Romanulu, ianuarie 1878 (Anul 22)
1878-01-29
ANULU DOUEPECI ȘI DOUI VOIESCE 81 VEI PUTEAM ANUNCIURI. Linia de 30 litere petit, paginea IV,— 40 bani Dato » » » paginea ill, 2 lei — Á se adresa: LA ROMANIA, la administrațiunea ^iarurii d IN PARIS, la Havas, Laffite et Cune, 8, Place de la Bourse, LA LONDON, la Eugeene Micoud,No. 81-A Fleet Street, London E. C. LA YIENA, la d-nil Haasenstein și Vogler, Walfisch gasse 10. Articolele nepublicate se ardü. 20 BANI ESEMPLARULU Rertacțiunea și Administrațiimea, strada Domnei, 14 DUMINECA, 29 IANUARIU, 1878. LUMNEZA-TE SI VEI PI. ABONAMENTE. In capitala si districte, unu anu 48 lei; șitea luni 24 lei; trei luni 12 lei; uă, lună 4 lei. Fi alici tóte țerile Europei, trimestru 15 lei A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiimea ierului I A FaRIS, la d-niî Darras-Hilegrain, 5 rue de l'ancine comédie și Havas: Laffite et Cuio, 8 Placa de la Bourse, LA VIENA.la de B. O. Popovici, 15 Fleischuarkt Scrisorile nefrancate se refusci. 20 BANI ESEMPLARULU RUPIiacli CĂLINDARU. DUbUR/M/1, 9 FAURARU. S’a afirmată de către însuși marele duce Nicolae că la 31 Ianuarie s’au supt scris la Adrianopole preliminariele păcii și armistițiulă. Este are cineva care arti fi putută crede că, nu numai noi, deri Europa Intrega va ajunge ca, astăzi 8 Februarie, să se ’ntrebe déca în adevĕra s’aă supt scrisă preliminariele păcii și armistițiulă ? Și cu tote aceste scene toți In ciudata posițiune de a întreba: S’aă supt scrisă preliminariile păcii ? S’a supt scrisă armistițiulă ? Déca s’aă supt scrisă, cari suntă condițiunile ? Nimene nu le scie. Déca s’aă supt scrisă, unde este armata rusescá? Căci chiară fiarele englese spună, adi că ea este deja în Constantinopole, adi că scirea acesta este neadevărată. Ieri chiară Morning Post susținu că armata rusă este în Constantinopole. Miniștrii englesi afirmară, în modă oficială, c’aă dată ordine ca flota engleză să mergă în Constantinopole și c’am invitată și pe celelalte puteri d’a face totă astă-felă. Deru voi-voră ele ? Deru voi-va Rusia ? Și, déca n’ară voi, nu s’ară putea ore să se nască noul conflicte ? S’a susținută asemene că Rușii voră ocupa Silistra și Rusciukulă și Românii seVidinulă și Belgragiculă, deru pene astăzi armatele de la Dunăre stau, pe câtă scimă, totă unde erau la 31 ianuarie. Ore acesta nedumerire generală, acesta necunoscință în care se află puterile Europei despre cele mai grave fapte politice, în cari suntă în jocă propriele loră interese, nu dovedesce uă slăbiciune, uă scădere, uă schimbare a condițiunilor politice ale Europei? Și de cândă privimă cu toții la acesta scădere și destrăbălare a marilor puteri occidentale ? Nu are de doui ani aprope? Nu vei jurama frământarea și chiară resbelulă în Bosnia și Herzegovina, apoi în urmă în Serbia, și puterile cele mari svârcolindu-se în deșertă și că vândă ostenite de neputință? Și svârcolirea și neputința lor, nu se vecjura, într’ună modă spăimântătoră, cândă vodă a opri resbelulă prin propunerile Austro-Ungariei, apoi prin cele din Berlin, în urmă prin cele din conferințele din Constantinopole și prin ultimulă protocolu din London, cari tóte se sfirșiră printr’uă derîdere, care aduseră mare versare de sânge și păgubi mari comerciului Europei întregi? Și despre tóte aceste pe cine acusă poporele și mai cu semă guvernulă otomană ? E că ce spune La Turquie de la 24 Ianuarie : „Décá Turcia a resistată la Conferință causa este că comise greșala d’a da cred émento discursurilor ministeriale și documentelor oficiale cari emană de la cabinetul de la St. James și cari declaraă, în faca lumii, că acestă din urmă eraotărîtă a mănține per fas et neas tratatură din Paris și, prin urmare, integritatea și independința imperiului otomană. „Numai aceste încurajiări, întreținute până la convocarea Parlamentului, aă îngagiată pe Turcia să nu facă pacea d’a dreptură cu Rusia, pentru ca să nu fiă acusată c’a ruptă concertală europeană.“ Și, dup’acésta denundare și acusare, cea cum încheie o iarulă guvernului otomană : „Și aceste desastre cui le datorimă noi, déca nu politicei neotărîte și cotișe a îngliteriî, și asupra cui, déci nu asupra acestei puteri, va cade cu totă greutatea iei greua răspundere a, acestoră nenorociri?“ Apoi La Turquie, (țicândă că Turcia trebuia să încheie pacea d’a dreptură cu Rusia, ajunge la următorea conchidere: „Oricâtă de impovératare ară fi pentru Turcia pacea care va interveni între ea și inamicul ăiei, onorea iei este salvată și nimeni nu va pute s’o blameze pentru că a fostă învinsă de numără: „Nu va fi totă astă felă cu Englitera care, după ce a perdută prestigiulă sfii in Europa in urma resbelului franco-germana, va fi condamnată a vede influința sea in Oriinte micșorându-se și dispărendă, spre marea pagubă a celoră mai scumpe și mai seriose interese ale sale.“ Amintirămă în trecutű starea în care a fostă și este încă Europa, ântâiă pentru ca s’arétáma Românilor, că, tratatulă de la Paris sfișiată în privința Turciei, nu mai era nici ună cuvântă de-a crede că elă va putea să fie susținută de puterile străine numai in favorea nóstră, și apoi pentru ca să le dovedimă din nou, că numai cei cari își ajută Sașii suntă ajutați de ceîlalți. Ajutându-ne pe noi enșine în resbelulă abia suspendată și în gravele evenimente politice prin cari trecemă, ne atraseră mă stima și încrederea chiară a acelora ce ne trataă cu despreță și ne privină ca ună poporă degenerată. Totă numai ajutându-ne cu bărbăție pe noi ânșine putemă spera să ne mântuimă și de grelele încercări ale viitorului. Condițiunile în cari se află astăzi politica europena ne silescu se căutămă în noi ânșine sprijinită celă mai temeinică și mai eficaciă. Probă despre acesta trebuie să ne flă și rândurile pe cari le reproduceam mai la vale dintr’ună articolă de fondă ală farului Times. Puternicul organă ală cetății spune, cu autoritatea ce’i aparține, că ceea ce ne recomandă astății susținerii Europei este aptitudinea ce amű arătată pentru regimul ă represintativă și vitejia de care amă dată probe în resbelă. El se întemeiază pe aceste dovedi date de națiunea română, spre a susține că roua c reputațiune ce -l făcuseră în trecută inamicii iei este desmințită, și spre a admonesta destul de verde pe Maghiari, déca ei s’ară încerca să se impotrivesca recunoscerii independinței absolute a României. Se ne recomandă mă dérű și în viitoră numai prin faptele nóstre enșine, déca voimű sé găsimă susținere în tóte legitimele nóstre revendicări naționale. Cu alte cuvinte, să ne ajutămă pururea nouă enșine, déca voimii să simă ajutați. Ee o însemnatură articolă ală Ziarului Times: „Engliteza nu póte ave nici uă obiecțiune la cererea ca România să fie declarată cu totulă independinte, decă Europa va consimți. In faptă, acestă principală e independinte d’ună timpă destulă de lungă, și legăturile lui cu Porta nu mai erau decâtă semnulă unei umilitare și vechi servituți. Românii, cu tóte defectele loră, au arătatű uă mare aptitudine pentru Seif-Governement (guvernulă represintativă) și e cu neputință d’a le tăgădui valorea după faptele de viteziă ce ar se vârșita la împresurarea Plevnei. Vechiele batjocuri asupra afemeieri o loră aă încetată după luarea redutei Grivița. De sigură, e cu putință ca deplina loră independință să nu fiă pre plăcută unoră vecini apropiați ca Austriacii, cari se potă teme de periculose visuri de ambițiune din partea loră, mai cu semn pentru că asupra loră domnesce țnă Hohenzollern. „Déju nu mai e acum timpulă cândăună poporă întregă putea fi condamnată se porte semnul servituții pentru astăfelă de cuvinte. Esperiența a demonstrată că asemeni situațiuni nu potă dăinui, și nu e trebuință d’a aduce aminte unui“ omă atâta de practică ca cornițele Andrassy că orice încercare, d’a perpetua uă unire atâtă de puțină naturală, va pregăti numai drumul spre ună divorță prin violență; dânsulă nu e din aceia cari consideră ca nimică simță mântură naționale între marele forțe popolare. Obiecțiunile la schimbarea propusă voră veni fără îndoiala de la compatrioții lăi Unguri, cari în acestă conflict au arătatű câtă e de ușoră acelora, cari luptă pentru libertate la ei, d’a căuta să perpetue aiurea servitutea. Dorit la Berlin ună principe de Hohenzollern nu va fi lipsită de sprijinul trebuinciosă pentru învingerea unei împotriviri care e atâtă de puțină demnă de istoria maghiară. “ „Societatea generală a medicilor români, între alte cestiuni puse în programa desbaterilor sale de la 21—2S Aprile viitoră, a pusă și pe cea următore : „Mijlocele cele mai simple și cele mai eficace pentru îmbunătățirea rasei animaleloră în țara nostră și îmulțirea loră.“ Felicitămă societatea de modulă cum soiese ’și înalțe desbaterile, se cugete la cele mai vitale interese economice ale României și să ’ncurajeze pe cei ce voră presinta mijloce mai nemerite întru a loră ocrotire. -------—-4*.-----------D. baron d’Avril, fostulă agentă diplomatică ală Franciei la Bucuresci, atâtă de iubită de Români pentru simțimintele sale filo-române și pentru solidele sale calități de oră politică, se află acum ambasadoră ală Franciei la Chili. Marea depărtare nu l’a făcută însă se uite națiunea în sînul căreia a petrecută atâta timpă c-sea a trimisă d-lui Debains, agentă diplomatică ală Franciei la Bucuresci, suma de 1000 lei pentru răniți. Suntemă convinși a esprime simțimântulă tutoră Româniloră, arătândă recunoscința nostră d-lui baron d’Avril. Profitămă de uă ocasiune spre a esprime din nou d-lui Debanns adânca mulțămire a tutoră Româniloră, pentru zelulă neobosită cea desfășurată întru ușurarea suferințelor resbelului;grațiă d-sele, comitetul franceză din Bucuresci a ajunsă a adunată cifră de ajutare mai presusă de ori ce putea aștepta. SERVICIUL TELEGRAFIC AL AGENȚIEI HAVAS. Londra, 8 Februarie. Camera comunelorü. — Camera, după propunerea d-lui Northcore, a adoptată cu 295 voturi în contra 96, propunerea făcută de guvernă de a forma ună comitetă în privința creditelor suplimentare. Discusiunea se va face astă sări în sînul acelui comitetă. Se facă demonstrațiuni populare și manifestări de studiați în favorea guvernului. Se cântă cântece patriotice. Morning-Post menține că Rușii ocupă Constantinopole. El adice că guvernul consideră interesele englese ca atacate și că vasei se le apere. Acelașă diaro menționăză scomptură că flota engleză a intrată în Dardanele. Morning-Post anuneță afară de acesta că generalii ruși au sosită la Constantinopole pentru a fișa condițiunile armistițiului. Tunurile au fost retrase de la întăriri. După Morning-Post, s’a primită la Londra on telegramă care anuneță supt semnarea armistițiului încheiată între Grecia și Turcia. Plângerile Greciei și plângerile Turciei vor fi supuse Conferinței. Momentană, armata grecesca va rămâne în Tesalia și în Epiră. Turcia se îngagăză a nu ataca pe insurgenții creteni. Atena, 8 Februarie.—Membrii guvernului provisoriu din Tesalia au adresată guvernului eleni că să proclamațiune privitore la anexarea Tesaliei la Grecia. Ei au cerută protecțiunea și chiar ajutorul patriei pentru a-și realisa dorințele. Ei au adaugă că Tesalienii erau gata de a suferi totul pentru acestă scopă. Londra, 8 Februarie.—D. Northcote ad Jisă la Camera comunelor, că armistițiul cuprindea părăsirea linielor de apărare a Constantinopolei. Consulă a adausă că situațiunea era gravă, că tulburări erau posibile și că, prin urmare, flota engleză primise ordinul de a se duce la Constantinopole pentru a proteje viața și proprietatea naționalilor săi englesi. D. Northcote alisă asemenea la Camera comunelor, că trimiterea flotei engleze la Constantinopole va fi notificată și celorălalte puteri, invitându-le d’a se asocia la demersul. Engliterii. Dănsulăa adausă că acestă trimitere se va notifica și Rusiei (aplause). Lordul Derby a confirmată, la Camera lordilor, că flota engleză se dusese la Constantinopole pentru a proteje viața și proprietățile supușilor englesi, precum și celelalte interese ale Englizerii. Densulă adisă că, înainte de semnarea armistițiului, se putea face obiecțiuni grave în’ contra intrării flotei în Dardanele, dără că astăii situațiunea s’a schimbată. Lordul Derby speră că Camera va fi satisfăcută de asigurarea că guvernul n’are de scopă d’a părăsi politica pe care a exprimată-o atâtă de multă timpă ș’a mănținută-o cu atâtă energiă. PAPA PIU IX. Octogenarulă papă Piu IX, care ocupa scaunulă pontificală trei-deci și doui de aur, se numia, înainte de a fi alesă, Iosifă Maria comite de Mastai. Eră fu alesă la 1846, în locul lui Gregorie XVI. Se născuse în 13 Mai 1792, la Sinigaglia, dintr’ua familie avută. Mai ântâiă eră voi să îmbrăcișeze cariera armelor, deri constituțiunea lui slabă nu’i permitea și se oțărî atunci a se face călugării. După ce’și făcu studiile la colegiul Voltera, începândă de la 1816, fu ordonată ca preotă și în 1823 fu atașată în misiunea apostolică de la Chili. Intorcându-se în Europa, la 1825, fu numită canonică la Roma și se consacra cu ardere întru ajutorarea săracilor. In 1827 Leon XII îlă crea episcopii ale Spoletei, în 1833 Gregorie XVI îlă chiăma să ocupe sârmil de la Imola, și în 1840 îi conferi capela de cardinală. Reputațiunii sale de bunătate și caritate dătora alegerea sa, în 1846, la tronulă pontificală, în urma unei conclave ținută în mijloculălnei adânci iritațiuni causată de aspra și incapabila guvernare a lui Gregorie XVI, care însă nu ținu de câtă trei cicle. El debuta printr’uă amnistia, schimba pe consilierii predecesorelui seu și promise seriose reforme în administrațiunea Statelor papale. Poperațiunea romană se bucura tare și Piu IX era iubită. încercările lui de reformă coincidau cu epoca pe cândă se manifesta cea mai vină ferbere în Europa, și reformele Papei produseră adâncă sensațiune nu numai în restul Italiei, ci și în Europa. Stabilirea unui consiliu de Stată deliberativ, crearea unei garde cetățenesc!, și mai cu semă afabilitatea și bunăvoința noului papă către poporă, părură că deplinire a speranțelor, pe cari amicii reformelor, le intriaă la suirea lui la tronu. Deru cândă mișcarea naționale și liberale, favorisată în parte și de Piu IX contra animei lui, începu cu cerințe mai mari, posițiunea papei nu întărniră a se găsi cu totulă modificată. Constituțiunea din Martie 1848, acordată supt lovitura evenimentelor revoluțiunii, îi fu mai multă smulsă. Piu IX condamnă, mai ântâiă în secretă, apoi în publică, lupta în contra Austriei și ministerulă liberală și laică Mamiani fu constituită contra voinței lui. In același timp, făcea urări ca armele austriace să decidă triumfală politicei de restaurare. Din acelă momentă, popularitatea lui se sfîrși și strigătură de Eviva Pionono încetă de a se mai audi. Rescula poporului, care isbucni în Noembre 1848, asasinarea ministrului său Rossi (la 15 Noembre), ministerulă democratică care ’î fu impusă a doua zi de către insurecțiunea triumfătore, crează unăobisa între Pia IX și liberalismul romană. Ajutată de comitele de Spaur, ministrulă Bavariei la Roma, reuși să scape travestită la Gaeta, de unde se cerea în zabară prin decrete și îndemnuri să liniștescă poporațiunea revoltată. Scurta domnire a partidei democratice la Roma se desvolta. Revoluțiunea instala ună guvernă provisoriă, din care făcu parte mai târziiu și Mazzini. In același timp, uă adunare națională desființa pentru totădăuna guvernală pontificată și proclama republica. Dăzu înfrângerea armatei sarde supt conducerea lui Carol Albert, în 1849, aduse restaurațiunea Papei la Roma. Răspunderulă la apelul papei, puterile catoliceotărîră au să restabili în autoritatea lui. Austriacii ocupară legațiunile, trupele spaniole și napolitane mergăă spre Roma, eră espedițiunea francesă, supt generalul Oudin, debarca la Civittavechia. Poporațiunea romană se apera cu ună curagiă și uâ stăruință neașteptată; ea resista cu bărbăție mai multe săptămâni atacuriloră Francesiloră și numai la 2 Iulie orașulă se predeze împresurătorilor. Suveranitatea politică a papei fu proclamată fără schimbările introduse în administrațiune nimicite. Papa acorda uă amnistie forte restrânsă; dejii nu cred ju de cuviință să intre în Roma decâtă în 1850. Vechiul regiune fiindă mai cu totulă restabilită, nemulțumirea poporațiunii era mare. Guvernul pontificală credu că n’o pate împăca de câtă cu forța, ceia ce impuse șederea prelungită a trupelor străine în Roma,