Romanulu, ianuarie 1876 (Anul 20)
1876-01-02
B K I jERVIOULU TELEGRAFICI) LU «ROMANULUI.» L l ijn,13 hiuariu. —Uă proclamațiune a marșalului ^c-Mahon, aceentuândil aplicarea sincerii legiloru constituționale ș . (sicondu că Necesitate d’un poin^»* servatóre șiîleverată liberale, ace la unirea uuti atu, ca să puse daroam • i către patria sa presusu de suvenin e Iuitelor, spre , lescuragia pe revoluție pa Proclamațiune adauge ca mărețiu o tată putere, demű că o va eserciciune, și a ’și va ’ndeplini ’ "jutorul lu H eu elinii. mis, 13 Ianuariu. 1 , . .. /onsiliulu demi, «.it»» . dimiBi#1, 8ta. mie egalei 8jűura cabinetului, .'f “l" modificare ministerială ... v Proclamațiunea președintefi,pe Ce.Va' fost fi bine primită chiar și " .„U.JÜ01, cari ’i aplaudă caracterul naționale și anti-revisionistii. .tantinopole, 13 Ianuarie. — Astă-soră pașia a fostă numită ministru de . Ambasadorii puterilorü semnatare lui de Paris au începută se facă pe Portă mijlociri isolate pentru a remanda proiectul d-lui Andrassy atențiunii sultanului. Intervenirea loră actualeste numai oficiosă și amicale. iari pașia va pleca mâne. Sâmbătă, la M star împreună cu Constante-effendi, în‘ cinată c’uă misiune împăciuitore pe lingă pii insurgințiloră. NULL ALIT DOUA ZECELEA Redacțiunea ú Administrațiunea strada Domnesto. 11 ^ fIDIESCE ȘI TEI PUTEA ANUNȚIUR I inialS * litere petit, paginea IV, 40 bani. ,0t(’ SB"'' —, paginea III, 6 lei. — A se adresa: ROMA, la administrațiunea ziarului, l A PAR la Havas, Laffite ef C-mie, 8 Place 25S53< Edițiunea de eliminerari^2SI IAȘI I__ de la Bourse. 1 LOJI BOA, la 1. Eugene Micoud, No. 81-A Fleet Street, London E. C. VIEIVA, la d-nii Haasenstein și Vogler, Wailnschga> 10. J.J.4 V&grdoJț SC v.in... -BAI ESEMFL ARTILU Kuiiuit Estii, mmm. După tote calendarele suntem pe depliu intrați în anul 1876, și cu tóte că la începutul anului este de bicei si a face urări bune, a vedea tóte lucrurile în frumos, a prevedea numai evenimente fericite, ca dara Äimnea va merge după pofta inimei nóstre, ne este totuși anevoie a ne uita fără o adâncă neliniște spre și Ti"d de nenumărate momente ale anului început, momente din cari umnul singur ar putea se fiă de-ajuns pre a face se isbucnescă minele de tâta timp săpate și incărnate până apt pământul României. Anul 1875, a fost anul pregătirilor uriașe. ^L Ce este dar mai natural decât ca 1876 se ftă anul isbucnirilor .Oriașe? Pentru ce sar pregăti tote Stație, până la puntul de-a se ruina, pentru ce ar impune cele mai grele sarcine poporațiunilor lor, daca aceste pregătiri n’ar avea un scop? Si care pate se dă scopul pregătirilor resbelnice, de un resbelul, ofeniv sau defensiv? Cu cât ne gândim mai mult la situațiunea diferitelor State ale Europei, mai cu osebire la situațiunea Turciei și a Austriei, cu cât examinăm mai de-aprope sacrificiele de cari . Statele cred că au trebuință spre a Și apura esistența, sacrificie cari la multe trec peste puterile lor, cu tot ni se pare că anul 1876 va fi anul resolverii merelor probleme politice, ale căror termeni s’au lămurit din ce în ce, fornile lor s’au apreciat, și nu mai asceptă decât ultimul calcul. Vorbim negreșit de probleme de astăzi in ființă, căci ar absurd de a Umite 0 dată a“ieste problem re iolvat,e’ lumea nu Va Oiat fi „k .be^ i de altele noue, , SDU Ciumaf.. ne cari Diot Udd ă n-vem asba$r. c]nsclvit Pt'ob]eiQé pșffl üP1u; Ș1 e> spi Alsacia-Lorena, problemă este și Gibraltarul, problemă este și Suezul, etc. Înse acestea sunt de natură, împrejurărele chiar le ajută, a mai rămânea neresolvate, pe când altele par a nu mai putea suferi întârziare, și din nenorocire acestea ne ating mai de-aprope: este starea în care se află Turcia, este apoi — orice far Jiie — starea Austriei. In adevăr, daca dominițiunea otomană pare a fi ajuns astăzi a nu se mai putea susține în Europa, căci se înfățișeză ca o adevărată anomalie, nici constituirea imperiului austro-unguresc nu ni se înfățișeză supt o formă mult mai normală. Austria, nu cu mult mai puțin decât Turcia, este o anomalie astăzi în Europa. Daca în Turcia există cestiunea creștinilor, care s’a încordat astfel încât pune întreg imperiul otoman în pericol, și în imperiul Habsburgilor este cestiunea boemă, cestiunea română, cestiunea croată, cestiunea ungurescâ, cestiunea austriacă, adică cestiunea completării imperiului german, cestiunea Triestinului, ba ar fi încă și cestiunea galițiană, dacă elementul evreesc n’ar fi ucis moralicesce și politicesce acestă frumosă parte a vechiei Polonie. Daca dar astăzi imperiul otoman e pus în pericol de singura cestiune a creștinilor, sar putea óre admite că e solidă situațiunea imperiului austrounguresc, sfâșiat de atâte ar Retere cestiuni, artiétere mai cu osebire astăzi, când cestiunile de rasă și de naționalitate sau urcat mai presus de cele umanitare și de religiune? Dar n’avem decât se ne uităm la desbinările fundamentale dintre cele două părți ale imperiului, cari printr’o absurdă intchitate și-au împărțit egonomia asupra celorlalte naționalități, și vom vedea îndată în ce firsta atârnată vieța imperiului Habsburgilor. Daca dar pericol este pentru Turcia, pericol este și pentru Austro- Ungaria; am putea chiar zice că acelaș pericol le amenință pe amândouă, și că vieța uneia atârnă, de vieța celei-lalte. Viciu fundamental de constituțiune de o parte și de alta, cestiune de naționalitate și de dreptate de o parte și de cea-l-altă, ceva mai mult, cestiune de rasă slavă de o parte și de cea-ialtă. Omenii de stat ai Austriei ințeeg forte bine acestă identitate de situațiune, și prin urmare identitate de fortă, de aceea pe de o parte ei au zis : „este contra interesului Austro-Ungariei de-a se crea la sudul iei un Stat slav independent,“ iar pe de alta fac acum tot ce pot spre a prelungi chinuita esistență . Turînțelegem ca astfel prelungesc propria esistență a imperiului Ungariei, încercarea d-lui de Andrassy, despre care se face atâta svon de câtva timp, nare alt scop ; de aceea, după cum ne spun Les Tablettes din spectateur — totdeuna forte bine informate în Gestiunile diplomatice, — „ reformele pe cari le propune primul-ministru austriac represintă minimumul reformelor decretate deja de Sultanul.“ D.de Andrassy este 1 țin generos TM\ru Turcia de cât ânsuși p^dișa^suî. Ciucrul se esplică : d. de Andracs^'T mai exact diplomația austriacă, nu pate să ceră pentru poporațiunile din Turcia, ceea ce n’ar acorda poporațiunilor de supt sceptrul iei, și puținul ceiar cere pentru Turcia, Stat asia jicândh barbar, ar echivala cu forte mult în Austria. Stat civilisat. D. de Andrassy a căutat dar se descopere termenul metjin, prin care ar putea face și pe Turcia se mai trăiască, fără a se descompune în mici State, și pe naționalitățile de supt sceptrul Habsburgilor să se credja ceva mai fericite decât cele din Turcia. Pare énse că lucrul este atât de anevoie, de nu chiar peste putință, încât d. de Andrassy n’a putut se isbutescă: astăzi se consideră silințele diplomației austriace în acesta cestiune ca chinurile de tăcere ale muntelui: produsul este un șosicel, atât de ofticos și acela, încât nimeni nu ’f ie în serios ; și cabinetele, numai printr’o cuviință diplomatică nu’l au declarat nul și de nul efect; dar se pare că ceea ce nu se zice, se va face, și resultatul va fi același. Acel nesucces al Austro-Ungariei, de a pune lucrurile, binerea pe cale de resolvere, sau cel mai puțin de potolire, este și el o simptomă gravă, care ne face se ne uităm cu neliniște spre viitor. Când dar pe de o parte Turcia și Austria amenință ambele ruină, prin vicii de constituțiune aprópe identice și nereparabile; când vedem că identitatea sortei acestor două espresiuni geografice, merge până la identitatea în bancrută și în comunitatea de inamici; când apoi vedem cât de grav și de iminent este amenințat imperiul otoman în esistența lui,zicem că noi sunt nescenari și ar$ătare cestiuni politice, cari se apropie de a lor resolvere, și asemeni mari revoluțiuni politice, nu se fac fără fenduiri teribile. Pe de altă parte ne uităm la copsajele pregătiri de resbel ce se fac în totă Europa; vedem că acestă ținere supt arme ruineza poparele; vedem că în Germania urmările au absorbit tote miliardele răpite de la Francia, apoi au crescut impositele, au isbit comercial, au lovit industria; poparele murmură, se plânge ,acesta stare de lucruri nu mai pute se ție mult timp. Trebuie dar să se resolve cestiunile cari țin totatele supt arme. Din tote aceste punte de vedere viitorul ni se făcișiază încărcat de fum și de aburi de sânge: pentru culmea nenorocirii, cele mai de căpetenie cestiuni pendinte nu sunt de natură a se resolve pe capacinică, căci e vorba de Stare de desființat, vl-t* provii ia oi p fjp La capătul tuturAcestor discnsiuni ni se impune apoi mereu întrebarea: Dar noi, noi chieia Orientului, noi în gura focului, ce devenim ? S’o spuie aceia ca usurpând puterea și respingând dje la dânșii națiunea, țin numai mâna lor destinatele F'r>rr,e ji țin în acelașiși amenințătore t dipliția își urmeză barbariele cel 'TOTnai pomenite: bandiții ies cu armele naintea omenilor, pe drumul mare, cum s’a întâmplat alaltă seră pe șosaua spre Jilava, și poliția nu face nimic acestor hoți de drum mare, nominal denundați de cei prădați și maltratați. Onesta și de ordine poliție a d-lui I.Văcărescu, rădică case fără mandat pe cetățianii onești din prăvăliele lor, și -i închides în infectele aresturi ale comisiilor, precum a rădicat pe un comerciant onorabil anume Ispas Măgurenu, și cum a rădicat astă-seră pe bunul cetățian George Badea. Și acesta este o stare de lucruri anormală, care nu pate se mai ție mult timp. Citimű în la Happel de la 29 Decembre: „In cele din urmă alegeri legislative, România, ș’aduce toți aminte, a fostu teatrulu celora mai necalificabile violenți, comise de guvernü pentru a impune Românilorü pe candidații săi oficiali. Acesta făcu că abia vre douăspre-zece oraș de putură se alegă dintre membrii oposițiunii. Acești câțiva deputați liberii aleși, refuzându-se d’a române într’uă cameră căreia îi contestau, cu dreptu cuventu, origina, deferă uă demisiune colectivă. D. Ion Ghika, alesu acum într’uă alegere parțiale, refusu la rencuiu sea d’a intra într’uă asemene Adunare ș’adresâ alegotoriloru săi următorea epistolă, pe care o traduceam după Lomdnulu din Bucuresci. (Aci urmeză întrega epistolă a d-lui Ion Ghika către alegătorii săi.) Citirm în la Patrie de la 5 Ianuarie : „Epistolele nóstre din România ne vorbesc despre gravele nemulțămiri ce-arüestiste acolo în contra principelui Carol, forte cu vioiciune atacată d’uă oposițiune care voiesce resturnarea lui. Uă revoluțiune arü fi imininte în acea țară, déca Germania pe d’uă parte ș’Austria pe dalta n’arü ține semănite pe tronulu românű p’acestu principe născută prin interese diplomatice ce suntü âncă în umbră. “ Una din cestiunile la ordinea jllei In presa europenă este proiec«,col de reforme alü d-lui de Andrass) liri Turcia. Te cáta se vede ânsa din critica ce i face presa din Occideta, acesta proiectu este multa mai inferiorii proiectului reformeloru decretate de sultanü. Astafel, Tablettes d'un spectateur îlu apreciază in modulă următorii : «8e pole ca muntele sei^Mgcutu âncă vu data mai multu voinii ale scalei Andrassy l’a comunici«^j^^fine puteriloru semnatare tratatului de Paris. Se spunemu îndată 1-ifi că reformele propuse de primul-ministru austriacu represintă minimulu reformeloru decretate de curöndü de sultanulu; 2-lea că comitele Andrassy n’a gasitü nici unü mijlocu acceptabile pentru a face să se garanteze de Europa esecutarea reformelor ce propune; 3-lea că cu tóte declarațiunile oficiale, cabinetulu din St. Petersburg n'aprobă de câti (U- planulü comitelui Andrassy. A venitula englesa refusă v'une colectivă din narstantinopole. E din Vienna"Joa Ace ,h merit urmatorii : «Uă activă schimbare de idei și de impresiuni se face asupra notei d-lui de Andrassy intre cabinetele din Paris, Londra și Roma. Se pute încă că ministeriul nostru de esterne se pregătesce cu înțelepciune a cunosce și cugetarea intimă a împăratului Alesandru și a principelui Gorciacoff asupra programei austro-ungare. Negocieriele Se urmeză forțe confidențiale. Ambasadorii lui Francisc Iosif, lăsândă copii după nota comitelui Andrassy diferiților miniștrii ai afacerilor străine, au luat o măsura inutilă d’a face se sevé]a avantagiele că trebuie să păstreze secretulti pâne ’n ziua înțelegerii definitive asupra programei; secretulu derit e păstratO. «La Londra, ca și la Roma, ca și la Paris, lord Derby, ca și d. Visconte Venosi ca și ducele Decazes, se marginescu a lăuda tonul a împăciuitoru, moderată și calmă ale lucrării d-lui de Andrassy și ’n cursul săptămânei viitóre cele trei cabinete occidentale vorü fi in posițiune d’a da respunsululorü la Viena.» piarulü Times răspândise spirea că Francia ar fi aderată fără reserve la proiectul de reforme ale d-lui Andrassy; acestă scrre ânsă este desmințită printr-un telegramă posterioră din Londra cu data de 6 Ianuarie, prin care se zice că informațiunile farului Times au fost premature. Dailly News zice că nota comitelui Andrassy în privința afacerilor Orientului nu este nimica mai multa decâtü deschiderea marei cause a yEe’T-xI w x. . X uiUÎOl« In acesta notă suntă Ei mai multe lucruri pentru a place de câtü pentru a salva. Cu tota dorința ce au puterile d’a mărgini silințele lorü lntr’unu cercare care, daca ele vor începe uă dată a interveni, nu vorü putea a se mai opri pe acestă cale. Resultatulü de sicura că nu va fi regenerarea Turciei. Ultimele scrii telegrafice din Constantinopole adresate ^ÍRielorü francese spune că marele viziru respinge ideia unei mijlociri străine. El s <zice că Porta va garanta a'măi reformele utile pe cari le-a decretată. Zilele trecute, în tote cercurile politice din Paris, nu se vorbea de câtü de declarațiunea ce-a facut- d. Audiffret-Pasquier In comisiunea de permanență, în privința drepturilor ce trebuie să aibă acestă delegațiune a camerei faciă cu guvernulü. D-nii Picard, Sebert, Hamille și Combier au cerut ca comisiunea de permanință să se întrunescă din opt în opt yie pentru „a supraveghia“, de va fi trebuință, „mișcările electorale ale ministeriului*. La acesta propunere d. de Kerdrel a răspunsă „c’acesta controlu arü fi lipsită de sațiune, fiindu-ca comisiunea de manință n’are alta dreptü de d’a convoca camera, la casa diruință, și nicide-cum dr censura pe minister tel opiniuni, d declarată că Kerdrel ° siunea i casa de d ^