Romanulu, octombrie 1877 (Anul 21)
1877-10-09
la un crisă ministeriala, și la retragerea cabinetului Auersperg, nu este departe. Prin urmare nu putem înregistra aceste serii de critii supt pre cari reserve. In Ungaria, adaugă Independința belgică, acestă eventualitate nu causeză mai puțină emoțiune. Opiniunea publică surescitată de resbelulă orientală, ară acorda bucurosă creditele militare, deci voră pune pe guvernă în stare de a lua uă atitudine favorabile Turciei. Este probabile că acestă luptă de opiniune de dincoce și de dincolo de Leitha pentru și contra tunurilor. Uchatius se va sfârși cum se sfirșesce totă în Austro-Ungaria, printr’ună compromisă. Vorbindă de respingerea probabile a proiecteloru guvernamentale la parlamentulă Vienesă, oficiasa Corespondință ungurescă (zice, că acestă respingere ar aduce căderea ministerului Auersperg și venirea la putere a d-lui Herbst. „Deru, adaogă acesta foia, d. Herbst nu póte se’și facă ilusiunî in acestă privință, d-lui n’ară pute veni la putere de câtă decă ară garanta coronei adoptarea cererea ministrului actuale de representațiunea cisletiană. In casulă contrariu, parlamentulu austriacă s’ară disolve și afacerile imperiului s’ară în credința unui om de stată care ară pute se garanteze împăratului că majoritate parlamentară gata s’adopteze cererea ministrului de resbelă. Dornițele Hohenwart n’ară căuta multă pentru a forma în noulă parlamentă uă majoritate care ară respunde bucurosă dorințeloru coronei. D. Herbst pute aduce cu înlesnire căderea cabinetului Auersperg, refuzându’i votarea chiăltuielelor, trebuinciuse pentru înarmarea orașelor fortificate, deră ce se va întâmpla în urmă ? Ori d. Herbst va suprscrie ca șefă ală noului cabinetă cererea ministrului de resbelă, ori va fi silită se lase câmpulă deschisă partitei comitelui Hohenwart. “ ------------------- SCIRI D’ALE pILEI Din întru. In zilele de 4 și 6 Octobre, rămas eșită din spitalul Brâncovenescă 14 soldați români vindecați de rănele primite în resbelă. Li s’a dată ș’acestora câte două lei pentru merinde de drumă. * Clfcimă în Monitoru: In ziua de 25 Septembre trecută, pe la orele 8 de dimineța, s’a ivită în cătunulă Petra, comuna Bădeni-Ingureni, plaiulă Dâmbovița, acestă județă, mă urs prin semănăturile locuitorilor, care punându-se pe gână, s’a întâlnită facla în faclă cu locuitorulă Nicolae N. Năstăsoiu din acea comună, și îmbrățișându-se amenduoî s’a luptată ca la patru minute, cândă din nenorocire ursură apucândă în gură palma mânei stângi a numitului Năstăsoiu, i-a sfărâmat’o, după care a fugită, eră locuitorulu s’a trimisă în căutarea spitalului județiană._________ Din afară. Se anundă că Principele de Galles va sosi la Paris in primele zile ale sâptămânei viitor. * * Citimă în jururile XIX Siecle. Ună locotenente de artileria, D. Charles Lebrun, care era prisonieră în Germania, a fugită clilele trecute și s’a întorsă în Francia dup’uă captivitate de șapte ani. Acestă oficială, făcută prisonieră la Sedan, se găsia la Strasburg cândă s’a închieiată pacea. Elă se luă la certă într’un cafenea cu ună oficială germană, și îi detesă palmă. Pentru acestă faptă fu arestată și condamnată la 10 ani de închisore. A reușită în sfîrșită se scape și sosi în Marsilia, după ce traversase Austria nordulă Italiei și Gerua. ția rulă Times duce că generalul supremă ală armatei sârbe și-a stabilit o cartierulă generală la șcala militară din Belgrad.* Regele Portugaliei, don Ludovico I, a tradusă în limba portughesă Hamlet de Shakespeare. Se etice că acestă traducere este forte reușită. Ea a fost tipărită la „Emprensa naciónal într’un mie de esemplare. Regele pregătesce uă traducere a lui Shijllok, ovreială din Veneția. Independința belgică zice că la Bruxelles, resultatul alegerei din arondismentul al 9-lea a fost primită cu aplauze frenetice și numele lui Grevy salutată printr’ună Strigată unanimă de Trăiescă Francia * Ambasadorele Spaniei la Viena ’și a dată demisiunea. ■5f Se asigură din Roma că congregațiunea literară a respinsă cererea ce i se făcuse d’a face din Jeanne d’Arc să sântă a bisericei catolice. ROMANUL I, 9 OCTOBRE, 1877 tentă despre simțămintele sale constituționale. Camera apoi, luândă actă de responsură d-lui prim-ministru, a trecută la ordinea dilei. ----------------------------------- 90 Ő Mișcarea Maghiarilorii în Camera din Pesta. D. deputată Nemethi a adresată d-lui prim-ministru Tisza la 4 (16) Octobre urmatorea interpelare: „De la isbucnirea resbelului ruso-turcă, orî de câte orî s’a adresată aici în Cameră d-lui prim-ministru întrebări în privința atitudinei nóstre, totă-de-una s’a crisă că Austro-Ungaria va observa uă atitudine neutră. Dară cu tóte acestea nu mai puțină contestabile sunt următorele fapte: „1. E constatată pe deplină că pe linia ferată de ostă s’a transportată materială de resbelă pentru oștirile rusesci, astă-feră încâtă, chiară și în trenulă pentru persane, vagonele erau pline cu arme și inișinițiuni, cari ajungendă la Brașovă au fostă transportate cu care ’n tabăra rusescă. „2. Contrariă cu acesta onse, armele și munițiunile cari, după cum se duce, aă fostă transportate asemenea pe linia ferată estică pentru ajutarea oștirilor turcesci, ajungândă la Brașovă, aă fostă Sechestrate; mai mulți cetățeni distinși au fostă arestațî și aruncați în închisori; gendimiî, prin perechisițiunî de domiciliu și alte șicane de felurii acestora, amenință libertatea și averea cetățeniloră; d. ministru de honvedi ș’a fostă dusă la facia locului a acelor evenimente; d. comite Bethlen a fost numită comisară regescă și, în fine, pentru ilustrarea totală acestor enormități, autoritățile civile din Transilvania sunt subordinate d bi comandante militară, baronulă Ringelsheim. „3. Conaționalii noștrii aruncați în temnițe au fostă transportați la Târgul-Mureșului, pe cândă se seie că tribunalul din acelă orașă e competițte a proceda numai asupra crimelor capitale: prin urmare, de ce crimă capitală s’aă făcută culpabili preveniiii ? „In facia acestoră împrejurări, întrebă déri pe d. primă-ministru : cum se unesce proclamarea neutralității cu faptele specificate în puntulă 1, asemenea, cum se uneste principiul de dreptate și responsabilitate cu precederea guvernului amintită în pantele 2 și 3. In haz,cum se póte justifica acea procedere fadă cu acei bărbați cari, respundendu la dorința țării și voința unanimă a poporului, au voită în faptă s’alerge în ajutorulu națiunii turcesci fină fostă gata a se sacrifica chiară pe sine pentru acestă scapă?“ D. primă-ministru, respundându imediată la interpelarea d-lui Nemethi, se miră că chiară în acea parte a Camerii se consideră de neadevărate raportele oficiale și se dă credemântă palavrelor, unora și altora. D. Tisza declară de neexadă aserțiunea interpelatorului că s’ară fi transportată peste teritoriul Ungariei arme ,și munițiune atâtă pentru Ruși câtă și pentru Turci. D-sea nu crede că astăfelă de afirmațiuni s’arătută dovedi; înse dă că ară isbuti totuși cineva ca se le probeze, atunci d-sea va îngriji ca culpabilii se fia pedepsiți și ca pe viitoră se nu se mai întâmple asemenea fapte. In privința d-lui ministru de honvedi, d. Tisza observă, că densulă a fostă îndreptă a face inspecțiuni în acele ținuturi, ca se ie la fada locului, informațiuni exacte despre cele ce s’aă petrecută în Secuime. D-sea ânse contestă că guvernul ă ară fi numită pe d comite Bethlen scă pe altă cineva ca comisară regescă; asemenea declară de neexadtă și afirmațiunea că autoritățile civile ară fi fostă puse supt ordinile comandantului militară, d. baron Ringelsheim. Guvernul, (vice d. prim-ministru Tisza, a invitată numai pe prefecți ca autoritățile administrative se procedă în înțelegere cu autoritățile militare, deja prin acesta autoritățile civile n’au fost, câtuși, de puțină subordinare autorităților militare. In privința prevențiilor, declară că ar fi intempestivă a se pronuncia asupra culpabilității sau nevinovăției loră pe câtă timpă instrucțiunea judiciară încă nu e terminată. Natura și calificarea crimei asemenea, nu se póte sei pune cândă tribunalulă nu se va pronuncia asupra loră. Déru că. aci nu e vorba numai d'uă contrabandă de arme, dice d. Tisza, acésta s’a vedutu din articuliî de diare, în cari s’adisă că mișcarea s’a făcută în favorea Turciloră. D. prim-ministru, raportându-se apoi la casulă d-lui Miletici dice că acele măsuri le va lua faciă cu ori ce cetățenă în contra căruia ară exista bănueli că ardesce uneltiri în contra terți. Decă din acea mișcare nu s’a alesă nimică, trebuie a Se mulțămi numai înțelepciune! Secuitorii. In fine, d. prim-ministru rogă pe Cameră ca se ia respunsură spre sclință și se trecă la ordinea lilei. La observarea d-lui .Nemethiense, că d. prim-ministru Tisza ară fi trebuită se consilieze pe împeratură ca scă înainte scă după dița onomastică a împăratului Alesandru se participe la manevrele de la Cașovia, pentru ca se nu fi fostă în posițiune d’a închina în sănătatea Țarului, di. primministru observă că n’ară fi fostă cuviinciosă a influința liberile otărîrî ale acelei persone care la 1867 a dată probă pa Societatea Academicii Română Raportulu comisiunii însărcinată cu examinarea, manuscripteloru, venite la concursă pentru autorii eleni (Plutarchă). „ Aci naste fără îndouială adevărata luptă. Lupta se arată negreșită grea și periculosă celui ce n’are la îndemână de câtăvă armă slabă, imperfectă și stângăcia. La prima încercare, la primul ă atacă, fiu care se va spăimenta de neputințele sale, deră să nu se amăgăscă curedătorulă luptătoră, se nu ’și perdă curagială. In mii de cașuri, chiară acea nestatornicită posibilitate a elementului plăpândă de care elă dispune, îi va veni întru ajutoră ; ea ’i va permite a urmări de aprope, pasă cu pasă, pe trufașa’i antagonistă; ea ’să va învăța se ’i sorbă,—de așă pură (fice așa,—virtutea, lipindu-se de elă, precum vîsculă de stejară; ea să va face se ’la învingă supuindu-se lui, precum odinioră. Grecia capta ferum victorem cepit, et artes Int ut it agrest! Ldtio. „Intru acestă insinuire victoriosă a perfecțiunii clasice, în puțină pene acum cultivata nostră limbă, întru acea bună și solidă direcțiune ce modelele antice potă da născânde nóstre literature, constaă principalele folose didactice ce ave să se tragemă din traducerile pe cari Societatea Academică le propune, așadară să nu fugă aspirantele la premiile nostre de temerea,— ce preocupă mai cu sema pe Francesc,— că va sta prea multă aprópe de modelă, că va fi prea multă servire în traducerea lui; din contra, traducătorii români se nu perdă nici un ocasiune principsă de a rămânea fideli construcțiuniloră fraseologice antice, de câte orî I voră simți ânse ca, făcândă astăfelă, înțelesă frasei nu se perde pe românesce. Cândă se presintă, deră asemeni cașuri, se se ferescă mai alesă și cu totă dinadinsulă a traduce prin perifrase împrumutate din alte limbi străine, ceia ce ară fi și mai clară și mai simplu, decă s’ară fi mănținută iresea, conformă cu testul ă originale. „E sclută că junele studiasă de la învățătorul ă bună mai multă câștigă, și cine póte fi mai bună învățâtură pentru limba nostră, așa spornică și așa felurită vlăstărița, decâtă scrierile clasice ale anticitățî ? „Nu e rău — o repețimu — ca traducătorulă română să consulte și pe cei cari, înainte de densulă, s’aă încercată a interpreta în limbe moderne, pe autorii vechi, deră câtă de îndemânatici și câtă de esperimentațî ară fi aceia, nu i se cuvine ca noulă cercătură se-i se iorbesce dreptă călăușe, și, urmândă poteca loră lăturașă și pote chiară mai lină așternută ,i se părăsescă calea i cea largă și adese mai accidentată a textului originale. „Insistență asupra acestui consiliu, căci ne-amă putut cam de să încredința cum că, în momentele de oboseli ale anevoiasei loră sarcine, unii din concurenții noștrii cei mai meritoși, îlă pună cam lesne la uitare. Le aduce mă deră aminte că este cu putință a face într'altă felu, și daca nu e mai ușor ș, în orice casă, este mai bine. „Ceia ce este și mai puțină ușoră, chiară pentru cei cari seă bine limba din care traducă, pentru cei cari se țină strînsă legați de înțelesul autorului și cari se silescă a reproduce cu esactitate tóte ideile, tóte nuanțele stilului seă, este d’a scrie totă d’uă-dată și frumosă românesce. Cu tóte acestea ânse, acesta este a treia și pate cea mai de foțî simțită și prețuită condițiune a unei bune traduceri. „Ce folosesce în adeveru publicului cititorii, decă ună erudită, carele netăgăduită cunosce forte bine limbele antice și póte chiară gusta în sine și tóte finețele scrierilor clasice, s’a opintită a transvasa — mi-a să fi permisă a elice îndată, a prifoci, de n’ară fi fostă vorba de nobilele creațiuni ale geniului antică— a scălâmba celă puțină, acele creațiuni într’uă limbă triviale scă estravagante, greaiă seă pretențiosă ? „Cărțile se scriu spre a fi citite, și numai acele citiri potă fi profitabile cititorilui, pe cari elă se înțelege și cari, conținendă idei sănetose, presintate într’ună modă logică, sunt scrise într’uă limbă de toți pricepută, de toți gustată, într’uă limbă care nici desgustă mintea prin formele și espresiunile iei pocite și înjosite, nici ostenesce prin a iei fraseologie nomorosă și încâlcită, nici o spăimântă prin netrebuinciose și nejustificabile inovațiuni. „Elăderă un nouă șiră de stânci, pentru cari traducătorii să caută se ’și prefire vasulă, fără de a ’lă periclita, isbindu’să prefare de vr’una din ele. Aceste pericole cari se înfățiședă în totă-de una așa amenințătore, pe câtă ele adese se aretă pline de înlesniri și de adimeniri, suntă provincialismu seă formele și espresiunile necorecte, cari se întrebuințeză numai în câteva localități, cu disprețul bunului ușă mai generale; suntă vulgaritățile seă creațiunile hibride ale graiului poporară și familiare, cari adese suntă contrarie spiritului limbei naționale; suntă platitudinile de stilă seă lipsa de vigore, de eleganță și de corecțiune în alegerea Cuvintelor, și mai alesă în construcțiunea fraseloră, cari se destramă și se împletesc, fără sporă și fără gustă; suntă arhaismm nevoioși să cuvinte sterpe cari aă îmbătrânită și aă răposată, fără de a lăsa sămânță în limba cea vină, suntă în fine neologismu prisostitori seă formele și vorbele din noă create, cari, pe lângă dificultatea de înțelesă ce presintă cititorului, mai aă și neiertatură pecată de a fi făurite fără de necesitate practică seă numai dintr’ună caprițiu, seă chiară și ca uă consecință rigurosă a unei sisteme personale de reformă limbistică. „Așa deră traductorului i-se cere a fi limpde, corect, elegante, bine cumpănită și mai cu sămă intelegibile în limba mea; căutândă formele literarie, ele nu trebuie se scape din vedere nici puritatea nici demnitatea stilului, oeră nici folosulă ce potă trage cititorii din claritatea cărții lui. Cu câtă voră fi ideiele mai simplu și mai lămurită espuse, cu atâtă ele voră fi mai aprețuite și mai spornică semenate în inima lectorului; cu câtă cuvintele voră fi mai alese, cu atâta ele ’Í voră susțină mintea în sfere mai nobile și mai înalte, cu câtă mai multă voră lipsi din limbă (ziceri șubrede, gârbovite și scăpătate, cu câtă mai puțină voră răsări într’ânsa superfetațiuni neologiste, cu atâtă scriitorulu va fi mai gustată de publică și totă de uă dată mai folositoră și limbei și literaturei naționale. „In periadele cele mari ale culturei omenesci, scriitorii cei buni au fostă luminătorii epocei loră; ei aă scrisă pentru omenii din timpul ă loră, aă scrisă ca să fiă pricepuți de dânșii, și numai astăfelă aă reușită a face ca rudele răspândite de ei, în timpul viețuirii, se se restrângă și asupra depărtatei posteritate. „A scrie limba trecutului este ună jocă retrospectivă, uă petrecere de anticară, care chiară când e perfectă esecutată, rămâne a mulțumi numai pe una forte mică numără de amatori. „A voi,,din contra să scrie cineva limba viitorului, este uă utopia fără de nici ună temeiă, este,a cerca, după calcule ilusorie, viitorul limbei, precum necromanții și vrăjitorii cereau, în dodie și cu bobii, viitorul sufleteloră. „In câteva cuvinte vomă direceră, adresându-ne către acei din studioșii români, cari voră voi se traducă pe limba loră scriitorii clasici, că ei trebuie mai ântâiă să cunoscă bine ambele limbi pe cari voră a le pune în luptă, și apoi se nu uite că ținându-se pe câtă se póte mai alăturea cu textură originale, eî dă datoria de a scrivă limbă românescă, alesă, deră totă de nădată și înțelesă.“ „La acestă lungă repetire a diseloră nóstre de acum trei ani, abia decă ne mai rămâne astăzi se mai adaugem a ceva; și acesta ară fi, că nimeni nu se crede datoră a privi marea lucrare lexicografică, ce estimpă s’a terminată supt auspiciele Societății Academice Române, ca conținetórea limbei pe care noi o impunemă s- o recomandăm scriitorii oră români. „Acea lucrare presentă numai că laboriosă și cinară meritósa adunătură de materialuri, pe cari Societatea nostră anca nu a cernut-o, ca se alegă dintr’ânsa graulă și plova, pe care Societatea nostră âncă nu a îndeplinit-o cu tóte lipsurile ce se voră fi simțindă într’ânsa; pe care—vorbă curată— Societatea nostră nu șî-a însușit’o câtă de puțină și nu voiesce delacă se o presinte publicului ca ultimul ă și unicul ă se cuvântă asupra tesaurelor, limbei na„Sâ nu credă deră nimeni că are dreptul ă și datoria a culege numai din Proiectulu de Dicționaru, elementele filologice, cu care ne póte mulțămi. „Societatea academică Română se mândreșce cu voința și cu dorința de a trăi în deplină înțelegere cu poporală română și cu limba lui. Iei îî place derămai cu sema acea românescă care e dulce și plăcută la audilă și ia înțelesulă tuturora Româniloră. „Deci, cândăi se înfățișeză specimene de traducțiuni de pe clasicii antici, ea se preocupă mai alesă, ca, pe lângă uă bună înțelegere a textului originale, limba în care ele se află reprodusă, se stă în stare de a nu respinge pe cititori, prin formele’i insolite, de la dreptă prețuire și gustare a comorilor literari, pe cari acele traduceri voiescă a i le desvelui. (Va urma). Reproducem următorele serii, cari au fost publicate numai în edițiunea pentru Capitală a numărului precedinte: Servițiuta telegrafică ală Agenției ruse. Telegrama A. S. 1. marele duce Nicolae. Gorki-Studen, 5 (17) Octobre. Amănunte suplimentare asupra afacerilor: de la 2 si 3 Octobre în Asia mică. Colona generalului Lazareff, ocupândă cele două înălțimi de la Orlan, a scos din ele pe inamică și l’a respinsă către Kars și Nizinkios. Findăcă prin acestă mișcare, oă parte din armata inamică era î mpresurată, se oțărî uă atacă generale pentru ziua de 3 Oct. ală muntelui Avkar, care forma cheia posițiunii lui Muktar-pașa. Generalul Heimann, cu trei ligemente de infanteria și ună batalionă de tiraliorî, lua cu asaltă Avkarul. Ocuparea acestui pantă făcu ca armata lui Muktar-pașa se fiă tăiată în două, partea care se ’ndreptase spre Kars a fostă cu totulă învinsă și răsipită, perfjândă ună mare numeră de morți, mai multe mii de prisoniari și patru tunuri. In acelașă timpă, trupele turceșci de la aripa stângă, în numeră de trei divisiuni au fost respinse din posițiunile loră, înconjurate din tote părțile și, încercândă mari perderi, au fostă silite d’a se preda mulți prisoniarî cu șapte pași, trei cieci și done tunuri și uă cantitate de munițiune. Muhtar-pașa a reușită a scăpa în Kars. SOCIETATEA „INDEPENDINȚA.“ Duminecă sn Octobre, se va ține a șasea ședință a sea, la ora 2 p. m. în localul scalei publice primare de băeți din calea Șerban-Vodă No. 68 (vis-a-vis de Dedu). Toți d-nii membri, suntă invitați a se afla neapărată presiuți la acea oră. p. Președinte G. P. Ciocaneli. Secretară C. T. Bolintineanu. Starea civilă din Capitală. 6 (18) Octobre. Cununii.— Ștefană Dumitrescu cu dra Anica Christea Ion, ambii din mahalaua Staicu. Morți. — Maria Ghița, 1 and. — Voica St. Idrea, 9 luni. — Alesandrina Georgescu, 32 ani. — Gherghina R. Vasil , l Sțjile.— Ștefan Ghiță, 55 ani.— Ion H. Crăciună, 2 ani. — Petrache Dumitrescu, 45 ani.— Ion Răduțîi, 65 ani. — Maria R. Ionescu, 8 luni. — Dodi V. Ion, 1ană V2. BULETINU METEOROLOGICU. Bucuresci, 8Ao Octobre. N’amă fostă înșelați în prevederile nóstre. Timpul ă se mănține și se mai va mănține frumosă. Ieri, Vineri, la 12 ore dimineța, barometrilă are la 766 mm și termometrule -1- 8 ° Réaumur. Erau puțini nori. La 4 ore după anunj nu se schimbase nici presiunea atmosferică, nici temperatura. La 12 ore sora barometrulă se ridică la 767 mm, dră termometrulă cățiu la -1- 4 °. La 3 ore s-a urcată la 768 mm și -1- 3 °. Gerulă era senină. Astăzi, Sâmbătă, la 8 ore, celulă este ca într’uă țji de j vară. Barometrulă arată 770 mm (timpă frumosă), oră termometrulă -15 ° B. CURSULU VIENEI. 7 Octobre 1877 5 ° o Renta metalică------------------64 10 5% Renta de hârtiă —------------ 66 70 Loturile din fi. 100 din 1876 — 74 55 Acțiunile soc. Băncii națion.-------110 — Acțiunile Credit-Anstal-------------835Londra 3 luni — —-------------211 — Obligațiuni rurale ungare— 5% 118 65 Idem Idem Banat. Temis.— 5 ° 0 77 — Idem Idem transilvane------5% 74 50 Idem Idem croate-slavone— 5 ° 0 85 50 Argintulă contra hârtiei----------- 104 75 Ducați — — — —---------------5 68 Napoleon d’or-------—------------- 9 502 Mărci 100 imperiale germane — 58 55 SPECTACOLE. Sâmbătă. — Teatrală celă mare. (Compania italiană). Emani. Duminecă. — Teatrală celă mare. (Compania română). Visulă Dochiei și Doctorulu satului. ALCAZAR (fostulă circă). — Representațiuni în tóte serile.