Romanulu, decembrie 1877 (Anul 21)

1877-12-03

1078 Duminecă. — Un ninsare deja începe să cadă pe la prânză. Soldații ruși se bucură de sosirea acestui nou aliate a lű sorü. Ningea pentru prima oră. Trecu și uă parte din acesta <fi fără nici unu incidinte, afară de sosirea unui desertorü turcă care declară că Osman a împărțită soldaților de mâncare pentru trei țiile și câte 150 cartușe. Statele majore ale diferitelor corpuri observă de pe înălțimi tote mișcările din interiorul Plevnei; ele se putură încredința, din mișcarea neobicinuită care se vedea, că e vorba de uă concentrare. Acesta credință deveni și mai întemeiată, cândă se vedu că Turcii părăsescă unele din posițiuni, mai cu semn cele din fadia corpului lui Skobeleff. Desertorilă care adusese vestea despre concentrarea trupelor a lui Osman ei’a din reduta Krișine. Rușii din reduta părăsită înainteza ca s’o ocupe. Déju înnăuntru se mai aflaă câțiva turci cari, după câteva focuri, se predară. Trupele lui Skobeleff, după ce ocupară posițiunea Turcilor, o întăriră în grabă astăfelă ca să potă resiste oricărui atacă. Posițiunea de la muntele Verde este asemenea părăsită de Turci, în cea mai mare tăcere. Rușii se grăbescă s’o ocupe și pe acesta. Nerăbdarea e mare printre trupe. Luni dimineța. — Abia începuse a se lumina și trupele lui Osman suntătóte în mișcare. Ele se îndrepteză către vestul Vidului, trecând peste amândouă podurile, atâtă celă vechia câtă și cela noă. Nu mai era nici uă îndouelă că momentul hotărîtoră este aprope și că peste puțină lupta va fi începută. Artileria și trăsurile pentru transportă se și aflau înșirate pe șoseaa Sofiei, așteptândă momentul spargerii linieloră ca să potă eși. Cândă se lumina bine, Osman comanda ataculă. Uă demonstrațiune vigurosă fu îndreptată asupra linielor române de la Opanez și Susurlu și totă într’ună timpă uă colóna mare fu îndreptată, la drepta, pe drumul Sofiei. P’acolo voi să se restnescu trupele lui Osman. In capulă colonei erau trupe din garda imperiale turcă. Daminn-paja,prinoml4 în persona. Abia e dată semnalulă și trupele turcesc! se aruncă cu furia unui torentă asupra unei redute rusesc! în partea drepta pe drumul Sofiei. Atacul e făcută cu înverșunare. Rușii se țină bine, se țină câtă poză, darii nu potă resiste furiei Musulmanilor, cari ocupară reduta și puseră mâna pe cele șase tunuri aflate în intru. Atunci artileria aliaților deschise ură facă îngorzitoră asupra redutei ruse ocupate de Turci și contra celorlalte lucrări de apărare dindătătură iei și, după ce continuă bombardarea timpă de mai bine două ori, regimentul grenadiriloră marelui duce Nicolae primi ordinulă se înainteze și se reocupe reduta perdută. Grrenadirii înaintară de minune și, după că luptă disperată, protegiați și de focul artileriei, luară înapoi reduta, împreună cu tunurile și întorseră capulă colonei lui Osman. Românii, în acestă timpă, stătâă gata să ’naviteze contra flancului dreptă ală Turcilor și Rușii, cari, ocupau linia de la Brestovatz, eșiră din ascundetorile lor, pentru ca să atace și să respingă aripa stângă a colonei turcesci. Foculă bateriilor aliate nu încetă nici ună minută. Țormură dreptă ală Vidului este prăpăstită, dara pe țărmul ei stângă către Vest se întinde nă vale, lungă de mai mulți kilometri până la polele delurilor, ocupate de armata aliată (Susurlu, Opanez etc). Armata lui Osman se afla tocmai în acea vale, căutândă se răsbască pe drumul Sofiei. Pe delurile de cari vorbimă se aflau tunurile inamicului lui Osman. Odusele plouaă printre rândurile Turcilor. Bubuitur tunurilor și era așa de mare încâtă puse în mișcare pe totă lumea de la cartierulă generală de la Bogoz. Se trăiseră telegrame la Poradim și Imperatulü se grăbi a veni cu suita sea și ocupa nisce înălțimi la Radișevo pentru a asista la cele din urmă silințe a lui Osman-Pașa. Suita imperială ocupa uă redută, în care se afla și on stațiune telegrafică care comunica cu tóte posițiunile armatei aliate. Scena era forte mișcătore în acele momente. Depeșele cari sosinu la fiece minută erau Îndată transmise M. S. împăratului. Acei cari să înconjuraă abia mai puteau respira la sosirea schiloră despre diferitele perderi în liniele de împresurare. Trupele aliate la nordulă, sudulă și estulă Plevnei eșiră din întăriri și se desfășurară în două mari linii de bătaia,cu numerose reserve la spatele lor. Aceste linii se ’ntindeau de la înălțimile de la Brestovatz la sudă, și până la rîulețul Grivitza la nord și. Ele s’aruncară în spatele armatei lui Osman-pașa. Situațiunea devenia din ce în ce mai interesantă. Capulă colonel turcesc i dete peste întăririle aliaților. Trupele aliate urmărescă rândurile musulmanilor în partea opusă aceleia pe unde se cerea eșirea. Pe când acesta liiiă înainta, armata turcă fusese deja respinsă pe Vid. Plaia de obuse n’a încetată țină singură minută. Atunci Românii se răpedă la drepta Turcilor, pe când garda rusă opera la stânga loră. Nu mai era nici uă speranță de scăpare. Imprejurul lui Osman-pașa nu era decâtă nimicire generale. Cândă cele două forțe ajunseră la uă depărtare ca de bătaia pușcei, Osman-pașa se vedu nevoită, la amerzi, se depuie armele, pentru a ’nlătura jertfirea fără folos și a braveloră sele trupe, încercarea d’a rosbi prin cordonulă aliaților, ținusese ore și fuse cu bravură condusă de Osman-pașa în persana. Totă ce pute face curagială umană a fostă făcută pentru scăparea garnisonei din Plevna. Patru pene la cinci mii de Turci stetcü lungiți morți seă răniți pe teremului luptei. Însuși Osman-pașa fuse rănită la picioru. In mijloculu fumului bătăliei și ală vaietelor, răniților, perdeua cade la cele din urmă actui ată tragediei de la Plevna a cărei agoniă prelungită a ținută în desceptare și nerăbdare atențiunea Europei întregi în cursă de atâte săptemâni. Rații ar fi fi poxuluiț 1,500 omeni, morți și răniți, cea mai mare parte suntă din regimentulă de grenadiri ală marelui duce Nicolae. Perderile Românilor suntă relativă fórte ușore. Nici unu Turcă ânsé n’a scăpată.... Osman-pașa avea provision d’ale mâncării pentru trei săptemâni cândă a părăsită Plevna. In trăsurile de transportă erau rațiuni pentru <sece ijile pentru tóta armata lui. Causa imediată care l’a făcută să părăsescă întăririle era declararea unei epidemii printre trupele sale, ceia ce l’a silită sé fi părăsescă acea localitate pentru a ’și scăpa armata. 40 — 50 cadavre se aflaă în interiorul Plevnei și nu se găsia nimeni ca să le îngrope. Mortalitatea i se mărea neîncetată. Opt sute de bolnavi și răniți au fost lăsați în spitalurile Plevnei, în îngrijirea unorfi chirurgi greci și a unui corp de servitori ai Semilunei Roșii. Numărul prisonierilor luați de la Osman-pașa ne face să crede că uină momentă că ele ară fi putută să vină în ajutorul lui Șefket-pașa, în locă d’a ’i veni acesta în ajutor. Deră linia ce Osman ocupa avea multă mai multe avantagie. Frontul de la Vest nu putea fi atacată prin asaltă, două treimi din frontul de la Est erau asemenea inatacabile, fiind apărate de prăpastia de la Tucenitza peste care nu se putea trece. Frontul de Sud. oă treime din cele de la Est și jumătate din cele de la Nord erau singurele punte practicabile pentru ună asaltă. Grévy. Trebuia altă ceva, și atunci mareșalulă s’a adresată la d. Duft aure dându’i deplina putere ca să formeze ună ministeră. „Stransă deplină putere, căci se înscria dinainte pe listă numele a doui miniștrii prin cari puterea personale pute orî cândă se’și asiure mijloculă d’a ’ncerca, — déca nu d’a reuși, — uă lovitură de stată. Se scie cum acestă pretențiune a făcută pe d. Dufaure să readucă aminte camarilei președenției articolul Constituțiunii care consacră într’ună modă formale solidaritatea miniștriloră, adecă deplina omogenitate a cabinetelor”. „Mareșalulă s’a ’ntorsă către d. Barbie. Inventatorele guvernului de luptă, — lupta prin intrigă și prin viclență, — era omulă desemnată, chiară prin mediocritatea sa, pentru uă misiune care n’a găsită unnume, pene acum, în limba giulă omeniloră de stază. Acesta trebuie să se sfîrșescă. D. Barbie aduce grupului constituțională un afirmare care nu se reclămă decâtă pe neadmisibilele pretensiuni ale președinției. El declară că mareșalul, care n’a făcută nici uă concesiune și care a retrasă d-lui Dufaur puterile ce ’i încredințase printr’ună simplu actă ală voinței sale personale, a acordată tote concesiunile compatibile cu onorea sea. Și pe acestă temeiă, d. Barbie voiesee se puse pe colegii sei din drepta moderată în îndatorirea d’a vota uă nouă disolvare. „Nu scimă ce va oțărî grupură constituționale. Credemă case că nu se va lăsa să fie târâtă la ună adă cu totulă revoluționarii. Cea ce putemă dice, și cea ce trebuie să dhemă, este că Francia póte fi considerată nu ca fiindă într’uă crisă curată politică, ci într’uă crisă anarhică în care e împinsă chiară d’aceia cari se laudă cu atâta mândriă și violență cu numele de conservatori. Citim în Les Débats: „ Auiirmă totă-da una vorbindu-se de jurăminte făcute de d. de Mac Mahon către cutare séd cutare partită. Francia nu cunosce de câtă îngagjamentele luate către I densa și déca mareșalul nu le póte observa într’ună modă onorabile și consciințiasă, consciința și onorea ’i va dicta calea ce’i române să urmeze. Nimeni, în acestă lume, n’are monopolul ă evucuîn’oî, Cela din unna cetațe nu are p’a i sea ca și celă d’ântâiă. Carol alăX-lea ■ avea și elă consciința sea și credea a fi în dreptul ă sefi. Enso nu recunoscea nici ună superioră; nu se credea responsabile de câtă înaintea lui Dumnedeă, singurulă său suverană. Președintele Republicei are ună , altă suverană, care este națiunea, ai căria delegați suntă și dânsulă și miniștrii. Cândă într’un monarchiă, ună ministru nu este 1 de acordă cu suveranulă care, l’a numită, și cândă consciința ’să opresce d’a se supune i la ordinile lui, n’are de câtă se ’și asculte consciința, retrăgându-se. Nu restornă pe stăpânulă séu, ci refusă d’a ’lă servi, depune în mânele lui puterile ce primise ca ună depositu. Déca voința Franciei, esprimată într’ună modă lămurită, manifestată cu otîrâre, n’a avută fericirea d’a fi conformă cu a primului său ministru, rămâne d-lui de Mac Mahon uă o soluțiune , d’a se retrage, și în retragerea sea va fi urmată de respectuasele mulțămiri ale marei majoritâți a Francesilor. Austro-Ungaria. — Cartea Roșie va apare la 15 Ianuarie. A doua întrunire a delegațiunilor se va ține la 15 Martie 1878. Dornițele Andrassy va fi gata înaintea acestei epoce pentru discusiunea politică, care a cerută acestă amânare ca să nu concorde desbaterile acestea cu discuțiunea compromisului. Germanica. Intr’uă ședință a Camerii prusiane, d. Schortemer, a reprodusă interpelarea sa privitóre la greutățile comerciale cu Austria. Ministrul de comerciă a răspunsă că ară dorise de deslușirile cerute, înse în acestă momenta nu póte, deorece negocierile s’aă reîncepută din nou; de altmintrelea, tratatele de comerciă luntă de competința imperiului și guvernul imperiale va da deslușirile cerute de Reichstag. După aceste explicări incidintele a fost închisă. E că ce ne spune istoriculă Nicolae Bălcescu, unul dintre secretarii guvernului revoluțiunii din 1848, în Istoria lui Michail Vitezulă : „In luna lui Masă (1596) 2,000 Români cuprindă Cladova, se întărescă într’casa și rescolă uă parte mare din Bulgaria; totă atunci 2,500 haiduci români din țara Românésca, trecândă Dunărea mai în susă de Nicopole, pustiescă mai multe sate și isbescu fără de veste cetatea numită Plevna pe Isc, mai la vale de Nicopole, prindă pe cheiulu cetății ce venise de curândă de la Andrianopole cu femeia și cu copiii lui, precum și mulți alți Turci și Evrei însemnați, câștigă multă prodai și pe urmă sfirînia orașulu. La întorcere fură isbiți de ienicerii și Turcii din Nicopole, dară se bătură așa de bine și cu atâta îndemânare, în câtă puțini vrășmași scăpară și ei se întorseră biruitori cu preda soră în țara Romanesca„. Vitezele oștiri ale lui Michaiă, care dusese spaima pâne în palatulă Sultanilor și, luară Plevna, credincioșii loră urmași călcară pe aceleași urme și numele de Plevna va fi înscrisă pentru a doua ora cu fală în analele României. Viteză din 1877 reamintiră prin fapte pe strămoșii loră și redeteră istoriei naționale temelia pe cari i-o contestau mulți și însemnați ómeni. Cine, ve éndü isprăvile de astăzî, va mai pune în bănuială afirmările istoriei nóstre că ună pumnă de omeni a fostă deajunsă, ca la Călugăreni, se bată ordii nenumerate, să le arunce în Dunăre, sed se le sfărâme, și se mântuiescă țara și chiar și Europa de năvălărirea aceloru selbatece ordil ? Istoria național căpetâ, în aceste dile mari, în aceste timpuri de gloriă, nouî temeiuri, și acesta arăși mulțămită numai otărîtorului pasă făcută de țâră și vitejiei fiilor ă iei. Onóre comandantelui, onóre oștireî, care au bine meritată de la patriă ! Țara le este și le va fi vecinică recunoscetóre. Francia. — Citimă în Independința belgică : „Negocierile îngagiate ele d. de Mac- Mahon cu d. Dufaure pentru constituirea unui ministeriă parlamentară nu eraă decâtă uă prefăcătoriă. Ruperea loră este astăzi constatată cu autenticitate. „Mareșalul nu caută de câtă ună protestă ca să silescă pe constituționali să voteze uă nouă disolvare a Camerii deputaților”. Efectul notei Duclerc nu isbutise faciă cu desmințirea ce primise din partea d-loră d’Audiffret-Pasquier și J. ROMANULU, 3 DECEMBRE. 1877 Antâia luare a Plevnei. Citimă în Dorobanțulu: Astăzi, cândă străbunele timpuri de vitejiară reînviată, e bine s’apropiămă trecutulă de timpulă de faciă. SOIRI D’ALE PILEI. Din intra. Luni, la 5 cuvinte, diminața, avândă a sosi în capitale Maiestatea Sea Impĕratulu Alesandru II, garda cetățenescă, împreună cu trupele din capitală, și vor face onorurile militare. Maiestatea Sea va descinde la palatală princiară din capitală de unde se crede că va pleca Mercuri. Legiunea I va două companiă de gardă la paiață pentru Luni și uă a doua companiă pentru Marți. Legiunea a III va da ună oficială, ună sorginte, etc. de ordonanță, cari vor fi schimbați a doua zi de legiunea a II. In totă timpul șederii Maiestății Tede în capitala nostru, tote gradele vor purta uniforma de paradă. La plecarea Maiestății ele, garda cetățenescă li va face aceleași onoruri ca la sosire. * Represintațiunea ce va da garda cetățenescă a capitalei, în Teatrul celă mare, pentru ajutorulă rânițiloru, și despre Care amă vorbită într’unulă din numerile trecute, aflămă că va ave locă Marți, la 13 cuvinte. Biletele s’aă distribuită pe legiuni, și deja mai tóte au fostă luate pe cetățenii gardiști de tóte gradele, cari vor asista în uniformă.* D. G. Trotani, directore ală unui institutü privată de comerciă din capitală, a adresată M. S. Domnitorului, în numele corpului profesorale ală instrucțiunii private, uă telegramă de felicitare pentru luarea Plevnei. * Multe familii îngrijindu-se că nu aă primită ână telegrame, după câmpulă de resbelă de la ai loră, după luarea Plevnei crede că utile a face cunoscută cititorilor noștri, că uă telegramă speciuită nouă din Verbița. Luni 10 Decembre, la orele 3, adică îndată după încetarea luptei, ne sosi numai ași dimineță Vineri 14 Decembre. Funcționarii primăriei capitalei au depusă și dânșii la piciorele M. S. felicitările loră pentru acesta mare victoriă. * Micuță și distinsulă pianistă Mauriciă Rosenthal, în etate de 13 ani, va da Lunea viitore bună concertă, ală căruia produsă este pe jumătate destinată pentru răniții români. Din afară, Gazeta Germaniei de Nord desminte scrrea că marele cancelară ală imperiului germană se va întorce la Berlin în cursulu acestei luni. După scirî demne de credință, dice acelă diară, starea sănătății principelui de Bismark nu’i permite d’a’și sfîrși în curendă concedială care va dura póte ciliary penă la primavéra viitóre.>f Scirî oficiale din Madrid confirmă probabilitatea că tóte cestiunile cari privescă tratatul de comerciă și de navigațiune între francia și Spania voră primi în curândă uă soluțiune satisfăcătore. Se asigură că Gaceta va publica în curândă testul noului tratată provisoriă între cele două țări.* Tragerea la sorți a tinerilor cari facă parte din clasa anului 1878, se va începe în Franța la 1 Februarie. * Senatură italiană a votată cu mare ma ioritate, în urma unui discurs ală d-lui Mancini, ministrulă de justiție, proiectulă, deja votată de Cameră, pentru desființarea pedepsit cu morte. Trecerea acestui proiectă în stare de lege nu numai va fi ună titlu de onore pentru națiunea italiană, pentru țara în care s’a născută ilustrută Beccaria, fiindă că ea cea d’ântâiă, între națiunile mari, înscrie în legile sale principiulrespectării absolute a vieții omenesci, ci va ave și resultatulă forte însemnată d’a unifica codicele penale pentru totă regatală, căci pedepsa cu mare dispăruse de multă din codicele Toscanei, și acestă provinciă se ’mpotrivi necurmată d’a face mă pasă înapoi restabilindă acestă pedepsă. Stăruința Toscanilor a contribuită multă pentru ca discusiunea asupra pedepsii cu morte, se aibe acum ună resultată cu totulă altuia de câtă d’acum câțiva. O mare soră ! * Uă telegramă cu data de 8 Decembre, din Constantinopole anuncță că guvernatorele Kosoveî confirmă sosirea forțeloră sârbesc la Yavor; dânsulă a constatată în acea ci că patru funcționari sârbi aă trecută granița, aă venită la Lenige, și aă sumată trupele turceșci să se retragă a doua zi. * Corespondință politică din Viena anundță că ministrul Greciei la Petersburg ară fi sosită la Atena cu comunicări importante din partea Rusiei. In acelașă timpă s’asigură că, în cercurile politice din Atena se manifestă simțimintele simpatice forte pronunciate pentru Italia, lucru care n’ar fi fără legătură cu atitudinea amicală a acestei puteri în privința dorințelor desprimate în Grecia.* Koenische Zeitung primesce din Pesta scriea că, la primirea delegațiunii unguresc, împăratul ă a lisă d-lui Falk că ară susține cu mai multă căldură politica comitelui Andrassy, dacă ară cunosce, ca Impăratulă, tote amănuntele iei. * Noutatea data d’uă <flar*ieiigi să, și după care mă oficiălă superioră italiană ară fi sosită la Spizza c’uă misiune pentru principele Muntenegrului, e neîntemeiată. * S’anunciă din Praga, cu data de 12 Noembre, că 30 medici din acelă orașă aă pleca'ă la Belgrad, după ce sunt scriseră udă contractă cu guvernul sârbescă. In contra d-lui prefectă de Tecuci și a parchetului tribunalului local, primindu se denunțare că, prin abusă de putere, ar fi concertată ascunderea morții numitului Dobrea Eoache, ministerulă a delegată pe d. procuroră generale ală curței de apelă din Focșani ca să facă anchetă asupra cașului. Primindă resultatulă anchetei, ministerulă pentru desmințirea celoră denunțate și restabilirea adevărului, publică partea raportului d-lui procuroră generale ală disei curți, supt No. 7840, relativă la afacerea în cestiune: „Amăesaminatu, d-le ministru, casuță despre care trateză ordinulă d-vostră telegrafică cu No. 10,228, și amă vedută, din dosarulă cu No. 466, din 1877, că Enache Dobrea, din sătulă Bucescu, la început să lunei Aprilie espirată, aflându-se la munca, în comuna Călmățuiu, pe moșia d-lui Tache Atanasiu, prefectură de Tecuciă, a fostă ușoră bătută de către Ilie Hulubaru,, servitoră ală d-lui Atanasiu, și s’a întâmplată apoi că peste 5 zile, în noptea de 6 spre 7 Aprilie, a încetată din viață. Imediată s’a făcută atunci constatare locală de către d. procuroră de Tecuci, și prin declarațiunea medicului, supt prestare de jurămentă, s’a stabilită că numitul Enache Dobrea a murită din causa fustei, eră nu din bătăie. Numai