Romanulu, decembrie 1875 (Anul 19)

1875-12-03

1086 Probele de cari­ne servind nu vor­ fi invențiuni și producte ale fantasiei nóstre, ci fapte reale, și desfidemd pe ori­cine a ne declara că scriind ne­­esactități. Guvernul­ austro-ungară pretinde a fi amiculd celd mai sincerd și mai desinteresatd aic României. Ei bine, se vedemd daca este asta. Aceste guvern, de­și lipsitd de micjdoce bănesci, pune în scenă una din cele mai pompose festivități cu ocasiunea jubi­leului jidano-nemțesc­ din Cernăuți și a râdicării unei statue represintândd pe Austria supt figura Minervei. Acesta serbare, despre care organulü d-lui Va­sile Boerescu se silia se facă pe națiu­nea română a crede că este uă simplă serbătore curată particulară, a fostă ilustrată prin presința însuși a mi­nistrului de culte și instrucțiune pu­blică al­ Austriei, d. dr. Stremayr , care­­ fisese în parlamentul d din Viena că : „înființarea Universității din Cer­năuți este on adevărată faptă aus­triacă și că va deveni una centru pu­ternică pentru civilisarea, —înțelegemu germanizarea—Oriintelui.“ Pe acest pământă sacru ald Bucovinei, unde sacd osămintele lui Ștefand-cel--Mare și unde aerul d­a vibrată că­dinidră prin puterniculd și resunătoruld séb cornă de erod, care chiama pe bra­vii săi In luptă contra asupritorilor, ș’a păgâni­lor­ , pe acele pământă­­grădină, mărgăritară răpită prin „in­trigă și viclene uneltiri“ diademei Daco-României, s­ac aurită cântân­­du-se „Die Wacht am Rhein“ „Die Wacht an der Donau“ și alte ase­meni marsellese ce erau cântate de voci teutonice june și bătrâne, cu a­­cele intuziasm, de care este capa­bilă „furia teutonică“ pentru a pro­clama triumful­ germanismului. A­­colo, In acea provincia nefericită, e­lementul­ și familia Daco-României s’aă insultată în modulă celei mai crudă, serbându-se­­ jiua vânzării a 600.000 suflete de către acea putere care a plătită arginții acestui tărgoi și care cu tote acestea pretinde a fi amica bine-voitóre a României și a națiunii române. Acesta umilire a némului românescă s’a pregătită fă­­țișid și de timpu îndelungată, așia că guvernulu actuale din România avea cunoscință de dănsa , și cu tóte a­­cestea ele n'a putută să aibă nici atâta grațiă în grațiele d-lui de An­­drassy ca să înlăture serbarea vân­zării unui popor, și încă în facia vândutului. Unde este cierci bine­voitorea a­­micițiă din partea Austriei d-lui de Andrassy către România ? In Transil­vania trei milione și mai bine de fiii ai României sunt­ sacrificați ina­­micilor­ lord de morte, sunt aid că­­rorai fugd tiranică și barbară gemu de atâta timpu, și gemetele, strigă­tele lor­ de durere și disperare nu mai arî nici unu resunet c în anima generosului comite de Andrassy. Ei suntu uitați cu desăvârșire și lăsați în preda urmașilor­ lui Atila. Pu­țini ani încă de indiferentismd și Transilvania împreună cu cele 3 mi­lione de Români va ave trista sorte a Bucovinei. Horia și Cloșca, Avram Iancu și cei 40.000 cari s’ad luptată pentru patria și libertatea lor, d'a­­bia mai suntu pomeniți la Zile mari. Vai și de trei ori vai d’aceld popor, care își uită eroii și faptele lor­ glo­riose. Eld se va stinge și va muri mortea celui ingrată, desprețuita de lumea Intrega. Amicia Ungurilor, pentru Româ­nia și pentru națiunea română se manifesteză și se ilustrzeă prin per­secutarea a totd ce este inteliginte, independinte și patriotică între Ro­mâni. In școle li se impune barbara limbă a descendințiloru Hunilor­. In t­ribunale le este impusă tot­ acesta ■ limbă asiatică. Cărțile și Ziarele ro­mânesce sunt­ consurate și oprite prin școli și chiar­ prin localurile pu­blice. Veta guvernului din Buda­pesta privéza gimnasiuld română de supt­­vențiunea ce ’i­s’a votată de came­rele României libere, și fără care elu nu póte esista. Ziarulu Românulu este oprită d’a intra în Transilvania și în Ungaria și déca se descopere la vre­una particulară, acesta se pedepseșce aspru ca pentru că contrabandă. Tóte cele­l­alte ziare fără escepțiune plă­­tescd la trecerea lord peste frunta­ria ungurescă porto îndouitd. Căr­țile ce vină din România sunt­ cen­surate și plătesc o vamă, de care nu suntu scutite nici chiar­ cărțile ri­tuali bisericesc!. Epă cum înțelegd amicii Româ­niei reciprocitatea. Se nu ne mirăm deci deca productele literaturei ro­mâne nu sunt­ căutate, și daca presa periodică sufere din lipsa de abo­nați. Literaturei ca și națiunii ro­mâne din Transilvania i­ s’ad decla­rată resbelă de nimicire din par­tea desinteresaților d­arnici ai Româ­niei. Productele literaturei române câte mai esd la lumină în Transil­vania sunt­ persecutate, crd autorii lor­ terorisați prin interdicțiuni ca cele din Syllabus. Nici una Română, din cei ce ad nefericirea a se afla în vr’uă funcțiune publică, nu mai cu­teză a citi ziare române, pentru că sunt­ destituiți fără nici uă conside­rare. Asemenea și preoții de ambele confesiuni, cărora din fatalitate li se făcură de câți­va ani încoa óre­cari suptvențiuni de la statci, de câte 100—250 franci, 40 — 100 fiorini, se temă să se mai aboneze la foi ro­mânesc!, de frică se nu li se taie și acestă modică mijlocă de esistență. Aid mai­ pute adauge încă și alte probe de amiciția și amabilita­tea austro-unguresca, aeru ne­margi­nimd d’uă-cam-dată la cele arătate, închiriândoi ani, pentru amiciția Aus­­tro-Ungariei către Români, cu învă­­țământul d : „Feresce-mă, Domne, de amici, căci de inamici mă feresed ed singură“. Camiliă, tot­ ce desfăceau și puneau la loc d; și mai multă. Muscalii aveau omenia de a nu procede nici-uă-dată la ase­mene perchisițiuni domiciliare de câtă în presința bănuitului și punân­­du’le pe dănsuld să deschidă și să descuie; acesta în timpul de despo­­tismă absolută, cândd domiciliul­ Ro­mânului nu era inviolabile în virtu­tea unui pact d fundamentale între națiune și guvernă. „Punem d d-lui ministru al­ justi­ției următorele întrebări: „Să procede oze la uă perchisițiune domiciliară, cândd una prevenită este arestată, fără presința prevenitului ? Nu mai întrebămd daci acesta este constituționale, căci amdi constatată că Constituțiunea nu mai este de câtă uă literă mortă și că tot­ ce se comite supt acestd guvernă este inconstituționale, darii întrebămd : „Bunul simb­, rațiunea juridică nu cere ca atunci când­ aginții auto­rității calcă casa cui­va acelu cine­va cărui aparține domiciliului călcată să fiă presinte, să potă da sema de lucruri și h­ârtiele ce se găsesec la dănsulu ? Art. 84 din coduld de pro­cedură penală, daca nu face menți­une de indispensabilitatea presinței prevenitului la uă perchisițiune do­miciliară, dispensă óre pe judecăto­­rul­ de instrucțiune d’a chiăma pe prevenită să asiste la asemene perchisițiuni? Noi credemu că uă perchisițiune domiciliară nu se pote face fără presința prevenitului; per­­chisițiunile domiciliare sunt­ unu mijlocd de a găsi probele delic­tului ce se urmăresce, ele facă parte din instrucțiune și instrucțiunea nu se póte face de câtă fac­ă cu preve­­nibulă și întrebându-se prevenituld asupra faptelor­ de cari este incul­pată și a probelort­ ce există se­ se găsescd în contra lui. Afară din a­­ceste considerațiuni, luând ș­ partea morală a legislațiunii nóstre, crede de ministru că este onestă, că este morală din partea autorității de a introduce pe nesciute, supt ascunsă, aginții sei în casele omenilor, și de a le da latitudinea de a scotoci, de a încurca lucrurile chreștinilor­, și de a lua totü ce le placu i­dem, ni­se va respunde, perchisițiunile se făcu cu procese-verbali în regulă, cu mar­­turi. Putem­ și noi întâmpina că pro­­cesele-verbali se pot­ face cum vo­­iesec aginții cari procedă la perchi­sițiuni, că marturi se pot­ lua după plăcerea acelor­ aginți, se pot ă în­țelege cu marturi și éce că se póte da locu la totd felulu de bănuieli cându prevenitului nu este presinte la acele perchisițiuni.“ lord ce se petrecu în țările de peste Dunăre. Noi toți dori mă a continua în pace organisarea țărei în întru și tari în mijlocele nóstre de apărare și supt scutuld puterilor­ garante, putem­ accepta viitoruld cu încredere. Vă mulțămesc­ pentru urările ce ne esprimați. Citimd în Telegrafulu de a Zi „După arestarea d-lui Fundescu, ne-a fostă dată se asistămd la un adevărată scenă de vandalism”, ce nu s’a mai pomenită într’uă țeră civi­­lisată și liberă. „Sâmbătă, 29 Noembre, d. judecă­­tord de instrucțiune Ciulei, însoțitd d’und domnd procurord și d’und supteomisaru de poliție, merge la do­­miciliul d d-lui Fundescu și, fără ca acesta se fiă presinte, fără a’le aduce de la Văcăresci ca să asiste la per­­chisițiunea domiciliară ce i­ se făcea, fără ca să’le fi insciințată celd pu­țind, începe d. judecătoru de instruc­țiune Ciulei, supt protestă d’a căuta manuscriptulu articolului incriminată, să scoță tóte de prin iertare, să răs­­colescă în tóte părțile, să résturne, să încurce, să amestece totul­, și să mergă cu necuviința penă a citi chiar scrisori particulare, ce n’aveau nici uă analogia cu manuscripte de articole de ziare. Era în camera întemnița­tului uă încurcătură de vrafuri de h­ârtii și de cărți, uă răsturnare, uă desordine, în­câtă ară fi părută cui­va cum nu s’a văzutd în casa unui Românu nici cândd cu Nemții cu codă, nici cândd cu Turcii, nici cândd cu Muscalii, și căreia presința d-lui Ciulei îi da nid aerd și mai sinistru: „Ne amintimd că în tristele epoci după 1848 și la 1853—1854, cândd armatele rusesc­ ocupau țara, Mus­calii dimpreună cu aginți al poliției culcau casele omenilor, și căutați, sco­­tocead în tote părțile, supt protes­­tul­ de a găsi corespondințe se­crete cu revoluționarii, sad indicii de conspirațiuni. Muscalii însă aveau cehi puțind delicateța de a căuta cu mul­tă minuțiositate, dérd cu ore­ care regulă; desfacend totd, dar strîngend ROMANULU­I DECEMBRE, 1875 Reproducemd după Monitorulă ofi­cială respunsurile Domnitorului la a­­dresele Senatului și Camerei . D-le președinte, d-loră deputați. Primescu cu uă plăcere atât d mai mare adresa adunării legiuitóre, cu câtă ea afirmă și mai tare armonia ce domnesce și acum între represin­­tațiunea țărei și guvernuld­med. Acesta armoniă este de cea mai mare importanță în împrejurările de faciă. Unirea face pururea tăria unei țări, ea ne-a permisă până acum de a privi cu liniște dard na și cu ne­păsare cele ce se întâmplă în veci­nătatea nostră. Simțimintele ce es­­primați le împărtășescd și el; ele vor­ inspira și pe guvernuld­med. Vă mulțămesc­ și în numele Dom­­nei pentru bunele urări ce ni-le rostiți, înalță pre sânte părinte, d-loră se­natori. Prime­nd cu vă vină mulțămire a­­dresa senatului și sunt­ fericită a vede din cuvintele d-vóstre buna în­țelegere în care vă aflați cu mini­­ teriulă med. Cu dreptu cuvântă vă bucurați de creditulu Statului, în a cărui men­­ținere stăruiesce guvernul, împreună cu represintațiunea țărei. Acestă cre­dită a fost­ și este mai ales­ în îm­prejurările de astăzi una din teme­­liile prosperității și demnității na­ționale. Constată asemenea cu satisfacțiuna aprobarea ce au­ dată politicei gu­vernului med, în facia evenimente­Am vorbit despre asociațiunea funcționarilor a doua Zi după ce ea și-a avut prima adunare generală, am arătat avântul îmbucurător cu care acesta utilă instituțiune a fost începută­­ din primul moment, făcân­­du-ne se­­ augurăm cel mai fericit viitor. Avem astăzi plăcerea de-a’i publica procesul-verbal de constituire, după cererea ce ne face președintele­iei, d. Gr. Lahovari. D-lui redactoru al­ ROMANULUI. Domnule redactare, Asociațiunea funcționarilor­ pen­tru crearea unei case de mici eco­nomii și a unei case de împrumută cu amanetă, constituindu-se și ale­­gându’și consiliulu de administra­­țiune, amd­onare­a vă trimite pro­­cesul d-verbale redactată la 16 Noem­bre pentru acesta, rugându-vă se bine-voiți a’le publica în Ziarul ă ce redactați, déca gândiți și d-vóstru că póte interesa publiculu. Cu acestă ocasiune vă rogu se pri­miți și încredințarea stimei mele. Grigore Lahovari, primitoră la casieria centrale din ministe­rulă financelară ; P. Veropolo, consiliară la Curtea de apelă din Bucuresci; Ghiuță, medică veterinară ; căpitană Rențu, casia­rulă reg. II de artileria; C. Popescu, ve­­rificatoră în ministerulă ^financelară; N. Polihroniadi, proprietară ; C. Zamfirescu, comerciantă; doctorală Varlam, membru în consiliul­ de igienă al­ capitalei ; I. Zira, referendară la curtea de compturî; Barbu Constantinescu, profesoră la seminară ; M. Petrescu, comptabilă la imprimeria statu­lui ; Al. Stănescu, șefă­­ de servic­ă la mi­­nisterul­ lucrărilor­ publice ; Mateia Con­­țescu, proprietară, pensionară; C. Hore­­a Zonu, grefiată la înalta Curte de casa­țiune ; George I. Lahovari, directorele ge­nerale ală telegr­afeloru și posteloră; C. Dem­etrin, șefulă comptabilității minis. de interne; Economu M., grefiată la înalta Curte de casațiune; V. Zotescu­, șefă de biurcă la înalta Curte de casațiune; N. Ionescu, casiară plătitoră la casiăria mi­nisterului de finance ; St. Protopopescu, ca­­siară centrale la ministerul­ financelară ; I. Vlahici, secretară la comitatul a venză­­rilor, bunurilor­ statului din ministerul­ financelară ; St. Protopopescu, referendară la Curtea de comnturî. Casiarii : N. Mendrea, doctoră în dreptă, profesore la facultate. Arh­ivari: N. Catopol, șefă de bunică la minist, lucrărilor­ publice; T. Bartolo­mei, verificatoră la casieria centrale din ministerul­ de finance. Secretari: I. R. Odobescu,­­șefă de biu­rcă în minis, de finance; G. Ippati, țiitoră de registre la casieria minis, de finance ; P. Constantinescu, funcționară; G. Teo­­dorescu, idem. Conservatori: At. Calenderonu, casiarulă la creditură fonc­ară rurală; Gr. Angelo, șeful­ oficiului poștală centrală. Spre constatarea acestei operațiuni am a­dresată presintele procesă-verbale. (Urmez­i 1 peste 131 semnături). Procesu-verbale. In urma­­ inițiativei luate de d-nii Ste­fan Protopopescu, Pana Pencovici, B. Ni­­culescu, I. Mărgăritescu, T. Bartolomei, Grig. Ciuculescu, St. D. Fetescu și C. He­­rescu și după ce statutele au fost­ elabo­rate de uni comitatu provisorio, compusă de d. Gr. I. Lahovari, I. Rădulescu, I. Mărgăritescu, Grigore Cinculescu, I. A. Te­­ssu, Mănică Ivanteglu, I. Vlad­idi, T. Bar­­t,m­otr.oî. Poiaann­­gî după ce aceste statute au fost­ votate în adunarea pu­blică de la 14 Octombre și constituindă societatea funcționarilor­ pentru crearea unei case de mici economii (Caisse d’éparg­­nes) și a unei case de împrumută cu a­­manetă (mont de Piețe­ amă alesă și for­mată consiliulă de administrațiune în mo­dulă următoră : Președinte, d. Grig. I. Lahovari, doctoră în dreptă și membru la înalta curte de Ca­­sațiune. Vice-președinte, d-nii G. Focșa, membru la Curtea de compturî, P. Pencovici, di­­rectorele comptabilității generale a statu­lui din ministernlă financelară; colonelă Gramont, directorele generală ale ministe­rului de resbelă;Eugeniă Stătescu, doctoră în dreptă, advocată. Membrii: N. Pâcleai, proprietară, fostă vice-președinte al­ adunării deputaților­ ; N. Gherasi, deputată; P. Cernătescu, pro­fesorii la Universitate; A. Lupașcu, advo­cată ; C. Marcovici, fostă director­ ală con­­tribuțiunii directe din ministerulă finance­lară ; D. Ghidionescu, directorele comite­tului de lichidare al­ obligațielor­ rurale; C. F. Robescu, profesore și agronomă; lo­­coteninte-colonelă Tamara, directore de­ser­­viciă la ministerul­ de resbelă; P. Milo, deputată ; D. Grigorescu, referendară la Curtea de compture; Floru, inspectoră ge­nerală ală telegrafului; I. Teodoru, șeful­ comptabilității minist, justiției; Gr. Ciu­­culescu, conservatorulă timbrelor, minist, finan­țeloră; Sava Satescu, casierul­ dru­mului de seră Bucuresci-Giurgiu, maioră N. Balaban, șefă de servicii­ la ministe­rul­ de resbelă ; P. Simionescu, ajutoră la casieria centrale din ministerul­ de finance; I. C. Mărgăritescu, idem; C. Pantazoglu, secretară comptabilă la cancelaria adună­rii deputaților­; Ștef. Fetescu, licențiată în dreptă și șefulă serviciului timbreloru din ministerulă financelară; I. I. Bădu­­lescu, suptdirectoră la comptabilitatea ge­nerale din ministerulă financelară; Lăză­­rescu, suptcontrolora la direcțiunea con­­tribuțiuniloru indirecte din ministerul­ fi­­nanceloru ; maioră Teușeau, proprietară, pensionară ; G. Melidon, profesoră și di­rectoră al­ școlei normale ; Pantele Iliad, proprietară; D. Zamfirescu, membru la înalta Curte de casațiune; G. Chirilov, licențiată în stiințe matematice și contro­lori la contribuțiile indirecte din ministe­rul­ financelară; IL G. Dobrescu, casiază Cumpărarea acțiunilor de Suez de către Englitera și consecințele sale probabile. Combaterea pretensiunilor șr­­imes­ului. Operațiunea ce­ araú anunciata în ultimul­ nostru numără și prin care­e guvernulu englesă a cumpărată de la iedivă cele 176,602 acțiuni ale canalului de Suez este ană faptă de­finitivă îndeplinită și ară fi de prisosă a’să aproba­scă critica. Este afară din ori­ce îndouiala că parlamentulă britanică va ratifica c’uă mare ma­­joritate tratatulă ce­a făcută de Dis­raeli. Acesta ratificare este atâtă de certă, în­câtă se asigură că casa Rothschild din Londra n’a eșutată, a’i lua înainte vărsândă kedivului 50 milione din 100 cari constituiescă prețul c cesiunii acțiuniloră. Tóte recriminările retrospective ară fi oțiose și fără efectă. Singurulă puntă pe care ună spirită ințeleptă trebuie să­ lă examineze , suntă con­secințele probabile și apropiate ale acestei operațiuni neprevăzute. Asu­pra acestui subiect, opiniunile sunt­ deosebite : presa englesă nu este în înțelegere cu presa continentală. Se­­ pune pasiune și șiovinismă în studi­­area cestiunii care nu cere de­câtă reflesiune și imparțialitate. Prima consecință ce se întrevede de opiniunea publică este cumpăra­rea mai multă seă mai puțină apro­piată de către Englitera a întregu­lui canală. Mai multe ziare englese­ză vorbită d acestă eventualitate ca d’uă probabilitate. Este adevărată că după primula momenta de ferbere, au începută să fie țină limba giă mai puțină asigurătoră și mai puțină pe­remptoria. Câtă pentru noi, declarămă că nu crede că în cumpărarea apropiată a­­ întregului canală de Suez de către Englitera. Acesta însă nu din causa ce ară întâmpina la acesta operațiune dificultăți financiare însemnate. Ma­rea Britanie, se scie, are o­ bogă­­ție nesfirșită. Încă cu 500 milione franci ară pute cumpăra tóte titlu­rile canalului, acțiuni, delegațîuni, obligațiuni, bonuri pe trei­zeci ani,

Next