Romanulu, octombrie 1876 (Anul 20)

1876-10-09

902 ROMANULU, 9 OCTOBUE 1876 * * ‘ COSTACHE NEGRI 1) III Intre anii 1840 și 1845, se întorsese în țară unst roiți de tineri cari ’și terminaseră studiile pe la universitățile din Germania și Francia. Ei erau fiii celora d’ântâiă familii, și, ca resplată a ostenelelor și lorii fructuase, aduceau patriei unu te saurii de idei noui și simțiri patriotice, cari nu întârziază a respândi averile sale în generațiunea cea jună de prin orașe. Demnitatea, scrie muliî din ei, onoruri de familia, onestitatea în funcțiuni, patriotismii înfocații, independință de caracterii în fața guvernului, tote acestea au năvălită cu triumfă asupra citadelei vechiei societăți și a obiceiuriloră iei clocite supt caftanulă fanariotică și încuragiate de politica protectoratului. 2) In Moldova, falanga acesta sacră se compunea din Cogălnicanu, Iepurelui, Cuciureni, Negri, doctorală Fetu, Stamati, Alesandri, Panu, Donici, Rosetescu, Al. Rusu, Cozadini, P. Balșă, Mălinescu, Raleti, Cuza, Cozadin, Scarlat Vârnav pronumită „ birnicuță “, Miclescu, Filipescu, etc. In Muntenia, ei se numiră Voinescu, Lauriană, Eliade, Bălășescu, Bolliac, Uriană, Negulici, Predescu, Bolintinenu, Golesci, Brătieni, Bălcesci, Filipescu, Rosetti, etc. Oricâtă de mari erau a fi greutățile cu cari avea a se lupta acestă stată majoră ale viitorului, totuși era scrisă ca să se bucure do uă mare favore: scala națională, supt conducerea neobosiților și escelențiloră iei conducători, Asaki și Poenaru, netezise multă calea în țără. Profesori de valore și capabili ca Târnaviță, Pop, Brezoianu, Ionașcu, Iarca, Marin,Platon,I. Zamfirescu, Verdănu, Vitiu, Stavrat, Stoica, Rozali, Nicolănu, Păun, Murgu, Nanu, Paulini, Seulescu și alții, publiciști ca Eliade, Bariță, Gusti, Codrescu etc., aruncaseră deja în pământură românescă pră multe și pră bune semințe, pentru ca nouii veniți se aibă de unde culege. Când Negri se ’ntorse din Italia, găsi tinerimea inteliginte din Moldova împărțită în două mari tabere: tabăra partisanilor a scólei germane, și tabăra partisanilor a scólei francese, cercândă fiecare scolă a lua pastilă asupra celeilalte ș’a face se îmbrățișeze și societatea ideiele țărilor, în cari ’și primiseră educațiunea. Unii amoră propriă dusă oră departe îi făcea se se bată în duelă pentru lucruri de nimică și numai pentru plăcerea de a schimba glonțe. In deșertă bătrânii le dau epitetele de „omeni nemerși la biserică“, de „antropofagi, și mai la urmă de „duelgii“. In deșertă Domnulă țării ordona poliției ca se poprăscă întâlnirile de acestă natură din prejurulă Iașilor; duelurile urmau chiară supt ochii neobositului prefectă al poliției. 3) In una din zile, prin Octobre 1841, însăși preumblarea domnescă de la Copou a fostă turburată prin duelură ce tocmai atunci se urma între Lascar Rosetti cu un principe Ghibulescu de dincole de Milcovă. Lupta a fostă cu pistolulă. Amăndoui adversarii au fost răniți. Svenă mare în societatea Moldovei, care pen’atunci nu pră avuse somnulă turburată prin astăfelă de procese. Țărancă n’avea legi asupra duelului. 4) Acestă întâmplare a dată nastere legii din 16 Martie 1842, 5) prin care duelul este calificată de „faptă nelegiuită“ și pedepsită cu inchisore de la trei luni pene la șăse ani și cu uă globire pene la una miă galbeni, după gradul culpabilității: provocare, primire, rănire, etc. Costache Negri, iubită de toți pentru marea sea înțelepciune și iubire de dreptate, pentru blândeța și nobleță caracterului seă,— ce se formase și d’auzise încă mai multă la sórele străbătătorii ale poeticei Italie, — vădu, cum s’aretâ printre tineri, că rivalitatea a începută a lua proporțiunî pră mari și că trebuie a i se pune mă capătă, de nu voiamă s’ajungemă unde ajunsese Ghelfii și Gibelinii. Recunoscută de toți ca decană ală tinerimii, ca matcă a stupului, și chiamată d’atunci, și până la martea lui de toți cei ce cunosceau câtă póte, câtă a putută, cu denumirea drăgălașă și respectuosă de Moșă Costache, săă cu acea mai multă calt A veche „Romanulu“ de alaltăieri. 2) Alesandri, în „Revista română“, 1862, p. 309,racteristică, de unchi așură 1),— căci grija binelui publică, de care pururea era încinsă, îlă îmbătrânise mai multă decâtă a anilor, ne’ndurata povără.— Negri nu întârzia a pune între tinerii învrăjbiți, fără deosebire de scală, nemțăscă săă francesăscă, frăția românăscă, adunându’I în jurulă lui, întocmai precum cloșca adună pe puii sei, încuragiându- la lucru și la luptă și deprindendu’î cu mântui torea ideiă a unirii naționale, fără de care eramă perduți. Fără ’ndoui ălâ că pentru momentă și în condițiunea politică ce tratate fatale făcuse Europei întregi chiară, lucrulă era forte greă. Ense cu speranță, cu perseveranță, cu lucrare multă și neîntreruptă, Negri era convinsă că vomă ajunge în posițiunea dorită d’a ne croi că sortă mai bună, după cum amă și ajunsă. D'aceaa eră, ca și amiculăscă N. Bălcescu, lucrau în fimță d’a grăbi pășirea Româniloră către viitorii, facându’i se întreveda prestigiulă strălucitoră ală gloriei străbune, făcândă se pătrundă în sufletele loră glasulă fermecătorii ală istoriei naționale; 2) glasulă unui trecută gloriosă, care, atunci ca ș’acum, acum ca ș’atunci, chiăma pe Români la iubire, la lucru, la unire. Nemulțămită cu ceea ce făcuse spre a aduce pacea între frații ce aveau de făcută ceva mai bună decâtă a se ucide în duelă, Negri luâ măsuri ca să îție mergă în contactă pe unii cu alții , pe cei de scóla germană cu cei de scóla francesă, națională și vice-versa, pe Moldoveni cu Muntenii și chiară cu Ardelenii. Pen’a nu veni eră în țără, Românii din Moldova cu cei din Muntenia d’abia să ’ntâlnină în Francia, la cuarțiarul studințiloră din Paris, în Berlin, în Viena, la Ostenda etc. Bucurescii pentru Moldoveni și Inșulă pentru Munteni, ne spune d, Alesandri, erau privite ca ună felă de hagialîcă. Cine, din cei de peste Milcovă, vedea Bucurescii, avea ce povesti totă viața. Intru atâtă de spaimentat ore era prăpastia ce pusese între noi, frați d’uărime și sânge, prejudiciele seculare, răua nostră sortă și intrigele străine!... C. Negri soiu să afle secretulă prin care casa lui să devie loculă de întâlnire ală tuturoră Românilor, inteligințî și cu doră de propășirea nemului loră. Și în adevără moșia Minjina din judeciulă CovurluiulU ajunse an, mamuiu îon, pantură de gravitațiune ală tuturoră acelora cari peste ună decentă aveaă să schimbe facia acestei țări. Minima lui Negri deveni pentru Români aceaa ce este pentru fabricanții de clopote forma în care să tornă diferitele metale topite spre a se scote apoi ună clopotă care se dă mnulă și același tonă. Moldovănulă săă Muntănilă ce mergea acolo ca Moldovănă săă Muntenii, nu se maî întorcea de câtă Română, soldată ală țării, apostola ală Unirii. Eminintele și poporarulă nostru poetă d. V. Alesandri va esplica mai bine acea a ce mie ’mi umblă prin creieri, dării n’o potă esprime cu îndestulă claritate. N cedeză cuvăntulă cu totă venerațiunea datorită primului nostru clasică și duiosului amică, intimă ală aceluia pe care toți îl plângemă: „Ziua sântului Constantină și Elena, dice d-sea, era nu numai uă sărbătore pentru Negri, dără și pentru amicii lui. In totă anulă la acea di, veniră mulți tineri de la Iași și de la Bucuresci ca se iă parte la serbarea de familiă de la Mrnjina, serbare frumosă, patriarhală și care în curăndă lua ună carateră naționale. Mulți din acei cari trăiescă fuică, și câți va din acei ce aă murită, precum N. Bălcescu, C. Filipescu, A. Russo, Coradini, etc., au asistată la prasnicile omerice, la vânătorile întocmite cu mare numără de călăreți înșirați în fuga cailor, pe câmpiele nemărginite ale țării de jos, la horele vesele de țărani și țărance amestecați la mă locă, mână în mână, cu cavalerii și damele salonelor, din ambele capitale. Costălhiță Filipescu ducea hora cu pornirea voinicescă a unui fecioră de munte. A. Russo ațîța glumele românelor, cu spiritură săă șăgalnică, și N. Bălcescu, cuprinsă de entusiasmă la privirea flăcăilor, ce dănțuiaă cu pletele în văntă, dicea: „ O mândră este va avă România cândă i-a veni rendulă pe lume! “ Nobile sufletă, elă nu putea gustată veseliă, nu putea simți uă fericire, fără de a face părtașă la densele pe multă iubita și în veci neuitata lui patriă! „Visitele nóstre anuale la Mrnjina pentru cina lui Negri, petrecerea frățască în sînul familiei sale, îndestrată cu cele mai frumóse calități ale spiritului și ale animei, voră rămână suvenire neșterse din memoria nostra. Acele pelerinagie în țăra de jos a Moldovei au avută uă neprețuită influință în favorut mișcării naționale de la 1848. In Minjma tinerii, osteniți și descuragiați de greutățile misiei loră, prindea uă nouă putere pentru luptele viitore. Moldovenii și Muntenii aveau prilegiu d’a se cunosce d’aprópe, a se stima, a se iubi, a pune la mă locă supărările loră, a face proiecte mărețe pentru renascerea patriei comune, a se ’nțelege pentru formarea opiniei publice în țără. Dică patriă comună, dică „țără, pentru că la Miajina nu mai erau Moldoveni și Munteni, ci Români, nu erau două țări pentru Români, ci uă singură țără, uă patriă comună! Unirea exista în anime; ea se tălmăci în cuvinte și prinse rădăcini, ca uă plantă cerăscă, p’acelă locă arsă de sare și lipsită de plantele umbritare ale pământului. „Nicolae Bălcescu, în vara anului 1845, petrecu împreună cu noi câteva zile, și, plecândă din Bucuresci, neclise îmbrăcișându-ne cu lacrimi: „plecă d’aici cu sufletură plină de convingere că ne va ajuta deă a rădica națiunea română la rangul ce i-se cuvine printre celelalte mari nemuri ale lumii. Adio! suntă ferice! “ „Elă se duse ca se urmeze cu stăruință publicarea „Magasinului istoric. 1)“ Elă C. Negri se duse la Iași spre a contribui prin presa sea dulce, energică, curată românescă, și prin melodiósele sale versuri, la continuarea „Propășirii“, foia sciințifică și literară, pe care o fundaseră d-nii Cogăniceni, Ioniț Ghika, P. Balșă și V. Alesandri, ca organă literară și sciințifică ală tinerimii române in genere, și cu concursulă celoră d’ântâiă literați din tote țările române. Despre politică nici a vorbi nu era iertată. Spre a pute trăi în bună pace cu ună guvernă prepuelnică pené la escelă, inamică ală vericărei apucături de emancipare și regenerare , „Propășirea“ a fostă silită a lepeda din colonele sale LULU CU LU lu^clugu ciupi ri inventu de politică, neocupându-se nicîdecum cu discusiunile și noutățile politice din afară și din întru, precum și cu întâmplările dileî. Și cândă acesta? In ajumilă marea revoluțiune ce avea ascudui Europa din temelii. Patru ani ne maî despărțită de 1848. Tóte poporele se pregătiaă pentru marea luptă. Tóte națiunile își ascuția și armele minței și ale manei. Toți se ocupau de drepturile lor politice și sociale, numai Românilor, nu le era iertată a cugeta, a vorbi, a scrie despre politică. Acesta era condițiunea nostră sociale în 1844. Tată reală easé portă în sine binele seă, după cum merulă putredă are sîmburiî din elă. G. Missail Porta nu póte ceda la dorințele puterilor, căci în ochii fidelilor, acesta ară fi uă umilire pentru religiunea Profetului. Rusia, din partea I, invoca simță mântulă religiosă pentru a justifica amestecul ă seă în certatareoserică. Ce are sensa din tote acestea? Pacea sâă resbilură? Pre îndrăsneță ară fi acela care ară îndrăsni se predică. „In tote cașurile, România face bine d’a se pregăti pentru orice eventualitate. * 3) Idem, p. 312. 4) „Gazeta Transilvaniei,“ Martir 9. 5) „Manualulă administrativă“ ală Moldovei I, p. 53. 1) Alesandru în „Revista română,“ 1862, p. 312. 2) Idem, p 309. Journal de Bucarest de la 19 Octobre publică următorulfi articolă: „Unul din amicii noștri din Galați, în posițiune d’a fi bine informată, ne scrie cele ce urmezu: „Anglesi cari domicileză în Kiustenge și Cernavoda aă scrisă la Galați că Turcii, fiindă într’un mare ferbere, e temere că voră măcelări pe toți dhrestinii în timpul serbătorilor Bairamului. Ei aă rugată prin urmare pe comandantele șalupei canoniere Coicatrice, care staționază la Galați, d’a se duce acolo câtă mai curendă pentru a’i protege. „Comandantele, cereadă instrucțiuni telegrafice la Constantinopole, a primită ordinul d’a porni la Cernavoda, căci din Constantinopole se trimite și vasulă anglesă Bittem la Kiustenge pentru același scop. Canoniera Cokcatrice plecă de la Galați la Kiustenge mâne in revărsatură cioriforă.“ „Pe d’alta partiț,ijice Journal de Bucarest, primită din Constantinopole informațiuni că fanatismulă musulmană e surescitată în celă mai înaltă grabă și că acesta e causa că 1) V. Alesandri „Revista română“, 1862, p. 312, 313. Dare de semn alegotorilor și colegiului altt illa de Bacău. Domniloră alegători. Sciți în urma cărora împrejurări politice fatale pentru țară, la 11 Martie 1871, uămână de omeni, cari n’aveau altă trecută politică decâtă de a fi luată parte la mai multe resturnări de ministerii, spre a’și îndeplini nesce pofte și aspirațiuni vile, adecă de a’șî mări averile, căpăta decorațiuni de la străini și restabili creditele loră compromise prin datorii; acești omeni, împinși de mâini străine, au pusă mâna pe putere, căci străinii nu vedeau fără ură aventură nostru națională-liberală luată în urma revoluțîunii de la 11 Februarie 1866. Acești omeni, fără nici mă sprijină în țeră, s’aă susținută cinci ani la putere prin corupțiune, falsă și forță brutală; finanțele statului, averea publică lăsată de pioșii strămoși, le-au slujită ca miijlocu de corumpere; armata nostră naționale și bande organisate de pușcăriași le au slujită de forță și ca miijlocă de terore, spre a falsifica voința țării. Pentru a se pute susține la putere una asemenea guvernă, mijlocele financiare ale predecesoriloră țoră nu le puteaă ajunge; eîderă că iscodită prin Fanariotulă Mavroghenis noui dări,—căci este dată în acestă nefericită țară ca iscoditorii de dări noui se fiă Fanarioți,—și astăfelă să impusă țării, prin nesce camere alese de bandiți și compuse in majoritate de Grecotei (unii chiară fără drepturi politice) și omeni fără durere de țeră, în majoritate lefegii din Bucuresci: dare de timbru, licențele, monopolul tutunului, sporulu la îndouitu asupra rachiului și spirtului indigenii, sporirea dării asupra sării, aă făcută împrumuturi de 200,000,000, aă vendută domeniu, aă descărcată tesaurulă pumicu aeua mulțime de chiăltuieli ce le-aă aruncată asupra judecieloru și comuneloră, ale căroră dări le-aă indouitu; și cu tóte aceste sporuri de venituri, bugtele statului, judeciane și comunale în mâna acestora omeni corupți și venali, nu se soldau de câtă cu deficituri de 480i de milione. Domeniurile statului, averea strămoșilor, date spre a fi in ajutorul suferinijiloră și scoleloră, supt ministerial Catargis- Mavroghenis, ajunsese a fi un mij locu de corupere și chivevniseră pentru favoriți.— Vfiuierile bunurilor statului, mezaturile de aremiî, erau numai de formă, căci nu se întăriru de câtă aceloră favorisați și aceloră ce cumpărau întărirea contracteloră prin bani, astăfelă că la mezaturile din anulă trecută nu s’aă întărită multe mezaturi, din pricină că arendașii de bunăcredință n’aă dată și bacșișuri, și astăferă să remasă moșii nearendate de vre 10,000,000, și aceste pagube în realitate se voră revărsa pe mai mulți ani. In 1874. .. s’a publicată arendarea moșieloră pentru 1 Februariă 1875 , deră la Februariă le aă , amânată, ca se stă la Maici, spre a ave voturile arendașiloră la alegerea camerei din 1875 ; după ce prin fraude și omoruri s’a ] alesă uă cameră sui generis, s’au amânată mezaturile după cererea aleșiloru cami erau samsari și păsuiți, și astă-feră din amânări în amânări, țera remase păgubașă de zece milióne,—suntă aremii de milióne neîncasate de pe la foștii deputați și senatori din camera Catargii. Doi unitoru alegetori, sciți că la darea concesiunii construirii linielor ferate Ploiescu-Predelu și Adjudă-Târgu- Ocnei, aleșii lui Catargiu n’au primită ofertele altor concesionari de câtă ale antreprenorului Crawley. Cu darea acestei antreprise, statulă este furată de 16,000,000. Acestă scandală publică, ne mai pomenită în nici uă țară, amă fostă meniția’să îndura la noî supt administrația nepotului lui Ilie Catargiu. In anulă 1868, supt ministerială Goescu-Brătianu, țara parvenise a căpeta de a imperiulu Rusiei maî multe mii tone,ca despăgubire a transporturiloră făcute de locuitorî, și ca plată a stricăciunilor, cau * 23451 sate de ocupațiunea rusescă din 1853—54. ■oți acești bani s’au plătită de Rusia supt ministerială Catargii. Ei bine, nici locuitorii, nici cei adevărați păgubași n’aă văzută nici ună bană. S’aă dată cu sutele de mii de lei la favoriți; cei ce aă suferită pagubele și le-aumurită vitele în transporturi pe atuncî, asceptă și astăzi despăgubirea, cândă foudulă s’a sleită. Sciți, d-soră alegători, câtă a fostă bântuită judeciulă nostru de acea invasion?, fiindă în drumulă mare pe unda treceau armatele, că eu să nu cunoscă să se fi despăgubită cine-va din judeciă. Supt administrația acestui regiuni, nimică n’a rămasă netraficată , să vindeaă publică funcțiunile de vameși, de polițai, de prefecți, supt prefecți pe voturi și chiar pe bani; chiară solința nu rămase la Hilăpostă, căci posturile de medici de judedă, de plășî, să dedeaă totă în asia modă; funcțiunile justiției nu rămâneau nebântuite de acestă sistemă de structure a moralității publice; totul tindea a se asigura majoritatea în cameră cu orice prețu; judecătorii de la unele Curți îșî căutau procesele loră cu statură și suntă unii cari au câștigată moșii d’ale statului și mii de galbeni ca venită. Ca acestă modă să susținea politica Catargii, care nu conducea la alta, de câtă d’a reduce țera la uă turmă și mă păstorii, ca s’o potă vinde la străini. Pe cândă se trafica averea publică astfel, ce póte fi de averea morale a viitorului . Scalele erau in cea mai mare decădere, profesorii buni erau alungiți, profesorii nu se întrebau dacă îșî țină cursurile regulată și decă s dă carte, ci dacă v oteză după poruncă; candidații de profesori la concursă erau respinși, decă să scîa că candidatură n’a abdicată la independința sea da omă și de Română. La ministerial de instrucțiune publică ajunsese ministru emululă lui Fouro, (1) care le trimitea aspirantele de profesorată de fete să se examineze la grădina Herestrei. Astfel, s’a recrutată supt ministerială că» 4utu profesoratulă, care trebuia să rădice uă generația, puse p’aă direcțiă nouă. O loră alegători , armata, acestă impositu de sânge ală d-vóstre, anima și vinele națiunii, supt acestă regiună coruptă, n’a fostu decâtă într’uă continuă tortură, taci fiii trebuiau se fiă ucigașii simțimintelor, părințiloră loră în alegere, omoritoriî colonii ce se revoltau contra impositeloră injuste ca la Giurgiu; căci altă flă oficialulu era alungată din armată și soldatură pedepsită după asprimea legiloru ce au vnlaseră ad-hoc, aceale fapte au atrasa, ca peste trei sute pe mari, generali, coloneii, maiori, căpitani etc., etc., au fostă demisionați, reformați, puși în neactivitate, trimiși la pensiune fără nici ună motivă, și astăzi cerșescă milă pe ulițele Bucuresciului și ale celoralalte orașie din țară, și acesta pentru unii după 26 ani de servicii, aceștia, trebuie se o spunemă curată, în mare parte erau fala armatei prin caracterul, învățătura și virtuțile lor. Banii publici, încredințați spre a se ține armata, se cnlăltuiau contra orice lege de comptabilitate și fără a se ține semă de bugetă. In timpă de 5 ani s’au chiăltuită cu armata mai bine de 110,000,000, fără a i-se aduce nici uă îmbunătățire. Sistema de favoritism și corumpere sa introdusese în armată în ună modă ne mai auțită, și înaintările se faceaă numai intr’ună cercă de rude și favoriți ale miniștrilor, grade s’aă dată pe voturi și sa $ice chiară pe bani; supt numire de esamene, se înlăturau sistematică toți oficialii cu vechime, merită și capacitate, cari n’aveau favorurile miniștriloră. Armata devenise supt ministerială căzută uă janicerismă, in câtă ministrulă ajunsese de întrebuința oficialii spre a bate și ucide Ziariștii și omenii politici ai țerei, cari combăteau contractele sele și chipulu cu care jăfuia bugetulu ministeriului seă. Din causa acestei direcții nouă dată armatei, și națiunea era în dreptă se’țî reîntorcă amorală seă pentru armată și a cere de la noi, aleșii, reducțiunea armatei și legi cari se împedece abusulă forței; timpulu casă scurtă ală sesiunii estraordinare nu ne-a permisă a ne ocupa de acesta, și reducerile câte s’aă făcută, nu seă de vară acoperi deficitură bugetară 1875, causată de fostul ministru, care înceta publiculă cu bugete false, căci pe cândă în bugete punea prețuri curente, contracta cu prețuri îndouite. Pentru a se susține uă asemenea re-1) Fourounu profesoră francesă din Bucurașe), care la 1872 atentase la virginitatea a mai multoră fete din pensionatură unde era directoră și pe care tribunalulă franceză l-a osândită pe vieță la galerele din Toulon, totă cam lană vreme cu istoria lui Maiorescu în pensionură centrală din Iași.