Romanulu, mai 1876 (Anul 20)

1876-05-30

întrunire electorale. SALA CIRCULUI Duminecă, 30 Main, la 8 * ore sera, se va ține întrunire la care sunt rugați a lua parte alegătorii tutore colegielorü. SERVICIULU TELEGRAFICII ALU «ROMANULUI». Petersbourg, 10 Iunie.— Conformii instențiunilorîi pacifice ale puterilor nordului, Rusia a invitată din nou pe agenții săi din Belograd și Centinge de a face se prepondereze influența Rusiei contra oricărei demonstrațiuni resboinice. Rusia, acaria politică nu e isolată, va îngriji ca noulă guvernă turcescă se de dreștinileră slavi reformele și garanțiele a cărord necesitate a fostă recunoscută de către puteri. Triestu, 10 Iunii.— Gasetta de Triest află că guvernul grecă a ordonată a se opune imediată în esecutare legea privitóre la organisarea gardei naționale. Riirilul?(ni 29 FLORARU DIN IJIIImMJ. io cireșaru Astăiji e prima zi a operațiunilor electorale; astăzi s’a începută alegerea delegațiloră pentru colegiulu allV-lea, adecă esprimarea voinței numerului celui mai mare alu cetățeniloru, nu numai a celui mai mare numeru, derii și a stariloru sociale cari suntu mai nenorocite, cari simții mai de-a dreptul și mai greu efectele nefastului regimű ale celorü ș opte din urmă ani. Acesta operațiune este cu multă mai importantă de câtü e privită, ântâiă pentru că printr’casa majoritate a locuitorilor a României își esprimă voința, și apoi fiindă că este prima operațiune electorală și mersului îi caracteriseză mersulu tuturor celor-1alte. Cine a putută se uite, în Bucuresci mai cu osebire, că în timpul alegeriloră operate cu bande de facători-de-rele, de la alegerea delegaților, începe spargerea capetelor, venatarea cetățenilor, schilodirea alegotoriloru. Astăzi se alegă delegații și nimică nu se simte la orașiu c’nu se dentinde că se petrece ceva neobicinuite: cine e alegétoru în colegiuluiV merge în liniște, fără ca nimeni sé’lu supere, ași depune vo^tulu, cine nu e alegétoru în acestă colegiu nu cuteză se treca pragulă localului, unde legea nu’să admite; séru poliția, fără a se îngriji măcar că se facă seă nu alegeri, îngrijasce ca de obicinuită de paza bunei ordine, de siguranța personei și averii cetățenilor și, lăsândă ca poliția alegeriloră s’o facă enșiși alegătorii. In aceste fite, când atențiunea generală este atrasă numai asupra alegerilor, ar fi fără nici ună folosă de a vorbi despre suferințele, despre nevoiele, despre încurcăturele colocsale, despre cele financiare mai dosebite, moștenite de la regimul ă R&țintă, și a căroră ușiurare țara întrâgă o cere de la noulă regiună și mai cu osebire de la nouele Camere. Cestiunile electorale absorbindă deja luarea aminte a tuturor, și formarea înțelaptă și patriotică a viitorei Camere trebuindă se preocupe în prima linie pe orice Română, suspendamți și noi pentru astăzi desbaterea oricăroră alte cestiuni, consacrândă totă spațiulă nostru cestiunilor electorale și în parte discursului rostită de d. C. A. Rosetti, directorele acestui fiară, în întrunirea electorală din foaia trecută. Facă-se ca lumina ieșită de aci, ca și de oriunde ară ieși, se nu ftă perdută pentru viața civică a României și să ne ferescă de-a recădea în erorile trecutului; altă fetă ne vomă înapoia la unu regimü mai rea decâtă celă căzută, și nu de șeptee , ci de șeptesprezece ani. Reproducemă după edițiunea de diminața a numărului precedinte urmatorele : Zara, 5 Iunie.—Colonelul rusescu, Boiler , însoțiții de consiliarulă Feodorovici Paliutin a sositi iorí la Cetinge pentru conducerea corpului sanitară. Vasilikov este rechimatil de la Cetinge la Petersburg. Coroitatiile din Moscva a trimisu insurgenților din Herzegovina 100,000 ruble. Muhtaru-pașa, după ce concentra în giurolă cetații Gațko 40 bataliunî de nizami și 3000 arnăuțî, a primitu ordine d’a aprovisiona câtă mai cureudu cetatea Niksicî. Cetinge, 5 Iunie. — Principele Nichita a ordonată a se chrăma supt drapele toți supușii sei cari se află în străinătate, intervicfindu în aceiași timpu corespondinților ă fiareloră străine domiciliați în Cetinge d’a telegrafia săfl a raporta în străinătate despre mișcarea oștirilor. Capii insurgințiloră a decise a du intra în nici una felu de tratări cu guvernul otomană. Senatorele Muntenegrului Petrovici reușindiă în misiunea cu care fusese însărcinată la Berlin, Eras și Pesta sosescc astăzi la Cetioge împreună cu consula sd rusescă Iomiui. Belgrad, 5 Iunie. — piațele slave afirmă că în scala de la Cli3nia în Bulgaria. Turcii ar fi măcelărită 120 școlari de ambele secse. Ragusa, f. Tunip. T.» 1î .K...... « propiere de frontiera austriacă s’a întâmplată între insurgenți și Turci, vă lovire care s’a terminată cu respingerea Turciloru. Telegrame turcescî anuncă trecerea unui corp de voluntari din Serbia în provinciele resculate. Insurginții au propusă Austriei ca se interneze pe teritoriul ă iei pe prisonierii Turci cari actualminte suntă arestați la Buzim în numără de 2400, declarândă că altălelu ei voru fi siliți a’i esecuta. DISCURSULU D-LUI c. A. ROSETTI ținută în sala Circului în sala de 27 Main 1870 Suntu șapte ani, d-loră, de cândă n’amă mai avută fericirea să ne întrunimă ca omeni liberi și se putem vorbi și lucra ca omeni liberi. După acești șapte ani, e că ne întruniți astăseră tocmai în periada electorale ; acestă periodă trebuie să fiă, după mine, cea a ce era în vechime pentru chrestini perioda acea a în care omenii se coborau în consciința loră, cercetaă greșelile ce-aă făcută ș apoi mergeau înaintea Soborului, se spovedeaă ca se putu să dobândescă sau se li-se refuse voia d’a se cumineca cu Domnulu. Totă astăfelu este și periada pectorală: fiecare trebuie sé se colore în consciința sea, să se cerceteze, să se studieze bine, și se vise apoi înaintea Soborului sé se spovedescă ca, déca se va găsi vrednică, sé se póta cumineca cu națiunea (aplause). Acesta spovedaniă, după șapte ani de despărțire, de răbdare și de suferințe, ată venită s’o facă înaintea d-vóstră. Spovedindu-me, va părea póte linóra că vorbescă de mine; acesta case va fi mai multă în aparință. Vorbindă de mine, scopurile ce urmărescă sunt a doué : unulă, s’atragă atențiunea fiecăruia, se cugete la ceaa ce trebuie să facemă cândă n’avemă libertăți, pentru ca să le câștigămă , și ce trebuie să facemă cândă le avemă pentru ca să nu le perchemă , ală douilea, despre ce trebuie să facă omulă ca să’și mănțină onorea mea și cum trebuie să și-o apere. Acésta spovedaniă , amu dreptură și datoria s’o facă înaintea d-vóstră , și écé de ce , mamă născută între d-vóstrá, amă trăită între d-vóstră, și vieța mea politică d-vóstrá mi-ați dată-o (aplause) .... Suntă datoră dérű să vină aci să vé spună totă, ca să vedeți apoi decă îmi dați voiă se mé mai cuminecă cu națiunea, amă și dreptură pentru că, trimisă de voi pe scena politică, suntă mai la finitură carierii mele, și prin urmare, trebuie sĕ’mi dați aci pedepsa séu resplata ce mi se cuvine (aplause). D-lorut, sé nu vé speriați că voiă începe ceva cam de sosa, mă voiă sui sé fiă câtă se va pâté mai scurtă. Aveamă vr’uă 23 ani cândă d’uădată a résunatil în tótu țăra și ’n urechiele și ’n inima mea, unii fenomeni din cele mai mari, din cele mai splimêntatóre pe acele timpuri; ama auzită d’uădată că vre trei, patru omeni s’aă pusă în cameră sé apere drepturile țărei contra Rusiei. In acelă timpă cândă Europa Intrega era la piciorele împăratului Nicolae, a’aă găsită 2, 3 Români cari cutezară să înfrunte puterea Rusiei pentru a apăra drepturile națiunii române (aplause). Acei omeni se numeaă: Câmpinenu, Cantacuzino, Văcărescu. Faptulă soră m’a spăimântată, dérü nu, —amă greșită—nu m’a spăimântatu, tinerii nu se înspăimântă, m’a atrasă, (Aplause) m’a atrasă și m’a făcută se cugetă. Amă cugetată și Coja.2Ci.i- vS y =»»»«! ----a » V. --- -j-------I—---a mé face vrednică se urmeză asemenea bărbați, pentru a mĕ face demnă se apără drepturile unei națiuni, trebuia mai ântâiă se mĕ facă demnă că ânsumi, ș’atunci m’amu pusă din noă se studiă, și amă și plecată în străinătate. Invĕțândă ca se cugetamă la țară și, studiândă istoria lumii, căutamă se véde cum se scapă și cum se perdă națiunile. Acelă studiu m’a făcută să cerceteză care era starea socială a stări mele și mă ve^uta că nu era de câtă uă clasă privilegiată, ..câțiva omeni privilegiați, cari aveau tóte drepturile: ei votau, ei judecau, ei administrau, tóte le făceau iei afară d’ună singură lucru: nu plăteam. (Aplause). Negreșită că la noi nu era că aristocrația din acele întemeiate pe uă noblețe ereditară. Democrația a fostă totudeuna în sângele, și prin urmare, și în legile române. Omenii, boiarii, mi-amfl jisă, suntă buni, dovadă că suntă buni, este că, decă amă începută sé mé deșceptă fară le-o datorescu; dérü cum voiți ca ómenii, câtă de buni ară fi, cum voiți ca ei sĕ aibă mintea, inteligința, puterea unei națiuni întregi? Acesta nu se pote; pe urmă, cum voiți ca nesce omeni, ori câtă de buni, se póte administra bine fără să aibă nici ună controlă? Erăși mi se pare peste putință; mă guvernă scüită clasă guvernatore care n’are controlă, pe care o lași singură, oricâtă de sfântă se fiă, ’mi e temă că va aluneca. Nu sciți d-v. cum alunecă mă guvernă fără controlă ? N’ați vedută în acești șapte ani de cândă nu este controlă, la câte esce se ajunge mă guvernă ? Vé^éndű dér că oricare omă care n’are controlă este totudeuna în primejdie, m’ama gândită că, pentru ca se îndreptă ma relele țari, pentru ca se deveni mă uă națiune mare și puternică, trebuie: 1. Se nu mai fiă privilegii: fiecare omă, prin meritele sale, se pute merge înainte 2. Se fiă mă controlă. Déru mamă întrebată: cum se farcemă s’ajungemă acolo ? Se luminămă națiunea; pré bine, déru cum s’o luminămă? Ca se luminămă națiunea trebuie trei lucruri: școle, întruniri publice și libertatea tiparului. Scele erau puține, întrunirile publice erau oprite, ș’a scrie nu era permisă, era censura. Amă încercată să dobândescă voiă se deschidă uă jurnală, fiă și cu censură, pe care îlă și numisemă Prunculu română, potrivită cu starea țărei; nu mi s’a dată voiă. Atunci mamă gândită, cu cine se mé pui în contactă ? ue popoadă ?, era peste putință; m’amă gândită că era mai lesne póte se mĕ pună în contactă cu comercială, cu industria; dérü cum sĕ ajungă la acesta, căci era ne’ncredere mare între clase și prin urmare între ómeni; nu uitați d-loră uă lucru: cum veți vede neîncredere într’uă locű se sciți că nu e libertate, că suntem greț crescuți; neîncrederea este simbolulă sclaviei. (Aplause). Asia dorit, d-loră, ca s’ajungă la comercianți, la industriași, și ca se le inspiră încredere, mamă otărîtă se mĕ facă comerciante, amă deschisă nă prăvăliă de librăriă, uă tipografia, și mamă făcută patentară, acésta la anul 1845. După ce amă luată patenta, amă începută se intru în relațiuni cu comercianții mamă dusă âră și se ’mi urmeză învățăturile, dérü venamă pe totă anulă, spre a studia țara și ómenii iei. Urmândă învățătura, lucramă și pe tărâmură politică, făceamă cunoștințe cu francesii, ne ’ntruneamă cu denșii și le vorbiamă despre România. Spiritură publică în Francia începuse se mergu spre isbânda definitivă, a redobândirii drepturilor omului, și pe la finitur anului 1847 amă revenită în țară. Peste puțină s’a făcută revoluțiunea — n—------s— 1.21.SJ m_________.____ Românescă, și sciți câtă de ieftin dobândirămă acel triumfă și cumă s’a putută crede camă făcută și că ceva fără se facă nimică că, ci numai spiritură publică. S’a mai $isă âncă că noi, cei de la 48,amă resturnată pe boiari, pe priveligiați; ei bine, d-soră, nu este adevărată; nici-uădată nu s’a făcută nicăieri uă revoluțiune de către poporă. Revoluțiunile au venită, totüdeuna de sosii, de la aceia care sfătuiaă roii pe Domnă; (aplause); aceia cari se numescă conservatori au făcută revoluțiunile în tote țerile și de cândă lumea, acei pe care -i numescă revoluționari, poporală, comerciantulă, industriașală, muncitorulă au fostă totudeuna și vom fi conservatorii cei mai mari. (aplause) D-lară, revoluțiunea de la 1848, ca și cele-lalte cari aă resturnată pe boiari ș’a făcută — cum se <JcCica se fimă în tote ómeni din poporă, adică se n’atingemă pe nimeni— revoluțiunea a făcută-o versta, a făcută-o instituțiunea cea privilegiată; uă clasă de patru-cinci sute de ómeni, décá rémâne cercuită, décá sângele iei nu se reîncuiesce prin acelă a ală poporului, acea clasă se corupe, se bolnăvesce, mare; lipsa de controlă aduseseră și putreziciunea, corupțiunea; cumă putea dori acea clasă despărțită de națiune se mai sorbă spiritură națională singurulă care dă viață ? Națiunea despărțită de ei și ei de dânsa, a trebuită se putrezescu ;j prin urmare ei s’aă dusă éra nu noi iamă résturnatu; ș’acasta este atâtă de adevératü încâtă mai deună ji mi s’a spusă că unulă din nobilii vechi, mă omă onorabilă, — mi se pare că e și colonelă, — într’uă adunare mică a celoră care guvernau țara de șepte ani: trebuie sé re duceți căci ați putrezită. Eco, d-soră, adevĕrul. Tóte corpurile privilegiate, tóte corpurile necontrolate, fiă cele mai bune, putrezescă; prin urmare, este învederată că revoluțiunea de la 1848, ca și tóte cele-lalte, nu le-a făcută poporală , care a fostă și este conservatori , în tóte țările, ci numai cei de susü.. Atunci, la 1848, deși aveamă abia 32 ani, poporală Bucuresceană mi-a făcută onorea d’a mé numi membru ală guvernului provisoriu, după trai luni, prin greșialele nóstre, și mai cundută fiindu-cu revoluțiunea a căzută în tdtă Europa , ca și in Francia, ama căzută și noi. Amă fostă arestați, închiși în temnițe și alții eșilați. Spiritul ă ieiensé nu se esiléza ci se ’ncuibeza în inima națiunii. Amă stată în esiliă zece ani împreună cu acei Golesci cari, uitasemu se vé spună, sĕ v’amintescă, că la 48 înaintea revoluțiunii , ei, cari erau privilegiați, ei cari la versta de 30 de ani erau miniștrii, postelnici și logofeți, ei s’aă dusă în Golesci, în sată, ș’aă voită șe de moșia sătianiloră, stăpânirea i-a oprită, ea n’a putută sĕ’i opréscu d’a se lepăda de tóte privilegiele loră ș’a intra în națiune; ș’acasta n’a fostă pentru ei sacrificiu, căci au înțelesă că intri ndă în națiune să facă mai mari, ș’adevărați boiari. (Aplanse). In Francia, ne amă pusă se propagă că drepturile națiunii Române; și cândă ni se puicea: cu ce dreptă ne vorbiți d-vóstrá? noi respundeama? suntemă represintanții națiunii; ea ne-a alesă la 1848 și noi o vomă represinta pené cândă ea își va alege liberă pe alții. Și astă-felă, d-loră, în numele d-vóstrá, amă vorbită cu toții în jurnale, în memorii, în epistole publice către Vodă Știrbei în numele națiunii, pâné la 1857, cândă dobândirămă eră și uă isbândă neașceptată, uă isbândă d’acelea pentru care națiunile au versate sângele loră ^ pAA n chi Ol .« ’n A ni di Krî P. sfertu, pe cându noi le-amu dobanditu tóté ca cum ficea d. Mihhăescu vă dată, chilipiru, și d’aceaa, ca și copiii risipitori, seamă lăsată sĕ se ducă (aplause). La 1857 amu venită înaintea dvóstra, vamă dată séma de ce făcusemă , și ne-aț redată mandatură, și d’atunci péne la 69 amu avută fericirea sé ni’la dați necontenită, ensé, d-loră, sciți că la fiăcare alegere amu venită înaintea d-vóstrá , v’amă dată séma de ce făcusemă, amă vorbită împreună despre principiile pe cari aveamă sé le susținemă, ne-am înțelesă, ne-ați re’nvuita mandatură și, la fiecare finită de sesiune, veniamă din noă înaintea d-vósvóstrá și necontenită v’amă dată sema de faptele nóstre, ș’acâsta pentru că eramă datori s’o facemă, și totă d’uă dată pentru ca se facemă și educațiunea națiunii întregi ca sé n’alega deputați prin șiopte la urechiă, ca se n’alega nici-uă dată, deputați pe cei pe cari nu’i cunoscă Și cari se temă se vină înaintea alegetorilor, se le de semn de ce aă făcută (aplause). C-lară, vorbescă mulți de mandată imperativă; acesta nu se pate, căci mandatele imperative n’au sancțiune în nici uă lege și ’n nici oă țeră. Mandatură imperativă cnsé este de faptă acela cândă candidatură vine înaintea alegetoriloră , ia legăminte cu denșii, se comunică cu denșii în idei și ’n simțiminte, se duce ca alesă în Cameră și, după ce se termină sesiunea, revine din noă înaintea dv. se va spună cea făcută. Cândă ’să veți desaproba, elă (mandatură) e terminată de felă, și déca alesulu ară mai sta în Cameră, lumea l’am fluera pe podu. Prin urmare, d-loră, mi-ați dată acestă mandată pené la 69, ense ’nainte de 69, adecă la 68, amă văzută mă lucra, amă văzută că într’uă libertate absolută de doui ani, 66—68, ne amă amețită ș’amă începută se ne desbinămu , amil începută se ne combatemü unii pe alții. Ni se păruse că nu vomă mai ave inamici, că nu vomă mai avé Ó-