Romanulu, ianuarie 1877 (Anul 21)
1877-01-29
ANULU ALU DOUEPECI-ȘI-UNU Redacțiinea și Administrațiunea strada Domnei 14 SAMBATA, 29 IANUARIU, 1877. VOIESCE SI VEI PUTEA. ANUNCIUEI. Linia de 30 litere petit, paginea IV, — 40 bani. Deta „ „ „ paginea III, 2 lei — A se adresa, IN ROMANIA, la administrațiunea diarului. LA PARIS, la Havas, Laffite et C-une, 8. Place de la Bourse. LA LONDON, la Eugene Micoud, No. 81-A Fleet Street, London E. C. LA VIENA, la d-nii Haasenstein și Vogler, Walltischgasse 10. LUMI NE ZA-TE SI VEI FI. ABONAMENTE. In capitali, unu anii 48 lei; șese luni 24 lei, trei luni 12 lei; nă luna 4 lei. In districte, unii ană 54 lei; șese luni 27 lei, trei luni 14 lei; vă luna 5 lei. Pentru tote erele Europei trimestru 15 lei se adresa: IN ROMÂNIA, la administrațiunea ciaburi LA PARIS, la d-niî Darras-Hallegrain, 5 rue de l’ancienne comedie, si Havas, Laffite et C-nne, 8, Place de la Bourse. LA VIENA, la de B. G. Popovici, 15 Fleischmarkt Scrisorile nefrancate se refusă. 20 BANI ESEMPLARULU. Articolele nepublicate se ardă. 20 BANI ESEMPLARULU. (A) SERVICIULU TELEGRAFIC ALU AGENȚIEI HAVAS Constantinopole, 8 Februarie, 6 ore séra.— Complotulu de care e acuzatu Midhat-pașa e uu curată invențiune. La Turquiedice că Midhat-pașa a fostu destituită pentru că nu mai era în comunitate de idei cu Sultanulu. Londra. 8 Februarie, sera.— Regina regretă, în discursulă seu, că Porta a respinsă propunerile plenipotenților idice că resultatul Conferinței demonstră înțelegerea puterilor și, înțelegere care nu póte lipsi d’a esercita uă influență reale asupra situațiunii și asupra guvernului Turciei, Densa esprime speranța că armistițiul va conduce la uă pace onorabilă între Portă, Serbia și Muntenegru, s’adauge că relațiunile Angliei cu celelalte guverne sunt amicale. Editimnen de sora ALIPIN ACPÎ ^ CALINDARU. DULUI üBLI, A FĂURARII. Nu s’a refuta nici-uădată Cameră mai insultată și calomniată decâtă cea de astăzi, pentru uă cestiune de așa numită controversă. Are sau nu Camera dreptulu de a face instrucțiunea, în casă de dare în judecată a miniștrilorü ? Are, respinse marea majoritatea Camerei. Nu are, respunde reacțiunea, și acesta respunsu îlu însociesce de invective, cari nu se mai curmă de aprópe șase luni, și de opunerea cu puterea chiar la autoritatea Camerei. Reacțiunea respinge cu puterea unu acte de instrucțiune, precum este uă perchisițiune, fiindu-ca e ordonată de comisiunea Camerei, și foștii miniștrii dați în judecată refusă de-a se înfuțișa, și cându sunt aduși, protestă și refusă de a respunde comisiunii Camerei. țecimi de precedente, numeroși și însemnați autori, cari toți atestă dreptuli esclusivü aici Camerei de a face instrucțiunea, nu înduplecă de locu pe detractorii Camerei. Instituțiunile nóstre, ficu ei, nu se potrivesc cu ale țărilor, din cari ne aduceți precedente. Instituțiunile nóstre sunt copiate după ale Belgiei, după cum e chiar Constituțiunea nóstrá, și în Belgia că delegațiune a Curții de casațiune face instrucțiunea. Este deja multa timpu de cândűama probata că casula pentru care în Belgia s’a admisă facerea instrucțiunii de către oă delegațiune a Curții de casațiune este numai acela în care miniștrii sunt urmăriți pentru crime sau delicte comise afară din exercițiulă funcțiunii lorü. Și chiar legea făcută pentru acesta casa n’a avută putere de câte una singuri ani. Astăzi suntemii în posițiune de a opune detractorilorü Camerei uă probă mai triumfatare, care negreșită va lămuri pe deplină ce știunea, pentru toți omenii de bună-simță și de bună-credință. Opunem celora cari insultă pe fiecare zi Camera uă lege completă de responsabilitate ministerială, uă lege din acea Belgia ale cărei instituțiuni le-amu copiată, uă lege semnată de însuși regele Leopold și contrasemnată de ilustrulă jurisconsultă J. Bara, ministrulă sau de justiție. Acesta lege, presintată în 1870, după abrogarea celei pentru infracțiunile comise de miniștrii afară din exercițiulă funcțiunii lorü, consacră dreptulu esclusivu alü Camerei de a face instrucțiunea. Ea consideră acesta dreptu ca atâtü de positivü, ln catu ilustrulu Bara, în espunerea sea de motive, nu admite nici macarü, ca ipotesă, că arü puté se fiă intr’altu-felu. „Camera represintanțiloră,dice ministrulu de justiție al Belgiei, care, în urma cererii de punere în acuzare ce -i este adresată, procede la oă instrucțiune pregatitóre prin mijlocirea unei comisiuni din sînulă sau care, după raportul acestei comisiuni, aprecieză criminalitatea faptului și culpabilitatea autorului și care, în urma acestei examinări, libereză pe inculpații de orice urmărire. sau îl traduce în judecată înaintea Curții de casațiune, acestă Cameră, momentană desbrăcată de caracterulü séu politico, e investită cu tóte puterile unei juridicțiuni de instrucțiune, ea esercită funcțiuni judecătoresei. “ Apoi mai la vale completezá și determină încă și mai lămurită ideia. „Afacerea fiindu pe deplină instruită de Camera represintanțiloră, Ilie d. J. Bara, arti fi muscilű și frustratoriu (adică s’arü încălca una dreptü alü Camerei) de a face se se proceda la uă nouă instrucțiune preliminaria prin delegați de al Curții de casațiune. “ Aceste cuvinte nu sunt umise de demagogii din Camera actuală, ci sunt semnate de însuși ministrulu de justiție ale regelui Leopold, de jurisconsultulu Bara. In numerulü viitoru vomă publica ânsuși testulă legii, căci spațială ne silesce a da astăzi numai espunerea de motive. Vomu face atunci sé se observe câtü de precisa se statornicesce dreptulu Camerei de a instrui procesulu, și cum se determină chiar anume drepturi de perchisițiuni, întocmai după modul ă în care l’a esercitatu și comsiunea Camerei actuale. Din întrigă acestă lege se va vede că Camera actuală și comisiunea iei, chiar fără a ave nainte’l unu testű de lege, și nie chiarü legea propusă în Belgia și pe care abia acum o descoperirămă, a procedată întocmai după cum o obliga spiritulu instituțiuniloră nóstre, spirită de care s’a arătată astüfelü adâncit pătrunsă. S’a adusatü multa zilele din urmă fie cuvintele „crisa ministerială.“ Se pute are numi crisă ministerială faptulu că unu ministru sau dóul se retragă, fără ca acesta să fiă conseința unui votu alü Camerelor, și fără ca șefulu cabinetului și ceilalți miniștrii să se fi clintită de la posturile lorü ? De bună sema nu. Una incidență ministerială. iată totu ce a fostu faptul care a dată arăte speranțe oposițiunii și atâte palpitațiuni aspiranților de portofolie. S’a esploatatu multu zăbava cu care s’au completată fotoliele vacante. Când o vomă spune ensă, ceaa ce nu mai este una secreta pentru nimeni,—că acésta zăbavă n’a avutu de causă de câtă dorința de concordie, silințele de a grupa în ministeriu, déca s’arü fi pututu, tóte nuanțele marei partide liberale, atunci oricine va trebui se convie că acesta zăbavă [face lauda spiritului de care suntu animați bărbații astăzi la putere. Numai unii guvernă și nesce corpuri legiuitóre animate de acesta spiritu sunt, după părerea nóstrá, capabili de a săvârși în pace și fără sguduire opere mari și salutarie, căci numai astafelu se póte dobândi, pentru dănsele, conlucrarea inteligințelor și celora mai cultivate și capacităților celora mai însemnate ale unei întregi partide, cu tóte nuanțele iei. Cu atâta mai puțină se póte numi crisă ministerială incidentală, care s’a resolvat, așa de nemerit, prin dobândirea unui ministru de financie cad. Sturdza, prin trecerea d-lui Ion Brătianu la ministerium de interne, prin intrarea în cabinetu a unora bărbați capabili, simpatici și stimați ca d-nii Docan și Câmpinenu, cu câtă în realitate unu singuru ministru, d. Vernescu, a eșit din cabinete pentru neînțelegeri, și încă pentru neînțelegeri nemanifestate, cu unii din deputați. Nu era nimeni în Cameră care se nu dorescá a avea pe d. Vernescu în ministeriu; nu era nimeni care se nu aprecieze puterea acestui omű politică, ca oratorii, ca omu de soiință și ca bărbații cu mare greutate în societate. Mulți însă, chiarü de la eșirea d-lui Iepurenu astăvérá din ministeriu, dorinu sé’la vejă trecându la ministeriulu justiției. D. Vernescu a mai fostu ministru alu justiției, și a probatü la acestü ministeriu uă capacitate și uă aptitudine, ce se credeau neapărată trebuinciuse astăzi, cândă economiele ce ni-se impunu cevu reforme, pe cari numai miniștrii cu uă autoritate specială în fiecare ramură potü se le concepá și mai cu sumă se le aplice cu succesü. Dorința de a’lu avea la ministerium de justiție pe două parte, arecari nemulțămiri legate mai mult de cestiuni judeciane locale pe de alta, au făcută se nască între fostulu ministru de interne și unii deputați uă acrnonnă, care deși nu s’a tradusui în vreuna votu alu Camerei, a nemulțămită totuși atâta de multă pe <1. Vernescu, în câtu nevoindü, nici a trece la ministeriulu justiției, nici a mar fi țelul unei ostilități fiă chiarü mărginită la una mica numără de deputați, s’a retrasă din cabinetü. Nu este dérit, pe câtü scimü, uă cestiune politică, uă divergință de opinion! care a determinată eșirea d-lui Vernescu din ministeriu, ci una din acele iritări intestine, cari din nenorocire nu potü fi totudeuna înlăturate. Aceste iritări trecü ânsă răpede, și în curând, nimeni nu ’și va mai aduce aminte de câtu că d. Vernescu a fost ministrul de interne supt care, după atâția ani de falsificare violentă a regimului parlamentară, s’au reinaugurat alegerile libere, pe deplină și sinceramente libere, adică guvernământală constituțională în totă integritatea lui. D. Eugeniu Stătescu, încă din vara trecută, n’a consimțită a primi ministeriul de cutü până la nă nouă regulare. Ocupațiunile d-sele personale, și mai cu osebire sănătatea d-sele, cu totală debile,ile puneau din nenorocire în imposibilitate de a mai da încă guvernului concursului luminelor, capacității și deosebitului tactu politică de care a dată probă, în totu timpulu funcționării sale ca ministru al justiției. D. Stătescu s’a folosită de ocasiunea modificării ce s’a facut în ministeriu, spre a se demite de uă sarcină pe care de multu timpü n’o mai ducea de catü după stăruințele amicilorü sei, și íntr’unü moda cu totulu provisoriu. Timpulu catü a facutü parte din guvernu a fostü ânsă îndeajunsu pentru ca țara întregă se simță în d-sea omult politică seriosă, cu capacitate și cu tacta, care scie se impune, prin purtarea și atitudinea sa, chiar a adversarilor sei politici. Apoi disposițiunile luate de d-sea în privirea arestării preventive în genere și în materie de presă în specială, în privirea urmăririlor, în orice materiă penală, în privirea statisticei judiciare și în mai multe alte cestiuni, vom atesta pentru totodeuna trecerea pe la ministerium de justiție a unui ministru în adevera liberală, care se grăbesce, la prima ocasiune, a uni fapta cu cuvâintulă. Reproducemii după edițiunea de diminuță a numărului precedente următorele: Serviciulu telegraficii ale Agenției Havas. Londra, 8 Februarie.—Discursuru regale ce se va pronuncia la deschiderea parlamentului, va fi forte scurtă întrucâtă priveșce cestiunea prientelui. Regina Victoria va esprime satisfacerea ce încercă de a fi cooperată la închiriarea armistițiului; va spune că regretă forte că Forța a respinsă propunerile puterilor, propuneri cari nu suntă contrarie intereselor Turciei; va adauge c’a rechiămată pe sir Elliot pentru a manifesta nemulțumirea sea; va formula speranța că întâmplările ce s’aă produsă de curendă nu suntă de natură d’a pune stavilăotărîrilor pacifice ale puterilor și restabilirea relațiunilor diplomatice cu Turcia. Regina nu va vorbi nici de cum despre purtarea ce va ține Anglia. Paris, 8 Februarie 6 dimineța.—Testul circularei principelui Gorciakoft face aici uă mare impresiune; elă pare a arăta, pe câtă se crede, că Rusia eotărîtă a lucra singură, la trebuință. Turcia.—Scomotele despre reaparițiuiea bandelor armate în Bosnia și Brzegovina se confirmă. Levant-Herald amindă că Ali-pașa, guvernatorele-generale ale Brzegovinei, a înșciințată despre acesta pe guvernulil turcescîi și dice c’aceste sciri aă creată unu simțimântft de alarmă ș’aă dată nascei’e la temerea ca asia lisa răscolă se nu isbucnăscă din noă. „Dacă Austria, dice acelfi diaru, va lucra cu lealitate și dreptățime către Portă, reaparițiunea resculei e peste putință. Dării cestiunea e d’a se sei dacă Austria va pută lucra cu lealitate și dreptățime , pene cândă va fi guvernatore alu Dalmației generarele Rodiei. E notoriu că ordinele date de guvernului centrale în vedere d’a preveni trecerea de ajutore și de munițiune n’au fostă ținute în sumă și modulă d’a lucra ar fi generareluî Rodiei aruncă multti discredita asupra țării. Totuși se rădică altă cestiune : acea d’a sei dacă guvernulfi e destulă de tare pentru a se scăpa de generarele Rodiei, care e susținută prin simpatiele tutorii Slavilor și austriacî. “ Ifihad anunciă că ministeriul de resbelîi a elaborată uă lege pentru formarea gardei teritoriale, care va fi organisată după modelul gardelor și mobile din Europa, așia încâtă se potă intra în luptă în casă de resbelîi. Grecia. — Camera a votată ună credită de 150 midirachme pentru ca Grecia se ie parte la esposițiunea de la Paris, Belgia. — Manifestările în contra ministerului provocate prin presintarea noului proiect de lege electorale, se urmază. La Bruxelles, pesteuă îniă persone eșindii de la unii meetingii liberale, aț străbătută stradele strigăm!: Joșii ministerului ! Josiü Maiou ! Spania.—Telegramele oficiale anundă că lucrările privitore la recrutațiă se urmezá fără dificultate în provinciele basce. Camera represintanților. — Documente. — Sesiunea 1869— 1870. (Pagina 315). (No. 100). Ședința de la 24 Februarie, 1870. RESPONSABILITATEA MINISTERIALE ESPUNERE DE MOTIVE Domnilor ă. I. Miniștrii, ca toți cetățenii, trebuie se de samă justiției țării lor ș pentru delictele de cari s’au facutu culpabili. Nimeni nu se bucură în Belgia de privilegiul impunității. Numai persona regelui e inviolabilă. Răspunderea ce incumbe în acesta privință miniștrilor se aplică la tóte faptele deliciose, oricare ar fi natura lor, și are de obiectă nu numai pedepsele la cari le supune legea, ci și repararea pagubei ce au causatü Statului sau particularilorű. Proiectul de faciă are de obiectă a regula responsabilitatea ministerială în înțelesuril cele mai generale și care e penală sau civilă. G’en d’ántain e tratată în titlul I, a doua în titlul II ale proiectului. Infracțiunile comise de miniștrii suntü sau privitóre la funcțiunile lorü sau străine de acestea. Cele d’antain au unii caractera particulară ; celelalte sunt o delicte de dreptu comunii. Constituțiunea (art 90) stabileșce un altă deosebire, după care miniștrii pot comite delicte în esercițiulă sau afară din esercițiulă funcțiuniloru loru. N’amu crezutu că trebuie se luamu acéstá divisiune ca basă în sistema acestui proiectă. Intr’adevĕrü, miniștrii, ca toți funcționarii, se pot ă face culpabili în esercițiulă funcțiunii loru de delicte, cari n’au nici uă legătură cu acestea, cari constituie atentate la persone, la proprietăți, la siguranța séu la moralitatea publică, ba chiaru la siguranța Statului, séu cari, într’una cuvântă, constituiesca infracțiuni ordinare. In adevĕrü, acesta deosebire e consacrată prin termenii Constituțiunii. Dérü e vădită că congresulu, acordându Camerei represintanților, dreptulu d’a acusa pe miniștrii și d’a’i traduce înaintea Curții de casațiune, n’a avutu în vedere de câtü delictele ce au comisi prin fapte d’ale administrării lorü. Sunteran dérit autorisați a înlocui clasificarea legală printr’un alta tota-d’ua-data mai logică și mai conformă cu spiritul pactului nostru fundamentale, împărțindă infracțiunile comise de miniștrii în două categorii, după cum ele simt relative sau străine de funcțiunile cu cari sunt investiți autorii lor I. II. Crimele și delictele comise de miniștrii și privitóre la funcțiunile loru sunt: obiectulu celui d’ántâiü capitolu din titlul I. Acestu capitolu cuprinde două secțiuni care reguleza, una, represiunea acestora fapte, cealaltă, formelele procedurei. Intre infracțiunile din acesta categoriă se presintă mai întâiu acelea de cari se pot face culpabili toți funcționarii publici și cari sunt prevădute de codicele penale. Disposițiunile acestui codice au fostü totodeuna aplicabile și miniștrilorü. 1) și vom urma d’a le fi (art. 1 din proiectă). 1) Art. 134, § 2, din Constituțiune, fără prejudiciul casuriloru espresii previețute de legile penale.