Romanulu, octombrie 1877 (Anul 21)

1877-10-09

la un crisă ministeriala, și la retra­gerea cabinetului Auersperg, nu este departe. Prin urmare nu putem­ înregistra aceste serii de critii supt pre­ cari reserve. In Ungaria, adaugă Independința belgică, acestă eventualitate nu cau­­seză mai puțină emoțiune. Opiniu­­nea publică surescitată de resbelulă orientală, ară acorda bucurosă credi­tele militare, deci voră pune pe gu­vernă în stare de a lua uă atitudine favorabile Turciei. Este probabile că acestă luptă de opiniune de dincoce și de dincolo de Leitha pentru și contra tunurilor. Uchatius se va sfârși cum se sfirșesce totă în Aus­tro-Ungaria, printr’ună compromisă. Vorbi­ndă de respingerea probabile a proiecteloru guvernamentale la par­­lamentulă Vienesă, oficiasa Cores­­pondință ungur­escă (zice, că acestă respingere ar aduce căderea minis­terului Auersperg și venirea la pu­tere a d-lui Herbst. „Deru, adaogă acesta foia, d. Herbst nu póte se’și facă ilusiunî in acestă privință, d-lui n’ară pute veni la putere de câtă decă ară garanta coronei adoptarea ce­­rerea ministrului actuale de representațiunea cisletiană. In casulă contrariu, parlamen­­tulu austriacă s’ară disolve și afacerile im­periului s’ară în credința unui om­ de stată care ară pute se garanteze împăratului că majoritate parlamentară gata s’adopteze cererea ministrului de resbelă. Dornițele Hohenwart n’ară căuta multă pentru a forma în noulă parlamentă uă majoritate care ară respunde bucurosă dorințeloru coronei. D. Herbst pute aduce cu înlesnire căderea cabinetului Auersperg, refuzându’i votarea chiăltuielelor, trebuinciuse pentru înarma­rea orașelor­ fortificate, deră ce se va în­tâmpla în urmă ? Ori d. Herbst va supr­­scrie ca șefă ală noului cabinetă cererea ministrului de resbelă, ori va fi silită se lase câmpulă deschisă partitei comitelui Hohenwart. “ -------------------­ SCIRI D’ALE pILEI Din întru. In­­ zilele de 4 și 6 Octobre, ră­mas e­­șită din spitalul­ Brâncovenescă 14 soldați români vindecați de rănele primite în res­belă. Li s’a dată ș’acestora câte două lei pentru merinde de drumă. * Clfcimă în Monitoru­: In ziua de 25 Septembre trecută, pe la orele 8 de dim­ineța, s’a ivită în cătunulă Petra, comuna Bădeni­-I­ngureni, plaiulă Dâmbovița, acestă județă, m­ă urs prin se­mănăturile locuitorilor­, care punându-se pe gână, s’a întâlnită facla în faclă cu lo­­cuitorulă Nicolae N. Năstăsoiu din acea co­mună, și îmbrățișându-se amenduoî s’a lup­tată ca la patru minute, cândă din neno­rocire ursură apucândă în gură palma mâ­nei stângi a numitului Năstăsoiu, i-a sfă­­râmat’o, după care a fugită, eră locuito­­rulu s’a trimisă în căutarea spitalului ju­­dețiană._________ Din afară. Se anund­ă că Principele de Galles va sosi la Paris in primele­­ zile ale sâp­tămânei viito­r. * * Citimă în­­ jururi­le XIX Siecle. Ună locotenente de artileria, D. Charles Lebrun, care era prisonieră în Germania, a fugită clilele trecute și s’a întorsă în Fran­cia dup’uă captivitate de șapte ani. Acestă oficială, făcută prisonieră la Se­dan, se găsia la­ Strasburg cândă s’a închie­­iată pacea. Elă se luă la certă într’un cafenea cu ună oficială germană, și îi dete­să pal­mă. Pentru­­ acestă faptă fu arestată­­ și condamnată la 10 ani de închisore. A reușită în sfîrșită se scape și sosi în Mar­silia, după ce traversase Austria nordulă Italiei și Gerua. ți­a rulă Times duce că generalul­ su­premă ală armatei sârbe și-a stabilit o car­­tierulă generală la șcala militară din Bel­grad.* Regele Portugaliei, don Ludovico I, a tra­dusă în limba portugh­esă Hamlet de Sha­kespeare. Se etice că acestă traducere este forte reușită. Ea a fost­ tipărită la „Em­­prensa naciónal într’un mie de esemplare. Regele pregătesce uă traducere a lui Shijllok, ovreială din Veneția. Independința belgică­­ zice că la Bruxelles, resultatul­ alegerei din arondismentul­ al­ 9-lea a fost­ primită cu aplauze frenetice și numele lui Grevy salutată printr’ună Strigată unanimă de Trăiescă Francia­ * A­mbasadorele Spaniei la Viena ’și a dată dem­isiunea. ■5f Se asigură din Roma că congregațiunea literară a respinsă cererea ce i se făcuse d’a face din Jeanne d’Arc să sântă a bi­­sericei catolice. ROMANUL I, 9 OCTOBRE, 1877 tentă despre simțămintele sale constituțio­nale. Camera apoi, luândă actă de responsură d-lui prim-ministru, a trecută la ordinea dilei. -----------------------------------­ 90 Ő Mișcarea Magh­iarilorii în Ca­mera din Pesta. D. deputată Nemethi a adresată d-lui prim-ministru Tisza la 4 (16) Octobre ur­­matorea interpelare: „De la isbucnirea resbelului ruso-turcă, orî de câte orî s’a adresată aici în Cameră d-lui prim-ministru întrebări în privința a­­titudinei nóstre, totă-de-una s’a crisă că Austro-Ungaria va observa uă atitudine neutră. Dară cu tóte acestea nu mai pu­țină contestabile sunt­ următorele fapte: „1. E constatată pe deplină că pe linia ferată de ostă s’a transportată materială de resbelă pentru oștirile rusesci, astă-feră în­câtă, chiară și în trenulă pentru per­­sane, vagonele erau pline cu arme și iniși­­nițiuni, cari ajungendă la Brașovă au fostă transportate cu care ’n tabăra rusescă. „2. Contrariă cu acesta onse, armele și munițiunile cari, după cum se duce, aă fostă transportate asemenea pe linia ferată es­­tică pentru ajutarea oștirilor­ turcesci, a­­jungândă la Brașovă, aă fostă Sechestrate; mai mulți cetățeni distinși au fostă a­­restațî și aruncați în închisori; gend­i­­miî, prin perechisițiunî de domiciliu și alte șicane de felurii acestora, amenință liber­tatea și averea cetățeniloră; d. minis­tru de honvedi ș’a fostă dusă la facia lo­cului a acelor­ evenimente; d. comite Be­thlen a fost­ numită comisară regescă și, în fine, pentru ilustrarea totală acestor­ enormități, autoritățile civile din Transil­vania sunt­ subordinate d­ bi­ comandante militară, baronulă Ringelsheim. „3. Conaționalii noștrii aruncați în temnițe au fostă transportați la Târgul­-Mureșului, pe cândă se seie că tribunalul­ din acelă orașă e competițte a proceda numai asu­pra crimelor­ capitale: prin urmare, de ce crimă capitală s’aă făcută culpabili preve­niiii ? „In facia acestoră împrejurări, întrebă déri pe d. primă-ministru : cum se unesce proclamarea neutralității cu faptele speci­ficate în puntulă 1, asemenea, cum se u­­neste principiul­­ de dreptate și responsa­bilitate cu precederea guvernului amintită în pantele 2 și 3. In haz,­cum se póte jus­tifica acea procedere fadă cu acei bărbați cari, respundendu la dorința țării și voința unanimă a poporului, au voită în faptă s’a­­lerge în ajutorulu națiunii turcesci fină fostă gata a se sacrifica chiară pe sine pen­tru acestă scapă?“ D. primă-ministru, respundându imedi­ată la interpelarea d-lui Nemethi, se miră că chiară în acea parte a Camerii se con­sideră de neadevărate raportele oficiale și se dă cre­demântă palavrelor, unora și altora. D. Tisza declară de neexad­ă aserțiunea interpelatorului că s’ară fi transportată peste teritoriul­ Ungariei arme ,și m­uniți­­­une atâtă pentru Ruși câtă și pentru Turci. D-sea nu crede că astă­felă de afirm­ațiuni s’ară­tută dovedi; înse dă că ară isbuti to­tuși cine­va ca se le probeze, atunci d-sea va îngriji ca culpabilii se fia pedepsiți și ca pe viitoră se nu se mai întâmple ase­menea fapte. In privința d-lui ministru de honvedi, d. Tisza observă, că densulă a fostă în­dreptă a face inspecțiuni în acele ținuturi, ca­ se ie la fada locului,­­ informațiuni e­­xacte despre cele ce s’aă petrecută în Se­cuime. D-sea ânse contestă că guvernul ă ară fi numită pe d comite Bethlen scă pe altă cine­va ca comisară regescă; ase­menea declară de neexadtă și afirmațiunea că autoritățile civile ară fi fostă puse supt ordinile comandantului militară, d. baron Ringelsheim. Guvernul­, (vice d. prim-ministru Tisza, a invitată numai pe prefecți ca autorită­țile administrative se procedă în înțelegere cu autoritățile militare, deja prin acesta autoritățile civile n’au fost, câtuși, de pu­țină subordinare autorităților­ militare. In privința prevențiilor­, declară că ar­ fi intempestivă a se pronuncia asupra cul­pabilității sau nevinovăției loră pe câtă timpă instrucțiunea judiciară încă nu e terminată. Natura și calificarea crimei a­­semenea, nu se póte sei pune cândă tribu­nalulă nu se va pronuncia asupra loră. Déru că. aci nu e vorba numai d'uă contra­bandă de arme, dice d. Tisza, acésta s’a vedutu din articuliî de diare, în cari s’a­disă că mișcarea s’a făcută în favorea Turciloră. D. prim-ministru, raportându-se apoi la casulă d-lui Miletici dice că acele măsuri le va lua faciă cu ori­ ce cetățenă în contra căruia ară exista bănueli că ardesce unel­tiri în contra terți. Decă din acea mișcare nu s’a alesă nimică, trebuie a Se mulțămi numai înțelepciune! Secuitorii. In fine, d. prim-ministru rogă pe Ca­meră ca se ia respunsură spre sclință și se trecă la ordinea­­ lilei. La observarea d-lui .Nemethi­ense, că d. prim-ministru Tisza ară fi trebuită se con­silieze pe împeratură ca scă înainte scă după dița onomastică a împăratului Ale­­sandru se participe la manevrele de la Ca­­șovia, pentru ca se nu fi fostă în posițiune d’a închina în sănătatea Țarului, di. prim­­ministru observă că n’ară fi fostă cuviin­­ciosă a influința liberile otărîrî ale acelei persone care la 1867 a dată probă pa­ Societatea Academicii­­ Română Raportulu comisiunii însărcinată cu exami­­nar­ea, m­anu­scripteloru, venite la­ concursă pentru autorii eleni (Plutarchă). „ Aci naste fără îndouială adevărata luptă. Lupta se arată negreșită grea și pericu­­losă celui ce n’are la îndemână de câtăvă armă slabă, imperfectă și stângăcia. La prima încercare, la primul ă atacă, fiu­ care se va spăimenta de neputințele sale, deră să nu se amăgăscă cured­ătorulă luptătoră, se nu ’și perdă curagială. In mii de ca­șuri, chiară acea nestatornicită posibilitate a elementului plăpândă de care elă dis­pune, îi va veni întru ajutoră ; ea ’i va permite a urmări de aprope, pasă cu pasă, pe trufașa’i antagonistă; ea ’să va învăța se ’i sorbă,—de așă pură (fice așa,—virtu­tea, lipindu-se de elă, precum vîsculă de stejară; ea să va face se ’la învingă su­­puindu-se lui, precum odinioră. Grecia capta ferum victorem cepit, et artes Int ut it agrest! Ldtio. „Intru acestă­­ insinuire victoriosă a per­fecțiunii clasice, în puțină pene acum cul­tivata nostră limbă, întru acea bună și so­lidă direcțiune ce modelele antice potă da născânde­ nóstre literature, constaă prin­cipalele folose didactice ce ave să se tra­­gemă din traducerile pe cari Societatea A­­cademică le propune, așa­dară să nu fugă aspirantele la premiile nostre de temerea,— ce preocupă mai cu sema pe Francesc,— că va sta prea multă aprópe de modelă, că va fi prea multă servire în traducerea lui; din contra, traducătorii români se nu perdă nici un ocasiune principsă de a rămâ­nea fideli construcțiuniloră fraseologice an­tice, de câte orî I voră simți ânse ca, făcândă astă­felă, înțelesă frasei nu se perde pe ro­­mânesce. Cândă se presintă, deră asemeni cașuri, se se ferescă mai alesă și cu totă dinadinsulă a traduce prin perifrase îm­prumutate din alte limbi străine, ceia ce ară fi și mai clară și mai simplu, decă s’ară fi mănținută ire­sea, conformă cu tes­­tul ă originale. „E sclută că junele studiasă de la în­vățătorul ă bună mai multă câștigă, și cine póte fi mai bună învățâtură pentru limba nostră, așa spornică și așa felurită vlăs­­tărița, de­câtă scrierile clasice ale antici­­tăț­î ? „Nu e rău — o repețimu —­ ca tradu­­cătorulă română să consulte și pe cei cari, înainte de densulă, s’aă încercată a inter­preta în lim­be moderne, pe autorii vechi, deră câtă de îndemânatici și câtă de es­­perimen­tațî ară fi aceia, nu i se cuvine ca noulă cercătură se-i se iorbesce dreptă călăușe, și, urmândă poteca loră lăturașă și pote chiară mai lină așternută ,i se pă­­răsescă calea i cea largă și adese mai ac­cidentată a textului originale. „Insistență asupra acestui consiliu, căci ne-amă putut cam de să încredința cum că, în momentele de oboseli ale anevoiasei loră sarcine, unii din concurenții noștrii cei mai meritoși, îlă pună cam lesne la ui­tare. Le aduce mă deră aminte că este cu putință a face într'altă­ felu, și daca nu e mai ușor ș­, în ori­ce casă, este mai bine. „Ceia ce este și mai puțină ușoră, chiară pentru cei cari se­ă bine limba din care traducă, pentru cei cari se țină strînsă legați de înțelesul­ autorului și cari se silescă a reproduce cu esactitate tóte ideile, tóte nuanțele stilului seă, este d’a scrie totă­ d’uă-dată și frumosă româ­­nesce. Cu tóte acestea ânse, acesta este a treia și pate cea mai de foțî simțită și prețuită con­dițiune a unei bune traduceri. „Ce folosesce în adeveru publicului ci­titorii, decă ună erudită, carele netăgădu­ită cunosce forte bine limbele antice și póte chiară gusta în sine și tóte finețele scrierilor­ clasice, s’a opintită a transvasa — mi-a să fi permisă a elice îndată, a pri­foci, de n’ară fi fostă vorba de nobilele creațiuni ale geniului antică— a scălâmba celă puțină, acele creațiuni într’uă limbă triviale scă estravagante, greaiă seă pre­­tențiosă ? „Cărțile se scriu spre a fi­ citite, și nu­mai acele citiri potă fi profitabile cititori­­lui, pe cari elă se înțelege și cari, conți­­nendă idei sănetose, presintate într’ună modă logică, sunt­ scrise într’uă limbă de toți pricepută, de toți gustată, într’uă lim­bă care nici desgustă mintea prin formele și espresiunile iei pocite și înjosite, nici ostenesce prin a iei fraseologie nomorosă și încâlcită, nici o spăimântă prin netrebu­­inciose și nejustificabile inovațiuni. „Elă­deră un nouă șiră de stânci, pen­tru cari traduc­ătorii să caută se ’și prefire vasulă, fără de a ’lă periclita, isbindu’să pre­fare de vr’una din ele. Aceste pericole cari se înfățișe­dă în totă-de­ una așa ame­­nin­țătore, pe câtă ele adese se aretă pline de înlesniri și de adimeniri, suntă provin­­cialismu seă formele și espresiunile neco­recte, cari se întrebuințeză numai în câte­va localități, cu disprețul­ bunului ușă mai generale; suntă vulgaritățile seă creațiunile hibride ale graiului poporară și familiare, cari adese suntă contrarie spiritului limbei naționale; suntă platitudinile de stilă seă lipsa de vigore, de­­ eleganță și de corec­­țiune în alegerea Cuvintelor­, și mai alesă în construcțiunea fraseloră, cari se destra­mă și se împletesc, fără sporă și fără gustă; suntă arh­aismm nevoioși s­ă cu­vinte sterpe cari aă îmbătrânită și aă ră­posată, fără de a lăsa sămânță în limba cea vină, suntă în fine neologismu prisos­­titori seă formele și vorbele din noă cre­ate, cari, pe lângă dificultatea de înțelesă ce presintă cititorului, mai aă și neierta­­tură pecată de a fi făurite fără de necesi­tate practică seă numai dintr’ună capri­­țiu, seă chiară și ca uă consecință rigurosă a unei sisteme personale de reformă lim­­bistică. „Așa deră traductorului i-se cere a fi limp­de, corec­t, elegante, bine cumpănită și mai cu sămă intelegibile în limba mea; căutândă formele literarie, ele nu trebuie se scape din vedere nici puritatea nici demnitatea stilului, oeră nici folosulă ce potă­­ trage cititorii din claritatea cărții lui. Cu câtă voră fi ideiele mai simplu și mai lămurită espuse, cu atâtă ele voră fi mai aprețuite și mai spornică semenate în ini­­ma lectorului; cu câtă cuvintele voră fi mai alese, cu atâta ele ’Í voră susțină mintea în sfere mai nobile și mai înalte, cu câtă mai multă voră lipsi din limbă (zi­­ceri șubrede, gârbovite și scăpătate, cu câtă mai puțină voră răsări într’ânsa su­­perfetațiuni neologiste, cu atâtă scriitorulu va fi mai gustată de publică și totă de uă dată mai folositoră și limbei și literaturei naționale. „In periadele cele mari ale culturei o­­menesci, scriitorii cei buni au fostă lumi­nătorii epocei loră; ei aă scrisă pentru o­­menii din timpul ă loră, aă scrisă ca să fiă pricepuți de dânșii, și numai astă­felă aă reușită a face ca rudele răspândite de ei, în timpul­ viețuirii, se se restrângă și a­­supra depărtatei posteritate. „A scrie limba trecutului este ună jocă retrospectivă, uă petrecere de anticară, care chiară când­ e perfectă esecutată, rămâne a mulțumi numai pe una forte mică numără de amatori. „A voi,,din contra să scrie cine­va limba viitorului, este uă utopia fără de nici ună temeiă, este,a cerca, după calcule ilusorie, viitorul­ limbei, precum necromanții și vră­jitorii cereau, în dodie și cu bobii, viitorul­ sufleteloră. „In câte­va cuvinte vomă dire­ceră, a­­dresându-ne către acei din studioșii ro­mâni, cari voră voi se traducă pe limba loră scriitorii clasici, că ei trebuie mai ântâiă să cunoscă bine ambele limbi pe cari voră a le pune în luptă, și apoi se nu uite că ținându-se pe câtă se póte mai alăturea cu textură originale, eî dă datoria de a scri­vă limbă românescă, a­­lesă, deră totă de nă­dată și înțelesă.“ „La acestă lungă repetire a diseloră nós­tre de acum trei ani, abia decă ne mai rămâne astăzi se mai adaugem a ceva; și acesta ară­ fi, că nimeni nu se crede da­toră a privi marea lucrare lexicografică, ce estimpă s’a terminată supt auspiciele Societății Academice Române, ca conține­­tórea limbei pe care noi o impunemă s­- o recomandăm­ scriitorii oră români. „Acea lucrare presentă numai că labo­­riosă și cinară meritósa adunătură de ma­­terialuri, pe cari Societatea nostră anca nu a cernut-o, ca se alegă dintr’ânsa graulă și plova, pe care Societatea nostră âncă nu a îndeplinit-o cu tóte lipsurile ce se voră fi simțindă într’ânsa; pe care—vorbă curată— Societatea nostră nu șî-a însușit’o câtă de puțină și nu voiesce de­lacă se o presinte publicului ca ultimul ă și unicul ă se­ cuvântă asupra tesaurelor, limbei na­„Sâ nu credă deră nimeni că are drep­tul ă și datoria a culege numai din Proiec­­tulu de Dicționaru, elementele filologice, cu care ne póte mulțămi. „Societatea academică Română se mân­­dreșce cu voința și cu dorința de a trăi în deplină înțelegere cu poporală română și cu limba lui. Iei îî place deră­mai cu sema acea românescă care e dulce­­ și plă­cută la audilă și ia înțelesulă tuturora Româniloră. „Deci, cândă­i­ se înfățișeză specimene de traducțiuni de pe clasicii antici, ea se pre­ocupă mai alesă, ca, pe lângă uă bună în­țelegere a textului originale, limba în care ele se află reprodusă, se stă în stare de a nu respinge pe cititori, prin formele’i inso­lite, de la dreptă prețuire și gustare a comorilor­ literari, pe cari acele traduceri voiescă a i­ le desvelui. (Va urma). Reproducem­ următorele serii, cari au fost­ publicate numai în e­­dițiunea pentru Capitală a număru­­lui precedinte: Servițiuta telegrafică ală Agenției ruse. Telegrama A. S. 1. marele duce Nicolae. Gorki-Studen, 5 (17) Octobre. Amănunte suplimentare asupra afacerilor: de la 2 si 3 Octobre în Asia mică.­ Colona generalului Lazareff, ocupândă cele două înălțimi de la Orlan, a sco­s din ele pe inamică și l’a respinsă către Kars și Nizinkios. Findă­că prin acestă mișcare, oă parte din armata inamică era î mpresurată, se oțărî u­ă a­­tacă generale pentru ziua de 3 Oct. ală muntelui Avk­ar, care forma cheia posițiunii lui Muktar-pașa. Generalul Heimann, cu trei ligemente de infanteria și ună batalionă de tiraliorî, lua cu asaltă Avk­arul­. Ocuparea acestui pantă făcu ca armata lui Muktar-pașa se fiă tăiată în două, partea care se ’ndrep­­tase spre Kars a fostă cu totulă învinsă și răsipită, perfjândă ună mare numeră de morți, mai multe mii de prisoniari și patru tunuri. In acelașă tim­pă, trupele turceșci de la aripa stângă, în numeră de trei divisiuni au fost­ respinse din posițiunile loră, în­conjurate din tote părțile și, încercândă mari perderi, au fostă silite d’a se preda mulți prisoniarî cu șapte pași, trei­ cieci și done tunuri și uă cantitate de munițiune. Muhtar-pașa a reușită a scăpa în Kars. SOCIETATEA „INDEPENDINȚA.“ Duminecă s­n Octobre, se va ține a șasea ședință a sea, la ora 2 p. m. în lo­­calul­ scalei publice primare de băeți din calea Șerban-Vodă No. 68 (vis-a-vis de Dedu). Toți d-nii membri, suntă invitați a se afla neapărată presiuți la acea oră. p. Președinte G. P. Ciocaneli. Secretară C. T. Bolintineanu. Starea civilă din Capitală. 6 (18) Octobre. Cununii.— Ștefană Dumitrescu cu d­ra A­­nica Ch­ristea Ion, ambii din mahalaua Staicu. Morți. — Maria Gh­ița, 1 and. — Voica St. I­drea, 9 luni. — Alesandrina Georgescu, 32 ani. — Gherghina R. Vasil , l Sțjile.— Ștefan Ghiță, 55 ani.— Ion H. Crăciună, 2 ani. — Petrach­e Dumitrescu, 45 ani.— Ion Răduțîi, 65 ani. — Maria R. Ionescu, 8 luni. — Dodi V. Ion, 1­ană V2. BULE­TINU METEOROLOGICU. Bucure­sci, 8Ao Octobre. N’amă fostă înșelați în prevederile nóstre. Timpul ă se mănține și se mai va mănține fru­mosă. Ieri, Vineri, la 12 ore dimineța, barometrilă are la 766 mm și termometrule -1- 8 ° Réaumur. Erau puțini nori. La 4 ore după anun­j­ nu se schimbase nici presiunea atmosferică, nici tempe­ratura. La 12 ore sora barometrulă se ridică la 767 mm, dră termometrulă cățiu la -1- 4 °. La 3 ore s-a urcată la 768 mm­ și -1- 3 °. Gerulă era senină. Astăz­i, Sâmbătă, la 8 ore, celulă este ca în­­tr’uă țji de j­ vară. Barometrulă arată 770 mm (timpă frumosă), oră termometrulă -1­­5 ° B. CURSULU VIENEI. 7 Octobre 1877 5 °­ o Renta metalică------------------64 10 5% Renta de h­ârtiă —------------ 66 70 Loturile din fi. 100 din 1876 — 74 55 Acțiunile soc. Băncii națion.-------110 — Acțiunile Credit-Anstal-------------835­­­Londra 3 luni — —-------------211 — Obligațiuni rurale ungare— 5% 118 65 Idem Idem Banat. Temis.— 5 °­ 0 77 — Idem Idem transilvane------5% 74 50 Idem Idem croate-slavone— 5 °­ 0 85 50 Argintulă contra h­ârtiei----------- 104 75 Ducați — — — —---------------5 68 Napoleon d’or-------—------------- 9 50­­­2 Mărci 100 imperiale germane — 58 55 S­P­ECTACO­L­E. Sâmbătă. — Teatrală celă mare. (Com­pania italiană). Emani. Duminecă. — Teatrală celă mare. (Com­pania română). Visulă Dochiei și Doctorulu satului. ALCAZAR (fostulă circă). — Represen­­tațiuni în tóte serile.

Next