Romanulu, noiembrie 1875 (Anul 19)

1875-11-21

Redacțiunea și Administrațiunea Strada Ddutiunii, trp. 14 ANULU ALU NOU E­ SPRE­ PECELEA VOIESCE ȘI TEI PUTE Oi­­te cereri pentru România se adres­e exS la administrațiunea­­ ziarului. ANUNCIURI pagina IV, spațiul 30 litere petit 40 bani. In pagina III, linia petit 6 lei. A se adresa LA PARIS: la Havas, Laffite & C-nie, 8 Place de la Bourse. LALONDRA: la d. Eugfene Micoud, No. 81-A Fleet Street, London, E. C. A VIENA : la d-niî Haasenstein și Vogler, Wallfiscbgasse 10. Scrisorile nefrancate se refasă. 20 BANI EXEMPLARULU. (B) kîEdițiun>flit de ék SERVICIULU TELEGRAFICII ALE «ROMANULUI.» Berlin, 30 Noembre. — Principele Gor­­ceacoff a sosit» aci ș’a avut» uă intre vor­­bire d’uă oră cu d. de Bismark. Apoi o dată visită principelui Reuss, ambasado­­rele Germaniei la Sant-Petersburg. Astă­­sera va pleca la Petersburg. Constantinopole, 30 Noembre. — Vapo­rul» Lloyd, venind» de la Trebizonda, s’a nomolitü aprópe de Varna. Pasagerii și ó­­ menii echipagiului au fost­ scăpați. Belgrad, 30 Noembre. — Schimbarea mi­­nisteriului este forte apropiată. Senatorele Christie?, întorcându-se (de la Gettinge), a fost­ însărcinată cu formarea noului ca­­binetă­ = JOUI, 20 NOEMBRE, 1875. LUMINEZA-TE hi tei fi t r. abunamente ! In Capitale: un anu 48 lei; și 5se luni 24 M . trei buil 12 lei; uă lună 5 lei in xu­striete: un anu 58 lei; șese luni 29 îoi trei luni 15 leî; uă luna 6 luni brancia, Italia și Anglia pe trimestru, fr. 20, Austria și Germania pe trimestru franci 18 A se adresa LA PARIS: la d. Darras-Halle­graine, rue de l’Anciene come­die 5, și la Havas, Laffite , C­ine Place de la Bourse 8. LA VIENA : la d. B. Q­. Popovici, Fleisch­markt, 15. Articulele nepublicate se vor fi arde Daca cred ast­fel, n’au de cât să fie pe d. Basarabescu cât se va pu­tea mai mult la temniță, căci cu atât îl vor rădica pe d-sea mai mult și vor coborî mai jos demnitatea dom­­nesca. BUCURESCI, JUNDREA 111 In noptea de 14 spre 15 curent s’a prădat mânăstirea Paserea de că­tre o bandă de hoți cutezători; ei au­ intrat în biserică, în timpul servi­ciului religios, au pătruns în altar, punând revolverele în peptul calugă­­rițelor și al preotului îmbrăcat în o­­dăjdii, au călcat locuința stariței, și au­ prădat în fine mânăstirea de tot ce au voit, prezența fiind în mâ­­năstire chiar un procuror și un jude instructor. Faptul, ori­cât de interesant, nu este de­cât de domeniul felurimelor, unde a și figurat în numărul nos­tru de la 18 curent. Ca fapt de ho­ție, nu pate negreșit se fie imputat de­cât hoților cel au comis; a se a­­taca poliția, administrațiunea că nu­ a prevenit, ar fi absurd; este asor­­bitant de a’i cere se prevede, se descopere și se previne tóte faptele rele pe cari le proiecteza individele pervertite. Cine onse a comis cutezatarea căl­care de la mânăstirea Paserea ? Aci se schimbă cestiunea, și iese din domeniul felurimelor. In capul hoților cari au cutezat se năvălască în biserică, se violeze al­tarul, era individul Stefan Buzatu, ui onorabil cetățian-conservator votator, coleg al repausaților Giambașu, Te­melie, Hamalu, susțiitor zelos cu bâta al regimului actual, vechiu re­crut al vestitului comisar de Negru în armata electorală. Să se caute dáb­le-de-somn din tim­pul alegerilor, și se va vedea acest Ștefan Buzatu figurând în acele bande; se va vedea că acest Ștefan Buzatu, prins acum de justiție și dovedit prin prada găsită la densul de căpetenie în călcarea de la Paserea, era din numărul acelora pe cari principalul supragan al liberalo-conservatorilor nu­­miți „onorabili cetățiani conservatori votatori. “ Se cera acum semn conservatorii de la primul lor organ, pentru ono­­rea ce le-a făcut dând pe hoții de meserie ca „cetățiani conservatori,“ partizani ai guvernului. Și nouă se ne arate mulțămire și recunoștință adevărații conservatori, că am protestat neîncetat, arătând că acele individe nu sunt alegători, de nici o partidă, ci numai nesce făcători-de-rele, înrolați în bandele electorale pe câți­va lei pe -fi, de un regim de corupere și de falsificare. Onorabili deputați ai capitalei, e că alegătorii dnmnevostru, Stefan Bu­zatu. Onorabile d-le Pencescu, eco­man­­dantul dumitale, Stefan Buzatu. Și vom ajunge de buna sema a vedea intrând în temniță pentru furt, pen­tru hoție, pentru omor f toți man­­dații celor șase persane, cari pe dealul Mitropoliei se întitulază re­­presintanți ai capitalei. In escesele la cari s-a deprins un regim de corupere și anarh­ie, în tolerarea de care se bucură de atâta timp, în subvenționarea chiar spre a bate și jăfui, aceste suflete aplecate spre pervertire, au găsit elementele u­­nei libere desvoltări și celei mai puternice îndemnări la crime de tot felul. Unii tineri, tărîți prin igno­ranță și prin mijlocul lor social până în bandele poliției, și formați la a­­cesta scala de pervertire, din acești muncitori utili societății ce ar fi pu­tut se devie, au ajuns nesco­scelerați, al căror viitor este temnița séu pare o sortă ca a lui Giambașiu și Te­melie. Acesta este demna operă a regi­mului actual. Pentru nenorocirea Ro­mâniei ast­fel de „cetățiani“ scie să formeze o asemene scală. E că ce va se­­fică un guvern im­pus țărei. Să se uite Măria Sea și să véi la a­­cesta operă a miniștrilor aleși de Măria Sea. Se vé­ia Măria Sea cu ce prețile se falsifică pactul fundamen­tal al țărei, pe care a jurat, și care este temelia însăși Domniei Măriei Sale. Organul „marelui partid liberal­­conservator,“ calificare ce a pri­mit acum și suplementul de „demo­cratic,“ ast­fel că a devenit „marele partid democratic-liberal­­conservator“ ne­acasă neîncetat de trădare națională, pentru că ară­tăm situațiunea financiară a țărei ast­fel cum este, ast­fel acum a fă­­cut’o regimul actual. După acest or­gan noi, făcând expunerea situațiunii financiare, ruinăm creditul țărei în întru și în afară. Nu ne mirăm de loc ca organul „marelui partid democratic-conser­vator-liberal“ care ne recunosce a­­tâta însemnătate în­cât mărturi­­sesce că chiar cei de opiniuni cu to­tul contrarie sunt abonații și citi­torii noștrii, se ne presupune o pu­tere atât de mare, în­cât prin câte­va articole de­­ ziat, am fi capabili de-a ruina creditul țărei, chiar a­­tunci când situațiunea iei financiară ar fi strălucită. Aceste acuzări neîncetate că prin articolele nóstre calomniase compro­mitem creditul Statului, probéta și măruța opiniune pe care o au ad­versarii noștrii despre puterea­­ jia­tului Românul, și convingerea lor des­pre strălucirea situațiunii financiare a țărei. Noi însă ne grăbim a declina ne­măsurata onore ce ne face organul „marelui partid democratic-conserva­tor-liberal etc.“ Stimăm țara nostră pre mult, spre a admite că un sin­gur­­ ziar, un­­ fiar care nici măcar oficios nu este, ar putea să’i ră­dice sau se’i cobore creditul; stimăm asemene pre mult opiniunea publică din țară și din străinătate, ca se ad­mitem că un «ziar ar putea se fiă cred­ut și urmat, chiar atunci când ar spune cele mai mari neadevă­ruri. Deci, din două una, sau spunem adevărul în privirea situațiunii finan­ciare, și în acest caz nu noi am fă­cut acesta deplorabilă situațiune, nu noi am compromis creditul țărei, sau nu spunem adevărul, și în acest caz creditul Statului n’are a suferi, n'are a se teme nimica din partea calo­ra­melor nóstre. In ambele cazuri dar, este o mare erore de-a <zice că noi iubim creditul țărei. Se pare însă că acesta erore se fie voluntară, organul „marelui partid și democratic, și conservator, și liberal,“ ventind creditul țărei com­promis, judecă pate că nimic nu este mai potrivit și mai dibacil, de­cât de a susține că noi,­­jiarul Românul, am compromis creditul țărei. In acest caz, îl felicităm de dibă­cie și de seriositate. Noi credem însă că un­­ jiar, ca și un guvern, nu va susține nici o dată creditul unei țări spuind neadevă­ruri, plăsmuind situațiuni înșelătorre și „înfiând cifrele“, lucru atât de „lesne“ , după opiniunea d-lui Boe­­rescu. După noi, ast­fel se ruine­­ză iar­ nu se rădică creditul; vine o­e ji în care înșelăciunile și fal­sificările repezite se dau pe fa­­clă, și atunci nu se mai crede ni­meni chiar daca în urmă s'ar spune adevărul; și reîncrederea nu se mai pate redobândi de­cât prin probe îndelungi de seriositate și de since­ritate. A spune adevărul, tot­deauna ade­vărul, este tot ce pate se rădice, chiar dintr’o situațiune dificilă, pe un om ca și pe un Stat. Prin nea­devăruri, prin „înflări lesne de ci­fre“ nu se culege în cele din urmă de­cât rușinea și discreditul. De a­­cesta s’au putut convinge chiar fi­lele din urmă adversarii noștrii, cu ocasiunea celor 400,000 lei din a­­nulu 1867, pe cari i-au făcut când lei no­i, când lei vechi, și tot n’au putut ieși fără rușine din încurcă­tură, căci lei noi erau 74,000, lei vechi, erau 200,000, nici într’un cas 400,000. Am văd­ut în discursul tronului câte­va linie cari ne-au făcut se ne înfiorăm de spaimă ; ele probeza că sistema se urmeza și răul îna­­inteză. Vei j uram că pentru un defi­cit forte însemnat, care și acela este presintat într’o cifră mai mică de­cât cea reală, se pune în gura Dom­nitorului promisiunea amăgitore că el se va acoperi prin economii, și că nu va rămânea de­cât un „neîn­semnat neajuns“, care se va re­gula prin ore­cari măsuri financi­are. In curând vom vedea : economiele vor fi proiecte nerealizabile în mare parte, „neînsemnatul neajuns“ vor fi vre­i sau 5 milione, și măsurele fi­nanciare, spre a nu fi nici im­posite, nici împrumuturi, vor fi nesce ilusi­­uni amăgitore. A nu mărturisi adevărul în situa­­țiunile financiare, este a perpetua relele, a îngroșa mereu er o rele , a merge la ruină. A mărturisi adevărul, este a des­coperi ranele, cari prin temerea de a nu fi văd­ute, sunt lăsate se cangreneze de neîngrijire, este a vedea lămurit răul, a’i face diagnosa ș’ai găsi locul. E că de ce noi arătăm situațiunea financiară ast­fel, cum o vedem­, a­­vând convingerea că nu ascumzându-o, ci descoperindu-o cu totul și discu­tând asupră’i, vom ajunde a o îm­bunătăți. Ce se face cu d. N. Basarabescu, directorul »jiarului Poporul? seim că pentru a doua oră a fost arestat printr’un arbitrariu îndouit revoltă­tor, căci articolul încriminat era tot acela pentru care fusese deja achi­tat și reproducerea lui era făcută de fratele d-sele. Ce a devenit însă d. Basarabescu după acesta a două ares­tare? Nu se mai aude de numele d-sele, ca și când ar fi fost aruncat în vech­iele p­rumburi ale Veneției. S’a decis are cu tot­ din­adinsul regimul actual se rădice pe d. Basa­rabescu pe pedestalul martirului, spre a’l recompensa că a îndreptat atacurile d-sele, ca f­iarist, tocmai acolo unde domnii miniștrii cred că trebuie să se îndrepteze tóte nemul­­țămirile Românilor? A arunca un om în temniță, prin cel mai vădit arbitrariu, a ’i ține, în desprețiul legilor și echității, întem­nițat luni întregi, fără măcar a face cu un moment mai ’nainte formele după cari se scie daca pate să fie liberat provisoriu, cu sau fără ga­­ranție, a ’I inslige ast­fel o pedepsa unică, pentru fapte pe cari justiția le-a declarat deja nepenabile, acestea sunt ore acte menite a onora per­sona Domnitorului? Ore puternicii­­ jilei găsesc că cel mai demn omagiu ce pot ei face Domnitorului este de a comite asemeni acte arbitrarie și unice ? Senatul«, completându-se astăi­i, 19 No­embre, s­a ocupat« mai întâi» cu alegerea biuroului. Resultatul« scrutinului a fost«­­ președinte, Emi­sea mitropolitul«primat cu 23 votu­ri, contra d-lui C. Bosianu, care a ’ntrim­it­ 13. Vice-președinți : d-nii Alecu Orăscu cu 36 voturi și C. Bosianu cu 19, în contra d-lui Weiss, care a întrunit­ numai 16. Secretari : d-nii Ștefan, Baiu, Drosu, Stănulescu și Pisosky. Ceste din urmă a îeeșitu prin tragere la sorți în urma pari­tății de voturi ce avea cu d. Gr. Moscu. Geston , d-nii Burechi și Crăsnaru. D. Bosianu adresa senatului mulțămirile sale, esprimându-se cam cu aceste cuvinte aplaudate : Mulțămindu-vă de încrederea ce m­i-ați dat«, îmi îndeplinesc« vă datoria de con­­sciință a vă declara că ’n mine nu veți ve­de nici-vă­ dată pe omul» vr’unei partite. Și de câte-ori voi» avé onórea a presida des­­ baterile d-vóstre, mă voi« supune numai le­gilor« și regulamentului senatului. D. Al. Zissu dă citire raportului com­i­­siunii verificatóre titlurilor» nouilor» aleși: d. Panait Casimir în col. I de Dorohoi»; colonel» V. Costa-Foru in col. II de Ca­­hul» și N. Bâțcovenu în col. I de Olt». Pe cele d’ântâi« două alegeri, comisiunea le găsesce în totă regula, era la cea din urmă constată că «ajutorul» de primar», care a deschis« colegiul«, a căutat« se îm­­pedece cu ori­ ce preț» pe alegători de a se­­verși alegerea, declarând« colegiul« închisă chiar« în­­ ziua ântâia, la ora 12, or» în urmă, nevoind« a ceda sala alegătorilor» ș’a’Î lăsa să’șî esercite dreptul», a căutat» să lipsescă alegerea săvârșită de unele for­malități cerute de lege, refuzând« manda­tul« de senator«, dat« de alegători d-lui Bâțcovanu, precum și refuzându primirea dosarului cu actele, sunt cuventü că nu recunosce biuroul» definitiv» ca legalmente constituit», ast­­fel» că biuroul» s’a ve­­nit» nevoit» se cere intervenirea procuro­­rului, care s’a mărginit» a constata numai refusul» d-lu« ajutor» de primar« d’a pri­mi actele ș’a legalisa mandatul». Comisiunea pe do­uă parti declară a­­cesta alegere de bună, ori pe de alta «con­chide că n’a putut» sta indiferinte facia cu atitudinea atât» de condamnabile a ajuto­rului de primar» din Slatina, și a decis« în unanimitate a ruga pe senat» să bine­­voiesea a atrage seriosa atențiune a gu­vernului asupra unei fapte atât» de regre­tabile». D. ministru de interne a obiectat« că tote aceste abateri se vor» regularist, când va presinta un« proiect» de lege interpre­tativ» legii electorale. Majoritatea proclamă senatori pe câte și trei aleși. Se procede la alegerea comisiunii de răspuns» la discursul» tronului, și se a­­lege : Mitropolitul» primat», d. Weiss, d. dr. Turnescu și d. Stefan» Belu. Senatul» se împarte apoi în secțiuni prin tragere la sorți.

Next