Romanulu, ianuarie 1876 (Anul 20)
1876-01-22
62 ______ ROMANULU 22 IANUARIU, 1876 «Diferite ijiare facil alusiune, pentru nă epocă nedeterminată, la chiămarea unei seu doue clase de reserviști. «Nu este nici nă vorbă de asemeni chiămărî, și nimeni nu se va ocupa de ele decâtă atunci când ă va sosi epoca obicinuită a mareloru manevre generale, adecă în tomna anului 1876. «Câtă pentru armata teritoriale, asemenea nu este nici uă vorbă, cândă se va convoca pentru prima oră va fi numai pentru a verifica elactitudinea controleloră la reședința fiecărei companii.» pianulă Times, studiând cifrele de venituri și chiăltuieli ale bugetului francesă pe anulă încetată,Jice c’aceste cifre să uimită chiară p’aceia cari cunoscă mai bine Francia. Se scia, tjice soia englesă, c’acestă țară era avută, dată în genere se presupunea că Francia, după ce-a’ndurată una îesbelă strivitoră și după ce a plătită 5 miliarde, va ajunge într’uă stare de meseria pentru mulți ani. In locă d’acesta, s’a rezjată că marea națiune și-a reparată desastrele c’uă vigore esemplară și tabelulă de venituri dovedesce că în ultimulă ană și-a plătită impozitele, — cari suntă mai mari decâtă în alte țeri, — déca nu cu înlesnire, celă puțină fără nici uă dificultate. Déca se compară acesta situațiune, <rice Times, cu a Germaniei, care după resbelă n’a avută nici câmpii deteriorate de readusă în stare de cultură, nici căminari de familia de reconstituită, nici cartieruri de orașie de reclădită, ajungemă la una contrastă uimitoră: pe cândă în Francia impositele aă produsă în ultimulă ană ună prisasă aprope de 98 milióne, bugetul Prusiei pentru anulă curinte prevede una deficită mai mare de 50 milióne. «Decă ară trebui, adauge Times, se prevestimu viitorul Franciei și ală Germaniei după condițiunile financiare ale acestor state, amu fi obligați se credeau că învinșii de la Sedan voră averile mai strălucite decâtă învingetorii. «Uă mulțime de folose de cari se bucură Francia se datorescă resurselor sale naturale și nesecabile. Pămntul ăiei este d’uă fertilitate minunată, pe cândă ală Prusiei în genere e săracă. Geografii politici ai principelui de Bismark sunt de acordă a <zice că Prusacii nu s’ară fi stabilită nici-vă dată într’uă (era atâta de nefericită, daca acum uă miîă de ani ară fi avută charte geografice. Uă mare parte onse a prosperității Franciei cată să se atribuie și poporațiunii sale, care scie să facă economii din nesce salarii ce ară fi îndestulătore pentru a împedeca pe lucrătorii englesî se reclame înscrierea lor pe listele săraciloră. Chiară țăranii francesi au ajutată forte multă tesaurală spre a ’și plăti indemnitatea de resbelă, a ’șî repara perderile îndurate de sate ș’a repune Francia pe nouî căi de propășire. Acestă imensă datoriă de 5 miliarde și hotărîrea națiunii d’a repune Francia în precedintea’î posițiune plină de mândrială ațîțată și ele genială acestui poporă. Dére tóte aceste fapte nu suntă îndestulătore pentru a explica de ce prosperitatea Franciei inainteză eu câtă aceaa a Germaniei dă ’napoi și trebuie se căutămă causa reale a decăderii Prusiei în sistemn’î militară ar fi în vigore în Germania. «Ia adeveră, acestă sistemă e cea mai costittőre din lume. Trimițendă la exerciții în cursă de mai mulți ani pe toți tinerii cu viitoră, luândă din universități, din profesiele liberale, din tote ramurele industriei tinerimea cea mai formată pentru a hmple cu ea rândurile armatei, Prusia causăză mari neajunsuri comerciului: ea impune națiunii sarcine mai strivitore de cum a fostă pentru comercială Franciei chiăltuielele de resbelă și impositele provocate de plata lotă. «Negreșită, în Francia conscripțiunea este uă sarcină grea, dére, afară că posede mai multe avuții naturale decâtă rivala sea, ea ingrijesce mai bine ca sistema’î de recrutare să n’aducă prejudiciă industriei. In Germania, tóte celelalte interese sunt sacrificate necesităților celei mai mari armate ce-a avută vr’uă dată uă țară. Inteligința națiunii este preocupată cu atâta vigore de lucrările militare, în câtă tóte celelalte cariere suferă simțitorii. Comercială e sacrificată pentru singurul scapă d’a umple țăra cu trupe esereitate c’uă precisiune machinală. Se facă construcțiuni de căi ferate militare, fără a se consulta și necesitățile comerciului. Imposibilă sângelui este astăfelă de strivitură, încâtă țăranii cei mai robuști și meseriașii cei mai abili trecă o ceaulă, cu totă scăderea comerciale ce esistă a fi în America ; și ’ndată ce prosperitatea va reîncepe în Statele Unite, emigrarea din Germania se va înlooui séu intrei. Cu acestă prebă a câștigată Germania dictatura militară în Europa. Cornițele Moltke a lisă țerei sale că va trebui să apere 50 de ani posițiunea cea câștigată în câteva luni. Acesta însă este insulă unui soldată și pare că nu e împărtășită și de principele de Bismark. Acestă oma de stată trebuie să scie că Germania n’ară puté îndura 50 de anî uă conscripțiune de natura celei ce îndură astăzi; ea n’ară puté s’o porte nici 10 anî. Sarcina este așta de enormă, încâtă, daca nu va fi ușturată, Germania va fi ispitită să provoce ună resbelă, pentru a pregăti calea spre pacea universală și desarmarea generală. Rusia. Mai multe «fiare europene au vorbită de înarmări cari se facă în Rusia. Invalidulă rusii, ocupându-se de aceste aserțiuni, explică că nu s’a făcută nici uă înarmare, ci numai că perfecționare a reorganisării armatei. Câtă pentru sporirea efectivului de pace, adauge foia rusă, elă nu s’a sporită multă și crescerea contingentului anului 1875 de la 150,000 la 180,000 este causată de numerósele liberări ce s’aă făcută din armată în același ană. Zliarele polonese publică mă manifestă, prin care se zice că se va țină în curendă oă ’ntrunire popolară, cu scopu d’a se adresa să petițiune împăratului, pentru a’i cere să nu sancționeze proiectul de lege care tinde a opri întrebuințarea limbeî polonese în adunările publice și ’n relațiunile cetățenilor cu autoritățile. Piarulă Vocea, principală organă politică ală Rusiei, publică ună lungă articolă în privința alegerilor din Francia. Ele, «fice fora rusă, interăsă pe Europa întrăgă, fiindăcă direcțiunea afacerilor p estemare depinde de compunerea viitorelor camere. Organulă rusă se pronundă cu energia in contra politicei d-lui Buffet, ală cărui scopă «fice că este d’a ’mpedeca Republica, care singură e propriă a reaidica Francia și toti d’nă dată a’i atrage stima și amida celorălalte națiuni. D-lui redactorii alț ROMANULUI. Domnule redactare. In piarulă Alegotorulu liberii din 28 Aprile 1875 se citesce: «Domnule redactare: «A«fi, găsindă Circulă închisă, amă mersă la d. prefects de poliția, și amă cerută se mi-se dea sala. D. prefectăra refusată ,ficendă că este rea credință din partea mea de-a fi pusă conferința la aceași oră cu reuniunea studințiloră. Amă explicată că era lesne de prevăzută că acesta reuniune era se fiă oprită, și fiindă în acestă casă era liberă, o cerusemă d-lui Pascali. D. Văcărescu repeta de mai multe ori că erea rea credință, și acordâ in fine ca conferința să fiă făcută mâne, Duminecă, păsându-mi ora pe placă. Mă stăpânisemă la acestă cuvântă de «rea credință», dérè făcui se observe d. Văcărescu că, după ce mi-s’a interifisă Ateneulă și închisă Circulă, déca mâne conferința ară fi ierii împedecată de d-sea, atunci ară fi rea credință din partea d-sele. La acestă vorbă, d. Văcărescu închise ușia ce rămăsese deschisă și ’mi $ise cu mânia să fiu posi. Mă stăpânii âncă, căci văzui că nu era cestiune de d. Văcărescu, și de Văcăresci. La a doua numai «ficere de Soyee poli, răspunsei: Vous étes V autorité ici, mais faurai chconneur de vous rappeler le mot (sunteți autoritatea aci, dejii voiă ave onorea a vă reaminti vorba) ; și ești. «Mă grăbescă, domnule, a vă face cunoscută faptul, pentru ca publiculă se nu fiă indusă în erore, și pentru a reaminti d-lui Văcărescu că vorba de care s’a supărată este propria d-sele espresiune, și prin urmare că recomandațiunea ce mi-a făcută ași fi putută se o iutorcu d-sele, déca n’așî fi respectată funcțiunea d-sele, și acestă gândă m’a oprită singură de a merge mai departe, în facia unei procederî atâtă de curiose. «Amă onore a vă saluta cu amiciția. «B. Fiorescu.» Neputândă provoca pe d. Văcărescu în timpului funcțiunii sale, amă publicată scrisórea de mai susă, sperândă câ d-sea, chiară daca nu voia se ’și de demisia pe locă, ’și-o va reaminti în «Ziua eșirii sale din funcțiune, îmi datorescă mie ânsumi d’a constata că n’am veiuta pe nici ună amică ală d-lui Văcărescu, de cândă d-sea a eșită din funcțiunile ce ocupa. Me credit dére datoră a aminti acea scrisare d-lui I. Văcărescu, care pare c’a voită s'o uite, că epiteta ce d-sea, abusândă de posițiunea sea, și-a permisă a-mi da, s-o înapoieză într'ună modă absolută, și că în fine suntă la disposițiunea d-sele. Primiți, d-le redactare, asigurarea considerațiunii mele. B. Fiorescu. FELURIMI. Citimă în Vocea Covurluiului de la 18 ale curintei. Alaltăieri noptea aă evadată din arestură din Târgulă-ncă din urbea nostră Galați 6 condamnați. Ei aă săpată din camera loră până in stradă nă suterană, pe unde aă eșită. Patru din condamnați suntă acei ce aă comisă mai multe furturi în comuna Filesci și doai acei ce aă omorită aci mai de unări pe ună cârciumară și pe femeia sea. Le Naval Registrer din New York publică oă listă completă de tote vasele din cari se compune ar fi flota Statelor Unite. Acesta țară are actualmente 24 vase cuirasate, construite după modelul Monitorului și armate cu 63 tunuri de calibru mare. Cele mai multe din aceste vase sunt întărite și cu câte ună rostru. Tona giulă loră totale este de 20,771 tone și pot fi puse în stare de a se lupta în 15 <ile. Afară de acestea, Statele Unite mai au 39 vase de lemnă, proprii pentru ună servițtă activă și gata a primi echipagiulă și aprovisionările loră. Tonagiulă totale ală acestoră din urmă e de 46,214 tone. Alte 20 vase de lemnă, cu pân<ze și cu același tonagiă, sunt armate cu 509 tunuri de calibru mare. La 1 Noembre 1875 forțele navale ale Stateloru-Unită se compuneau din 63 vase armate cu 527 tunuri. Se mai află în construcțiune încă 11 vase, cari se vor termina și pune pe apă în curendă. Tonagiulă acestoră vase în construcțiune e de 15,360 tone, vor fi armate cu 124 tunuri. Baronul Stieglitz din St-Petersburg a facută dată Institutului de desemnă industrială ună capitală de ună milionă ruble. Imperatulu i-a mulțămită pentru acesta generosa donațiune printr’uă scrisare autografă. * Principele de Bismark a fostă filele trecute forte bolnavă: l’apucaseră colerină violentă; acum énse se află mai bine și ’n curândă va lua parte la desbaterile camerei. In casematele de la Gibraltar, numite Culpe, s’aă făcută de curândă esperiențe cu nesce tunuri noui de calibru mare, în presința ducelui de Connaught (ultimulă fină ală reginei) ș’a oficialilor garnisonei. Tunulă cu care s’aă servită era de 12 I tone. Violința detunării a făcută se cadă uă mare bucată de stâncă in interiorulu casematei, a sfărîmată gemurile ș’a stricată plafonurile caseloră învecinate. In privința trenului de calatori al căiei ferate din Rusia, despre cari amă anunciată mai demnă$I că s’a prevălită de pe ună înaltă rambleu aprope de Odessa, perindă 63 călători și rănindu-se 54, fiarele rusesei spune că acesta nenorocire a provenită din urmatorea causă . Trenulü venia de la Elisavethgrad spre Odessa, transportândă 419 recruți din Dumane și Zmievv. Ajunsă la rambleulă unde s’a produsă catastrofa, a dată peste patru șine rădicate pentru reparare din ordinulu gardianului căței, și deraiândă s’a prevălită din Înălțime, luândă din nefericire și facă mai tate vagonele. Ancheta care s’a numită se ocupă se constate deca erarea este din partea celui însărcinată se dea semnalele și care pate c’a uitată se îndeplinesc acestă servină, sau din partea machinistului trenului, care póte nu le-a Rărită la timpă. In ziua de 21 Ianuarie s. n. pe linia căiei ferate Great Northern din Marea Britanie, la stațiunea Abbot Ripton, s’a întâmplată vă teribilezg FOIȚA „ROMANULUI“ Episodu din resbelulu de la 1870 Consiliulu de resbelă de la Vincennes judeca, acum câțiva ani, unii cuirasiarii care, pentru nu mai sciu ce neascultare din codura militară, pentr’ună cuvântă pre aprinsă sau ună gestă pre repede, fusese trimisă ’naintea justiției militare. Elă era din Jura, june âncă, cu aerulă energică , ceva cam aspru. Pe cândă era întrebată ș’acusată, elă rămase nemișcată, privindă dreptă ’naintei, otârită s’audă tofcă, se ’nduse totă, și mai cu sémase móra bine, de va fi osândită la morte. Elă declarase ’n audiință câ se numesce Mauriciu și că este dintre copiii găsiți. Mărturii acusării depuseserâ, și elă îi ascultase fără negare, fără mânia, cu liniște. Se vedea că acestă omă se judecase ânsuși, în întrulă seü, și’și pronunciase sentința. Cuirasiazii la Koechswiller, după ce dase, cu divisiunea sea, prin stradele de la Morsbronn , revenise, cu casca și cu poptaruri boltite de glonțe, la Châlons, unde sadunase schumbările regimentului său , apoi, la Sedan, jucase din nou pe Prusaci latasea spadă. Făcuse parte din acei cavaleri carii, năpustiindu-se asupra infanteriei germane, la Calvarul de la Ely, smulseseră regelui Prusiei, care-i privia de departe, esclamarea cunoscută : „O! Ce vitezi omeni!“ După desfacere, cuirasia rulă se reintruni, pe câmpuri, cu sfărîmăturele escadranelor, carii își deschideaă u cale spre Belgia, apoi, întorcându-și calul spre Francia, revenise se puse la disposițiunea capiloru séi, și, in armata de la Loire, combătuse cu tobicinuita’i viteziă. Rănită forte gravă la piciură, medicii vorbiră se ia lă taiă; el a refuzată «idbândă că ’i place mai bine se móra cu totulă de câtă sĕ trâiescă c’ună picioră de lemnă. Bietulă omă s’a vindecată, deră a rămasa puțină cam șchiopă, cândă mișcarea de mâmiă l’aduse pe băncele consiliului de resbelă. Era pe chipulă acestui omă mă nu seă ce simpatică și otărîtoră, care pleda în favore’í, și cei carii îlă interogaă simțină ca uă trebuință imperiosa da lă absolvi. Ei păreau că nu potă înțelege cum ună asemene țipă de soldată, bine înveșmântată, mare, solidă, cu aerulă sinceră și neșfovăitoră, putuse, fiă și pentru una momentă, se calce disciplina. Dérü faptulă era aci, și trebuiau se recunoscu evidința. Cuirasiarulă călcase disciplina. Aicii, vei fi osândită, sărmane amice. D’uă-dată fu chiămată printre martori și colonelului. Colonelul fusese, în Augustă 1870, comandantele cuirasiarilor ă. Cândă auțji numele colonelului, ochii acusatului restrânseră uă flacără de 'ncredere, dera care se stinse îndată. Cu tote acestea, cândă venit pe colonelă 'naintândă la baza tribunalului, elă îi arunca acea privire bună, profundă și devotată a cânelui părjitoră care -și iubesce stăpânulă. Colonelul a sosi, cu talia dreptá, cu fruntea trufașiă, cu roseta de oficiară ală Legiunii de onore, și ținândă capela (căci era cu strae de burghesă) cu mâna stângă. Câtă despre mâna drepta.... colonelulă închiăiase n paltonulü sau mâneca dreptá, nă mânecă gólá. Braciulă era tăiată. Colonelulă saluta consiliulu și, conformă invitării președintelui, ună bătrână, cu aelulă energică și cu mustață albă, vorbi precum urmeza : Era la Froecswiller, la 6 Augustă, în acea Sâmbătă, care ară trebui să se chiăme și Forbach și Reichshoffen. Cuirasierii daseră peplu, oferindă în sacrificiă sângele loră pentru a scăpa sfărâmăturele armatei deja învinsă. Era mă măcelă sinistru, și oficialil prusian, de susă după ferestre, dar de morte în capulă acestoră eroi cari strâbăteaă în fuga cailoră prin stradele acelui sată alsaciană. Colonelulă X, atunci comandante, rădicată pe scările șelei, da, în capulă escadronului, cândă, d’uă dată, că fii la pământă. Cuirasiarulă Mauriciă (acesta care era naintea judecâtorii oră) îlă vei fii cătrândă tocmai cândă simția că, lovită d’ună glonță, cădea și calul ă scu, își lăsa calul ă ș alerga la comandante. El nu mai mișca. — Comandante! comandante! striga bietulă omă , pe cândă glontele plouă asupră’i fără curmare. D’uădată vede mă chirurgă trecându peste cadavre . — maiorule, comandantele este rănită! Scapă pe comandante. — Aba! țiise chirurgulă aruncândă uă repede privire pe corpulu întinsă: ce se mai faci ? Este gătită comandantele tuă! Acestă cuvântă lovi în inimă pe soldată, care arunca maiorului uă privire înfuriată. — Te voiă sugruma, îi striga, de voiă pune vr’uodată mâna pe tine. Și lipită d’acelă cârpă inertă printr’uă iubire devotată, absolută, rădica pe comandantele său însângerată, și, luându’lă pe spate’i, îlă duse departe de câmpul de bătaiă, părăsită de armată, îlă duse pe ne noptea, încovoiată supt sarcină, slăbită, sdrobită de ostenela, déznotărîtă a scăpa p’acestă omă ș’a desminți stupidele cuvinte ale chirurgului. Cândă cuirasia rulă ajunse la prima ambulanță, căzu și eră fără cunoșcințâ, lângă corpulă însângerată ală comandantelui. — Eco, conchise colonelul X, ceea ce aveamă a spune despre aculată. Lui datorescă că mai trâiescă. Lui datorescă epoletele mele de colonetă, căci înălțarea mea veni curândă după 6 Augustă. Amă putută d’atunci se iéu parte la luptă și se percă ună bradă în servițiul Franciei; cea a ce ’mi mai rémâne cnse, acestui soldată o datorescă. Câtă despre elă , rănită , neputinciosă , șchiopă, ascepta punerea sea în retragere cu pensiunea ce merită, când ună momentă de mâniă compromise totală. Și, ceea ce trebuie notată, tocmai chirurgulă de la Koechswiller va trebui se cerceteze deca rana cuirasiarului îi dă dreptă la pensiune. Sartea sărmanului omă, presupuindă că să veți achita, depinde de voința séa de capriciulă aceluiași majoră pe care l’a amenințată pe câmpul de bătaiă. Nu mai amă nimică de <Jisă. Credă énse că viața acuzatului pledeză pentru dânsulă mai bine decâtă oricare discursă. Colonelul avea dreptate. După uă deliberare destulă de scurtă, consiliul de resbelă pronuncia în unanimitate achitarea cuirasiatului. Vo$urămă atunci pe soldată, totă liniștită, salutândă pe judecătorii săi cu rectitudinea unui bună soldată, și pe colonelă, care sta în fundură auditoriului, înclinându-se și dânsulă ’naintea consiliului. Apoi colonelulă ’naintâ spre soldată și întinse unica sea mână. Atunci cuirasia rulă, mișcată pené la meduva oselora, îngălbeni și’și mușca mustața. Și ambii răniți, colonelulă ciungă și soldatulă șchiopă, urcânduse ’n trăsură, se duseră aprópe daci, se puseră la aceași mésa, locura im sánătatea Franciei și pentru acea Și de la Reichshoffen, care va avea, o morți de la 6 Augustă,Jiua a doua și resplata. Și lumea arăta pe actste doué sfărâmături ale bătăliei, pe capă și pe soldată, spuindu-le numele, ce le-ași putea repeți, și saluta, pe mulă și pe altulă, pe unulă, eroă ală devotamentului, pe celü-lalta, eroă ală recunoscinței și ală aducerii cu minte. Slugitu.