Romanulu, septembrie 1876 (Anul 20)

1876-09-11

810 ROMANULU, 11 SEPTEMBRE 1876 luarea a 2 lei cândă povera trece peste 800 oca, îi sunt ordonate de întreprinzători. Explicațiunile eșactorului erau întrerupte prin numerósele protestări ale victimelor, cari, cu lacrimele în ochi, se plângeau că li s’au luată câte 2 și chiară 3 lei, fără măcară să li se cîntărescă marfa, și pentru poveri cari nici ajungeau la 500 oca, adăugendă bieții săteni că la cea mai mică observațiune erau înjurați, bătuți la barieră, și, în casuță celă mai bună, opriți ore întregi d’a intra în orașă, în cotă de desperare daă totă ce li se cerea. Cetățenii de tote condițiunile, veniți acolo ca să asiste la cercetare, confirmau și ei plângerile locuitorilor, adaugând că rapacitatea și barbaria acestoră aginți nu mai aveau margine. In fada afirmațîunilor nerușinate ale Jidanului, amă cerută d-lui procurare să constate înainte de tóte că d-nii accisari, cari pretindă a percepe taxele de la ómeni după greutate, éra nu după numerala trăgătoriloră, n’aă nici mă cîntară la barieră, și amă scosă chitanțele ce’mi căzuseră în mână și cari constată că s’aă luată 2 lei noui pentru povera ce ziceau că trece peste 500 oca, ceréndu a se întreba acelă aginte jidană déca a cîntărită și cu cea cîntârită marfa locuitorilor, taxați într’ună modă atâtă de mică și arbitrară. Jidanulă, apucată de scurtă, a mărturisită că n’a avută nici nădată cîntară, că pân’acum pă săptămână se servia cu cîntarul unui Grecă, care s’a mutată d’acolea, și că d’atunci íncoce a măsurată din ochi, ceea ce însemneză că în ajună se taxase locuitorii fără aii se măsura marfa. Atunci unii locuitorii taxați astăfelă și cei d’a doua ji. cu mențiunea mincinosă d’uă greutate peste 800 oca, pentru a desminți afirmapune1 în enderfță"'și armatania" perceptoriloră, aă adusă căruțele loră cu bâte doui boi, la vederea cărora atâtă de procurare câtă și toți cetățenii aă rămasă indignați, deorece cunosce animale așia de mici și slăbăncige era imposibilă să aducă cineva de la pădure și pe lipsea greutatea pentru care plătiseră taxa. Uă esperiență făcută de însuși de procurarea dovedită îndată că ochiul Jidanului nu vedea decâtă în partea accisarilor. Tocmai atunci sosise măcară cu doui boi, cu câteva lemne de cherestea la barieră. Țăranulă <jise zîmbindă : „Ei domnule, de doui franci nici era vorba acum, déca nu erau d-vóstră; mi-ară fi luată trei pe căruța asta“. Jidanulă zise: „nu este adevărată, d-le, pentru carulă ăsta nu luamă și nu ieü de câtă 2 franci, fiindăcă trece peste 800 oca“. Ochiulă tăă nu te încetă ? Nu, răspunse Jidanulă cu Indrásnélá. Să cîntărimă. Zise de procurare. Atunci mă asistinte aduse mă cîntară din vecinătate. Țăranulă dete josă din carulă săă cele trei lemne mai grase, pentru ca să nu fiă pricină, și câte trele veniră 62 oca. Tóte bucățile fundă 30, povera era numai de 620 oca și prin urmare tasabilă cu ună bundă în locă de doar câtă cerea perceptorele. Ochiulă lui Ta dată de golă ș’a dovedită pănă la evidință că nu vedea de câtă în partea accisariloră. In facia acestoră fapte, cari nu mai aveaă nici uă sculă și nici uă replică, s’a închiriată procesă-verbală despre dănsele. Jidanulă perceptare a fostă pusă la oprela și afacerea a fostă înaintată d-lui jude instructore. Bieții omeni răsuflau vămendă în fine că începe dreptatea și pentru dânșii și că temnițele începă în fine să se deschidă pentru adevărații făcătoride rele. Inchipuiți-vă câtă a trebuită să fie de însemnată jafulă comisă de oneștii întreprinzători, deci numai la acea barieră ultima chitanță care constata că taxă îndouită purta No. 16,192, fără a pune la socotela că în condică s'aă găsită și trei lei noui luați de la ună singură cară, care trebuia să plutesca numai unulă. Uă ultimă particularitate. După ce se percepeau aceste taxe ilegale, accisarii adunaă cu îngrijire bilitele de la omeni cu ocazia Intrării spueșirii sor din prașiă, care nu rămâie în mânere^celoră frustrați nici uă urmă despre jafulă comisă. Acesta s’a constatată asemenea de parchetă. Speră că celă puțină pe viitoră nu vomă mai ave pensiunea d’a vede la marginea capitalei repetindu-se asemenea mișelii. Onore parchetului și agerului ,procurare Vlădoianu, care a pusă totă zelulă pentru dovedirea lor, rugându-să se urmărescă și pe ceilalți culpabili. Nu rămâne de câtă ună singură lucru: cetățenii frustrați se facă procesă accesariloră pentru restituirea banilor luați pe nedreptă, și se cere la tribunală a face să înceteze taxarea pe greutate, procedură care obligă pe țărână a descărca carulă pentru a i-se cîntări povara, cea a ce o să face adesea se plutesca mai multă ca se scape. Acesta este și nedreptă, pentru că, după contractă carele se taxeză după numerala trăgătoriloră. Cei ce voră voi se facă ună asemenea procesă, n’aă de câtă se s’adune, se facă să procură; că mă oferă a le susține causa gratis. Cu acestă chipă se voră împuțina pe viitoră velațiunile ce sufere lumea de la acești întreprinzători fără scrupulă și fără omeniă. Vă strîngă mâna cu frățiă. J. oi leva. I Organulă care dă în totă felului de curse și cade singură în felurite încurcături, elegantulă organă de care avemă a felicita pe „marele partidă conservatorii,“ între nenumărate neadevăruri ce publică pe fiăscele și fpecari nici că ne mai s dămă ostenela a le desminți, a publicată și născocirea că guvernulă ară fi însărcinată pe d. Ion Kalinderu, membru al înaltei Curți de Casațiune, cu contractarea împrumutului de 16 milione. D. Ion Kalinderu respunde spre a restabili adevărul ă. Timpulü publică responsulă , dĕru spre a nu ’și a uita obiceiul ă, însoțesce epistola d-lui Kalinderu cu uă salvă de injurie la adresa Românului, care n’avea absolută nimică a face în acesta cestiune. Fiind însă că domnulu Ziaru alu „marelui partidă conservatoru“ nu póte scrie uă sinie fără a «spune ună neadevără, n’a putută nici de astădată să nu spuie ună nneadevără, acuzândă pe Românulu că „înjura pe d. Kalinderu cândă era administratoru alu domenielor“. Dora de astădată punea în jocă pe ună înaltă magistrală, a cărui demnitate și iubire de adevără nu puteau suferi se se vedá mestecate în acuzări atâtă de nedrepte. Astă-felă d. Ion Kalinderu restabili adevărulă printr’ună răspunsă, pe care Timpulü fu nevoită să lă publice în numărul de astăzi. Esprimândă mulțămirile și recunoșcința nóstru onorabilului d. Ion Kalinderu, astăzi apărătoră neșovăitoră ală adevărului și ală dreptății, după cum mai ’nainte era gospodarulă celă mai zelosă și mai neobosită ală domenielor statului, ne facem ă vă plăcere a reproduce întâmpinarea d-sele după Timpul de astăzi. E că acea întâmpinare : Bucuresci, 1876, Septembre 7. Domnule redactare, In urma unorscompte răspândite și publicate chiară prin Ziarul ce dirigeți, că adecă ași fi fosta trimisă în străinătate pentru contractarea unui împrumută , aviționarea a vă trimite uă epistolă pentru a dauă desmințire completă aceloră scomote; d-vostră ânsă nu vă mulțămiți cu aprecierile ce credeți că trebuie să faceți pentru d-vóstrá, dar relatați nesce fapte pe cari, dați’mi voiă a vă spune de bună-credință, că nu soiă să fi fostă vr’uă dată atribuite mie. E adevărată că în timpă de doui ani și jumătate câtă am fostă unulă din administratorii la domeniele statului , am fostă într’ună modă neîntreruptă insultată și ’n fine tratată cu es presiunea de gheșeftar d’ună jurnală acum încetată, și care, am deplina convingere, era inspirată d’ună înaltă funcționară de la ministerială de.... Ei bine, d-le redactare, îmi amintescă că, în contra acelora atacuri, pe cari le credă nedrepte, nici unulă din Zarai de atunci nu ’și-a rădicată vocea spre a susține contrariulă, sau a face lumina faptelor, de câtă Ziarulă Românulu, și acesta, vă asigură, fără să am cea mai mică relațiune cu veri unulă din redactorii săi. In ceea ce privesce interesele proprii ale statului, ’mi aducă fórte bine aminte, acestă triarti a făcută mari servicii administrației domenielor, prin diferite denundări ale unor fapte delictose, cari s’aă petrecută mai cu semn supt fosta administrație a ministeriului de finance, și în urma căroră denundări administ. domenieloră, făcândă investigațiunile legale, a constatată mai totodeuna că cele denundate sunt d exacte. Astăfelă de exemplu s’a întâmplată la Bacău cu d. Meza pentru abuzuri făcute supt fosta administrație, care, recunoscândă întemeiate pretențiile administ. domenieloră, a consimțită *•* ux UDopaguluiuu pe stază cu suma de 1200 sau 1400 galbeni. Pentru a vă edifica și mai bine în acesta privință, n’aveți decâtă a consulta Monitorulu pe anii 1873 —1874, pentru a vă convinge din comunicatele administrațiunii și mai multă de cele înaintate de mine. Am crezută dorit că, făcând și la cele relatate de d-vóstru, ară fi a lipsi lasă datoria către măriarh care, potă spune, abstracțiune fâcândă de ori ce considerațiuni politice, credă că s’a interesată de averea publică, și a fostă, celă puțină, o potă spune eu francheță, binevoitoră pentru mine ca fostă administrator ală domeniiloră. Neîndouindu-mă că ’mi veți face onorea a reproduce și acestă răspunsă, vă rugă să bine-voiți a primi asigurarea înaltei mele considerațiuni. Ion Kalinderu. Demisiunii mele din funcțiunea de procuroră generală pe lângă Curtea de apelă din Bucuresci pare că i se dă uă interpretare străină de adevăratele cause cari aă provocată-o piardă timpulu îi dă uă importanță pre mare și înregistrândă-o voiesce a o comenta într’ună sensă eronată. Suntă datoră publicului, guvernului și amicilor ă a declara că nici motive politice, nici neînțelegeri cu ministerium, ci numai motive de pură interesă privată m’aă determinată a mă retrage. Pentru mai intimă convingere, vă rugă să publicați cu aceste rânduri chiară demisiunea mea asia cum a fostă presintată și care era anunciată d-lui ministru încă de la 1 August. Acesta rectificare eramă îndreptă a o cere de la Timpul d,ânsă pentru că în acesta cestiune urbanii redactori găsescă de extrema bună-cuviință ca, în câteva rânduri numai, să se serve cu espresiunile de „victime ale bandiților”, actele infame ale adunaților și slugiloru lorü“, și pentru că, după dloră, că nu mi-am înțelesă misiunea de înaltă magistrală, lipsindu’mi curagiula civică, ba chiară s’ară mira declară v dea că mi a mai rămasă destulă onore, pentru tóte acestea Zică, mă simțimântu de respectă către publică și de demnitate către mine ânsu-mi mă opresce a intra în veri-nă relațiune cu d-loră, fiă chiară spre a le cere vă rectificare. Mulțămindu-vă de ospitalitatea ce -mi acordați, vă rugă, d-le redactoră, a primi încredințarea vineloră simțiminte de considerațiune ce vă conservă. E că și demisiunea : Domnule ministre, C. Nacu. Copia de pe demisiunea d-lui C. Nacu din postură de procuroră generală de pe lângă Curtea de apelă din Bucuresci. Interese de familie mă pună în stare de a nu mai ocupa funcțiunea ce mi s’a făcută onorea de a’mi fi încredințată. Vă rogă a ’mi permite se vă încredințeză demisiunea de procuroră generală de pe lângă Curtea de apelă din Bucuresci. fin n.opat.5 /vria ai,ana multă mindfi. d-le ministre, de încrederea ce mis’a dată, vă rogă a nu interpreta acestă demisiune în ună sensă defavorabilă și a ’mi permite se vă încredințeză că suntă la disposițiunea d-vóstre pentru ori ce serviniă ați voi, căci sclindă buna-voință ce puneți la îmbunătățirea justiției, nu voi a fi ună momentă indiferentă în lupta ce veți ave pentru a ajunge la scopulă dorită. Bine-voiți, d-le ministre, a primi încredințarea distinsei mele considerațiuni. D. Nacu. Oroservațiuni asupra instrucțiunii rurale. De 15 — 20 ani încece instrucțiunea publică la noi în țară a luată mă soară necomparabile și progresele iei sunt netăgăduite. Déru trebuie să mărturimă că instrucțiunea elementară a poporului nostru lasă âncă multă de dorită, căci numărulă individoră cari scă să citescă și să scrie este fórte mică în comparația cu numărul scóleloru ce s’aă înființată, era scólele comunale de vre câțiva ani íncó ce mergă scăzândă. îmbunătățirea stării scóleloru sătesci este viă reclamată din tote părțile și în considerațiune că actualul ministru ală instrucțiunii este decisă a introduce cele mai salutarie reforme în învățământul publică, amă încercată a studia în ce privință s’ară putea duce uă ameliorare practică instrucțiunii elementare a poporului nostru. E că opiniunea mea. Afară de personalul învățător, care trebuie să fie bine pregătită și pentru care avemă vă garanțiă sigură în scalele normale ce s’aă înființată, prima condițiune este ca învățătorii să fie stabili și acastă stabilitate se rezimă p’uă stare materială corespunzătare. In condițiunile actuale, cu ună salariă atâtă de neînsemnată, stabilitatea învățătorilor este imposibilă. Astăzi cândă atâtea drumuri sunt ă deschise spre a pute ajunge la uă stare materială mai bună, învățătorii sătesci, cari sunt ă mai rău plătiți de câtă aproph de la Curți și tribunale, profită de cea d’ântâiă ocasiune ce li să presintă ca să îmbrățișeze altă carieră mai productivă. Acesta este causa pentru care să ivescă o mulțime de vacanțe la sculele sătesci. Cu tote că în anii &&n urmă sculele normale au procurară ună numără însemnată de învățători buni. Monitorul oficială mai în tate numerile conține publicațiuni de catedre vacante și acesta nu probeză, cum unii voră să ’nțelegă, că seólele se îmulțescă, ci, din contra, este proba cea mai evidență că învățătorii părăsescă seólele. Pentru a remedia acestă răă constatată, și pentru a nu încărca peste măsură bugetulă statului, suntemă de opiniune ca învățătorii sătesci în locă de salată bănescă se primescă juă porțiune de pâmântă, ca de 1520 pogane. I Cu modulă acesta seólele sătesci , în totădeuna vară are ună sondă sigură și suficientă pentru susținerea învățătorului; învățătorul va fi stabilă, se va așeza în comună definitivă, va deveni primulü satenu atâtă prin posițiunea câtă și prin instrucțiunea sea. Pe lângă acesta cursulu scaleloru sătesc! trebuie să se mărginescă de Sf. Dimitrie până la sf. Gheorghe, pentru că experiență de mai mulți ani a constatată că copiii săti aniloră, câtă timpă ține munca câmpului, nu potă se frecventeze scala, arendă părinții cea mai mare trebuință de ajutorul ăloră, și tóte amendele prevăzute în legea instrucțiunii n’am putută pân’acum se de ună resultată practică. Astă felă scala va funcționa regulată, era învățătorulă va ave timpulu trebuinciosă pentru a’și căuta de pământură și de hrana sea. Modulă d’a asigura acestă sondă de susținere ale sculeloru sătesci nu ni-se pare atâtă de greă. Domeniele publice formeza masa »«oTM parte a pământului țării; prin urmare statula póte se dé din domeniele sale câte 15 — 20 pogone pe sema sculelor; în tóte comunele cari se află pe aceste domenii; era în celelalte comune, proprietarii uniți suntă sigură că’și voră face că datoria a ofere singuri ca actă de donațiune celă puțină 15 pogóne pe sema sculelorü. Prin acesta măsură, statula nu póte de câtă se câștige, căci 20 de pogone date în arendă nu potă s’aducă mai multă de 20 de galbeni, pe cândă învățătorulă muncindu-le póte se traiesca intr’ună modă convenabile, era cestiunea salariului în-vățătoriloră sătesci s’ară regula undată pentru totode-una. D. M. Kogălnicenu a avută cea mai fericită ocasiune d’a regula starea scóleloru sătesci, cândă cu împroprietărirea țăraniloră; ei bine, déc’atunci s’a scăpată din vederea facă-se celă puțină acum. * Aceste observațiuni asupra învățământului primară rurale au fost discutate de mai mulți profesori, cari și țină de cea mai imperiósa datorință a le da publicității. D. F. Caianu, profesoră și directorii la gimnasiulă din Focșani, Biarulü Timpulu, acestă nesecată reservoiră de injurie, a profitată mai zilele trecute de demisiunea d-lui C. Nacu, fostă procuroră generală pe lângă Curtea de apelă din Bucuresci, spre a’i arunca pe d’uă parte oă salvă de injurie, și în același timp, prin cea mai stranie din procederi, spre a atribui demisiunea d-sale la perchisițiunile orânduite de comitență de acuzare. Nenorocită ca totodeuna, și în injultele și în speranțele sale, elegantulă Ziarü ală partidei conservatore primesce nu de-a dreptul ă — onorea ară fi fostă pre mare — ci prin mijlocirea colónelorü nóstre, urmatórea de smințire din partea d-lui C. Nacu : Bucuresci, 8 Auguste, 1876. D-lui redactoru ale ROMANULUI. Domnule redactare, ’Mi este penibilă a vorbi publicului despre persona mea, ânsă mă găsescă în estrema necesitate de a o face. Anglia. — Cu totă desaprobarea miniștrilor, manifestarea anti-turcă urmeza. In Ziua de 18 Septembre st. n. s’a ținută un mare meeting supt președința lordului Mayor. Adunarea a hotărîtă în unanimitatea protesta în contra cruzimilor. Turciloră, invitândă guvernulă a sprijini independința provincielor slave. * Adunarea a votată apoi că adresă către regina ș’a alesă uă deputațiune care să comunice lordului Derbyotărîrile meetingului. Italia.—Agitațiunea electorală a începută, cu tote că decretulă de disolverea camerii nu s’a publicată încă în faia oficială, colegiile electorale discută deja asupra candidaților. Neînțelegerile asupra oportu-