Romanulu, iulie 1877 (Anul 21)

1877-07-15

* ANTILU DOUE-ț­ECI-ȘI-UNU VOIE8CE ȘI VEI PUTEA. ANUNCIURI. Linia de 30 litere petit, paginea IV,—40 bani. Deto » » » paginea III, 2 lei — A se adresa: LA ROMANIA, la administratiunea diarului lA Paris, la Havas, Laffite et C­une, 8. Place de la Bourse, LA LONDON, Ia Eugfcne Mieoud, No. 81-A Fleet Street, London E. C. IN VIENA, la d-nii Haasenstein și Vogler, Walfisch gasse 10. Articolele nepublicate se ardă. 20 BANI EXEMPL­ARULU. J^£ft£țiu^£a_gj_4ji^jiistrațiiiiiea strada Dóinneí 14 VINERI, 15 IULIÜ, 1877. LÜMINÍZA-TE ȘI VEI FI. ABONAMENTE. r In capitală, unu anii 48 lei; șase luni 24 lei , trei luni 12 lei; uă lună 4 lei In districte, insi­ană 54 lei; șése luni 27 lei­­ . Hei luni 14 lei; uă lună 5 lei p­entru tóte țerile Europei, trimestru 15 lei. A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunei Starului. LA PARIS, la d-nii Darras-Hallegrain, 5 rue de l’ancienne comedie și Havas: Laffite et C­ nne, 8 Place de la Bourse. LA VIENA, la de B. G. Popovici, 15 Fleischmarkt Scrisorile nefrancate se refusă. 20 BANI EXEMPLARULU SERVICIULU TELEGRAFIC ALU AGENȚIEI HAVAS Londra, 24 Iulie Camera comunelorü. — D. Whalley întrebă, cu ocasiunea trim­ite­­rii trupeloru la Malta, decă guvernulă pre­vede uă acțiune ostile în contra Rusiei, și ’n acesta casa, decă și alte puteri își voru da concursulu lorü; densulii întrebă în fine"decă guvernulu a pr'mită din par­tea Rusiei să plângere pentru violarea neutralității. D. Northcote, ministrul­ de financie, declară că guvernul­ n’a primită nici oă asemenea plângere; densula refusă d’a respunde la restulu cestiunii. Constantinopole, 23 iulie.—Mehemet-Ali­­pașa a fost­ numită comandante supremă ală armatei de la Dunăre, și Soleiman­­pașa comandante supremă ală armatei de la Balcani. Ambasadorele Angliei a avut o ieri uă întrevedere cu Ramifi-pașa. Consululă engleză de la Kirstenge care ’și părăsise postulă a fostă retrimisă la postură șefi de d. Layard. Aici s’așteptă pentru mâne ună vasă a­­mericană, c’uă încărcătură de pusei de care e mare trebuință. Cele din urmă trupe trimise la Adrianopole aveau tunuri de sistema vechia. Șumla, 23 Iulie.—Mehemet-Ali a ținută astăzi ună consiliu de resbelă în privința viitorelor­ operațiuni. De la Șumla au plecată ieri mari aju­tore la Adrianopole. Erzerum, 22 Iulie.—Pe drumă spre Kars sunt­ mari cantități de munițiuni și pro­­visiuni. Astădi aă sosită la Erzerum patru mii Sirieni, pedeștriî și cavaleriă. Eski-Saghra, 22 Iulie. — Trupele lui­­ Soleiman-pașa sosescă repede la Adriano­pole. Constantinopole, 23 Iulie. — Uă notifi­care oficiale a biuroului presei opresce pu­blicarea ori­cărei noutăți favorabile s­ă nefavorabile în privința resbelului. Mehemet-Ali s’a dusă la Șumla cu de­pline puteri ca comandante ală armatelor­ de la Dunăre și de la Balcani. Adrianopole, 23 iulie. — In giurul­ o­­rașului, s’a­ construită șase­spre­zece în­tăriri. Fie­care din aceste întăriri va fi armată c­ uă bateriă Krupp compusă de 4 pene la șase tunuri. Iachtul Izzedin a plecată la Creta cu in­strucțiuni pentru guvernatorele Samet-pașa, în casulă cândă Anglia ară debarca trupe. View, 24 iulie.— Se crede că Porta, prin misiunea încredințată lui Namik-pașa, urmăresce scopul­ d’a provoca în curândü­uă diversiune diplomatică, pentru a eși din situațiunea militară critică ce-i făcu generării iei. Viena, 25 iulie. — Scomptele pacifice ce au circulată sunt­ lipsite de ori­ce te­­melă. Ambasadorele otomană, întrebată în acesta privință, a­disă că nu vede nimică ceea ce se potă justifica asemeni scompte. E sigură că la Constantinopole sunt h­otărîți a urma resbelulă. Filipopoli, 24 iulie. — Nu numai strîm­­torea Șipka ci și capetele drumurilor­ ce străbată Balcanii, suntă în mânele Ruși­­loră. La Filipopoli aă sosită 2000 răniți. Poporațiunea d’aiei își pune totă speranța într’uă victorie a armatei de la Dunăre. Malta, 24 Iulie. — Flota engleză din golfur­ Besika a primită ordinul­ d’a se duce la Gallipoli. Atena. 24 Iunie. — S’a publicată decre­­tulă de reor­ganisare a armatei. Cadrele vară trebui se fiă completate. In trei sep­­temâni, armata va numera cinci­spre­ dece mii omeni. Berlin, 25 Iulie. — Uă telegramă de la Bucuresci anuncță că după persone demne de încredere, Țarulă se va întorce la Sant-Petersburg la 1 August­. După ună scurtă repausă, se va duce la Tiflis, va visita lagărul­ de la Caucas și armata de la Alexandropol. Londra, 25 Iulie. — Presa conservatorre urmeză a cere să grabnică ocupare a Ga­­lipolei. Paris, 25 Iunie. —Bursa s’a urcată du­pă una articolă pacifică publicată de Golos. New-York, 25 Iulie.­­Nici ună conflictă n’a avută locă ieri. Cinci-deci dintre ațî­­țători au fostă arest ț­ la Pittsburg. Bom­a, 25 Iulie.—Riarulu la IAberta dice că, de ieri, s’a începută m­ă schimbă de note între cabinetele cari voiescu a con­certa­tă acțiune colectivă a flotelor­ eu­ropene, pentru a împedica uă acțiune in­dividuale și de a protege cu eficacitate pe supușii străini din Constantinopole. Varna, 24 Iulie.—Trupe numerose plecă de la Varna, mergendă asupra inamicului. Adrianopole, 24 Iulie. — Uă mare miș­care de trupe se face aci. Tote trenurile sunt­ oprite, afară de acele cari transportă trupe. Sosescă neîncetată trupe și din Mun­­tenegru. Malta, 24 iulie.—Efectivul­ actuală ală garnisonei din Malta este de aprope 5,000 omeni infanteriă și artilerie. Comisariatulă a primită ordinul­ de a se pregăti se primescă ântâiă 1500 omeni, și apoi alți 1500 printr’ună ală cincilea convoiă. Fortificațiunile esteidere de cu­rendű con­struite sunt­ înarmate cu tunuri de celă mai mare calibru. Circulă scomptulă că flota engleză din Mediterana a primită ordinulă se mergă la Galipoli. Cuirasatele Achille și Pallas VOrn lini fn Í'nronrlíí -raleluî Hornsby. Atena, 24 Iulie.— Uă telegramă oficială din Constantinopole anunțță că mai mulți Greci fiind­ masacrați la Caravana, amba­sadorele englesă, d. Layard, a­rată căpi­tanului vasului Rapide ordinul­ de a merge la Caravana. Berlin, 25 Iulie. — Guvernul­ germană ia măsuri pentru a proteje pe naționalii sei din Varna, în casulă unui asediu seb bombardări a acestei cetăți. In organisațiunea marinei militare ger­mane se voră introduce reforme cari au mai cu sema în vedere organisarea servi­­țiului torpileloră. Bucuresci, Cuptoru Ari mai multe de­câtă toto­de­­una, azi pentru prima ora — după veacuri de odihnă — națiunea ro­mână e chiămată să dea probe des­pre a iei vitalitate. Cu ochi lacomi și cu uă legitimă curiositate ne pri­­vesce Europa. In aceste momente de supremă ’ncercare, Europa căreia ne adresăm­ă d’atâta vreme, Europa pe care ama silită-o se ne cunoscu și ’n facia căreia trebuie prin urmare se legitimămă plângerile și cererile ce i-am­ű totă formulată. Suntu doué­zeci de ani trecuți, de când ă uă mare parte din presa francese ne spunea că nu mai sun­­temă isolați în viața politică, și că nimenui nu’i mai e cu putință să dis­pună de noi sau să ne atingă afa­cerile, fără ca lumea s’o solă. „Provinciele vóstre, ne ficea renu­­mitulă cugetătoră Edgar Quinet, nu mai potă fi sfâșiate și ciopârțite, fără ca ’ntrega Europă să scota uă strigare. .Aspirările, trebuințele și drepturile vóstre, d’aci ’nainte facă parte din aspirările, trebuințele și drepturile europene. Acum aveți a­­ceiași sorți de viață, de libertate, de independință, de viitoră, ca și însăși Europa. Cestiunea vóstra a devenită uă cestiune de interesă și de onore pentru densa. Va fi că Româniă, săă nu va mai fi nici o­­nore, nici libertate, nici garanții, nici credință de nici ună felă.“ După două­zeci de ani trecuți, a ji ni se presintă că ocasiune d’a do­vedi, prin fapte, c’amă meritată totă ce reali sa râmă la 1848, la 1850,la 1859, la 1860. Acum ori nici nă­­dată, neamulă românescă trebuie să dea probe ne’ndouiese despre a lui vitalitate, căci d’aci va depinde, pe viitoră, încrederea ce vomă inspira lumii în mijlocul­ căreia trăimă. Astă­felă de cugetări ne-am in­spirată, cândă, fără patimă și ură, îndemnarămă la ’nfrățire pe bătrâni și pe tineri, pe oposanții de ieri, pe cei de aji, pe cei de mâne. Durerosă fu­r éase respunsul a ce ni se dete, și pe care cu toții ’să cunoscemă. Cu tote acestea, nu noi amă fă­cută, nu noi vomă face uă proprie­tate esclusivă de partită din cele mai frumóse dorințe ale î ntregei țări. Nu noi susțin urămă că, pentru independință politică a României, am lucrată numai cutare și cutare per­sane, și nimeni altulă afară de den­sele. Nu noi*äma făcută în timpul­ resbelului denunțări vinovate, care potă folosi vrăjmașului, dară vă­­rx— • ■ ’ »­înveninarâmă, prin înjurături și ne­cuviințe, nesce desbateri pe care gravitatea eveniminteloră trebuia sĕ le facă corecte și reale ’n tóte privirile, să le mănțină la ună ni­velă d’a pururea naltă, ca astă­­felă să fimă stimați prin stima ce vomă sei s’arătămă altora. Cândă sângele română curge la otare pentru apărarea drepturiloră țării, cândă e vorba de ânsuși­e sis­­tința patriei, e timpulă ca urele sĕ se potolescă, ca ’n târî țările sĕ se a­­line, ca sfâșiările sĕ ’nceteze. D’a­­ceea ne­amă adresată către toți, fără deosebire de nuanțe și de ve­deri politice contrarie, poftindu’I ca, mai pre­susu de persóne, să pună principiele, ca ’n liniște și cu demni­tate sé chibsuimă ce, cândă și cum putemă lucra mai cu folosă pentru mama nostru comună. Chiară ș’acum, în urma unui du­­iumă d’amarnice scrîșniri de dinți, d’amenințări și de insulte, nu ’nce­­tămă d’a ne adresa din noă celoră cu doză de țeră, îndemnându’i sĕ cugete câtă de decisive suntă mo­mentele prin care trecem ă și de câtă vigore, de câtă prevedere, de câtă unire trebuie să ne arătăm­ă capabili, nu ca individualități iso­late, ci ca fii ai aceleași țări. Tunulă bubuind pretutindeni, supt impresiunea acestoră apropiate eco­uri se face că din presă uă uneltă nu de resbelă civile, ci de libertate și de ’nfrățire, de libertate, spre a ne lumina și ’mbărbăta unii pe alții, 0ră nu pentru a denunța neamicu­­lui pregătiri și planuri strategice, de ’nfrățire, nu pentru a desființa ciocnirea ideielor­ și espresiunea tu­­torii părerilor­ — căci acesta e sem­­nulă celă mai vădită ală vioiciunii intelectuale — ci spre a merge în­­tr’ună singură cugetă în facia pri­mejdiei, ca și ’naintea isbândei. Ne întrebămă énse deca toți ó­­menii nostrii politici, cari vorbescă prin organe de publicitate, și-aă împlinită uă atâtă de ’naltă dato­ria. Răspunsulu ni’să voră da fap­tele urmatóre, asupra cărora le a­­tragemă din nou cea mai d’aprópe băgare-de-sămă. In împrejurări ca cele de azi, națiunea trebuie să lucreze’n masă, prin mijlocirea armatei, sufletă din sufletul ă iei, sânge din sângele iei. Acastă colectivitate are neapărată trebuință de unitate, căci mulțimea fără unitate de acțiune duce la ’n­­vălmăș'îță, precum unitatea fără mulțime duce la tiraniă. Deja cine va da acea unitate, de nu însăși delegați­unea națiunii, es­presiunea iei legală, cei cari sunt­ puși în posițiune d’a cunosce lacu­nele, d’a lua măsuri pentru a fară împlinire, d’a stabili acelă bine-fă­­cătorä ecilibru, care e temeială și condițiunea neapărată a ori­cărei puteri active? Și cum pate-vore gu­vernanții să’și esercite misiunea cu sorți de isbândă, cândă pe d’uă parte denunțarea se unesce cu roua­­credință, pe d’alta discreditulă și calomnia tindă a le slăbi presti­­giulă și autoritatea morale, de care aă neapărată nevoiă ? Ece­la ce ară trebui să cugete domnii din oposițiune, mai ’nainte Ji fi­e­­»­­nici m­ă folosă intereseloră gene­­nerale, nici stimă autoriloră soră. Ece la ce ară trebui să se gândescă, mai ’nainte d’a spune c’atâtea pon­­tone­ră pornită din cutare rocă pentru cutare destinațîune, și mai ’nainte d’a se năpusti cu ’nj alături asupra Camerelor­ ș’asupra cutărui ori câtărui ministru. In resbelulă franco-germană, co­m­­an­danții prusiani n’au aflată de câtă din fiarele francese că puterea armatei conduse de mareșalele Mac- Mahon, supt ordinele împăratului, se ’ndrepta spre nefericita muncă de la Sedan. Și imprudinta limbuită a unui ziaristă fu­ră crimă către na­țiune, prin teribilele efecte ce pro­duse. Și cândă, la noi, asemenea des­tăinuiri vină de la pretinșii mode­rați și conservatori, ce putemă crede despre ală Ioră patriotismă, ce sun­­temă în­dreptu sĕ bănuimă c’ară comite, cândă s’ară afla în capulă afacerilor­ ? La aceste considerațiuni, s’adauge arta, d’uă și mai mare ’nsemnătate. Pe cândă, după fișa lui Montes­quieu, în cele mai bune machine arta trebuie să ’ntrebuințeze câtă se pate mai puțină mișcare, mai pu­ține puteri și mai puține rotile, gu­vernul­ actuală se vede silită să mențină vechia sistemă a rutinei și înapoiării. Putea elű óre să modifice totală în câte­va luni ? Mecanismul­ con­stituțională nu’i împedica necurmată dorințele? Evenemintele nu se ur­mară cu atâta răpesiciune, în­câtă îlă siliaă adesea sé facă ceea ce n’ai­­ fi voită sĕ facă? Ș’apoi, la cea mai mică veleitate d’asemenea transfor­mări, presa oposițiunii nu forma celă mai asur­zitoră concertă de réu­­tocióse denigrări, ca să nu ch­emă de ’njurături de stradă? Sicure de impunitate—căci libertatea tiparu­lui a fostă, este și va fi primulă ar­ticula din simbolulă credințelor­ nóstre politice—aceste ziare facău c cestiune de stată chiară din înlo­cuirea unui impiegată d’a treia mână, numai ca se putá întrebuința cu­vintele răsunatore de nepotismă , gașcă, favoritismă, interesă de par­tită și câte altele. Arat­aă de vr’uă viteziă a oște­­­niloră noștrii, în sfera de acțiune în care se află? îndată acelă faptă de arme devine, pentru denșii și ’n foile loră, nu vă probă despre tă­ria și vigorea poporului română, ci gloria esclusivă a unui singură mi­nistru de resbelă, în care incarnera genială militară ală întregei na­țiuni. Ivitu-s’a vr’una din acele neregule, pe care le regretămă cu toții, dară care suntă inevitabile în timpul­ anormală ală­­ resbelului? Imediată patrioții din oposițiune vădă în­­tr’éasa nu nenorocita consecință a unora din greșialele fostei adminis­­trațiuni, ci incapacitatea­­ celor" de la putere. Vorbimă de concordia, și ni se răspunde că țara va ’peri, fiindă­că nu s’a r­esolvată procesul ă a 4—5 foști miniștrii. Apelămă la desbaterea liniștită și Știi 4At’iÎ0rVÎ^»Câu01­­­ ilm­,’fi o’lie”și ’c’mafii prin ultragiarea familieloră. Ceremă mai multe fapte de câtă vorbe, mai multe cugetări de câtă frase, și ni­ se răspunde prin : „voimă se venim­ă la ministeră“. Vremă ca toți sé ne adapămă din curatură isvoră ală aspirărilor­ na­ționale, se lucrămă în unire și c’ună singură scapă, și ni­ se răspunde prin alusiuni la intrigi diplomatice, prin desfidere și oprobriă. Astă­felă e sistema, astă-felă lu­­creză omenii în tabera opusă. Și d’aceea ne­amă erefűtü îndreptățiți se ’i întrebămă décâ mai represintă celă puțină uă minimă parte din o­­piniunea publică. Căci ce resultă din­­tr’uă asemenea purtare? Că, deprinși să ’ntrețină sfâșiările, sĕ apere in­terese fiă de partită fiă personale, s­ă nu potă s­ă nu voră să conlu­creze la realizarea celoră mai mă­rețe idei, a căroră paternitate nu se sfiiescă s’o reclame pe sema unui grupă, adică a unei părticele din națiune. Că, in locă d’a se ’nălța mai pe susă de egoismă, se nevoiescă a dovedi că poporulă română nu e coptă pentru drepturile, libertățile și neatenuarea ce vrea să ’și revin­­dece. Că ’ntr’atâta ’s orbesce setea puterii, în­câtă, numai fiindă­ că portofoliele ce au ținută atâția ani se află a fi în mânele altora, nu se sfiescă d’a ne zugrăvi ca p­uă Polo­nia în ajunul­ decăderii. Dară, întorcându-ne privirile de la ună atâtă de durerosă spectaculă, se vătămă spre inima României, s’auzimă mările fraților­, și se con­­statămă decă faptele suntă ast­­­felă cum ni­ se presintă coltele cele interesate. Armata națiunii, c’ună avântă ce face să salte de mândriă sufle­tulă ori­cărui Română, nu numai c’o dată peptă bărbătescă cu foculă

Next