Romanulu, ianuarie 1877 (Anul 21)

1877-01-29

ANULU ALU DOUE­PECI-ȘI-UNU Redacțiinea și Administrațiunea strada Domnei 14 SAMBATA, 29 IANUARIU, 1877. VOIESCE SI VEI PUTEA. ANUNCIUEI. Linia de 30 litere petit, paginea IV, — 40 bani. Deta „ „ „ paginea III, 2 lei — A se adresa, IN ROMANIA, la administrațiunea diarului. LA PARIS, la Havas, Laffite et C-une, 8. Place de la Bourse. LA LONDON, la Eugene Micoud, No. 81-A Fleet Street, London E. C. LA VIENA, la d-nii Haasenstein și Vogler, Walltischgasse 10. LUMI NE ZA-TE SI VEI FI. ABONAMENTE. In capitali, unu anii 48 lei; șese luni 24 lei, trei luni 12 lei; nă luna 4 lei. In districte, unii ană 54 lei; șese luni 27 lei, trei luni 14 lei; vă luna 5 lei. Pentru tote­­ erele Europei trimestru 15 lei­­ se adresa: IN ROMÂNIA, la administrațiunea ciab­uri LA PARIS, la d-niî Darras-Hallegrain, 5 rue de l’ancienne comedie, si Havas, Laffite et C-nne, 8, Place de la Bourse. LA VIENA, la de B. G. Popovici, 15 Fleischmarkt Scrisorile nefrancate se refusă. 20 BANI ESEMPLARULU. Articolele nepublicate se ardă. 20 BANI ESEMPLARULU. (A) SERVICIULU TELEGRAFIC ALU AGENȚIEI HAVAS Const­antinopole, 8 Februarie­, 6 ore séra.— Complotulu de care e acuzatu Midhat-pașa e uu­ curată invențiune. La Turquie­dice că Midhat-pașa a fostu­ destituită pentru că nu mai era în comu­nitate de idei cu Sultanulu. Londra. 8 Februarie­, sera.— Regina re­gretă, în discursulă seu, că Porta a res­pinsă propunerile plenipotenților i­­dice că resultatul­ Conferinței demonstră înțelege­rea puteri­lor și, înțelegere care nu póte lipsi d’a esercita uă influență reale asupra situațiunii și asupra guvernului Turciei, Densa esprime speranța că armistițiul­ va conduce la uă pace onorabilă între Portă, Serbia și Muntenegru, s’adau­ge că relațiu­­nile Angliei cu cele­l­alte guverne sunt­ amicale. Edit­imnen de sora ALIPIN­­ ACPÎ ^ CALINDARU. DULUI üBLI, A FĂURARII. Nu s’a refuta nici-uă­dată Ca­meră mai insultată și calomniată de­câtă cea de astăzi, pentru uă cestiune de așa numită controversă. Are sau nu Camera dreptulu de a face instrucțiunea, în casă de dare în judecată a miniștrilorü ? Are, respinse marea majoritatea Camerei. Nu are, respunde reacțiunea, și acesta respunsu îlu însociesce de in­vective, cari nu se mai curmă de aprópe șase luni, și de opunerea cu puterea chiar la autoritatea Camerei. Reacțiunea respinge cu puterea unu acte de instrucțiune, precum este uă perchisițiune, fiindu-ca e or­donată de comisiunea Camerei, și foștii miniștrii dați în judecată re­­fusă de-a se înfuțișa, și cându sunt­ aduși, protestă și refusă de a res­­punde comisiunii Camerei. ț­ecimi de precedente, numeroși și însemnați autori, cari toți atestă drep­­tuli esclusivü aici Camerei de a face instrucțiunea, nu înduplecă de locu pe detractorii Camerei. Instituțiunile nóstre, ficu ei, nu se potrivesc­ cu ale țărilor, din cari ne aduceți precedente. Instituțiunile nóstre sunt­ copiate după ale Bel­giei, după cum e chiar Constituțiu­­nea nóstrá, și în Belgia că delega­­țiune a Curții de casațiune face in­strucțiunea. Este deja mul­ta timpu de cândű­ama probata că casula pentru care în Belgia s’a admisă facerea instruc­țiunii de către oă delegațiune a Cur­ții de casațiune este numai acela în care miniștrii sunt­ urmăriți pen­tru crime sau delicte comise afară din exercițiulă funcțiunii lorü. Și chiar legea făcută pentru acesta casa n’a avută putere de câte una singuri ani. Astăzi suntemii în posițiune de a­­ opune detractorilorü Camerei uă probă mai triumfatare, care negre­șită va lămuri pe deplină ce ști­un­ea, pentru toți omenii de bună-simță și de bună-credință. Opunem­ celora cari insultă pe fie­care zi Camera uă lege completă de responsabilitate ministerială, uă lege din acea Belgia ale cărei insti­­tuțiuni le-amu copiată, uă lege sem­nată de însuși regele Leopold și con­trasemnată de ilustrulă jurisconsultă J. Bara, ministrulă sau de justiție. Acesta lege, presintată în 1870, după abrogarea celei pentru infrac­țiunile comise de miniștrii afară din exercițiulă funcțiunii lorü, consacră dreptulu esclusivu alü Camerei de a face instrucțiunea. Ea consideră a­­cesta dreptu ca atâtü de positivü, ln catu ilustrulu Bara, în espune­­rea sea de motive, nu admite nici macarü, ca ipotesă, că arü puté se fiă intr’altu-felu. „Camera represintanțiloră,­dice ministrulu de justiție al­ Belgiei, care, în urma cererii de punere în acuzare ce -i este adresată, procede la oă instrucțiune pregatitóre prin mijlocirea unei comisiuni din sînulă sau­ care, după raportul­ acestei co­­misiuni, aprecieză c­riminalitatea fap­tului și culpabilitatea autorului și care, în urma acestei exam­inări, li­­bereză pe inculpații de ori­ce urmă­rire. sau îl­ traduce în judecată îna­intea Curții de casațiune, acestă Ca­meră, momentană desbrăcată de ca­­racterulü séu politico, e investită cu tóte puterile unei juridicțiuni de in­strucțiune, ea esercită funcțiuni judecă­tor­esei. “ Apoi mai la vale completezá și determină încă și mai lămurită i­­deia. „Afacerea fiindu pe deplină instru­ită de Camera represintanțiloră, Ilie d. J. Bara, arti fi m­uscilű și frustra­­toriu (adică s’arü încălca una dreptü alü Camer­ei) de a face se se pro­­ceda la uă nouă instrucțiune prelimi­naria prin delegați de al Curții de ca­sațiune. “ Aceste cuvinte nu sunt u­mise de demagogii din Camera actuală, ci sunt semnate de însuși ministrulu de justiție ale regelui Leopold, de juris­­consultulu Bara. In numerulü viitoru vomă publica ânsuși testulă legii, căci spațială ne silesce a da astăzi numai espunerea de motive. Vom­u face atunci sé se observe câtü de precisa se stator­­nicesce dreptulu Camerei de a in­strui procesulu, și cum se determină chiar­ a­nume drepturi de perchi­­sițiuni, întocmai după modul ă în care l’a esercitatu și comsiunea Ca­merei actuale. Din întrigă acestă lege se va vede că Camera actuală și comisiunea iei, chiar­ fără a ave nainte’l unu testű de lege, și nie­ chiarü legea propusă în Belgia și pe care abia acum o descoperirămă, a procedată întocmai după cum o obliga spiritulu instituțiuniloră nós­tre, spirită de care s’a arătată astü­­felü adâncit pătrunsă. S’a adusatü m­ulta zilele din urmă fie cuvintele „crisa ministerială.“ Se pute are numi crisă ministe­rială faptulu că unu ministru sau dóul se retragă, fără ca acesta să fiă conse­ința unui votu alü Ca­­merelor, și fără ca șefulu cabinetu­lui și cei­l­alți miniștrii să se fi clin­tită de la posturile lorü ? De bună sema nu. Una incidență ministerială. iată totu ce a fostu faptul­ care a dată arăte speranțe oposițiunii și atâte palpitațiuni aspiranților­ de porto­­folie. S’a esploatatu multu zăbava cu care s’au completată fotoliele va­cante. Când o vomă­­ spune ensă,­­ cea­a ce nu mai este una secreta pentru nimeni,—că acésta zăbavă n’a avutu de causă de câtă dorința de concordie, silințele de a grupa în ministeriu, déca s’arü fi pututu, tóte nuanțele marei partide liberale, a­­tunci ori­cine va trebui se convie că acesta zăbavă [face lauda spiri­tului de care suntu animați bărba­ții astăzi la putere. Numai unii gu­vernă și nesce corpuri legiuitóre a­­nimate de acesta spiritu sunt­, după părerea nóstrá, capabili de a săvârși în pace și fără sguduire opere mari și salutarie, căci numai asta­felu se póte dobândi, pentru dănsele, conlu­crarea inteligințelor și celora mai cul­tivate și capacităților­ celora mai în­semnate ale unei întregi partide, cu tóte nuanțele iei. Cu atâta mai puțină se póte numi crisă ministerială incidentală, care s’a resolvat, așa de nemerit, prin dobândirea unui ministru de finan­cie cad. Sturdza, prin trecerea d-lui Ion Brătianu la ministerium­ de in­terne, prin intrarea în cabinetu a unora bărbați capabili, simpatici și stimați ca d-nii Docan și Câmpi­­nenu, cu câtă în realitate unu sin­guru ministru, d. Vernescu, a eșit­ din cabinete pentru neînțelegeri, și încă pentru neînțelegeri nemanifes­tate, cu unii din deputați. Nu era nimeni în Cameră care se nu dorescá a avea pe d. Vernescu în­ ministeriu; nu era nimeni care se nu aprecieze puterea acestui omű politică, ca oratorii, ca omu de soiință și ca bărbații cu mare greu­tate în societate. Mulți însă, chiarü de la eșirea d-lui Iepurenu astă­­vérá din ministeriu, dorinu sé’la vejă trecându la ministeriulu justi­ției. D. Vernescu a mai fostu mi­nistru alu justiției, și a probatü la a­­cestü ministeriu uă capacitate și uă aptitudine, ce se credeau neapă­rată trebuinciuse astăzi, cândă e­­conomiele ce ni-se impunu cevu re­forme, pe cari numai miniștrii cu uă autoritate specială în fie­care ramură potü se le concepá și mai cu sumă se le aplice cu succesü. Do­rința de a’lu avea la ministerium­ de justiție pe do­uă­ parte, are­cari ne­­mulțămiri legate mai mult­ de ces­­tiuni judeciane locale pe de alta, au făcută se nască între fostulu minis­tru de interne și unii deputați uă ac­­rnonnă, care de­și nu s’a tradusui în vre­una votu alu Camerei, a ne­­mulțămită totuși atâta de multă pe <1. Vernescu, în câtu nevoindü, nici a trece la ministeriulu justiției, nici a mar fi țelul unei ostilități fiă chiarü mărginită la una m­ica numără de deputați, s’a retrasă din cabinetü. Nu este dérit, pe câtü scimü, uă cestiune politică, uă divergință de opinion! care a determinată eșirea d-lui Vernescu din ministeriu, ci una din acele iritări intestine, cari din nenorocire nu potü fi totu­de­una în­lăturate. Aceste iritări trecü ânsă răpede, și în curând, nimeni nu ’și va mai aduce a­minte de câtu că d. Vernescu a fost­ ministrul­ de interne supt care, după atâția ani de falsi­ficare violentă a regimului parla­mentară, s’au reinaugurat­ alegerile libere, pe deplină și sinceramente libere, adică guvernământală consti­tuțională în totă integritatea lui. D. Eugeniu Stătescu, încă din vara trecută, n’a consimțită a primi ministeriul­ de cutü până la nă nouă regulare. Ocupațiunile d-sele perso­nale, și mai cu osebire sănătatea d-sele, cu totală d­ebile,­ile puneau din nenorocire în imposibilitate de a mai da încă guvernului concursului luminelor­, capacității și deosebitu­lui tactu politică de care a dată probă, în totu timpulu funcționării sale ca ministru al­ justiției. D. Stă­tescu s’a folosită de ocasiunea mo­dificării ce s’a facut­ în ministeriu, spre a se demite de uă sarcină pe care de multu timpü n’o mai ducea de catü după stăruințele amicilorü sei, și íntr’unü moda cu totulu pro­­visoriu. Timpulu catü a facutü parte din guvernu a fostü ânsă îndeajunsu pentru ca țara întregă se sim­ță în d-sea omult politică seriosă, cu ca­pacitate și cu tacta, care scie se im­pune, prin purtarea și atitudinea s­a, chiar a adversarilor­ sei politici. Apoi disposițiunile luate de d-sea în privirea arestării preventive în ge­nere și în materie de presă în spe­cială, în privirea urmăririlor, în ori­ce materiă penală, în privirea statis­ticei judiciare și în mai multe alte cestiuni, vom­ atesta pentru toto­de­­una trecerea pe la ministerium­ de justiție a unui ministru în adevera liberală, care se grăbesce, la prima ocasiune, a uni fapta cu cuvâintulă. Reproducemii după edițiunea de diminuță a numărului preced­en­te ur­­mătorele: Serviciulu telegraficii ale Agenției Havas. Londra, 8 Februari­e.—Discursuru regale ce se va pronuncia la deschiderea parla­mentului, va fi forte scurtă întru­câtă pri­­veșce cestiunea prientelui. Regina Victoria va esprime satisfacerea ce încercă de a fi cooperată la închiriarea armistițiului; va spune că regretă forte că Forța a respinsă propunerile puterilor­, propuneri cari nu suntă contrarie interese­­lor­ Turciei; va adauge c’a rechiămată pe sir Elliot pentru a manifesta nemulțumirea sea; va formula speranța că întâmplările ce s’aă produsă de curendă nu suntă de natură d’a pune stavilă­otărîrilor­ pacifice ale puterilor­ și restabilirea relațiunilor­ diplomatice cu Turcia. Regina nu va vorbi nici de cum despre purtarea ce va ține Anglia. Paris, 8 Februarie 6 dimineța.—Testul­ circularei principelui Gorciakoft face aici uă mare impresiune; elă pare a arăta, pe câtă se crede, că Rusia e­otărîtă a lucra singură, la trebuință. Turcia.—Scomotele despre reapari­­țiu­iea bandelor­ armate în Bosnia și Brzegovina se confirmă. Levant-Herald amind­ă că Ali-pașa, gu­vernatorele-ge­­nerale ale Brzegovinei, a înșciințată despre acesta pe guvernulil turcescîi și dice c’aceste sciri aă creată unu simți­­mântft de alarmă ș’aă dată nascei’e la temerea ca asia­­ lisa răscolă se nu is­­bucnăscă din noă. „Dacă Austria, dice acelfi diaru, va lucra cu lealitate și dreptățime către Portă, reaparițiunea resculei e peste pu­tință. Dării cestiunea e d’a se sei dacă Austria va pută lucra cu lealitate și dreptățime , pene cândă va fi guverna­­tore alu Dalmației generarele Rodiei. E notoriu că ordinele date de guver­­nului centrale în vedere d’a preveni tre­cerea de ajutore și de munițiune n’au fostă ținute în sumă și modulă d’a lu­cra ar fi generareluî Rodiei aruncă multti discredita asupra țării. Totuși se rădică altă cestiune : acea d’a sei dacă guver­­nulfi e destulă de tare pentru a se scăpa de generarele Rodiei, care e susținută prin simpatiele tutorii Slavilor și aus­­triacî. “ I­fihad anunciă că ministeriul­ de resbelîi a elaborată uă lege pentru for­marea gardei teritoriale, care va fi or­­ganisată după modelu­l gardelor și mo­bile din Europa, așia în­câtă se potă intra în luptă în casă de resbelîi. Grecia. — Camera a votată ună cre­dită de 150 mi­­dirachme pentru ca Gre­cia se ie parte la esposițiunea de la Paris, Belgia. — Manifestările în contra ministerului provocate prin presintarea noului proiect­ de lege electorale, se ur­­mază. La Bruxelles, peste­uă îni­ă per­­sone eșindii de la unii m­eetingii liberale, aț străbătută stradele strigăm!: Joșii ministerul­ui ! Josiü Maiou ! Spania.—Telegramele oficiale anun­d­ă că lucrările privitore la recrutațiă se urmezá fără dificultate în provinciele basce. Camera represintanților­. — Documente. — Sesiunea 1869— 1870. (Pagina 315). (No. 100). Ședința de la 24 Februarie, 1870. RESPONSABILITATEA MINISTERIALE ES­PUN­ERE DE MOTIVE Domnilor ă. I. Miniștrii, ca toți cetățenii, tre­buie se de samă justiției țării lor ș­­ pentru delictele de cari s’au facutu culpabili. Nimeni nu se bucură în Belgia de privilegiul­ impunității. Numai persona regelui e inviola­bilă. Răspunderea ce incumbe în acesta privință miniștrilor­ se aplică la tóte faptele deliciose, ori­care ar­ fi na­tura lor, și are de obiectă nu nu­mai pedepsele la cari le supune le­gea, ci și repararea pagubei ce au causatü Statului sau particularilorű. Proiectul­ de faciă are de obiectă a regula responsabilitatea ministe­rială în înțelesuril cele mai gene­rale și care e penală sau civilă. G’en d’ántain e tratată în titlul­ I, a doua în titlul­ II ale proiectului. Infracțiunile comise de miniștrii suntü sau privitóre la funcțiunile lorü sau străine de acestea. Cele d’antain au unii caractera particu­lară ; cele­l­alte sunt o delicte de dreptu comunii. Constituțiunea (art 90) stabileșce un altă deosebire, după care miniș­trii pot­ comite delicte în esercițiulă sau afară din esercițiulă funcțiuniloru loru. N’amu crezutu că trebuie se luamu acéstá divisiune ca basă în sis­tema acestui proiectă. Intr’adevĕrü, miniștrii, ca toți funcționarii, se pot ă face culpabili în esercițiulă funcțiunii loru de delicte, cari n’au nici uă legătură cu acestea, cari constituie atentate la persone, la proprietăți, la siguranța séu la moralitatea pu­blică, ba chiaru la siguranța Statu­lui, séu cari, într’una cuvântă, con­­stituiesca infracțiuni ordinare. In adevĕrü, acesta deosebire e consacrată prin termenii Constituți­­unii. Dérü e vădită că congresulu, acordându Camerei represintanților, dreptulu d’a acusa pe miniștrii și d’a’i traduce înaintea Curții de ca­sațiune, n’a avutu în vedere de câtü delictele ce au comisi prin fapte d’ale administrării lorü. Sunteran dérit autorisați a înlocui clasificarea le­gală printr’un alta tota-d’ua-data mai logică și mai conformă cu spi­­ritul­ pactului nostru fundamentale, împărțindă infracțiunile comise de miniștrii în două categorii, după cum ele simt­ relative sau străine de funcțiunile cu cari sunt­ inves­tiți autorii lor I. II. Crimele și delictele comise de mi­niștrii și privitóre la funcțiunile loru sunt: obiectulu celui d’ántâiü capi­­tolu din titlul­ I. Acestu capitolu cuprinde două secțiuni care reguleza, una, represiunea acestora fapte, cea­­l­altă, formelele procedurei. Intre infracțiunile din acesta ca­­tegoriă se presintă mai întâiu ace­lea de cari se pot­ face culpabili toți funcționarii publici și cari sunt­ prevădute de codicele penale. Dispo­sițiunile acestui codice au fostü toto­­de­una aplicabile și miniștrilorü. 1) și vom­ urma d’a le fi (art. 1 din proiectă). 1) Art. 134, § 2, din Constituțiune, fără prejudiciul­ casuriloru espresii previețute de legile penale.

Next