Romanulu, ianuarie 1877 (Anul 21)

1877-01-13

ANULU ALU DOUE­ D­ECI-ȘI-UNU R­edacțiunea și Administrațiunea strada Dom­nei 14 JOÜI, 13 IANUARIU, 1877. VOIESCE SI VEI PUTEA. LUMINEZA-TE SI VEI FI. ANUNCIUF.I. Linia de 30 litere petit, pagi­nea IV, — 40 bani Acto „ „ „ paginea III, 2 lei .A. s e adresa: IN ROMANIA, la administratiuui'a diarului. LA PARIS, la Havas, Laffite et C­ure, S. Place de la Bourse, LA LONDON, la Eugene Micoud, No. 81-A Fleet Street, London E. C. LA TIENA, la d-nii Haasousteiu și Vogler, Wallfisehgasse 10. ABONAMENTE. In capitală, unii anii 48 lei, șese luat 24 lei trei luni 12 lei; vă luna 4 lei. In districte: unu anii 54 lei; șese luni 27 lei. trei luni 14 lei; vă luna 5 lei. Prentru tote țerele Europei trimestru 15 lei. A se adresa: IR ROMANIA, la administratiunea Iranului. LA PARIS, la d-nil Darras-Hallegrain, 5 rue de l’ancienne com­edie, si Havas, Laffite et C-nne, 8, Place de la Bourse. LA VIENA, la de B. G. Popovici, 15 Fleiachmarkt. Scrisorile ne­francate se refusi. Articolele nepublicate te ardă. 20 BANI ESEMPLARULU. (A) Edițiunea de sera BANI ESEMPLARULU. SERVICIUL­­ TELEGRAFIC ALU­I ROMANULUI.“ Viena, 23 Ianuarie. — Di­a­rele anund­ă că 'Aleko-pașia, ambasadorele Porții la Viena, a sosită astăze la Pesta, însoțită de Falkon Effendi, ântâiulă secretară ală am­basadei. Aleko-pașia a conferită multă timpă cu cornițele Andrassy asupra politicei ce tre­buie se urmeze Turcia în momentele de fap­ă. Ambasadorele Porții ară mai fi fă­cută încă cunoscută că Turcia avea inten­­țiunea se închiăiă pacea cu Serbia și Mun­­tenegru și ară fi cerută pentru acesta mij­­locirea comitelui Andrassy. Constantinopole., 23 Ianuarie. — Plecarea ambasadorilor­ ș’a delegaților­ s’a amânată din causa stării urîte în care se află marea. Marchizală de Salisbury s’a și îmbarcată și asceptă în radă îndreptarea timpului. Bucuresci, li Călindaru. A­tât­a­râmă, pe câtă cunoscema, cele petrecute la Constan­tino­pole între Turci și delegații a șese mari imperii, atâtă seriosă câtă și cu glumele pe cari aceste tratative și resultatul ă lora trebuiau să le pro­­voce. Turcii au profitată de greșialele unora și de slăbiciunile altora și Sultanul­, imitândă pe colegulă séu de la Vatican, cu care are atâta asemănare, Zi e ca și dânsulă : „non possum­us“. „Plenipotențiarii că, (Jise le Ber­­sagliere, uă frică învederată d'a pro­­nuncia cuvântulü de rumpere; și miniștrii Sultanului Abdul-Hamid es­­ploată acestă temere, fórte răa as­cunsă. Ce frumosă lucru este discor­dia, adaugă fata italiană, și ce stra­niă comediă este acea­a ce se joca la Constantinopole!“ Ori­câtă de straniă case este co­media jucată la Stambulă, scu, mai dreptă, cu câtă ea este mai straniă, cu atâtă mai multă trebuie s’o pri­vim­ă, s’o studiămă și se găsimă cu toții ce trebuie se facem­ă pentru ca ea se nu devie pentru noi că tra­gedia din cele mai sângerase. Se ne aducemă a­m­inte că d'astă­­dată în Herzegovina s’a aruncată mai ântâiă „chibritură“ în prăfuria Oriintelui. Se ne aducemă a­minte că ’n acea insurecțiune s’a strigată pe la ’nce­­pută, trăiescă imperatorele Austriei­ și lumea a bănuită că una din par­tidele din Austria n’ar fi cu totulu străină acelei insurecțiuni. Isbucnindă apoi resbelulă în Ser­bia și ’n Muntenegru, puterile cele mari vodră—nu ne este permisă se ne ’ndoaimă de sinceritatea loră— se scape Europa de complicările și de pericolele cesti­unii Oriintelui. Campania diplomatică începu prin pretențiunea ce avură cele trei pu­teri ale Nordului de a regula ele sin­gure acestă cestiune de interesă ge­nerală. Cornițele Andrassy fu­nsărcinată se redacteze condițiunile de pace. Turcia primi în principii­ cele cinci punte cuprinse în nota cancelarului Austro-Ungariei. Atunci Rusia găsi că acele garan­ții nu mai erau d’ajunsă, și princi­pele Gortchakoff supstitui notei co­mitelui Andrassy ună contra-pro­­iectă mai accentuată. Germania îl­ primeșce, și elă se presintă, celoră­l­alte puteri, supt numele de memorandum de la Berlin. Cabinetul­ din Londra protesteză și cere uă Conferință, la care se ia parte tóte puterile. Cabinetul­ Austro-Ungariei se cam sburlesce, lumea începe a zice că s’a sfîrșită aliand­a celoră trei pu­teri, și numai după ce se face în­trevederea Czarului cu Frantz-Ioseff la Reichstadt, și după ce merse la Viena generalulă Sumarakov, începu din nou a se crede în întreita a­­liand­ă. Deschid­ându-se Conferința, vedemă pe cornițele Salisbury luând­ uă a­­titudine contraria cu precedintele de chiar țări ale lordului Derby și mai cu semn cu acele ale d-lui Disraeli, lord Beanconsfield. Supt acestă influință, plenipoten­țiarii puseră Turciei, supt formă de programă, uă sem­ă de condițiuni mai aspre chiară și de­câtă cele cuprinse în memorandum de la Berlin. Turcii începu a resiste, promulgă Constituțiunea loră, și cu câtă mem­brii Conferinței cedeză, cu atâtă ei se facă mai țanțoși, péne ce écé a­­cum membrii Conferinței îmbarcați de plecare. Acesta este istoriculă fapteloră petrecute pân’aci, ce nici într’ună casă nu trebuiescă uitate, mai cu stimă de noi Românii. Cunoscemü­âncă, și nu trebuie se uităm­â, antagonismulă re provoca Gestiunea Oriuntelui chiară între pu­terile ce suntă acum mai multă s­­ă mai puțină aliate. Cunoscemü asemene că este u­ă mare antagonismă între Maghiari și Slavi, și prin urmare și ’ntre poli­tica propriu zisă austriacă și cea ungară. Cunoscemü în fine manifestările Ungurilor­, făcute chiară în Con­stantinopole în facia tutor puterilor­, și nimeni nu se póte îndoui că ele nu voră provoca dragoste între Slavi și Maghiari. Ce voră face acum puterile în starea lucruriloră de astăzi ? Nimeni și póte ele ânsele nu sc­ă­­ loplindl fo.i.a. sp au sa fac­i. Cea-a oasă ce putemă sei toți este că ele negoțiază între densele și caută s’ajungă la uă tocmela, fiă și provisoriă, numai se potă se esă din actuala încurcătură. In privința acestoră negoțiări, cee ce se telegrafiază din Berlin cu data de 18 Ianuarie: „Rusia se silesce se'si asigure neu­tralitatea Austriei în casă cândă ar isbucni resbelulă cu Turcia“. Alte scrii spună că s’ar fi pusă din nou pe tapetă propunerea ca Austria se ocupe Bosnia și Rusia Bulgaria. Alții spună:..................................... dérii se răsăm­ă pentru astății cele ce să mai spună și se provocămă pe Români d’a se întreba ce parte vomă avè noi în aceste tocmeli ? Amă dechiarată că voi mă se fi mă neutru­, amă făcută totă felulă de sacrificii ș’amă susținută prin faptă dechiararea nóstrá. Tóte puterile au recunoscută că lealé și corectă a fostă purtarea nóstrá. Cu tóte aceste nici una n’a susținută ca neutrali­­sarea nóstra să se confirme de tóte puterile. Nici chiară Turcia, care ne este datare cea mai mare recunoscință, n’a cerută în conferințe neutralisa­­rea României. Guvernul­ turcă promulgă uă Constituțiune, și ca semnă de recu­­noscința ce ne datoresce pentru le­ala ș’amicala nóstra purtare, ne de­­ghiară Otomani. Protestămă. Tóte puterile recunoscă că dreptă este protestarea nóstrá. Reacțiunea d’aci și Juna-Turd­ă d’acolo ne răspundă prin acusări și amenințări. Eco ce ne­­ zice Juna-Turd­ă prin plătitură iei organ !! Stambuhdu, de la 11 ianuarie : „Sunt îi, firi nenorocire, mici popore, în­zestrate cu mania d’a face scomotă. Cândă acestă scomotă este inocinte, mai bine e se nu fiă luată în semnă, dară acesta nu e casulă României astăzî. „Telegrafulă ne prevenise deja că minis­­terial­ principelui Carol fusese interpelată la Cameră. A trebuită, după noi, ca per­­sonele cari aă formulată acele interpelați­uni se fiă forte puțină inteliginte sau forțe doritore d’a produce ună efectă. „Seă în fine (și acestă din urmă presu­punere ară pute fi cea mai întemeiată) trebuia ca cuvântulü de ordine se fi fostă dată de către ministeriă, pentru ca sé ob­țină. vă provocațiu­ne publică. v I­ Acestă provocațiuni­ s’a făcută; ea este fățișă și de ună gustă îndouială pentru a nn­dice mai multă : ce en sé póte re­­s­ulta dintr’ensa ? „I’entm România, una sau mai multe descepțiuniî în viitorii. ..lîm­ulă simți! celă mai elementară ară trebui se facă pe Români se înțelegă că situațiunea loră actuale este, ori­ce s’ară­dice, din puntură de vedere politică, cea mai bună, pe care o potă spera încă mulții timpü. Adăpostiți în dosulă unei mari pu­teri, care a­ aparți de ori-ce preocupațiune es­­teriară, ca și de ori-ce responsabilitate. Romanii ară trebui să se consacre reorga­­nisării de care au un asta mare nevoia. Ar trebui să se aplice se îngrijesc­­ câmpiele lorii forte mănos­c și în cari gricuitura e totă atâtă de înapoiată ca și în Turcia, că­reia i-se facă aspre imputări în acestă pri­vință. Ară trebui să pună u­ă capotă a­­buzurilor, așia de numerose ale unei ad­­ministrațiuni de plânsă și să reîncuiescă uă biurocrațiă idiotă și coruptă; se de in fine tutorii nationalilor. Ioni egalitatea, care lipsesce într’un tord ce se pretinde constitu­ționalii. »Eee ce România ară pute ș’ară trebui se facă, cea­ a ce guvernul ă iei suzeranii n’o opresce d’a escenta, cea­ a ce adesea chiară a sfătuită-o se se sfirșescă. Dară ei, Românii, preferă se se face d’a vijelia par­lamentară și d’a soldații. „In locă d’a practica ordinea și econo­mia, ei pună în piciore 200.000 omeni, făr’a soi bine măcară déca voră pute se’î pla­taséi­ și se’î nutrescă. Ei voră ca lumea să se ocupe de denși’, ch­iar i spreschimbândă,— deca ară fi nevoiă pentru a obține uă tristă atențiune —­ uă situațiune pacinică contra unei protecțiunî care curénda i­ară sdrobi; el daă năvală să se prindă în mrejile în­tinse tristei lorii vanități. _1—_ în Qî pxfl'Y. tra ’nsem­nafii o c se ncercâ d apósa în v?unidxu,ca pre acesta e limba giulă unuia din diarefe loră, care trece dreptă forte moderată (le Journal de Bucarest) și care sprce că Tur­cia răspunde atitudinii atâtă de înțelepte și­­de corecte a Românilor, prin imprudinte și impudinte provocațiunî. „Acestă stransă manieră d’a interverti rolurile, acestă adevărată întrebuințare a impudintii, demonstră forte clară, cum­­ li­ceanul mai susă, c’a fostă unu ce pregătiții, unu cuvântă de ordine transmisii Camere­lor» de către ministeriă,“ de vergendagin­­ense ca comitetulă teatrală să’șî aroge dreptul ă de a censura chiară opiniunile politice ale autori­lor­ și de a interzice re­­presintarea pieselor, ce manifestă opiniuni politice cari ’i displacă, a­­cesta este un adevărată monstruo­­sitate, supt regimul­ nostru consti­tuțională­] i­beral­i!. Putea comitetulă teatrală, pe te­­râmur­ literară și amicală,se revede canțoneta d-lui Millo, din singurul­ punct­ de vedere ală interesului li­terară ; și nu ună omă superioră ca d. Millo n’ară fi primită observa­­țiuni juste și bine-voitore. De aci éase pene a inter’zice represintațiu­nea canțonetei anunciate prin afișă, este totă depărtarea de la îndeplini­rea unei datorii, la comiterea unui abasă de putere. Apoi stingerea luminelor­ din teatru pe cândă sala era plină de spectatori, cari cereau esecutarea programei, coborîrea cortinei, depăr­tarea orchestrei, suntă atâtea necu­viințe către publică, cari în alte țări, cu ună publică mai puțină răbdă­­toră de câtă ală nostru, ară fi fostă scumpă plătite. A fostă uă fericire, ce se dato­resce atâtă tactului publicului câtă și ală poliției, că după strigăte do­uă oră și după uă erupțiune pe scena întunecat­ă a unei părți din publică, tota­lă a putută se fiă­stâm­­părată de către iubitulă și multă aplaudatură nostru artistă, care în fația cortinei coborîte, fără orches­tră și între două luminări aduse din cabina s­a, a jucată caustica și spirituala sea canțoneză, dândă astă­­felă, în cea­ a ce Tă priv­a satista­ Comitetulă teatrală ară trebui se se lase în fine a fi animată de alte simțiminte, deca voiesce a nu fi în desacordă flagrantă cu spiritulă tu­toră instituțiunilor­ nostre, real­­mente aplicate. Reproducemă după edițiunea de dimineții a numărului președinte ur­­matorele: ALEGERI SUPLIMENTARE. Romană. Colegială I­ de senatori a alesă pe­­ I. N. Voinov. Oltă. Colegiulă II de deputați­a alesă pe d. Em. Protopopescu Pach­e. Aflămă că mâne, Mercurî, se va judeca la secțiunea I a înaltei Curți de Casațiune ună procesă devenită famosă, dintre d. Godillot și Statulü. D. Godillot reclamă nu­mai puțină de 700.000 lei, ca despăgubiri pentru diferite cause. Acestă procesă a tre­cută deja prin multe peripeții, s’a făcută divergință și mâne secțiunea I se va com­pleta prin tragere la sorți din secțiunea N­. D. Godillot, seă represintantulă d-sele, își dă negreșită mare silințe, pentru ca neno­­rocitulă Stată română se mai plătescă și cu acești 700.000 lei încrederea sea în concesionarii străini; se pare că este însușî atâtă de convinsă de dreptatea causeî d-sele, în­câtă se asigură că pentru a câștiga pro­­cesulă, are recursă la aceleași mijloce pe cari le-a întrebuințată de Crawley spre a dobândi concesiunea m­a. Purtarea nóstru cu Austro-Unga­­ria a fostă asemene din cele mai corecte. Ca mulțăm­ire, cee ce ne zice ea prin ifianiță ungurescu Kelet: „Noi credemă a­­sprime vă dorință ge­nerală cândă afirmămă că numai printr’uă ocupațiune austro-maghiară se potă asigura interesele de Stată ale României, cum și garantarea neutralității sale. Déca acestă ocupare s’ară îndeplini, atunci ea n’ar­ fi sărbătorită numai de majoritatea­­ poporului română, ci și de miiele de locuitori stră­ini.“ Ne oprimă aci pentru astăzi, ca se lăsăm­ă timpi! Româniloră, fără osebire de partite, se cugete asupra tutoră acestoră cestiuni, și s’aviseze. Ieri sora, la represintațiunea dată de marele nostru artistă Millo, s’a întâmplată ună scandală, care supt regimulă trecută ară fi degenerată de bună semn în escese barbare, ca cele întâmplate la teatru supt po­liția Catargi-Hiotu. Seri sora scan­­dalulă n’a avută ense altă conse­cință, de câtă acea de-a irita pu­țină publiculă și de a’lă face se pretindă și se dobândescă cea­a ce legal­mente nu i-se putea retușa. Comitetul­ teatrală, după­ publi­carea afișului spectacolului, interzi­sese represint­area canțonetei comice a d-lui Mille Haine vecin, sdvențe po­litice. Avemă presa liberă, pe deplină liberă; avemă libertatea cuvântului și a întrunirilor­; pentru ce are cuge­tarea n’ară fi liberă în tóte mani­festările iei? Ințelegemă să se esercizeze ună óre­ care controlă asupra teatrului națională, pentru ca elă se nu de­vie ună curbă de imoralitate și de Represintantulă d-lui Godillot ne trimite următorea epistolă, ca res­­punsă la cele zise de noi despre pro­­cesul­ Godillot în Românul­ de ieri. Cândă­locă acestei epistole, ca ces­­tiune de realitate, mănține că to­tuși cele zise noi in numerulü de ieri; puțină importă că d. Ber­­thon a fostă pate străină de mano­perele denund­ate; aceste manopere suntă ună ce reală din nenorocire, și acesta este esențialulă. Eco e­­pistola d-lui Berth­on : Domnule redactare. In Zaruld d-v. de astăzi insinuați c’ași recurge la mijloce condemna­­tóre spre a câștiga procesulă pen­dinte între Stată și d. Godillot. Amă onóre­a va respunde cu amă convingere în dreptatea causei d-lui Godillot și dă confiență completă în justiția și nepărtinirea­­ onorabilei înalte Curți de casație, ca nimeni se nu cuteze a întrebuința uneltiri nedemne. v..­Speră în imparțialitatea d-v. ca veți bine-voi a publica acestă scri­­sore. împuternicitulă d-lui A. Godillot, A. Berthon. Bucuresci, 12 (24) Ianuarie, 1877. Elegantulă Ziaru, în care nobilii noștrii adversari își susțină cu atâta demnitate causa, aă declarată, în­tr’ună articolă, despre financie, care se vedea bine că nu este propriă ală redacțiunii, că d. I. Brătianu, într’uă convorbire particulară la Se­mită, ară fi zisă d-lui G. Cantacu­­zino : „Da, espunerea situațiunii finan­­­ciare ce­ aran­dată în Cameră este „greșită, éase directorulă comptabi­­­ lității ra’a încetată.“ Același Zhvră reproduce și în re­vista sea politică cu data 11 ia­nuarie acesta pretinsă declarare a d-lui I. Brătianu. Monitorul­ de astaZi într’ună co­municată oficială, dă acestei afir­mări urmatorea formare de smințire, care totuși nu credemă că va opri pe domnulă Z’ard a inventa mâne alte neadevăruri încă și mai mari: „Jurnalul­ limpidă de la 9 Ia­nuarie, în articolul­ „Despre situa­­țiunea financiară și despre căușele iei“, dândă sema despre uă convor­bire particulară, care a avută locă la Senată. zice că d. ministru de finance­ară fi respinsă d-lui G. Can­­tacuzino, relativă la situațiunea fi­­nanciară și resintată corpuriloră se­verü, și d-sea că suntă inefacbi­­tăți în situațiunea pe care a pre­­sintat’o, dorit că a fost„ încetată de directorul„ comptabilității generale“. Se face cunoscută că în convor­birea dintre d. ministru cu d. Can­­tacuzino, respunsul­ d-lui ministru a fostă cu totulă altulă : la cele zise de d. Cantacuzino că espune­rea situațiunii financiare conține ine­­xactități, d. ministru a respinsă că cifrele se pot­ verifica de către ori­cine la ministerial­ de finance după scriptele și actele de unde au fost d­estrase, și décà într’adevĕrü se voră fi strecurată erori, se va face rec­tificare. Se publică deja cele ce precedă spre restabilirea adevărului. (Monitorulü) Brăila, 18 Ianuarie. D-lui I. C. Brătianu și copii diarului R­O­MANUL­U. Distinse cetățene, Brăilenii se simtă fericiți că potă, în plină libertate, a vé felicita cu ocasiunea d^e* d-vóstrá onomastice și vé roga a primi omagiere soră sincere, ca semnă de recunoscință pentru faptele mărețe cu cari v’ați distinsă în întrega d-vóstra viață politică. Facă cerulă ca paginele frumóse ale istoriei patriei nóstre se reserve ună locă de distincțiune nu­melui de Ionn C. Brătianu, tipul­ patriotului luminată, fruntea demo­crației române: C. D. Djuvara, Teodoră Dobrescu, G. D. Djuvara, G. Codașă, Niță Vasilescu, Do­­bre Christescu, D. Ionescu, Alecu Vasilescu, Neagu Christea, V. Teodorescu, Apostolă Vasile, C. Georgescu, advocată, Alecu Con­­stantinescu, M. Divanis, V. C. Marinescu, C. G. Stoianovici, N. Găisenu, Dumitru Manolescu, Ștefană Apostoloni, V. Mimi, Ștefană Christescu, Scarlată Manolescu, lom! Ștefănescu, Furtunescu, Ploiesci, 18 ianuarie. Domnului I. C. Brătianu. Primă-ministru. Profitândă de Ziua onomastică, vă urămă cea mai lungă viață, ca să conduceți totă cu același patriotism^.

Next