Romanulu, iulie 1877 (Anul 21)
1877-07-15
* ANTILU DOUE-țECI-ȘI-UNU VOIE8CE ȘI VEI PUTEA. ANUNCIURI. Linia de 30 litere petit, paginea IV,—40 bani. Deto » » » paginea III, 2 lei — A se adresa: LA ROMANIA, la administratiunea diarului lA Paris, la Havas, Laffite et Cune, 8. Place de la Bourse, LA LONDON, Ia Eugfcne Mieoud, No. 81-A Fleet Street, London E. C. IN VIENA, la d-nii Haasenstein și Vogler, Walfisch gasse 10. Articolele nepublicate se ardă. 20 BANI EXEMPLARULU. J^£ft£țiu^£a_gj_4ji^jiistrațiiiiiea strada Dóinneí 14 VINERI, 15 IULIÜ, 1877. LÜMINÍZA-TE ȘI VEI FI. ABONAMENTE. r In capitală, unu anii 48 lei; șase luni 24 lei , trei luni 12 lei; uă lună 4 lei In districte, insiană 54 lei; șése luni 27 lei . Hei luni 14 lei; uă lună 5 lei pentru tóte țerile Europei, trimestru 15 lei. A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunei Starului. LA PARIS, la d-nii Darras-Hallegrain, 5 rue de l’ancienne comedie și Havas: Laffite et C nne, 8 Place de la Bourse. LA VIENA, la de B. G. Popovici, 15 Fleischmarkt Scrisorile nefrancate se refusă. 20 BANI EXEMPLARULU SERVICIULU TELEGRAFIC ALU AGENȚIEI HAVAS Londra, 24 Iulie Camera comunelorü. — D. Whalley întrebă, cu ocasiunea trimiterii trupeloru la Malta, decă guvernulă prevede uă acțiune ostile în contra Rusiei, și ’n acesta casa, decă și alte puteri își voru da concursulu lorü; densulii întrebă în fine"decă guvernulu a pr'mită din partea Rusiei să plângere pentru violarea neutralității. D. Northcote, ministrul de financie, declară că guvernul n’a primită nici oă asemenea plângere; densula refusă d’a respunde la restulu cestiunii. Constantinopole, 23 iulie.—Mehemet-Alipașa a fost numită comandante supremă ală armatei de la Dunăre, și Soleimanpașa comandante supremă ală armatei de la Balcani. Ambasadorele Angliei a avut o ieri uă întrevedere cu Ramifi-pașa. Consululă engleză de la Kirstenge care ’și părăsise postulă a fostă retrimisă la postură șefi de d. Layard. Aici s’așteptă pentru mâne ună vasă americană, c’uă încărcătură de pusei de care e mare trebuință. Cele din urmă trupe trimise la Adrianopole aveau tunuri de sistema vechia. Șumla, 23 Iulie.—Mehemet-Ali a ținută astăzi ună consiliu de resbelă în privința viitorelor operațiuni. De la Șumla au plecată ieri mari ajutore la Adrianopole. Erzerum, 22 Iulie.—Pe drumă spre Kars sunt mari cantități de munițiuni și provisiuni. Astădi aă sosită la Erzerum patru mii Sirieni, pedeștriî și cavaleriă. Eski-Saghra, 22 Iulie. — Trupele lui Soleiman-pașa sosescă repede la Adrianopole. Constantinopole, 23 Iulie. — Uă notificare oficiale a biuroului presei opresce publicarea oricărei noutăți favorabile să nefavorabile în privința resbelului. Mehemet-Ali s’a dusă la Șumla cu depline puteri ca comandante ală armatelor de la Dunăre și de la Balcani. Adrianopole, 23 iulie. — In giurul orașului, s’a construită șasesprezece întăriri. Fiecare din aceste întăriri va fi armată c uă bateriă Krupp compusă de 4 pene la șase tunuri. Iachtul Izzedin a plecată la Creta cu instrucțiuni pentru guvernatorele Samet-pașa, în casulă cândă Anglia ară debarca trupe. View, 24 iulie.— Se crede că Porta, prin misiunea încredințată lui Namik-pașa, urmăresce scopul d’a provoca în curândüuă diversiune diplomatică, pentru a eși din situațiunea militară critică ce-i făcu generării iei. Viena, 25 iulie. — Scomptele pacifice ce au circulată sunt lipsite de orice temelă. Ambasadorele otomană, întrebată în acesta privință, adisă că nu vede nimică ceea ce se potă justifica asemeni scompte. E sigură că la Constantinopole sunt hotărîți a urma resbelulă. Filipopoli, 24 iulie. — Nu numai strîmtorea Șipka ci și capetele drumurilor ce străbată Balcanii, suntă în mânele Rușiloră. La Filipopoli aă sosită 2000 răniți. Poporațiunea d’aiei își pune totă speranța într’uă victorie a armatei de la Dunăre. Malta, 24 Iulie. — Flota engleză din golfur Besika a primită ordinul d’a se duce la Gallipoli. Atena. 24 Iunie. — S’a publicată decretulă de reorganisare a armatei. Cadrele vară trebui se fiă completate. In trei septemâni, armata va numera cincispre dece mii omeni. Berlin, 25 Iulie. — Uă telegramă de la Bucuresci anuncță că după persone demne de încredere, Țarulă se va întorce la Sant-Petersburg la 1 August. După ună scurtă repausă, se va duce la Tiflis, va visita lagărul de la Caucas și armata de la Alexandropol. Londra, 25 Iulie. — Presa conservatorre urmeză a cere să grabnică ocupare a Galipolei. Paris, 25 Iunie. —Bursa s’a urcată după una articolă pacifică publicată de Golos. New-York, 25 Iulie.Nici ună conflictă n’a avută locă ieri. Cinci-deci dintre ațîțători au fostă arest ț la Pittsburg. Boma, 25 Iulie.—Riarulu la IAberta dice că, de ieri, s’a începută mă schimbă de note între cabinetele cari voiescu a concertată acțiune colectivă a flotelor europene, pentru a împedica uă acțiune individuale și de a protege cu eficacitate pe supușii străini din Constantinopole. Varna, 24 Iulie.—Trupe numerose plecă de la Varna, mergendă asupra inamicului. Adrianopole, 24 Iulie. — Uă mare mișcare de trupe se face aci. Tote trenurile sunt oprite, afară de acele cari transportă trupe. Sosescă neîncetată trupe și din Muntenegru. Malta, 24 iulie.—Efectivul actuală ală garnisonei din Malta este de aprope 5,000 omeni infanteriă și artilerie. Comisariatulă a primită ordinul de a se pregăti se primescă ântâiă 1500 omeni, și apoi alți 1500 printr’ună ală cincilea convoiă. Fortificațiunile esteidere de curendű construite sunt înarmate cu tunuri de celă mai mare calibru. Circulă scomptulă că flota engleză din Mediterana a primită ordinulă se mergă la Galipoli. Cuirasatele Achille și Pallas VOrn lini fn Í'nronrlíí -raleluî Hornsby. Atena, 24 Iulie.— Uă telegramă oficială din Constantinopole anunțță că mai mulți Greci fiind masacrați la Caravana, ambasadorele englesă, d. Layard, arată căpitanului vasului Rapide ordinul de a merge la Caravana. Berlin, 25 Iulie. — Guvernul germană ia măsuri pentru a proteje pe naționalii sei din Varna, în casulă unui asediu seb bombardări a acestei cetăți. In organisațiunea marinei militare germane se voră introduce reforme cari au mai cu sema în vedere organisarea servițiului torpileloră. Bucuresci, Cuptoru Ari mai multe decâtă totodeuna, azi pentru prima ora — după veacuri de odihnă — națiunea română e chiămată să dea probe despre a iei vitalitate. Cu ochi lacomi și cu uă legitimă curiositate ne privesce Europa. In aceste momente de supremă ’ncercare, Europa căreia ne adresămă d’atâta vreme, Europa pe care ama silită-o se ne cunoscu și ’n facia căreia trebuie prin urmare se legitimămă plângerile și cererile ce i-amű totă formulată. Suntu douézeci de ani trecuți, de când ă uă mare parte din presa francese ne spunea că nu mai suntemă isolați în viața politică, și că nimenui nu’i mai e cu putință să dispună de noi sau să ne atingă afacerile, fără ca lumea s’o solă. „Provinciele vóstre, ne ficea renumitulă cugetătoră Edgar Quinet, nu mai potă fi sfâșiate și ciopârțite, fără ca ’ntrega Europă să scota uă strigare. .Aspirările, trebuințele și drepturile vóstre, d’aci ’nainte facă parte din aspirările, trebuințele și drepturile europene. Acum aveți aceiași sorți de viață, de libertate, de independință, de viitoră, ca și însăși Europa. Cestiunea vóstra a devenită uă cestiune de interesă și de onore pentru densa. Va fi că Româniă, săă nu va mai fi nici onore, nici libertate, nici garanții, nici credință de nici ună felă.“ După douăzeci de ani trecuți, a ji ni se presintă că ocasiune d’a dovedi, prin fapte, c’amă meritată totă ce reali sa râmă la 1848, la 1850,la 1859, la 1860. Acum ori nici nădată, neamulă românescă trebuie să dea probe ne’ndouiese despre a lui vitalitate, căci d’aci va depinde, pe viitoră, încrederea ce vomă inspira lumii în mijlocul căreia trăimă. Astăfelă de cugetări ne-am inspirată, cândă, fără patimă și ură, îndemnarămă la ’nfrățire pe bătrâni și pe tineri, pe oposanții de ieri, pe cei de aji, pe cei de mâne. Durerosă fur éase respunsul a ce ni se dete, și pe care cu toții ’să cunoscemă. Cu tote acestea, nu noi amă făcută, nu noi vomă face uă proprietate esclusivă de partită din cele mai frumóse dorințe ale î ntregei țări. Nu noi susțin urămă că, pentru independință politică a României, am lucrată numai cutare și cutare persane, și nimeni altulă afară de densele. Nu noi*äma făcută în timpul resbelului denunțări vinovate, care potă folosi vrăjmașului, dară vărx— • ■ ’ »înveninarâmă, prin înjurături și necuviințe, nesce desbateri pe care gravitatea eveniminteloră trebuia sĕ le facă corecte și reale ’n tóte privirile, să le mănțină la ună nivelă d’a pururea naltă, ca astăfelă să fimă stimați prin stima ce vomă sei s’arătămă altora. Cândă sângele română curge la otare pentru apărarea drepturiloră țării, cândă e vorba de ânsușie sistința patriei, e timpulă ca urele sĕ se potolescă, ca ’n târî țările sĕ se aline, ca sfâșiările sĕ ’nceteze. D’aceea neamă adresată către toți, fără deosebire de nuanțe și de vederi politice contrarie, poftindu’I ca, mai presusu de persóne, să pună principiele, ca ’n liniște și cu demnitate sé chibsuimă ce, cândă și cum putemă lucra mai cu folosă pentru mama nostru comună. Chiară ș’acum, în urma unui duiumă d’amarnice scrîșniri de dinți, d’amenințări și de insulte, nu ’ncetămă d’a ne adresa din noă celoră cu doză de țeră, îndemnându’i sĕ cugete câtă de decisive suntă momentele prin care trecem ă și de câtă vigore, de câtă prevedere, de câtă unire trebuie să ne arătămă capabili, nu ca individualități isolate, ci ca fii ai aceleași țări. Tunulă bubuind pretutindeni, supt impresiunea acestoră apropiate ecouri se face că din presă uă uneltă nu de resbelă civile, ci de libertate și de ’nfrățire, de libertate, spre a ne lumina și ’mbărbăta unii pe alții, 0ră nu pentru a denunța neamicului pregătiri și planuri strategice, de ’nfrățire, nu pentru a desființa ciocnirea ideielor și espresiunea tutorii părerilor — căci acesta e semnulă celă mai vădită ală vioiciunii intelectuale — ci spre a merge într’ună singură cugetă în facia primejdiei, ca și ’naintea isbândei. Ne întrebămă énse deca toți ómenii nostrii politici, cari vorbescă prin organe de publicitate, și-aă împlinită uă atâtă de ’naltă datoria. Răspunsulu ni’să voră da faptele urmatóre, asupra cărora le atragemă din nou cea mai d’aprópe băgare-de-sămă. In împrejurări ca cele de azi, națiunea trebuie să lucreze’n masă, prin mijlocirea armatei, sufletă din sufletul ă iei, sânge din sângele iei. Acastă colectivitate are neapărată trebuință de unitate, căci mulțimea fără unitate de acțiune duce la ’nvălmăș'îță, precum unitatea fără mulțime duce la tiraniă. Deja cine va da acea unitate, de nu însăși delegațiunea națiunii, espresiunea iei legală, cei cari sunt puși în posițiune d’a cunosce lacunele, d’a lua măsuri pentru a fară împlinire, d’a stabili acelă bine-făcătorä ecilibru, care e temeială și condițiunea neapărată a oricărei puteri active? Și cum pate-vore guvernanții să’și esercite misiunea cu sorți de isbândă, cândă pe d’uă parte denunțarea se unesce cu rouacredință, pe d’alta discreditulă și calomnia tindă a le slăbi prestigiulă și autoritatea morale, de care aă neapărată nevoiă ? Ecela ce ară trebui să cugete domnii din oposițiune, mai ’nainte Ji fie»nici mă folosă intereseloră genenerale, nici stimă autoriloră soră. Ece la ce ară trebui să se gândescă, mai ’nainte d’a spune c’atâtea pontoneră pornită din cutare rocă pentru cutare destinațîune, și mai ’nainte d’a se năpusti cu ’nj alături asupra Camerelor ș’asupra cutărui ori câtărui ministru. In resbelulă franco-germană, comandanții prusiani n’au aflată de câtă din fiarele francese că puterea armatei conduse de mareșalele Mac- Mahon, supt ordinele împăratului, se ’ndrepta spre nefericita muncă de la Sedan. Și imprudinta limbuită a unui ziaristă fură crimă către națiune, prin teribilele efecte ce produse. Și cândă, la noi, asemenea destăinuiri vină de la pretinșii moderați și conservatori, ce putemă crede despre ală Ioră patriotismă, ce suntemă îndreptu sĕ bănuimă c’ară comite, cândă s’ară afla în capulă afacerilor ? La aceste considerațiuni, s’adauge arta, d’uă și mai mare ’nsemnătate. Pe cândă, după fișa lui Montesquieu, în cele mai bune machine arta trebuie să ’ntrebuințeze câtă se pate mai puțină mișcare, mai puține puteri și mai puține rotile, guvernul actuală se vede silită să mențină vechia sistemă a rutinei și înapoiării. Putea elű óre să modifice totală în câteva luni ? Mecanismul constituțională nu’i împedica necurmată dorințele? Evenemintele nu se urmară cu atâta răpesiciune, încâtă îlă siliaă adesea sé facă ceea ce n’ai fi voită sĕ facă? Ș’apoi, la cea mai mică veleitate d’asemenea transformări, presa oposițiunii nu forma celă mai asurzitoră concertă de réutocióse denigrări, ca să nu chemă de ’njurături de stradă? Sicure de impunitate—căci libertatea tiparului a fostă, este și va fi primulă articula din simbolulă credințelor nóstre politice—aceste ziare facău c cestiune de stată chiară din înlocuirea unui impiegată d’a treia mână, numai ca se putá întrebuința cuvintele răsunatore de nepotismă , gașcă, favoritismă, interesă de partită și câte altele. Arataă de vr’uă viteziă a oșteniloră noștrii, în sfera de acțiune în care se află? îndată acelă faptă de arme devine, pentru denșii și ’n foile loră, nu vă probă despre tăria și vigorea poporului română, ci gloria esclusivă a unui singură ministru de resbelă, în care incarnera genială militară ală întregei națiuni. Ivitu-s’a vr’una din acele neregule, pe care le regretămă cu toții, dară care suntă inevitabile în timpul anormală ală resbelului? Imediată patrioții din oposițiune vădă într’éasa nu nenorocita consecință a unora din greșialele fostei administrațiuni, ci incapacitatea celor" de la putere. Vorbimă de concordia, și ni se răspunde că țara va ’peri, fiindăcă nu s’a resolvată procesul ă a 4—5 foști miniștrii. Apelămă la desbaterea liniștită și Știi 4At’iÎ0rVÎ^»Câu01 ilm,’fi o’lie”și ’c’mafii prin ultragiarea familieloră. Ceremă mai multe fapte de câtă vorbe, mai multe cugetări de câtă frase, și ni se răspunde prin : „voimă se venimă la ministeră“. Vremă ca toți sé ne adapămă din curatură isvoră ală aspirărilor naționale, se lucrămă în unire și c’ună singură scapă, și ni se răspunde prin alusiuni la intrigi diplomatice, prin desfidere și oprobriă. Astăfelă e sistema, astă-felă lucreză omenii în tabera opusă. Și d’aceea neamă erefűtü îndreptățiți se ’i întrebămă décâ mai represintă celă puțină uă minimă parte din opiniunea publică. Căci ce resultă dintr’uă asemenea purtare? Că, deprinși să ’ntrețină sfâșiările, sĕ apere interese fiă de partită fiă personale, să nu potă să nu voră să conlucreze la realizarea celoră mai mărețe idei, a căroră paternitate nu se sfiiescă s’o reclame pe sema unui grupă, adică a unei părticele din națiune. Că, in locă d’a se ’nălța mai pe susă de egoismă, se nevoiescă a dovedi că poporulă română nu e coptă pentru drepturile, libertățile și neatenuarea ce vrea să ’și revindece. Că ’ntr’atâta ’s orbesce setea puterii, încâtă, numai fiindă că portofoliele ce au ținută atâția ani se află a fi în mânele altora, nu se sfiescă d’a ne zugrăvi ca puă Polonia în ajunul decăderii. Dară, întorcându-ne privirile de la ună atâtă de durerosă spectaculă, se vătămă spre inima României, s’auzimă mările fraților, și se constatămă decă faptele suntă astfelă cum ni se presintă coltele cele interesate. Armata națiunii, c’ună avântă ce face să salte de mândriă sufletulă oricărui Română, nu numai c’o dată peptă bărbătescă cu foculă