Romanulu, septembrie 1877 (Anul 21)

1877-09-11

812 recunoscă că, daca acesta campania n’a fostă încununată cu deplină succesă, acesta se datoresce în parte erorilor ă soră; nu exnse nici uă esutare și pregătirile pentru că campania de iernă se facă cu mare grabă; drumul de seră militară de la Giurgiu la Zimnicea se va sfîrși pene ’n Octombre; s’au comandată vase cu vapori cari se umble necontenită pe Dunăre pentru a o opri se ’nghețe; s’au făcută contracte pentru procurarea de vestminte de iernă, etc. Unu cuventu acum despre atacul de ieri făcută de oștirea română. Acestă atacă a fostă îndreptată în contra redutei vecină cu Grivița, care formeză pantulă estremă despre răsărită ală întăririloră turcesci, întăriri cari aă, sau mai bine aă avută înainte d’a fi luată Grivița, forma unei potcove d’uă lungime de zece mile și d’uă lărgime de trei. Foculă redutei causeză órecare reă și în Grivița, d’acea i s’a dată asaită, care s’a reînouită de patru ori pe răndă. Cu totă curagială, aventura și admirabilulă sânge rece ală trupeloră, ele au fostă silite a se retrage chiară după ce ajunseră supt parapetele inamice. Spiritul trupeloră este escelente. Ele ardă de nerăbdarea d’a se măsura din nou cu vrășmașulă și au credința că’să voră goni din posițiunea ce ocupă, în sesiunea de faclă, acestă sesiune va remâne între cele mai însemnate ținute supt domnia lui Wilhelm III. ROMANULU,^ 1 SEPTEMBRE 1877 Germania.—țianulă Pester Lloyd prümesce din Viena scriea că principele Bismark ar fi pronunciate urmatorele cuvinte : „Séu că vomă avè pacea ruso-turcéscá înainte de începutulu iernei, sau că vomü ave după iernă resbelulă generalii“. Telegrame ale aceluiași fiară confirmă acesta scrie. Ele semnaleză disposițiunea Germaniei pentru noul interveniri, și mijlocirea lui Bismark pentru a pregăti acestă intervenire, fiindu-că în urma cooperării statelor slave de la sticlă s’a ațîțată uă discordia între Englitera și Rusia. Dern Lloyd mai observă că nu depinde numai de principele de Bismark d’a face timpulü politicii bunü séu réți. Klisia. — ziațele străine publică următorea telegramă oficiale de pe campioniv 105UC10 run . La 18 cărintă, generarele-maiori Loris Melikov întreprinseră recunoscere cu 3 batalione, 4 escadrone, 7 sotnii și 12 tunuri, pentru a lua cunoscință de posițiunea aripei drepte a lui Muktar-pașa. Trupele nóstre înaintară noptea și ocupară în fiorî de sinală parte din coma muntelui. Mai totiü lagarulu inamicii se îngriji. Cu totii foculü vin alti artileriei și infanteriei inamicului, noi perclurăm și numai unii morții și 23 răniți. Inamicul ei a avută 85 răniți. In ținutul Terek, trupele nostre se mărginesc si a opera contra insurgențiloră celorii mai îndărătnici. Austro-Ungaria. Tóte ziarele unguresci publică cu entusiasma scrii despre pretinsele victorii turcesci. Pester Lloyd zice că astăzi nu mai există cestiunea Orientala, ci numai că afacere orientală. Ebreii din Buda Pesta au espediatü 12 mii florini v. pentru răniții Turci la 6 (18) Septembre. Engliteza. — Se zice că guvernul din Londra, fiindă întrebată de ministerulu de externe austro-ungarii ar fi fi refusatii d’a adera la ori-ce mijlocire pe câtii timpii acesta n’arti fi cerută d’a dreptulti de guvernulu Rusieiorii. Olanda. — Sesiunea legislativă a Parlamentului olandeză s’a deschisă la 5 (17) Septembre. Regele a constată, în discursul de deschidere, că relațiunile cu puterile străine nu lasă nimicii de dorită, că recolta e îndestulătare și starea financieloră satisfacetare. In Atchia, operațiunile nu mai suntă necesarie de câteva luni. Intrucâtă privesce proiectele ce se vor supune Parlamentului în sesiunea de fadă, regele a anunciată pe acelea pentru esecutarea de lucrări publice la Java și pentru reforma sistemei impositelar. Sesiunea derit promite sa nu fi sterile. Cea din urmă cestiune e din cele mai însemnate; soluțiunea iei cere multă muncă și atențiune, și déci va fi resolvată, și bine resolvată, în Procesul intentată d-l Gambetta. Când o servițiulă telegrafică ne anuncia că guvernată francesă dedese în judecată pe d. Gambetta pentru discursulă pronunciată la Lille, desaprobarămă acesta măsură, declarândă că orice resultată ară căpăta procesulă, inculpatură nu putea scosă din acesta lipită de cotă mărită in prestigiu și autoritate și că guvernul, prin acestă faptă, își da singură, uă puternică lovitură. Cele mai însemnate ziare europene se pronundă in acelașă sensu. Eco în adevörű ce zice Gazeta Germaniei de Nord, înregistrândă condamnarea tribunalului corecționale ale Senei. „Purtarea guvernului în privința oratorului de la Lille nu se pote explica decâtă presupunândă la puternicii jile, dorința d’a se scăpa cu orice preță de celă mai spăimântătoră adversară alătură în ajunul verdictului ce are sé de voturi universale. Déja dacă speranța d’a ajunge la acestă scopü e deja problematică , mijlocul ce se ’ntrebuințază e și mai multă. Condamnarea lui Gambetta e mai rea decâtă uă lovitură de stată, căci ea esclude cu desăvârșire— ecipso—ori-ce putință de împăciuire între partitele antagoniste, confiscându ca m sferă de premeditare rece principiele juridice cari suntă în vigore în Francia, și acesta în folosulă unei coterii minime care ară voi să facă din imensa majoritate a națiunii un grupă de raiale desmoștenite de ori-ce dreptă și de ori-ce voință.... Noi credemă că acesta nouă provocare va cade în faca înțelepciunii impasibile ș’a liniștei de care poporațiunea arată vă dovedi atâtă de strălucită în ziua înmormăntării d-lui Thiers.“ Gazeta Coloniei zice: „Décá doctrina juridică ce a fostă inaugurată ’n contra d-lui Gambetta s~ux LI Li acki inicsm IíJAP.S'foímară ecuivala cu a face imposibile d’aci înainte ori ce critică a actelor guvernului. E dreptă să spuneam că judecătorii se aflaă într’u situațiune destulă de delicată. Intr’adevără, discursul de la Lille e concepută în astăfelă de termeni încâtă nu pote căda supt lovitura legii penale. A trebuită dorit să-și de silințele cele mai estraordinare pentru a găsi mijlocul d’a motiva condamnarea după voința formală a legii. Pestei Lloyduice: „Condamnarea lui Gambetta e primula pasă într’uă cale care nu pate se conducă de câtă din cădere în cădere până la abisă pe acei cari aă pornită pe ea: “ piațele englese și italiane suntă totă atâtă de categorice; ele condamnă într’uă voce acestă procedere, susținendu că ea va causa guvernului mai multă rău decâtă bine, pace spiritele revoltate în contrafară și totă-d’uă-dată să înșele pe celelalte puteri semnatare acestei convențiuni. Déca cineva s’ară fi gândită, după cum trebuia, la acesta falsă adesiune a turciloră, nu mă îndoescă că ea ară fi fostă refulată fără cea mai mică discuțiune; credemă însă că acesta va fi în curăndă, grație probelor recente. Și fiindă că vorbimă de probe, să spunemă ’n trecutu că presa a publicată destule credemă, însă că numai nu va fi de prisosă a cita și pe cele următore cari, fiă ne permisă a spera, departe d’a fi lacsate ca exagerate sau și chiară inventate, vor fini prin a convinge și pe cei mai increduli, cari, daci se mai îndouiescă âncă, îi poftescu să vină a le vede înșile. Intrămă în narațiune, nu fără a fi coprinși de cea mai mare groză, o repetămă, căci ne aflămă încă supt durerosa impresiune a faptului infamă de curendă comisă de fanaticii adoratori ai Semilunei. Suntemă în ziua de 30 Augustă: ună atacă a fostă ordonată în contra uneia din redutele turcesci răidicate în jurul Plevnei, pe la 3 ore , după amiezi; din nenorocire, ataculă I n’a reușită lupta finită, ambulanța română atașată diviziei ce intrase în acțiune, s’a grăbit, a trimite brancardierii și sanitarii, spre a da primulă ajutoră și a transporta pe cei căzuți răniți până la locul unde ea se stabilise; în locu însă d’a respecta semnulă convențională, drapelulă albă cu crucea roșie de care erau însoțiți, turcii răpejiră asupra lorăuă plaie de glonțe și obuze, care ară fi făcută a se crede că lupta s’a angajată din noă și ală cărei efectă fu d’a răni gravă pe mai mulți din acești nenorociți și d’a trânti mortă pe unulă dintr’ânșii. Acesta nu era decâtă preludiulă mișelieloră turcești. Acțiunea brancardierilor fu dera limitată numai în locurile ferite de proiectilele inamicului și cari, fuindă destulă de departe de teatrulă luptei, se înțelege că nu se găsea aci de câtă prea mică număra ele răniți, căci aceștia căzuseră în cea mai mare parte supt fortificațiunile turcești și pe valea predominată de ele. Sărmanii răniți văjendu-se lipsiți de ajutorul ce așteptau, într’ună modă naturală, văjendă că forțele îi părăsescă din ce în ce din cauza rănelor, primite, coprinși d’uă sete arjétare, începură a se tîrî cum puteau făcândă sferțuri neaurite care ’i consuma și mai multă, ânsă orare turcii îndată ce ’I vedea mișcându-se începeau să ploiă de glonțe asupra loră care ținea prin a’i lăsa nemișcați; puțină în urmă se vedeau alți turci eșindă din visuinile loră desprindă și tăindă totă ce găseau în jurul acestor visuini, dândă lovitura de grație și mutilândă pe cei în viață încă, precum și pe cei morți. In totă timpul a nopții, a doua zi precum și a treia zi, aă venită la ambulanță mulți din răniții cari au putută scăpa de crujimea turciloră, ce nu îndrăsneaă a’i urmări prea departe de frica avantă posturilor române, căci miserabilii nu s dă a se bate de câtă la adăpostulă întăririloră loră, nefuindă în stare a face cea mai mică resistență în s câmpă deschisă; acești nenorociți, mai de fotă consumați, erau încă supt impresiunea gretei produsă asupră-le de către canibalii de a căroră furiă scăpase, prefăcendu-se în morți și profitândă de intunericul nopții... Acei cari nu s’aă putută tîrî de pe loculă de unde picase, nă perită de torturele celei mai teribile fete... La 2 Septembre, se trimise de către servițiul sanitară ală divisiei două medici însoțiți de brancardieri, purtând o drapelulă convențională cu cruce și cu semilună, spre a aduna pe răniții cari ar fi mai putută încă supravețui precum și a îngropa pe cei morți: ânsă turcii se purtară și mai perfiji de astă dată, căci retraseră îndată drapelulă convențională ce se ofera din parte-le și începură uă împușcătură viuă asupra trimișiloră noștri! cari fură forțați astăferă a se retrage... Aerul începe a se infecta, deja se simte mirosulă celă greă ală cadavrelor neî ngropate și intrate în descomposițiă: valea ce o umple are ună aspectă tristă și infiorătoră, cânii urlă împrejură și vulturii și corbii planetă în aeră d’asupra probabilului loră ospăță de carne umană, strigătele loră formaja ună concertă sinistru... Pe lângă acesta, vă alătură uă copiă după raportulă făcută către d. comandantă ală brigadei I-a din divisia III activă, d. colonelă Ipatescu. Medicii cari au fostă martori la acestă actă barbară, și cari aă văzută cu întristare cărândă tóte silințele ce’și daă pentru a veni în ajutorul răniților, au fostă toți medicii divisiei III active, cărora lea rămasă ună tristă suveniră văzându-se în imposibilitate a-și împlini datoria pentru cei rămași espuși a muri fără celă mai mică ajutoră medicală. Dr. V. Popescu. TURCII ȘI CONVENȚIUNEA DE GENEVA Citimă în Telegrafulu: Ară trebui ca la singura vedere a acestui titlu, orice animă de cină să se ’nfurieze, să se revolte, ară trebui ca pena ce’să scrie să se sfărâme mai înainte d’ași împlini scopulă propusă. Dacă atrocitățile anticilor, barbari, Huni, Vandali, etc., ară fi pe jumetate mai mici decâtă ale celor de cari voimă a vorbi, ele totă ară fi figurată în istoriă ca nișce fapte cari ’1 au făcută să merite acestă nume, deși incomparabile cu ale turcilor. Ce va seri ea posterității de ale acestoră din urmă? S’a scrisă, s’a protestată de către particulari sau de marile puteri contra neaujitelor, barbarii ce Turcii comită asupra nenorocițiloră soldați răniți din armatele diferitelor națiuni contra căroră să combătută sau combată; aceste protestări însă n’aă avută altăceva de resultată decâtă a’i face să adere la convențiunea de Geneva, acțiune perfidă din parte-le, prin care am crejutu să îm 1877, Septembre 8. D-lui redactare alu ROMANULUI. Domnule redactare. Cu onore venimă prin acesta a vă ruga să bine-voiți a arăta din parte-ne nemărginita nerecunoscință către Măria S. Domna și d-lui D. Ghica, vinele nóstre mulțămiri, d-soră miniștrii, d-lui prefectă ală capitalei, și numerosului publică bucurescénii, cari aă bine-voită a veni la gara Tîrgoviște, unde ne-am făcută nă primire căldurosă, ne-aă mângâiată și ne-am alinată durerile prin cuvinte încuragiătore. Vă rugămă a arăta și d-loră doctori și d-neforă de caritate vinele nóstre mulțămiri pentru zelulă și activitatea ce aă pusă întru căutarea nóstră, precum și personeloră cari aă bine-voită a ne visita pe la spitale și a ne mângâia. Totă-d’uă-dată vă rugămă a face cunoscută că noi răniții, când m amă plecată din Turnu-Măgurele la Slatina, amă avută cu noi până la Sla-Lilienixxiva cLoo-box** ș’una cip'fe-loíAO'hB-ninte de administrația. Bară din Slatina și până în Bucuresci amă avută domne de caritate, pe doctorul ă din Turnu și două supt-locotenenți de administrația, și amă fostă bine îngrijiți. Vă rogă, d-le redactare, a publica în onorabilele d-vóstra fiară aceste rânduri, căci prin acesta veți împlini vă dorință a răniților veniți de pe câmpul de luptă. Primiți vă rogă, d-le redactare, deosebitulă nostru respectă ce vă purtăm ”. Constantină Panaita, Antoni Alesandru, Luca Corciovescu, Toma Andrei, Stamboliu Dumitru, răniți veniți la 30 Augustă, 1877. SCIRI D’ALE pILEI. Astăzi, la 11 ore, a mai trecută pe podul Mogoșoiei spre gara Filaretă, ună cârpă de artileriă călărață rusescá. D. D. Donici adreseză ziarului Steua României oă scrisore în care arată că al 13-lea regimentă de dorobanți, care s’a distinsă în lupta de la Plevna, nu e compusă numai de Ieșeni, ci are ș’ună batalionu întreg de Vasluieni, și că prin urmare gloria faptelor lui se răsfrânge ș’asupra Vasluiului. * Citimă în L’Orient: Trenulă plecată ieriseră din Bucuresci la Pitesca deraillată. Din causa acestui accidinte, trenu care trebuia să sosescă la 7 ore 40 m. sera, n’a sosită de câtă puțină înainte de mes ur nopții. Din fericire, n’aă fostă nici morți nici răniți. Totală se reduce la mici stricăciuni materiale. Curierulă din accidinte a sosită astăzi la gara Tîrgoviștei la uă oră după ameja c’uă întârziare de mai bine de patru ore. Iluminațiunea capitalei Ungariei. La 6 (18) Septembre sera, Budapesta a fost iluminată. Stindarde turcesci și unguresc erau arborate pe tote casele. Că mulțime de omeni cutrierau stradele. Autoritățile din capitală au participată la acestă festivitate. Localul primăriei capitalei asemenea era iluminată. De la 7 pene la 10 ore sera capitala strălucia capaza focului. Transparente, stindarde și covore împodobeau casele. In mijlocul orașului fâlfăia penă casă ună stindardă negru pe care era cusută următorea inscripțiune: „Rușii suntă nimiciți". Pentru Világos, 1) „Plevna.“ Mulțimea străbăteadă stradele cânta imne naționale, eră către 8 ore sera s’a grămădită înaintea otelului ambasadei turcesci, unde s’aă ținută mai multe vorbiri patriotice turcesci. Acestă demonstrațiune a fostă provocată de soirile false publicate de diarele unguresc! în privința bătălielor de la Plevna, soiri cari aă aprinsă din nou fantasia Ungurilor, astăfelă încâtă au fostă nevoiți se-i dea spresiune prin manifestări scomotase. ^ Eee în adeveră ce scrii înregistra Pester Lloyd la 5 (17) Septembre despre resultatul lupteloră de la Plevna. „Osman-pașa a raportată victorii strălucite. Campania se consideră ca terminată. Porta nu va închiria uă pace fără mari folose materiale. Turcia va cere mari despăgubiri de resbelă și, deși va introduce reformele stabilite înainte de resbelă, cu tote acestea va exclude pentru tatădeuna amesteculă puterilor străine în afacerile sale internei“ PARTEA SCIINTIFICA. Nutrirea animalelorü ,ia plantelorü. Nutrirea plantelor ș’a animalelor, ocupă ’n acestă momentu unu mare numără de învățați. Fisiologiștii o studiază pentru a o cunosce, agronomii pentru a ști cum se procedeze mai bine, îmbunătățirea părmântului, îngrășarea viteloră găsescă ună femeiă puternică numai în cunoșința exactă a fenomenelor, nutritiva în plantele ce se cultivă și ’n vitele ce se crescu. Din nefericire acestă cunoscință ne lipűodce cu deseverșire; întrevedemă într’ună modă generale cum alimentele se transformă în carne și ose, dérii nu cunoscemă amănuntele operațiunii; totă ce seimue c’acestă operațiune e forte complicată. Unul din cei mai zeloși vulgarisateli ai sciinței în Francia a scrisă pentru junime uă carte escelente, pe care a întitulată-o. Istoria unei îmbucături de pâne densulă o urmără de la grăunele din care a eșuu pene ’n stomictă, unde sângele și lă apropriază pentru a nutri la rândul ă seă tate organele corpului. La rigoare, se póte spune calea ce iea prin organele nóstre părticelele acestei îmbucături de pane, pentru a se preface ’n gază și substanțe minerale pe care pămăntulă le adună pentru a fabrica din ele nouă grăunțe de grâu. Déra dăcă scrmă drumulă străbătută de gura de pâne, trebuie să cunoscemă și combinațiunile succesive prin cari trece fiecare din elementele din care e constituită. Ea conține în proporțiuni forte mici, deră cari se potă recunosce totă-de-una, uă infinitate de corpuri diferite: amidon, gluten, săruri. Tóte acestea sunt distruse, sau mai bine desorganisate prin digestiune, căci nimicii nu se perde în lume; moleculele cari constituieseu aceste corpuri subsistă : ele se grupeză alte-felű, facü corpuri noul cari j pătrundă în sânge, derün’aă de câtă uă durată efemeră; ele se distrugă răpede și moleculele loră, aședându-se dup’uă ordine nouă, constituie carnea mușchilară, substanța cerebrale, țesătura resistente a oseloră, într’ună cuvânta tote organele corpului. Acestea chiară nu suntă eterne: moleculele abia combinate pară a se grăbi se se despartă, ele își schimbă disposițiunea : ceea ce era mușchi, esescă creeri, se ’ntorce ’n sânge supt uă formă nouă până cândă în fine oă ultimă modificare face ca aceste molecule să intre în nisce combinațiuni simple, pe cari plumoniî sau rinichii aă misiunea d’a le da afară. Viața, într’ună cuvântă, nu e decâtă acestă mișcare necurmată de combinare și și de descompunere care face ca fiecare moleculă elementară se ’ncerce în trecerea prin organeză metempsihosă pe lângă care tote rătăcirile sufletelor, închipuite de Pitagora suntă d’uă simplicitate 1) Világos séu românescc Șina e unu orășelu în Ungaria, unde armata Unguréscu la 1849 s’ai predată Rușiloră fără a trage uă, singură, lovitură.