Romanulu, decembrie 1875 (Anul 19)
1875-12-03
1086 Probele de carine servind nu vor fi invențiuni și producte ale fantasiei nóstre, ci fapte reale, și desfidemd pe oricine a ne declara că scriind neesactități. Guvernul austro-ungară pretinde a fi amiculd celd mai sincerd și mai desinteresatd aic României. Ei bine, se vedemd daca este asta. Aceste guvern, deși lipsitd de micjdoce bănesci, pune în scenă una din cele mai pompose festivități cu ocasiunea jubileului jidano-nemțesc din Cernăuți și a râdicării unei statue represintândd pe Austria supt figura Minervei. Acesta serbare, despre care organulü d-lui Vasile Boerescu se silia se facă pe națiunea română a crede că este uă simplă serbătore curată particulară, a fostă ilustrată prin presința însuși a ministrului de culte și instrucțiune publică al Austriei, d. dr. Stremayr , care fisese în parlamentul d din Viena că : „înființarea Universității din Cernăuți este on adevărată faptă austriacă și că va deveni una centru puternică pentru civilisarea, —înțelegemu germanizarea—Oriintelui.“ Pe acest pământă sacru ald Bucovinei, unde sacd osămintele lui Ștefand-cel--Mare și unde aerul da vibrată cădinidră prin puterniculd și resunătoruld séb cornă de erod, care chiama pe bravii săi In luptă contra asupritorilor, ș’a păgânilor , pe acele pământăgrădină, mărgăritară răpită prin „intrigă și viclene uneltiri“ diademei Daco-României, sac aurită cântându-se „Die Wacht am Rhein“ „Die Wacht an der Donau“ și alte asemeni marsellese ce erau cântate de voci teutonice june și bătrâne, cu acele intuziasm, de care este capabilă „furia teutonică“ pentru a proclama triumful germanismului. Acolo, In acea provincia nefericită, elementul și familia Daco-României s’aă insultată în modulă celei mai crudă, serbându-se jiua vânzării a 600.000 suflete de către acea putere care a plătită arginții acestui tărgoi și care cu tote acestea pretinde a fi amica bine-voitóre a României și a națiunii române. Acesta umilire a némului românescă s’a pregătită fățișid și de timpu îndelungată, așia că guvernulu actuale din România avea cunoscință de dănsa , și cu tóte acestea ele n'a putută să aibă nici atâta grațiă în grațiele d-lui de Andrassy ca să înlăture serbarea vânzării unui popor, și încă în facia vândutului. Unde este cierci binevoitorea amicițiă din partea Austriei d-lui de Andrassy către România ? In Transilvania trei milione și mai bine de fiii ai României sunt sacrificați inamicilor lord de morte, sunt aid cărorai fugd tiranică și barbară gemu de atâta timpu, și gemetele, strigătele lor de durere și disperare nu mai arî nici unu resunet c în anima generosului comite de Andrassy. Ei suntu uitați cu desăvârșire și lăsați în preda urmașilor lui Atila. Puțini ani încă de indiferentismd și Transilvania împreună cu cele 3 milione de Români va ave trista sorte a Bucovinei. Horia și Cloșca, Avram Iancu și cei 40.000 cari s’ad luptată pentru patria și libertatea lor, d'abia mai suntu pomeniți la Zile mari. Vai și de trei ori vai d’aceld popor, care își uită eroii și faptele lor gloriose. Eld se va stinge și va muri mortea celui ingrată, desprețuita de lumea Intrega. Amicia Ungurilor, pentru România și pentru națiunea română se manifesteză și se ilustrzeă prin persecutarea a totd ce este inteliginte, independinte și patriotică între Români. In școle li se impune barbara limbă a descendințiloru Hunilor. In tribunale le este impusă tot acesta ■ limbă asiatică. Cărțile și Ziarele românesce sunt consurate și oprite prin școli și chiar prin localurile publice. Veta guvernului din Budapesta privéza gimnasiuld română de suptvențiunea ce ’is’a votată de camerele României libere, și fără care elu nu póte esista. Ziarulu Românulu este oprită d’a intra în Transilvania și în Ungaria și déca se descopere la vreuna particulară, acesta se pedepseșce aspru ca pentru că contrabandă. Tóte celelalte ziare fără escepțiune plătescd la trecerea lord peste fruntaria ungurescă porto îndouitd. Cărțile ce vină din România sunt censurate și plătesc o vamă, de care nu suntu scutite nici chiar cărțile rituali bisericesc!. Epă cum înțelegd amicii României reciprocitatea. Se nu ne mirăm deci deca productele literaturei române nu sunt căutate, și daca presa periodică sufere din lipsa de abonați. Literaturei ca și națiunii române din Transilvania i s’ad declarată resbelă de nimicire din partea desinteresaților darnici ai României. Productele literaturei române câte mai esd la lumină în Transilvania sunt persecutate, crd autorii lor terorisați prin interdicțiuni ca cele din Syllabus. Nici una Română, din cei ce ad nefericirea a se afla în vr’uă funcțiune publică, nu mai cuteză a citi ziare române, pentru că sunt destituiți fără nici uă considerare. Asemenea și preoții de ambele confesiuni, cărora din fatalitate li se făcură de câțiva ani încoa órecari suptvențiuni de la statci, de câte 100—250 franci, 40 — 100 fiorini, se temă să se mai aboneze la foi românesc!, de frică se nu li se taie și acestă modică mijlocă de esistență. Aid mai pute adauge încă și alte probe de amiciția și amabilitatea austro-unguresca, aeru nemarginimd d’uă-cam-dată la cele arătate, închiriândoi ani, pentru amiciția Austro-Ungariei către Români, cu învățământul d : „Feresce-mă, Domne, de amici, căci de inamici mă feresed ed singură“. Camiliă, tot ce desfăceau și puneau la loc d; și mai multă. Muscalii aveau omenia de a nu procede nici-uă-dată la asemene perchisițiuni domiciliare de câtă în presința bănuitului și punându’le pe dănsuld să deschidă și să descuie; acesta în timpul de despotismă absolută, cândd domiciliul Românului nu era inviolabile în virtutea unui pact d fundamentale între națiune și guvernă. „Punem d d-lui ministru al justiției următorele întrebări: „Să procede oze la uă perchisițiune domiciliară, cândd una prevenită este arestată, fără presința prevenitului ? Nu mai întrebămd daci acesta este constituționale, căci amdi constatată că Constituțiunea nu mai este de câtă uă literă mortă și că tot ce se comite supt acestd guvernă este inconstituționale, darii întrebămd : „Bunul simb, rațiunea juridică nu cere ca atunci când aginții autorității calcă casa cuiva acelu cineva cărui aparține domiciliului călcată să fiă presinte, să potă da sema de lucruri și hârtiele ce se găsesec la dănsulu ? Art. 84 din coduld de procedură penală, daca nu face mențiune de indispensabilitatea presinței prevenitului la uă perchisițiune domiciliară, dispensă óre pe judecătorul de instrucțiune d’a chiăma pe prevenită să asiste la asemene perchisițiuni? Noi credemu că uă perchisițiune domiciliară nu se pote face fără presința prevenitului; perchisițiunile domiciliare sunt unu mijlocd de a găsi probele delictului ce se urmăresce, ele facă parte din instrucțiune și instrucțiunea nu se póte face de câtă facă cu prevenibulă și întrebându-se prevenituld asupra faptelor de cari este inculpată și a probelort ce există se se găsescd în contra lui. Afară din aceste considerațiuni, luând ș partea morală a legislațiunii nóstre, crede de ministru că este onestă, că este morală din partea autorității de a introduce pe nesciute, supt ascunsă, aginții sei în casele omenilor, și de a le da latitudinea de a scotoci, de a încurca lucrurile chreștinilor, și de a lua totü ce le placu idem, nise va respunde, perchisițiunile se făcu cu procese-verbali în regulă, cu marturi. Putem și noi întâmpina că procesele-verbali se pot face cum voiesec aginții cari procedă la perchisițiuni, că marturi se pot lua după plăcerea acelor aginți, se pot ă înțelege cu marturi și éce că se póte da locu la totd felulu de bănuieli cându prevenitului nu este presinte la acele perchisițiuni.“ lord ce se petrecu în țările de peste Dunăre. Noi toți dori mă a continua în pace organisarea țărei în întru și tari în mijlocele nóstre de apărare și supt scutuld puterilor garante, putem accepta viitoruld cu încredere. Vă mulțămesc pentru urările ce ne esprimați. Citimd în Telegrafulu de a Zi „După arestarea d-lui Fundescu, ne-a fostă dată se asistămd la un adevărată scenă de vandalism”, ce nu s’a mai pomenită într’uă țeră civilisată și liberă. „Sâmbătă, 29 Noembre, d. judecătord de instrucțiune Ciulei, însoțitd d’und domnd procurord și d’und supteomisaru de poliție, merge la domiciliul d d-lui Fundescu și, fără ca acesta se fiă presinte, fără a’le aduce de la Văcăresci ca să asiste la perchisițiunea domiciliară ce i se făcea, fără ca să’le fi insciințată celd puțind, începe d. judecătoru de instrucțiune Ciulei, supt protestă d’a căuta manuscriptulu articolului incriminată, să scoță tóte de prin iertare, să răscolescă în tóte părțile, să résturne, să încurce, să amestece totul, și să mergă cu necuviința penă a citi chiar scrisori particulare, ce n’aveau nici uă analogia cu manuscripte de articole de ziare. Era în camera întemnițatului uă încurcătură de vrafuri de hârtii și de cărți, uă răsturnare, uă desordine, încâtă ară fi părută cuiva cum nu s’a văzutd în casa unui Românu nici cândd cu Nemții cu codă, nici cândd cu Turcii, nici cândd cu Muscalii, și căreia presința d-lui Ciulei îi da nid aerd și mai sinistru: „Ne amintimd că în tristele epoci după 1848 și la 1853—1854, cândd armatele rusesc ocupau țara, Muscalii dimpreună cu aginți al poliției culcau casele omenilor, și căutați, scotocead în tote părțile, supt protestul de a găsi corespondințe secrete cu revoluționarii, sad indicii de conspirațiuni. Muscalii însă aveau cehi puțind delicateța de a căuta cu multă minuțiositate, dérd cu ore care regulă; desfacend totd, dar strîngend ROMANULUI DECEMBRE, 1875 Reproducemd după Monitorulă oficială respunsurile Domnitorului la adresele Senatului și Camerei . D-le președinte, d-loră deputați. Primescu cu uă plăcere atât d mai mare adresa adunării legiuitóre, cu câtă ea afirmă și mai tare armonia ce domnesce și acum între represintațiunea țărei și guvernuldmed. Acesta armoniă este de cea mai mare importanță în împrejurările de faciă. Unirea face pururea tăria unei țări, ea ne-a permisă până acum de a privi cu liniște dard na și cu nepăsare cele ce se întâmplă în vecinătatea nostră. Simțimintele ce esprimați le împărtășescd și el; ele vor inspira și pe guvernuldmed. Vă mulțămesc și în numele Domnei pentru bunele urări ce ni-le rostiți, înalță pre sânte părinte, d-loră senatori. Primend cu vă vină mulțămire adresa senatului și sunt fericită a vede din cuvintele d-vóstre buna înțelegere în care vă aflați cu mini teriulă med. Cu dreptu cuvântă vă bucurați de creditulu Statului, în a cărui menținere stăruiesce guvernul, împreună cu represintațiunea țărei. Acestă credită a fost și este mai ales în împrejurările de astăzi una din temeliile prosperității și demnității naționale. Constată asemenea cu satisfacțiuna aprobarea ce au dată politicei guvernului med, în facia evenimenteAm vorbit despre asociațiunea funcționarilor a doua Zi după ce ea și-a avut prima adunare generală, am arătat avântul îmbucurător cu care acesta utilă instituțiune a fost începută din primul moment, făcându-ne se augurăm cel mai fericit viitor. Avem astăzi plăcerea de-a’i publica procesul-verbal de constituire, după cererea ce ne face președinteleiei, d. Gr. Lahovari. D-lui redactoru al ROMANULUI. Domnule redactare, Asociațiunea funcționarilor pentru crearea unei case de mici economii și a unei case de împrumută cu amanetă, constituindu-se și alegându’și consiliulu de administrațiune, amdonarea vă trimite procesul d-verbale redactată la 16 Noembre pentru acesta, rugându-vă se bine-voiți a’le publica în Ziarul ă ce redactați, déca gândiți și d-vóstru că póte interesa publiculu. Cu acestă ocasiune vă rogu se primiți și încredințarea stimei mele. Grigore Lahovari, primitoră la casieria centrale din ministerulă financelară ; P. Veropolo, consiliară la Curtea de apelă din Bucuresci; Ghiuță, medică veterinară ; căpitană Rențu, casiarulă reg. II de artileria; C. Popescu, verificatoră în ministerulă ^financelară; N. Polihroniadi, proprietară ; C. Zamfirescu, comerciantă; doctorală Varlam, membru în consiliul de igienă al capitalei ; I. Zira, referendară la curtea de compturî; Barbu Constantinescu, profesoră la seminară ; M. Petrescu, comptabilă la imprimeria statului ; Al. Stănescu, șefă de servică la ministerul lucrărilor publice ; Mateia Conțescu, proprietară, pensionară; C. Horea Zonu, grefiată la înalta Curte de casațiune ; George I. Lahovari, directorele generale ală telegrafeloru și posteloră; C. Demetrin, șefulă comptabilității minis. de interne; Economu M., grefiată la înalta Curte de casațiune; V. Zotescu, șefă de biurcă la înalta Curte de casațiune; N. Ionescu, casiară plătitoră la casiăria ministerului de finance ; St. Protopopescu, casiară centrale la ministerul financelară ; I. Vlahici, secretară la comitatul a venzărilor, bunurilor statului din ministerul financelară ; St. Protopopescu, referendară la Curtea de comnturî. Casiarii : N. Mendrea, doctoră în dreptă, profesore la facultate. Arhivari: N. Catopol, șefă de bunică la minist, lucrărilor publice; T. Bartolomei, verificatoră la casieria centrale din ministerul de finance. Secretari: I. R. Odobescu,șefă de biurcă în minis, de finance; G. Ippati, țiitoră de registre la casieria minis, de finance ; P. Constantinescu, funcționară; G. Teodorescu, idem. Conservatori: At. Calenderonu, casiarulă la creditură foncară rurală; Gr. Angelo, șeful oficiului poștală centrală. Spre constatarea acestei operațiuni am adresată presintele procesă-verbale. (Urmezi 1 peste 131 semnături). Procesu-verbale. In urma inițiativei luate de d-nii Stefan Protopopescu, Pana Pencovici, B. Niculescu, I. Mărgăritescu, T. Bartolomei, Grig. Ciuculescu, St. D. Fetescu și C. Herescu și după ce statutele au fost elaborate de uni comitatu provisorio, compusă de d. Gr. I. Lahovari, I. Rădulescu, I. Mărgăritescu, Grigore Cinculescu, I. A. Tessu, Mănică Ivanteglu, I. Vladidi, T. Bart,motr.oî. Poiaanngî după ce aceste statute au fost votate în adunarea publică de la 14 Octombre și constituindă societatea funcționarilor pentru crearea unei case de mici economii (Caisse d’épargnes) și a unei case de împrumută cu amanetă (mont de Piețe amă alesă și formată consiliulă de administrațiune în modulă următoră : Președinte, d. Grig. I. Lahovari, doctoră în dreptă și membru la înalta curte de Casațiune. Vice-președinte, d-nii G. Focșa, membru la Curtea de compturî, P. Pencovici, directorele comptabilității generale a statului din ministernlă financelară; colonelă Gramont, directorele generală ale ministerului de resbelă;Eugeniă Stătescu, doctoră în dreptă, advocată. Membrii: N. Pâcleai, proprietară, fostă vice-președinte al adunării deputaților ; N. Gherasi, deputată; P. Cernătescu, profesorii la Universitate; A. Lupașcu, advocată ; C. Marcovici, fostă director ală contribuțiunii directe din ministerulă financelară ; D. Ghidionescu, directorele comitetului de lichidare al obligațielor rurale; C. F. Robescu, profesore și agronomă; locoteninte-colonelă Tamara, directore deserviciă la ministerul de resbelă; P. Milo, deputată ; D. Grigorescu, referendară la Curtea de compture; Floru, inspectoră generală ală telegrafului; I. Teodoru, șeful comptabilității minist, justiției; Gr. Ciuculescu, conservatorulă timbrelor, minist, finanțeloră; Sava Satescu, casierul drumului de seră Bucuresci-Giurgiu, maioră N. Balaban, șefă de servicii la ministerul de resbelă ; P. Simionescu, ajutoră la casieria centrale din ministerul de finance; I. C. Mărgăritescu, idem; C. Pantazoglu, secretară comptabilă la cancelaria adunării deputaților; Ștef. Fetescu, licențiată în dreptă și șefulă serviciului timbreloru din ministerulă financelară; I. I. Bădulescu, suptdirectoră la comptabilitatea generale din ministerulă financelară; Lăzărescu, suptcontrolora la direcțiunea contribuțiuniloru indirecte din ministerul financeloru ; maioră Teușeau, proprietară, pensionară ; G. Melidon, profesoră și directoră al școlei normale ; Pantele Iliad, proprietară; D. Zamfirescu, membru la înalta Curte de casațiune; G. Chirilov, licențiată în stiințe matematice și controlori la contribuțiile indirecte din ministerul financelară; IL G. Dobrescu, casiază Cumpărarea acțiunilor de Suez de către Englitera și consecințele sale probabile. Combaterea pretensiunilor șrimesului. Operațiunea ce araú anunciata în ultimul nostru numără și prin caree guvernulu englesă a cumpărată de la iedivă cele 176,602 acțiuni ale canalului de Suez este ană faptă definitivă îndeplinită și ară fi de prisosă a’să aprobască critica. Este afară din orice îndouiala că parlamentulă britanică va ratifica c’uă mare majoritate tratatulă cea făcută de Disraeli. Acesta ratificare este atâtă de certă, încâtă se asigură că casa Rothschild din Londra n’a eșutată, a’i lua înainte vărsândă kedivului 50 milione din 100 cari constituiescă prețul c cesiunii acțiuniloră. Tóte recriminările retrospective ară fi oțiose și fără efectă. Singurulă puntă pe care ună spirită ințeleptă trebuie să lă examineze , suntă consecințele probabile și apropiate ale acestei operațiuni neprevăzute. Asupra acestui subiect, opiniunile sunt deosebite : presa englesă nu este în înțelegere cu presa continentală. Se pune pasiune și șiovinismă în studiarea cestiunii care nu cere decâtă reflesiune și imparțialitate. Prima consecință ce se întrevede de opiniunea publică este cumpărarea mai multă seă mai puțină apropiată de către Englitera a întregului canală. Mai multe ziare engleseză vorbită d acestă eventualitate ca d’uă probabilitate. Este adevărată că după primula momenta de ferbere, au începută să fie țină limba giă mai puțină asigurătoră și mai puțină peremptoria. Câtă pentru noi, declarămă că nu crede că în cumpărarea apropiată a întregului canală de Suez de către Englitera. Acesta însă nu din causa ce ară întâmpina la acesta operațiune dificultăți financiare însemnate. Marea Britanie, se scie, are o bogăție nesfirșită. Încă cu 500 milione franci ară pute cumpăra tóte titlurile canalului, acțiuni, delegațîuni, obligațiuni, bonuri pe treizeci ani,