicațiune, cari singure puteau rădica agricultura și comercială ș’a crea industria, de care Grecia avea uă atâtă de mare nevoie. In acestă scopă, el aduse candidatura oficială la unu gradă de perfecțiune pân’atunci necunoscută. Alegerile se făceau în cabinetul ă scă. Se da ordine soldaților, d’a ține urnele, d’a pune în loculă buletineloră alegătoriloră buletinele administrațiuniî și la trebuință a falsifica procesele-verbale, pentru a asigura succesulu candidaților plăcuți regelui. Nu vă vorbescă de condițiunile rușinose prin cariera forțată a trece pentru a dobândi aceste spăimântătare resultate; căci crescută, de lesuiți, elfi scia că scopul ei, chiară celă mai puțină anestă, justifică totfi-de-una mijlocele. Grecia, după eșirea’î dintr’ună sclavagiă seculară, a respirată treizeci ani, acastă atmosferă de corupțiune, fără a se perverti; ea a reclamată, ea reclamă încă, fără ca cineva să o potă abate din cale, funcționarea regulată a regimului represintativă, care singură pate iniția la self-governement pe Grecii din Turcia, asupra cărora are uă influență puternică. Acesta e ună adeveră necontestabile și, nu perdeți nici vă dată din vedere, pentru a judeca bine Grecia, că ea și-a impusă sublima misiune, misiunea de libertate, d’a aduce Orientului grecă la civilisațiune cea a cea și făcută deja în mare parte. Acesta va face se i-se ierte multe slăbiciuni de către aceia cari sciu câte lupte și câte silințe trebuie pentru a învinge orecari prejudici, cari se opună la propagarea instrucțiunii. Regele Oton fu gonită pentru că n’a voită se înțelegă că la Eleni, poporă esențialmente democratică, monarhia pate fi tolerată, dar fi nici vădată impusă; că acastă țară aspira a cuceri moralmente Orientului grecă totă atâtă câtă aspira a fi guvernată prin instituțiuni libere. Regele George, pentru care nu se va bănui nimeni de parțialitate, primia dolfi din puntul de vedere ar fi guvernului să rea moștenire, căci precedurile electorale ale regelui Oton nu puteau lipsi d’a găsi imitatori. Daca ară fi fost și bine consiliată, elfi ar fi fi trebuită se evite starea de care se sfărîmase predecesorul și sefi, adecă d’a ține depărtați de la putere pe acei omeni pe cari uărea educațiune politică îî putea împinge la falsificarea scrutinului. Trebuie se spună asemenea că anexarea insulelor Ionice nu fusese atâtă de fecundă în rezultate politice, pe câtă se imaginase. Se credea că locuitorii din aceste insule erau mai deprinși decâtă aceia ai Greciei cu funcționarea adunărilor, pentru că trăiseră de la 1815 supt protecțiunea liberei Eughiere. Acesta, evidenții, era uă ilusiune, fiindăcă sclavagiulfi, orice formă ară ave, nu e nici-uădată uă scată de libertate. Ionianiî cu tóte acestea nu întârziară a cuceri ună locă preponderantă în consiliele regelui. Unul dintre denșiî a avutu, după cum zicd inamicii sei, destulă influință pentru a face și desface cabinetele, pentru a porni pe regele George p’uă cale care ară fi putut fi avé pentru densulfi și pentru țară consecințele cele mai desastrose. Adeverulă e că de la 1867 amă asistată la spectacolului unora crise parlamentare aprópe anuale, și unor și crise ministeriale provocate, nu prin voinl camerei unice a deputaților, ci prin estrămarea constantă a minorităților la putere, care atrăgea după sine într’ună medii forțată disolverea camerei. Trebuia a lupta în contra acestei tendințe fatale a coronei și acésa cu atâtă mai multă, cu câtă disolverea camerii și nouele alegeri se făceau în folosulă unui omă d’uă violență proverbiale, ș’al fi căruia spiritul strictă găsise încă mijloculă d’a perfecționa procederile electorale ale repausatului rege Oton. Tentativele contra constituțiunii, din fericire nereușite și simțimentula unanimă ale națiunii readuseră pe rege la realitatea situațiunii. Elă alungă cabinetul Bulgari s și încredințâ d-lui Theupil, ună parlamentară decisă, grija d’a procede la noui alegeri. D’astă-dată, scrutinului n’a fostă falsificată și majoritatea parlamentară a fostă chiamată la guvernulă țerii. Amă trecută răpede peste multe amănunte, scopul ă meă nefiindă pentru a stâfli decâtă d’a proba că Grecii nu sunt și neguvernabil și că grija loră a fostă nu d’a răsturna ministeriele — pentru că regele era celă ce chiăma minoritățile la afaceri—ci d’a salva libertățile loră constituționale, amenințate d’a fi cerute în vertejură unei lovituri de stază. CURSA LA BUCURESCI , 1 Noembre 1875. EFECTELE ROMANE Obligațiunile: Rurale 10g............................. Domeniale 85 ...... Casei pensiunilor, de 300 lei . . Foncare rurale 7g.................... Foncare urbane 7g.................... împrumutului municipal 1875 81 Laje municipale (20 lei) . . . Acțiunile s Societății financiare a României 8g (500 lei, liberați 250) . . Căielor ferate române .... Societății de asigurare Dacia 8§ Societății România 8g . . . . » » » a 2 emisiune EFECTELE STRĂINE împrumutul Oppenheim (Londra împrumutul Stern . . Obligațiuni turcesc de drum de fer SCHIMBUL Paris la vedere .............................. » pe 3 luni.............................. Londra la vedere........................ » pe 3 luni.............................. Berlin la vedere......................... » pe 3 luni............................. Viena la vedere......................... » pe 3 luni................... . Amsterdam la vedere .... » pe 3 luni............................. Belgia la vedere......................... » pe 3 luni.............................. Olanda la vedere........................ » pe 3 luni............................. Mandatele casieriei centrale . . Scumptot pe an......................... ■S ■2 Ia0 1 98 97 î 1001 100 200 195 861 86 80 79 92* 90 21 20 265 260 715 700 120 — 116 110 75 70 99.60 99.50 2520 2515 1231 1231 1281 1231 2071 207 9925 99.20 11 CURSULU VIENEI .1 Noambre 1875. 18 1 5— Renta metalică — — 5g Renta de hărtie — — Loturile de fl. 100 din 1866 - Acțiunile Băncei naționale — Acțiunile Credit-Anstalt — Londra 3 luni — — —Oblig, rurale ungare — — Idem idem Banat-Timișdra — I Idem idem transilvane — I Idem idem croate-slavone — l Argintulü contra hârtiei — — Ducați — — — — — Napoleon d’or — — — 100 Mărci imperiale germane -- 60 25 - 73 10 - 110 75 919 — ■ 192 40 - 113 80 8 81 50 8 80 75 8 79 50 8 74 — 104 90 - 5 39 - 9 10 - 56 45 TEATRULÜ BUSSEL Represintațiunile artistice M. Pascali, cu compania sea dramaticâ a teatrului mare: Sâmbătă, la 8 Noembre, se va juca. RELEAUA SOCRILORU comedii locale în 4 acte de d. M. Pascali. Duminecă, 9 Noembre, se va juca piesa: VRĂJITOAREA dramă în 5 acte. SALA ATENEULUI. Duminecă, 9 Noembre, la ora 2 precisă. Esameni publică, la care d. profesore Zeppenfeld va supune pe unulă din elevii săi, căruia i-a predată 30 lecțiuni asupra istoriei Franciei după metoda mnemonetică susținută de d-sea în câteva conferințe la Ateneu. Publiculu are dreptu d’a pune cestiuni, după programa imprimată. Onorabilulü publică e rugată a da atențiunea ce merită anunciului domniloru frați Ghimlbaum, pentru maasiralui la belle Jardiniere. A se vedé la pagina a IV-a.