Romanulu, februarie 1877 (Anul 21)

1877-02-14

142 ani timpii de 3 ani respun<rotors la chrămarea ce li se va face pentru concentrări sau alte trebuințe, așia că peste 7 ani am pute sé avem mai bine de 90,000 militari bine pregătiți, dintre cari numai 15,000 în comptniu statului. Apoi fiindăcă artileria și geniulii sunt uneste scóle de aplicațiune continuă, cari ceru cunoscințe mai speciale, va fi necesarii ca peste cifra de mai sus, să fie afectați la acesta servină încă 1,000 omeni Intr'unu modü quasi permanente, retribuiți mai bine de cât ceilalți și îngagiați voluntară dintre soldații reserviști. Armata, deșertându-și prisosul, în fiecare ani în vieța civică, va păzi totodeuna nivelulü sosa indicată. Enso nu este totușia și cu oficialii: prisosulü lorü va deveni în scurta timpu forte genantű. Remediul la acesta se va găsi ense naturalmente în administrațiunea drumurilor-deferit, poduri și șiosele, poște și telegrafe etc., căci unii oficialii care scie, de exemplu, a ridica fortificațiuni, póte fórte bine inspecta lucrări de poduri și șiosele; unai altula , care scie să așeție una fira telegrafică pe câmpuli de bătaiă, póte fórte bine să ia parte la lucrările de direcțiune ale unui biutou telegrafică, și asta mai departe. Consecințele ce ar resulta dintr’un asemenea sistemă, chiar în vieții civile, sunt farte importante pentru a pute resiste tentațiunii de a le atinge într’una moda sumară" celu puțină. Orice cetățenă luândă parte la acesta mișcare militară, socotescu că mai în urmă se va simți forte puțină dispusă a se mai acomoda cu instituțiunile opresive și cu impietările, pre adeseori repezite, ale puterii; de acisă îndouită consecință: schimbare, cu voiă fără voiă, adusă cu forța lucrurilor, chiar, a instituțiunilor opresive, degrădutare pentru individă, schimbare în moravurile puterii. Și se nu se $ică că n’avemű asemenea instituțiuni; avemu, ba încă din nenorocire fórte multe! In prima liniă, între altele, am puté sĕ se socotéscá disposițiunile legii penale relative la arestara preventivă și mandatele de depunere și arestare, invențiune abile a despotismului pentru ca să se puta perpetua de faptă acolo unde este destrânată, de drepta. S’a recruta acesta sistemă juridică aplicându-se de Napoleon la provinciele renane, și cândă acestea au recăzută în puterea Germaniei, noua autoritate înțelegândă profitulă ce trage din un asemenea sistemă, în loc de a o abroga, a respectată-o mai cu sânțeniă decâtă intemeietorul ăi ei. Deasemenea astăzi chiară în Alsacia și Lorena Prusia conservă pentru propriul săă usagiu acestă teribilă modiă de represiune; și în fine credă că nu e necesitate a mai căuta exemple aiurea, cândă le găsimă chiară la noi într’ună trecută forte recentă. Se pote vede deja în modă forte lămurită câtă este de detestabilă acestă sistemă. El bine, asemenea instituțiuni, decă nu și mai rele, mai avemă, și eu credă că decă rațiunea și povara atâtoră exemple n’au putută să pună capătă acestor instituțiuni, numai că asemenea mișcare militară le va desrădăcina. Stefan Lakeman. Gestiunea arendaș doră, priviți ca mari producători agricoli, este la ordinea Zilei în Cameră, sa și numită uă comisiune care sé se ocupe grabnică de acestă afacere și se refereze Camerei. Organele de publicitate avendu de datoriă a se asocia cu lucrările corpurilor legiuitóre în tóte cestiunile. Românul s’a ocupată de cestiunea arendașilor, publicândăună memorii ală comitetului formată de arendașii debitori ai statului. Publicămă astăzii alte observațiuni emanate de la același comitet și sunt semnate de două din principalii lui membrii, recomandându-le seriosei atențiuni a comisiunii instituită de Cameră, spre a se ocupra de acesta cestiune. ROMAiNULU, 14 FEBRUARIU 1877 Cestiunea arendașiloră Statului. Starea de miseriă în care a ajunsă clasea arendașilor în România ne-a impusă datoria a adăuga pentru ameliorarea posițiunii acestei clase câteva reflecțiuni mai desvoltătore decâtă cele conținute în Romanul de la 22 Ianuarie, mai alesă că astăzi corpurile legiuitore sunt sesisate de petițiunea arendașilor a statului, cari ceră ușurarea nenorocirilor ăloră. Cu dreptă cuvântă acestă cestiune economică și socială trebuie se ne preocupe într’ună modă seriosă, căci singura avuție a statului și a particulariloră consiste în cultura pământului. Erorile guverneloră ce s’aă succedată și n’aă căutată a face nimică pentru a ameliora starea, mijlocele agricultorilor mari și mici; condițiunile draconiane ce de la 1864 treptată s’aă introdusă în economia contractelor de arenei ale proprietâților statului și ale altor așezăminte publice, precum dobânzile de 10, 15 orașurile de forță majoră, urmăririle escepționale, vânzările silite ale productelor, viteloră și instrumentelor agricole; Catastrofa elementelor, care în cursă de mai mulți ani s’a urmată necontenită; Deprecierea productelor și discreditarea arendașilor, din lipsa de prevedere a guvernanților, cari trebuia ă se caute a ușura posițiunea acestei clase, ora nu a o îngreuna prin feră de feră de măsuri unice și destructure. Totelu contribuită la ruina celei mai principale clase, care desființându-se, câmpiele fertile ale României sunt amenințate a rămâne sterile, improductive. Ruina acestei clase atrage după sine miseria cultivatorului mică, stagnațiunea comercialui întrege, căci daci nu merge banița, nu merge nimică; și pe lîngă acesta aduce mă golu în resursele statului, paralisândă umilă din isvarele producțiunii sale. Credemă că astăzi este timpulă a remedia cu oă oră mai înainte acestă rev care, lăsată, va lua proporțiuni imense, lovindă în creditul statului. Scopul nostru dorit este a ne ocupa de raporturile în cari se găsescă astăzi arendașii statului cu statură, și se analizămă decă nu putemă ajunge la uă soluțiune echitabilă și folositóre moralmente și materialmente statului, și la ușturarea posițiunii nenorocite a acestei clase absolută necesare. După cele publicate în raportul comisiunii de petițiuni a onor Cameri legiuitóre, statul care se primesc aprope suma de 15,000,000 până la Aprile 1877. Acesta sumă este garantată prin garanții ipotecare și efecte publice. Așa fiindă stabilită posițiunea actuală a statului, care are se primescă suma de 15,000,000 și soldezá bugetele sale cu deficituri, și a arendașilor, cari nu se platesc. Zisa sumă, și din ruina în care se găsescă nu potă plăti, ce remâne de făcută într’ună modă folositoră și practică? Prima reflecțiune este ca statulă se împlinască sumele ce are din garanțiele și averea arendașilor, spre acoperirea deficitelor bugetelorséle. Acesta reflecțiune înse ară fi justă și folositare cândă statulă ară putea, fără se ucidă uă clasă producătore a avuției sale teritoriale, se încaseze pe deplină barem sumele ce are a primi. Oricine pate încredința că statulă astăzi din 15,000,000 nu va putea realisa prin vinderea garanțielor și averii arendașilor, nici suma de 5,000,000. Asia dora dreptă resultată, esecutarea contractelor va da pentru stată materialmente un pagubă de aprope 10,000,000, o sumă de procese, și moralmente ruina completă a clasei ce eră, statul, este directă interesată, ca celă mai mare proprietară, a o susține, a o ajuta, a o face se prospere pentru desvoltarea avuției sale teritoriale, cestiune simplă de resolvată și care orice proprietară o practică, căutândă a ajuta pe arendașul ă săă, eră nu a’lă sărăci. Se vede că acum dacá nu se găsesce uă soluțiune care să fiă folositore statului, îmbunătățindă starea nenorocită a arendașilor. După noi, cari ne ocupămă din tinerețe de cultura pământului și cari cunoscemii de aprope greutățile acestei ocupațiuni penibile, credemă că trebuie să lichidare și uă transacțiune făcută câtă mai arginte cu arendașii statului. Acesta transacțiune trebuie închiriată pe masa următorea, ca sumele ce să datorescă statului se fiă plătite în anuități semestriale în cursă de 10 ani, păstrândă statul garanțiele esistente până la definitiva plată a datorielor. Acesta ar fi măsura cea mai nemerită, cea mai echitabilă și cea mai utilă. Ne așceptămă la două întrebări, adecă ce folosă va ave statulă și ce ușurare se va face clasei arendașilor ? Răspundemă cu rațiunea cea mai clară, aducândă exemplu ce face proprietarulă particulară cândă arendașulă să nu plătesce în urma nenorocirilor ce încercă. El o caută a ajuta pe arendașulă săă pentru a’lă rădica, ca cu timpulă sĕ plátéscu ce datoresce și să continue a face să producă averea sea teritorială, procurându-I ori ce mijloce pentru a’lă încuraja și susțină cu sacrificii din veniturile séle și fără a să sustrage de la legea comună, împovărândă pe arendașă cu coșuri de forță majoră, dobânzi și felă de felă de dări. Astă-felă trebuindă într’ună modă inteligentă să urmeze și statură, folosul său din ușurarea ce trebuie să facă arendașilor săi este învederată, netăgăduită și reală. Astă-felă nu perde din suma ce are a primi aprope 10,000,000 vânzând astăzi garanțiele; nu ruinezá singura clasă producătore națională; nu se espune a lăsa improductive proprietățile sale căutându-le în regiă, cum are deja peste 180 și cum va ave alte 400 ce suntü a să da în arendă acum, și beneficiază chiară, fiindăcă primindă sumele pe deplină cu sistema anuităților, încaseză și dobânzile cari au crescută aren Z’ile datorite, căci suma de 15,000,00() provine din arenzile neplătite, acumulate cu dobânzile de 10 și 15$ până în presiune. Este dojat una folosă materială pentru stată și crede că că va răspunde îndestulă acelora cari oră împinge pe stată se vândă și să împlinescă ce va putea. Este ună folosă morale și naționale ca ajutându acestă clasă, statulă nu va contribui ca ogrădire Românului să tracă în manele străinului. Este învederată că statulă ajutândă acestă clasă, ce nu se póte improvisa, va ajuta pe agricultorii mici, va ajuta comercială, cari, dobândindă încrederea, își vor lega raporturile foră din nou și se va putea da uă activitate muncea unită cu capitalulă. După cele espuse, credemă că statulă este datoră a veni în ajutorul acestei clase, că găsescetate folosele și că vine chiară în ajutorul bugetului său, înscriindu-se în bugetulă săăună venită ficură garantată prin garanțiele ce are depuse și prin sborulă muncea ce va produce acestă clasă prin ajutorul său. Clasa arendașiloră va avă folosită d’a scăpa din ruină, d’a fi încuragiată să potă continua cu esploatarea moșieloră în viitorii și d’a nu vedea starea loră, a garanțiloră loră ș’a tuturoră afidațiloră loră înstrăinându-se în modulă celă mai deprețiată. Nu trebuie uitată și este necontestată că acestă clasă a fertilizată câmpiele improductive ale României, avărsată în casele statului tote beneficiarile realizate în cursul periadelor de arendare, urcând veniturile statului la 20,000,000. Nu trebuie uitată că astăzi acestă clasă se compune de proprietari români în cea mai mare parte și este echitabile și folositoră ca statură Română se propăgă și se ajute industria națională, fiind mândru că Românii au înlăturată pe acei străini, cari se înavuțiau fără a contribui în nimică la greutățile statului și cari sărăcină cu desăvârșire pe micuță cultivatori. Adunarea națională în înțelepciunea sa a luată în considerațiune cererea arendașilor; comisiunea Camerei rămâne acum ca în unire cu guvernul să alcătuiască proiectul de lege necesară pentru resolverea acestei cestiuni. Pentru ca economia acestui proiectă de lege se fie echitabilă, practică și imediată folositare, credemă că ară trebui ascultată și comitatulă arendașiloră. l J. Rumba, I. P. Theodoru. Convocarea colegiilor vacante. Pentru Cameră, Colegiulü I din județțele Buzău și Bolgrad sunt convocate în Ziua de 23 Februarie, spre a îndeplini prin alegere vacanțele rămase în Adunarea prin încetarea din viață a dr. Iatropolu și prin invalidarea alegerii d-lui Al. Vericénu. Colegiul II din Vasluiü e convocată la Ziua de 25 Februarie. Colegiul III din judecțele Argeșă și Bacău sunt convocate în Ziua de 27 Februarie. Pentru Senatu. Colegiulü I din judeciele Gorja, Vasluiu și Brăila e convocată în Ziua de 23 Februarie, 1787 spre a alege câte ună senatore. Colegiul II din judeciul Bolgrad e convocată în Ziua de 25 Februarie, spre a alege ună senatoră. FELURIMI Unu medicamenta forte simplu pentru vindecarea friguriloru tifoide. — Doctorul Netter din Nancy scrie diarului Le Siede oă scrisore în care indică ună mijlocă ce de mai mulți ani îl practică pentru vindecarea friguriloru tifoide. E că în ce consiste metoda d-lui Netter: A’șî spăla gura câtă se va pute mai desă, partea dinainte a gâtului și nările cu apă amestecată cu oțetă. Scopul acestei metode este de a scote din aceste locuri materiele organice cari putredescă și cari de aci învenineză totă organismulă. Licidulu pe care dr. Netter îl întrebuințeză este următorulă: Fertură de ordnt, unu litru. Oțetii ordinară, 100 grame. Miere curată cunoscută în drogheria supt numele de meliță, 120 grame. Ori de câte ori bolnavul o voiesce se ia din acestă medicamentă, face mai ântâiă de doué ori gargară, apoi își spală tate părțile gurii; apoi, după ce îmbăună burete în lipidă, tragă dintr’insulă câtă pate pe nașă. La flece jumătate de oră trebuie a repeta aceste spălături, eră noptea ori de câte ori se descepta. In cele d’ântâiă opturile ale afecțiunii, când bolnavul își conservă încă puterea, bolnavii chiară copii de șase ani, urmezá cu mare înlesnire acesta metodă, a cărei eficacitate nu întârniiază a o primi. Mai târziiu, personele cari păzescă pe bolnavi, trebuie să le spele gingiele, limba, și să le aplice buretele îmuiată la nări. Daca acesta metodă se va aplica chiară de la începută, de la ântâiele simptome, bolnavii ar pute-o aplica singuri, pentru că de ordinară afecțiunea nu se va agrava. Acesta metodă a fostă comunicată Academiei de științe încă din 1965. Ea a fostă aplicată în mai multe cazuri de epidemie de diferiții medici și a dată resultate răpedi și strălucite. SOCIETATEA pentru învățătura poporului românii. Secțiunea de Prahova. Prin demisiunea domnei Maria Parteniu, devenindă vacantă funcțiunea de directore și profesore de limba francesă la șcala secundară de fete, înființată de acesta secțiune, suptsemnatură, având în vedere decisiunea comitetului, publică acesta spre soiința personelor ce dorescă a ocupa acesta funcțiune. Aspirantele—conform art. 21 destatute—trebuie să probeze că posedă cunoșcințele unei scale secundare séuechivalente acesteia și specialmente limbele franceză și germană. Se aduce asemenea la cunoșcința aspirantelor, că, în casă de necesitate, se va ține concursă înaintea unui jursă examinatură, ce se va întocmi de comitetă. Cererile nu se vor primi decâtă numai până la 25 Februarie cuvinte; ele se voră adresa directă suptsemnatului, însoțite de veri ce acte. Vice-președinta: C. Ionescu. Secretară: Ios. Ionescu. No 36. 1877, Florescu, Februarie 8. STAREA SANITARA A CAPITALEI. Mișcarea poporațiunii în septemâna de la 30 Ianuarie, pene la 5 Februarie, 1877. PRINCIPALELE CAUSE ALE MORȚII. Pneumonia, pleuropneumonia, bronhita în 41 cașuri, fusia pulmonară 23, friguri tifoide 7, enterocolită, enterită 6, meningită 5, crup 3, disenteriă 2, scrofulosa 2, tuse convulsivă 1, tifus 1, friguri puerperale 1. Nasceri. Copii legitimi 60 băieți, 53 fete; suma 113 „ nelegitimi 14 „ 25 „ „ 39 Totală: 74 „ 78 „ „ 152 Morți. De sexü barbatescu 73, de sexü femeiesc 64, suma 137, din cari : In etate pené la 1 anii 30 de la 1 „ 5 ani 245 „ 20 „ 14 20 „ 30 „ 13 30 „ 40 „ 12 40 „ 60 „ 23 60 „ 80 „ 19 80 ani In susa 2 Totalü 137 BIBLIOGRAFII Reșită de supt țipară: Principatele Dunărene (Domna Rosetti, 1848) de Jules Michelet, traducțiune de Nicolae Nemovici, se află de vânzare la tote librăriele din capitală cu prețulă de 1 leă 50 bani. * Catechismului dreptului administrativii românii, prețulă 55 bani, și Manuală de igiena privată, prețulă 50 bani, de I. O. Lerescu, opuri autorisate de onor, ministeră ale cultelor și instrucțiunii. De vânzare la tipografia Curții, Pasagială română, și la tote librăriele. A eșită de supt tipară la librăria Socec și C-nna, Istoria archeologiei, cursă publică, ținută la facultatea de litere din Bucuresci, de A. I. Odobescu. I. Anticitatea și Renascerea. Ună frumosă volumă in 8 °, de 768 pagine, prețură 12 lei 50 bani. Suveranitatea României fadă cu dreptulü gințiloră de d. G. G. Ștefănescu, membru la curtea de apelă din Bucuresci. Trei ani din literatura română. Indice bibliograficii ală cărților publicate românesce în România sau de Români în anii 1874, 1875 și 1876, precedată de schițele biografice ale literaților români din Macedonia; prețulă 2 lei 50 bani. Partea III (Prosă) din operele complete ale d-lui V. Alesandri; prețulă 8 lei noui, la librăria Socec din capitală. AVIS DE LA PAGUBAȘU! De la gara căiei ferate Ibraila mi-s-a rătăcită de câteva luni uă cutiă conținândă optă medalii argintă și mai multe altele de bronză împreună cu tiparurile loră. Vestescă găsitorului cutiei că pentru medaliile de bronză și tiparurile loră, care găsitorului nu’i potă fi de nici ună folosă, îi pună la disposițiune 200 franci. Daca nu voiesce se fiă cunoscută — avândă vre-ună scrupulă — onestulă găsitorii ală medalieloră se mă aviseze prin poștă unde se depună banii ca se’mi primescă medaliele și tiparurile. V. A. Utrechiă. D. G. Remn. Teodorescu, hotărîtă sé scrie vieța și se publice scrierile lui C. D. Vodă, rogă pe toți câți voră fi posedândă versuri și epistole d’ale repausatului poetă, ori scrie și date privitóre la dênsuri, se binevoiescă a’i le transmite, pe comptulă seă, la Paris, place du Panthéon, No 9.