Romanulu, martie 1876 (Anul 20)

1876-03-26

Bagdad că crima a ’nceput să bântuie acela orașă și Hillah. In ultimulu orașă au fostă isbiți 45 ș’afi murită 25, de la 13—19 Martiu. La Bagdad s’au ivită 9 cașuri din cari 8ră murită într’uă singură zi, la 19 Martie. Persia. — Uă telegramă a Agenției telegrafice ruse comunică următórele: ^„Șahul Persiei călătoresce în acestă momentă în Nordulă și Estulă statelor sale în direcțiunea despre mare.“ Oltenia, vorbindă de modulă cum se prezintă (Jianulă Pressa cu ai săi înaintea alegătorilor), se esprimă astăfelă : „Națiunea n’are nici uă înclinare cu asemenea elemente;ea ține dreptă calea ce strebate, nu’și aplecă urechia la cuvintele de sirenă ale celoră ce aă trădat’o pentru țigări și decorațiuni, favori și baronate. „Proprietarii au în mânele loră puterea invincibile d’a stinge, vădată pentru totudeuna, impostura din regiunile guvernamentale; aă în mâna loră senatală, comple ’să din omenii ală căroră lungă trecută să fiă cea mai bună garanție pentru viitoră, și fiă și cum că, reacțiunea oficială, ca și acea refugiată în burgurile Pressei, va lipsi de curagiu se mai deteptă; va fugi cum fuge noptea gonită de a fi: „Numai astă-felă suferințele potă lua capeta; numai astă-fală va fi asigurată viitorului gloria de a completa opera de reconstituire.“ Revista sciințifică No. 3 de la 15 Martie, conține, supt titlulă Cronică, următorele materii interesante: Cura ta aer fi contra ftsiei pulmonare. Stațiunea medicală de la Davos în Elveția. Observațiunile făcute de doctorele Vadher la acesta stațiune.— Stațiuni analoge în România.— Ună mov aparată pentru a măsura mișcarea vaselor sanguine ale omului, inventatit ae doctorele Mra- 80.— Puterea ridicătore a plantelor în timpulü crescerii lorii ; experiențele d-lui Clark asupra verificațiunea dovlecului.—Puțurile de gază în Pensilvania.—Producțiunea, durata și întrebuințarea gazului estrasit din aceste puțuri. — Starea actuală a lucrărilor a tunelului de la st. Gothard.— însușirea munificătore a rădăcinelor ii de voibă. __Lectorii noștriî seiă că toți medicii erau unanimi cândă era vorba de reședința bolnavilor ii de fusie (oftică), ca să -i trimită în climele calde, în Italia, Africa și aiurea. Cine ar fi crezuții ca astăzi se vedeau sclința pronunțându-se că se póte trata ftisicii chiară în timpul iernei în mijloculu Alpilor, la o înălțime de peste 1,500 metrii d’asupra nivelului mării. Și cu tóte acestea lucrulu este asia. In Elveția există astăzi mai multe stațiuni în Alpi și numerule loră se îmulțesce. Una din cele mai cunoscute este stațiunea de la Davos. Davos este una sau situată în cantonul Grizoniferă, la o înălțime de 1.650 metrii, în mijlocul unei văi dirigată de la Nord-Est spre Sud-Jpest și adăpostită spre Nord și spre Sud de către munți înalți. Temperatura medie anuală a acestei localități este de 1+2 °,56 , oră a celor cinci luni cari formeză cura de iernă (de la Noembre pene la Mariiă inclusiva) este de—4 °,32. In acestă perioda adesea termometru cade la 25 ° supt zero. Bineînțelesu că la sore temperatura este multă mai caldă, înălțimea medie a barometrului in acestă stațiune este de 627 milimetre. Acestă presiune mică face ca funcțiunile de circulațiune și de respirațiune să fiă mult mai active. Astăferă d. Vadher, care a studiată pe locă stațiunea de la Davos, spune că în timpul cândă se afla la Davos avea 78 pulsațiuni pe minută, oră la Paris numai 69 ; asemenea a constatată la Davos 18,2 mișcări respiratorii pe minută, pe când la Paris n’a constatată 16,6 mișcări. Și cu tote că respirațiunea este mai activă, cantitatea de oxigenă care pătrunde în plămâni în 24 ore este mai mică. D. Vacher a calculată că la Davos inspiră în 24 ore 2213 grame de oxigenă, pe cândă la Paris inspiră 2352 grame. Astăfelă la Davos era ună deficită zilnicîl de 149 grame de oxigenă în 24 ore. Doctorele Jourdanet a numită acestă desoxigenare a aerului, acestă deficită chimică dieta respiratoria,. D. Vadher a constatată că ’n acestă stațiune fusia nu există între locuitori, că mortalitatea este slabă. Pe dată oasece locuitorii de la Davos se cobora la câmpie sunt și ei supuși la fusiă; înse daca se întorcă în muntele loră pâne ce boia u’a înaintată, se tămăduiescă. Una medică aflându despre acestă faptă s’a instalată la Davos, unde s’a tămăduită de fustă. Acesta a contribuită multă la reputațiunea locului. Abia în 1865 d’abia se aflaă 8 bolnavi la Davos; ore în Decembre 1874 se aflau peste 400. Așia déra cura de aeră, în condițiuni date, este după câtă se vede oă medicațiune activă contra fusiei. Ca tratamentă accesoriu se adaugă dușile sau fricțiunile cu apă rece, esercițiuri respiratorii, în fine ună regiuna alimentară compusă mai cu semn din cărnuri substanțiale, vinuri generose, țiită, lapte. Nu se pute cre ca după ce va studia pe locă mai multe stațiuni ca cele de la Davos se se înființeze și în Carpațiî nostriî stațiuni medicale ? Scimă eu neobositulu și învețatulă nostru doctoră Felix a fostă în Elveția și chiar la Davos. Insărcineze’să guvernu să se visiteze ș’alte stațiuni ș’apoi vomă vedé de ea și noî nu vomă pute oferi nenorocițiloră noștriî pătimași de peptă uă stațiune ca acea de la Davos. Și cu acestă ocasiune adeverulu ne îndemnă a aduce aminte că bunulă și generosulu doctoră Drasch a îndemnată a se înființa stațiuni analoge fundate pe influința aerului și p’a curei cu zeră suntă acum mai bine de 20 anî; că stațiunea de la Penteleă de atunci este visitată de fusier ș’alte persane slabe de peptă; că de la aceași epocă s’aă înființată mici stațiuni în munții Muscelului și aiea; că doctorele a fostă și este unulț din cei mai convinși partizani ai fricțiunilor cu apă rece, le scră Românii tóte acestea, éase din nenorocire avemă că aplecare particulară de a nu ne plăcea aceaa ce aflămă și preferim a ne duce chiară la marginea lumii numai se semă că călătorimi în străinătate. Cu tóte acestea lumea fără miijloce și aceia cari au avută ocasiune se constate efectele minunate ale curei cu aeră și seră din munții noștriî, voră fi vecinică recunoscători multă filo Românului doctore Drasdi. Istoria medicală a țerei nostre în nepărtinirea iei va fi nevoită se înregistreze aceste fapte cunoscute astăzi de totă lumea. Acestă cestiune putândă interesa pe mai mulți din sectorii noștri, ne luămă voie a le recomanda spre citire dene lucrări însemnate din tote ponturile de privire și anume: Influence de la pression de Vair sur la vie de l’homme; climats d’altitude et climats de montagne par le docteur Jourdanet; alu douilea. Etude sur les cures d’air dans la phthisie pidmonaire. Une visited la Station de Davos, par le docteur Vacher. Cele d’ântâiă din aceste tipuri este totă ce cunoscă mai completă și mai instructivă în cestiunile de asemenea natură. Une doctore de la Turin, d. Mosso, trecând prin Paris, a comunicat d-lui Claude Bernard precari deslușiri asupra unei noni metode pentru e mesura mișcările vaselor sanguine ale omului, metodă care, după d. C. Bernard, se pare destinată a da naștere la multe aplicațiuni la fisiologie, farmacologie experimentală și la clinică. Instrumentulă cu care se servesc e d. Mosso se numesc ephlotysmografii. Aparatur d-lui Mosso puteadă servi pentru a studia și a demonstra fenomenele cele mai importante ale vaselor sanguine, procură ună mijlocă șigură d’a începe studiulă și cercetarea esperimentală a cestiunilor relative la fisiologia cugetării, a activității cerebrale și a consciinței, tote cestiunî de cea mai înaltă importanță atâtă pentru științele naturale câtă și pentru filosofia positivă. După arătările d-lă C. Bernard, doctorele Mosso ară fi făcută cercetări forte interesante asupra causeloru somnului și asupra acțiunii substanțeloră cari potă să’lă favoriseze sau să’lu împedece. A deschisă mă cumpă noă farmacologiei esperimentale, dândă specialiștiloră mă miijlocă forte comodă pentru a studia d’a dreptul acțiunea medicamentelor asupra economiei omului. Astăfelă, pentru a cita ună singură exemplu, ară resulta din cercetările făcute cu phlothysmografulă că tote emoțiunile cele mici se traducă printr’uă modificațiune in starea vaselor sanguine. Intrarea unei persane care se intereseză, în timpul esperienței, pote produce u micșorare de volum din antebrață, care póte se varieze de la 4 până la 15 centimetri cubi. Lucrarea cervelului, în timpul delegării unei probleme de aritmetică sau altă, sau citirea unei bucăți anevoie de înțelesu, ș. c. l., este in totude una însoțită d’uă contracțiune a vaselor, proporționale cu silința ce’șî dă gândirea și cu activitatea cerebrală. — Fiecare dintre noi a observată adesea că rădăcinile unoră arbori, trunchiurile sau alte părți ale copacilor, luptă cu uă mare putere contra medheilor ce întâmpină în drumul ă lord, și spargă, rădică, sfărâmă ca se potă cresce. Acestă fenomenă prin care se manifestă precum forța arboriloră, a fost măsurată intr’ună modă exactă de către D. W.S. Clark, președintele colegiului de agricultură din Massachussetts (America). Intr’ună raportă acestă agronomă arată că a pusă ună dovlecu care avea uă circonferință de 66 centimetrii în asia modă că, deși primea fără nici uă anevoință sucurile ce’i transmitea vrejuiu, care era acoperită într’ună fală de aparatu de fem în formă de mască ovală compusă din șinulițe cintrate. Pe acestă mască era uă șină longitudinale bine închiăiată, șină balanță decimală, care avea rézimula săă pe acea șină, balanță care servea se mesare greutatea din ce în ce mai mare pe care dovlecul o ținea în ecuilibru cu câtă se mărea mai multă. Esperiența începeadă la 15 Augustă, dovlecula a suportată, la 31 Octombre, cinci mii de livre, adecă aprope 2500 kilograme. Cândă a ajunsă la acesta stare aparatură s-a deranglată. Nu a putută fi schimbată scă reparată, pentru că intersticele măscei se umpluseră de materie vegetală care crescuse, și care trecuse peste șirulițele măscei. Epiderma plesnise, înse interiorul fructului nu suferise. Greutatea acestui dovlecü, era sfîrșită, de 47 livre și jumătate. Pericarpul său era mai tare ca obicinuită și cavitatea centrală era mai mică, cu semințe într’un stare normale. Ună dovlecă de aceaașî varietate după obicei, în vecinătate, a ajunsă se tragă 123 livre. In vecinătatea localifcațiorii unde se esploata petroleală în America se constatase acum câțiva ani că supândă în aceste regiuni până la orecare adâncime eșea gază cu mare violență. Până mai acum câtăva timpă americanii, cu totă spiritulă loră celă practică, nu se folosiră de acestă gază naturală; cce énse că acum fiarele loră vorbesc de vestitele puțuri de gază din Pensilvania și anume puțurile de la Burus și de la Delamater, situate în comustatur Butler. Adâncimea acestor puțuri este de aprope 540 metri. Unul din aceste puțuri cândă săpătura ajunsese la ală treilea strată de nisipă producea petroleu; âuse săpându-se pene la ală patrulea stratü de nisipă, s-a întreruptă vena de petroleu și puțulu a începută se producă gază a căruia presiune era atâtă de mare că sondele de uă greutate ca de 80 kilograme s’au putută scote din puță cu mâna. Diametrul acestor puțuri este de aprope de 16 centimetri. Composițiunea și presiunea gazului au fost elaminate de către O. Wutb. Gazul este mai de foză compusă de idrocarbură având composițiunea C4H“, amestecată cu u mică călățime de oxidă de carbonă și acidă carbonică; puterea sea luminătore este de șapte luminări și jumătate; acea a gazului de cărbuni de pământu este de aprope șese-sprezece. Puterea sea calorifică, la greutate egală, este de 25 la 100 mai mare decâtă a cărbuniloru bituminoși de egalitate bună. Viteza ascensională a gazului cu pură este, în cifre rotunde, de 1,700 urme pe secundă; eră debitulă este de 289 urme cubice pe secundă, sau 17,340 urme cubice pe ununtu, sau în cifre rotunde de 1 milion de urme cubice pe oră. Călățimea de gază produsă pe fiecare Ji se urcă la 1,408 tone. Gazulă se întrebuințau pentru luminată, pentru încălzită sucutse și pentru usinele metalurgice în locul cărbuniloru fosili. Puțură de la Burus care funcționază de aprope ună auă a produsă echivalentulă a peste 300 milione de kilograme de cărbune bituminosu. Intrucâtă privesce durata acestoră puțuri gazifere este cunoscută că unele din aceste puțuri au produsă gază in timpă de douăsprezece ani fără ca se se simță vezi mă scă^ământa în cătățimea produsă anuală. Ună pură de la Fairwiew a alimentată cu combustibilă peste una sută macbini în timpă de cinci ani și astăzi produce totă atâtă gază ca și în anulă d’ântură. Aceste comunicațiuni interesante, făcute de către d. Laurence Schmidt societății pentru încmagiarea industriei naționale din Paris, voră îndemna pe junii noștri ingineri de mine cum și pe geologi ca se studieze localitățile nóstre petrolifere cu scop de a cerceta decă la adâncimi mai mari decâtă acelea la troleulu la Colibașî, cari se esploateza pe Comanescu și aiurea, nu se va fi aflândă gară ca în puțurile de petroleu din America. — Amă comunicată lectorilor noștri, în anulă trecută lucrările relative la tunelulă sub-alpină de la Saint-Gothard. Acestu tunelă s’a începută de la amândouă gurile. La Martin s’a constatată că la capătulă nordă Goschenen se perforase 2891 metri, și la capetală sudă Airolo 2808 metri. Pe lună s’a perforată cifră medie 200 până la 210 metri. Lungimea tunelului fiindă de 14,920 metri mai rămâne de perforată peste 9 kilometri până când lucrătorii de la ambe capetele să sa întâlnescă în inima muntelui. Acestă operă colosale va fi una dintre globele industriei vécului nostru, vecii de întreprinderi industriale înainte de tote. — Lectorii sciu că vorba sea garanta, după cum ^ipă unii carii voiescu se traducă în românesce cuvântulă francese garance (rubia tinctorum), este un plantă ale căreia rădăcini se întrebuințeză pentru a colora stofele. Planta cresce sălbatică în mai multe localități din țară și de abia a începută a fi semănată ici și colea. Ece că acum d. de Rostaing comunică Academiei de științe din Paris ună memoriă asupra proprietăților mumificătore ale roibei asupra cărnii. Raportăză că un bucată de carne, tratată după procederea sa, a putută fi păstrată fără versuni inconvenientă intr’ună salonă în timpă de 127 <zile. Fondată pe acesta ânsușire a roibei, d. de Rostaing atacă în numele moralei și ală religiunii instalarea cirastirelor, în depărtare de orașie cum și cremațiunea. După dânsulă, cultura datorită morțiloră este forte compromisă de către aceste două sisteme, cimitirile și cremațiunea. Din nenorocire darea-de-semațiune explică de ajunsă în eu consistă sistemulă propusă de d. Rostling pentru a ídIocui cimitirile și cremațiunea. P. S. Aureliana, pe deplină cum meriți, și, sinceră vorbindă, eu n’uimă acestă animă, sé póte no mai amă! A mea e plină d’amărăciune și de fiere... Lasămé sĕ trăiescă singură. — Vă iubesc! încă? striga Evariste. — Afară de soră-mea și de d-tea, nu mai iubescă pe nimeni, ți-o jură. In vocea Alesandrinei era ună astăfelă de accentă de francheță, în câtă îndouiala era imposibilă, și în acelașiă timpă uă astăfelă de asprime în câtă Evariste tresări. Densula înțelese că nu trebuia se mai stăruiască. Et . Ce ai se faci acum ? îi Jise densula. — Me voiă retrage la d-na de Fougerolles. Evariste se rădică.— E! nefericită copilă, strigâ densula, nu cunosci dérü ? AlesandrinaT arunca uă privire liniștită. — Creții ? O jise dânsa, e posibilă... deja voiă vedé și voia așcepta. Când o părăsi pe d-șora du Rosier, Evariste nu seia încă ce va face; simția împovărarea unui omă care a perdută ultima’ speranță. Sora de pe ordine a’i se pregăti bagagiele și d’a le duce la drumul de seră; apoi găndindu-se că verei sele i se póte întâmpla vr’uă nefericire: — Ce va face densa, Își țlise, decă nu voi fi aici ? Și rămase. Superiora monastirei în care crescuse Luisa ceru ca densa se rămâie în monastire. Barona nu se gândise refuse; nu s’ară fi opusă mai multă nici la plecarea Alesandrinei; deja acesta declară că’i plăcea mai multă se rămâie lingă d-na de Fougerolles și ceru mătușei sale permisiunea d’a trimite la densa mobilele la care ținea și rufăria. Ună refusă ară fi ațâțată indignarea publică și, temându-se de scandală, baróna îi respunse că va fi bine venită. D-na de Fougerolles, cum scria, locuia alternativă la Paris și în provincia. Densa poseda între Moulins și Nevers, pe țărmii riului Allier, ună castelă în care petrecea anotimpură frumosă , și la Paris, în strada Universității, ună otelă la care venea iarna. Totuși la epoca cândă avea obiceiă să se ducă; la țară, mai de ordinară se întâmpla să se oprescá la Moulins, unde d. du Rosier îi oferia uă ospitalitate cu atâtă mai plăcută cu câtă era mai puțină costătore. Densa își prelungea indefinită șederea acolo și se arăta forte complesinte, neavândă să chiăltuiască mimică, dora de ordinară, și afară de împrejurări extraordinare, se stabilia la La Bertoche, unde d-sora du Rosier o însoțise de două sau trei ori înainte de întâmplarea care o aducea din nou. La Bertoche, în puternicele construcțiuni cari datau din seclulă ală patrusprezecelea, avea ceva din mărirea feudală și resbelnică a palatelor vecine Grossouvre și d’Appremont cari suntă mândria castelor rîului Allier, ziduri grase, protese printr’ună enormă turnă cu galerii pentru apărare și încongiurată de șanțuri în tóte părțile. Castelul purta Iu castele selenă vechiă ghiulea trimisă de tunurile Englesilor. Allier curgea la palele colinei pe care e zidită castelul, și de unde vederea se întindea departe peste câmpii și păduri prin mijloculă cărora îi plăcea ochiului a urma cursură luminosă ală riului. Partea palatului locuită de baróua era în fația unei curți largi și se compunea d’ună pavilion pătrată cu două aripe și cu două caturi: ună cadrană mare, armată cu ace lungi ruginite, ș’așerjiate d’asupra porții, arăta orele. Zidirile de pe marginile curții servină de locuință ómeniloru de serviciu; erau grajduri, grânare, magazii. Camera pe care o mai ocupase d-șora du Rosier și către care se îndreptă îndată ce sosi la La Bertoche, era situată la estremitatea unei aripe și cu vederea spre vale; ună balconă de petră îi permitea se voia uă mare întindere a țării. Acestă cameră era mare și împodobită cu ună vechiă tapetă de Flandra cu figuri; mă pată cu pologă ocupa colțulă din facia ferestrei. Alesandrina întrebuința <ziua ântâia pentru a aședa micele mobile ce adusese de la Moulins și cărțile de predilecțiune. De două seă trei ori se opri pe balconă și privi câmpia pe care mă ceră tur 275 1). Alesandru Vlădescu, doctor în medicină, doctoră îndreptă de la facultatea din Paris, intorccndu-se în țară, a îmbrăcișiază profesiunea de advocată. Pledeza înaintea tuturoră instanțelor judiciare din capitală și provincii- se ocupă în specială cu procese criminale și de preferință cu acelea cari suntă de domeniul medicinei legale. Se însărcineză asemenea cu împrumuturi la creditură funciară. Consultațiuni în tote filele de la 6 — 7 ore sera și de la 9 —10 ore dimineța. Domiciliulă strada Pitară- Moșu, No. 5, tundă preumbla umbre mari. Acestă singurătate, acestă adâncă tăcere întreruptă prin scomptur vântului în arbori convenia disposițiunii spiritului seă. In cele d’ântâiă zile, vineța ce d-șora du Rosier o petrecu la La Bertoche su tristă și monotonă. Nu vedeaă pe nimeni; serile se petreceau într’uă cameră mare unde d-na de Fougerolles primia pe arendașii sei. Densa lucra mă tapetă și nepotăsea broda seă citia. La fiece ore, după ce regula socotelele, baróna intra în camera sea. De la ora prânzului până la culcare, nu schimbaseră nici zece vorbe. După tăcerea ce se făcea în giurur i, Alesandrina măsura mărimea perderii ce încercase, dara nu era descuragiată și se lupta în contra nefericirii, cum prevăzuse tatala-seu. (Va urma).