Romanulu, ianuarie 1878 (Anul 22)

1878-01-29

ANULU DOUE­PECI ȘI DOUI VOIESCE 81 VEI PUTEA­M ANUNCIURI. Linia de 30 litere petit, paginea IV,— 40 bani Dato » » » paginea ill, 2 lei — Á se adresa: LA ROMANIA, la adm­inistrațiunea ^iarurii d IN PARIS, la Havas, Laffite et C­une, 8, Place de la Bourse, LA LONDON, la Eugeene Micoud,No. 81-A Fleet Street, London E. C. LA YIENA, la d-nil Haasenstein și Vogler, Walfisch gasse 10. Articolele nepublicate se ardü. 20 BANI ESEMPLARULU Rertacțiu­nea și Administrațiimea, strada Domnei, 14 DUMINECA, 29 IANUARIU, 1878. LUMNEZA-TE SI VEI PI. ABONAMENTE. In capitala si districte, unu anu 48 lei; șitea luni 24 lei; trei luni 12 lei; uă, lună 4 lei. Fi alici tóte țerile Europei, trimestru 15 lei A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiimea ierului I A FaRIS, la d-niî Darras-H­ilegrain, 5 rue de l'anci­­ne comédie și Havas: Laffite et C­uio, 8 Placa de la Bourse, LA VIENA.la de B. O. Popovici, 15 Fleischu­arkt Scrisorile nefrancate se refusci. 20 BANI ESEMPLARULU RU­PIi­acli CĂLIND­ARU. DUbUR/M/1, 9 FAURARU. S’a afirmată de către însuși ma­rele duce Nicolae că la 31 Ianuarie s’au supt scris la Adrianopole prelimi­­nariele păcii și armistițiulă. Este are cine­va care arti fi pu­tută crede că, nu numai noi, deri Europa Intrega va ajunge ca, astăzi 8 Februarie, să se ’ntrebe déca în a­­devĕra s’aă supt scrisă preliminariele păcii și armistițiulă ? Și cu tote aceste sce­ne toți In ciudata posițiune de a întreba: S’aă supt scrisă preliminariile păcii ? S’a supt scrisă armistițiulă ? Déca s’aă supt scrisă, cari suntă condițiunile ? Nimene nu le scie. Déca s’aă supt scrisă, unde este ar­mata rusescá? Căci chiară fiarele englese spună,­ adi că ea este deja în Constantinopole, adi că scirea a­­cesta este neadevărată. Ieri chiară Morning Post susținu că armata rusă este în Constanti­­nopole. Miniștrii englesi afirmară, în modă oficială, c’aă dată ordine ca flota engleză să mergă în Constantino­pole și c’am invitată și pe cele­l­­alte puteri d’a face totă astă-felă. Deru voi-voră ele ? Deru voi-va Ru­sia ? Și, déca n’ară voi, nu s’ară pu­tea ore să se nască noul conflicte ? S’a susținută asemene că Rușii voră ocupa Silistra și Rusciukulă și Românii seVidinulă și Belgragiculă, deru pene astăz­i armatele de la Du­năre stau, pe câtă scimă, totă unde erau la 31 ianuarie. Ore acesta nedumerire generală, acesta necunoscință în care se află puterile Europei despre cele mai grave fapte politice, în cari suntă în jocă propriele loră interese, nu do­­vedesce uă slăbiciune, uă scădere, uă schimbare a condițiunilor­ poli­tice ale Europei? Și de cândă privimă cu toții la acesta scădere și destrăbălare a ma­­rilor­ puteri occidentale ? Nu are de doui ani aprope? Nu vei jurama frământarea și chiară resbelulă în Bosnia și Herzegovina, apoi în urmă în Serbia, și puterile cele mari svârcolindu-se în deșertă și că vândă ostenite de neputință? Și svârcolirea și neputința lor, nu se vecjura, într’ună modă spăi­­mântătoră, cândă vod­ă a opri res­belulă prin propunerile Austro-Unga­­riei, apoi prin cele din Berlin, în urmă prin cele din conferințele din Constantinopole și prin ultimulă pro­­tocolu din London, cari tóte se sfir­­șiră printr’uă derîdere, care aduse­ră mare versare de sânge și păgubi mari comerciului Europei întregi? Și despre tóte aceste pe cine acusă poporele și mai cu semă guvernulă otomană ? E că ce spune La Turquie de la 24 Ianuarie : „Décá Turcia a resistată la Con­ferință causa este că comise greșala d’a da cred émento discursurilor­ mi­nisteriale și documentelor­ oficiale cari emană de la cabinetul­ de la St. James și cari declaraă, în fac­a lumii, că acestă din urmă era­otărîtă a mănține per fas et ne­as tratatură din Paris și, prin urmare, integrita­tea și independința imperiului oto­mană. „Numai aceste încurajiări, între­ținute până la convocarea Parla­mentului, aă îngagiată pe Turcia să nu facă pacea d’a dreptură cu Ru­sia, pentru ca să nu fiă acusată c’a ruptă concertală europeană.“ Și, dup’acésta denund­are și acu­­sare, cea cum încheie o iarulă guver­nului otomană : „Și aceste desastre cui le datorimă noi, déca nu politicei neotărîte și cotișe a îngliteriî, și asupra cui, déci nu asupra acestei puteri, va cade cu totă greutatea iei greua răspundere a, acestoră nenorociri?“ Apoi La Turquie, (țicândă că Tur­cia trebuia să încheie pacea d’a drep­tură cu Rusia, ajunge la următorea conchidere: „Ori­câtă de impovératare ară fi pentru Turcia pacea care va inter­veni între ea și inamicul ă­iei, ono­­rea iei este salvată și nimeni nu va pute s’o blameze pentru că a fostă învinsă de numără: „Nu va fi totă astă­ felă cu En­­glitera care, după ce a perdută pres­­tigiulă sfii in Europa in urma resbelu­­lui franco-germana, va fi condamnată a vede influința sea in Oriinte mic­­șorându-se și dispărendă, spre marea pagubă a celoră mai scumpe și mai seriose interese ale sale.“ Amintirămă în trecutű starea în care a fostă și este încă Europa, ântâiă pentru ca s’arétáma Româ­­nilor, că, tratatulă de la Paris sfi­­șiată în privința Turciei, nu mai era nici ună cuvântă de-a crede că elă va putea să fie susținută de pute­rile străine numai in favorea nós­­tră, și apoi pentru ca să le dove­­dimă din nou, că numai cei cari își ajută Sașii suntă ajutați de ceî­l­alți. Ajutându-ne pe noi enșine în res­belulă abia suspendată și în gravele evenimente politice prin cari tre­­cemă, ne atraseră mă stima și încre­derea chiară a acelora ce ne trataă cu despreță și ne privină ca ună po­­poră degenerată. Totă numai ajutându-ne cu băr­băție pe noi ânșine putemă spera să ne mântuimă și de grelele încercări ale viitorului. Condițiunile în cari se află astăzi politica europena ne silescu se cău­­tămă în noi ânșine sprijinită celă mai temeinică și mai eficaciă. Probă despre acesta trebuie să ne flă și rândurile pe cari le reprodu­ceam mai la vale dintr’ună articolă de fondă ală farului Times. Puter­­nicul­ organă ală cetății spune, cu autoritatea ce’i aparține, că ceea ce ne recomandă astății susținerii Eu­ropei este aptitudinea ce amű ară­­tată pentru regimul ă represintativă și vitejia de care amă dată probe în resbelă. El­ se întemeiază pe aceste dovedi date de națiunea română, spre a susține că roua c reputațiune ce -l făcuseră în trecută inamicii iei este desmințită, și spre a admonesta des­tul­ de verde pe Maghiari, déca ei s’ară încerca să se impotrivesca re­­cunoscerii independinței absolute a României. Se ne recomandă mă dérű și în vi­­itoră numai prin faptele nóstre en­șine, déca voimű sé găsimă susținere în tóte legitimele nóstre revendicări naționale. Cu alte cuvinte, să ne a­­jutămă pururea nouă enșine, déca voimii să simă ajutați. Ee o însemnatură articolă ală Zia­rului Times: „Engliteza nu póte ave nici uă o­­biecțiune la cererea ca România să fie declarată cu totulă independinte, decă Europa va consimți. In faptă, acestă principală e independinte d’ună timpă destulă de lungă, și legăturile lui cu Porta nu mai erau de­câtă sem­­nulă unei umilitare și vechi ser­­vituți. Românii, cu tóte defectele loră, au arătatű uă mare aptitudine pen­tru Seif-Gover­nement (guvernulă re­presintativă) și e cu neputință d’a le tăgădui valorea după faptele de viteziă ce ar se vârșita la împresura­­rea Plevnei. Vechiele batjocuri asu­pra afemeieri o loră aă încetată după luarea redutei Grivița. De sigură, e cu putință ca deplina loră indepen­­dință să nu fiă pre plăcută unoră vecini apropiați ca Austriacii, cari se potă teme de periculose visuri de ambițiune din partea loră, mai cu semn pentru că asupra loră dom­­nesce țnă Hohenzollern. „Déju nu mai e acum timpulă cândă­ună poporă întregă putea fi condam­nată se porte semnul­ servituții pen­tru astă­felă de cuvinte. Esperiența­ a demonstrată că asemeni situațiuni nu potă dăinui, și nu e trebuință d’a aduce aminte unui“ omă atâta de practică ca cornițele Andrassy că ori­ce încercare, d’a perpetua uă unire a­­tâtă de puțină naturală, va pregăti numai drumul­ spre ună divorță prin violență; dânsulă nu e din aceia cari consideră ca nimică simță mântură na­ționale între marele forțe popolare. Obiecțiunile la schimbarea propusă voră veni fără îndoiala de la com­patrioții lăi Unguri, cari în acestă conflict au arătatű câtă e de ușoră acelora, cari luptă pentru libertate la ei, d’a căuta să perpetue aiurea ser­vitutea. Dorit la Berlin ună principe de Hohenzollern nu va fi lipsită de sprijinul­ trebuinciosă pentru învin­gerea unei împotriviri care e atâtă de puțină demnă de istoria maghiară. “ „Societatea generală a medicilor­ români, între alte cestiuni puse în programa desbaterilor­ sale de la 21—2S Aprile viitoră, a pusă și pe cea următore : „Mi­jlocele cele mai simple și cele mai eficace pentru îmbunătățirea ra­sei animaleloră în țara nostră și îmulțirea loră.“ Felicitămă societatea de modulă cum soie­se ’și înalțe desbaterile, se cugete la cele mai vitale interese economice ale României și să ’ncu­­rajeze pe cei ce voră presinta mij­­loce mai nemerite întru a loră o­­crotire. -------—-4*.-----------­D. baron d’Avril, fostulă agentă diplomatică ală Franciei la Bucu­­resci, atâtă de iubită de Români pentru simțimintele sale filo-r­omâne și pentru solidele sale calități de oră politică, se află acum ambasadoră ală Franciei la Chili. Marea depăr­tare nu l’a făcută însă se uite na­țiunea în sînul­ căreia a petrecută atâta timpă­ c-sea a trimisă d-lui Debains, agentă diplomatică ală Fran­ciei la Bucuresci, suma de 1000 lei pentru răniți. Suntemă convinși a esprim­e sim­țimântulă tutoră Româniloră, ară­­tândă recunoscința nostră d-lui ba­ron d’Avril. Profitămă de uă ocasiune spre a esprime din nou d-lui Debanns a­­dânca mulțămire a tutoră Româ­­niloră, pentru zelulă neobosită ce­a desfășurată întru ușurarea suferin­­țelor­ resbelului;­grațiă d-sele, comi­­tetul­ franceză din Bucuresci a a­­junsă a aduna­tă cifră de ajutare mai pre­susă de ori­ ce putea aș­tepta. SERVICIUL TELEGRAFIC AL­ AGENȚIEI HAVAS. Londra, 8 Februarie. Camera comune­­lorü. — Camera, după propunerea d-lui North­core, a adoptată cu 295 voturi în contra 96, propunerea făcută de guvernă de a forma ună comitetă în privința credi­­telor­ suplimentare. Discusiunea se va face astă­ sări în sînul­ acelui comitetă. Se facă demonstrațiuni populare și ma­nifestări de studiați în favorea guvernului. Se cântă cântece patriotice. Morning-Post menține că Rușii ocupă Constantinopole. El a­dice că guvernul­ consideră interesele englese ca atacate și că va­sei se le apere. Acelașă diaro men­­ționăză scomptură că flota engleză a in­trată în Dardanele. Morning-Post anuneță afară de acesta că generalii ruși au sosită la Constantinopole pentru a fișa condițiunile armistițiului. Tu­nurile au fost­ retrase de la întăriri. După Morning-Post, s’a primită la Lon­dra on telegramă care anuneță supt­ sem­­narea armistițiului încheiată între Grecia și Turcia. Plângerile Greciei și plângerile Turciei vor­ fi supuse Conferinței. Momen­tană, armata grecesca va rămâne în Te­­salia și în Epiră. Turcia se îngagăză a nu ataca pe insurgenții creteni. Atena, 8 Februarie.—Membrii guvernului provisoriu din Tesalia au adresată guver­nului eleni că să proclamațiune privitore la anexarea Tesaliei la Grecia. Ei au cerută protecțiunea și chiar ajutorul­ patriei pen­tru a-și realisa dorințele. Ei au adaugă că Tesalienii erau gata de a suferi totul­­ pentru acestă scopă. Londra, 8 Februarie.—D. Northcote a­d Jisă la Camera comunelor, că armistițiul­ cuprindea părăsirea linielor­ de apărare a Constantinopolei. Consulă a adausă că si­­tuațiunea era gravă, că tulburări erau po­sibile și că, prin urmare, flota engleză pri­mise ordinul­ de a se duce la Constantino­pole pentru a proteje viața și proprietatea naționalilor­ săi englesi. D. Northcote a­­lisă asemenea la Ca­mera comunelor­, că trimiterea­ flotei en­­gleze la Constantinopole va fi notificată și celoră­l­alte puteri, invitându-le d’a se a­­socia la demersul. Engliterii. Dănsulă­a adausă că acestă trimitere se va notifica și Rusiei (aplause). Lordul­ Derby a confirmată, la Camera lordilor­, că flota engleză se dusese la Constantinopole pentru a proteje viața și proprietățile supușilor­ englesi, precum și cele­l­alte interese ale Englizerii. Densulă a­disă că, înainte de semnarea armistițiu­lui, se putea face obiecțiuni grave în’ con­­tra intrării flotei în Dardanele, dără că astăi­i situațiunea s’a schimbată. Lordul­ Derby speră că Camera va fi satisfăcută de asigurarea că guvernul­ n’are de scopă d’a părăsi politica pe care a ex­­primată-o atâtă de multă timpă ș’a măn­­ținută-o cu atâtă energiă. PAPA PIU IX. Octogenarulă papă Piu IX, care ocupa scaunulă pontificală trei-deci și doui de aur, se numia, înainte de a fi alesă, Iosifă­ Ma­­ria comite de Mastai. Eră fu alesă la 1846, în locul­ lui Gregorie XVI. Se născuse în 13 Mai­ 1792, la Sinigaglia, dintr’ua fa­milie avută. Mai ântâiă eră voi să îmbră­­cișeze cariera armelor­, deri constituțiu­­nea lui slabă nu’i permitea și se oțărî a­­tunci a se face călugării. După ce’și făcu studiile la colegiul­ Voltera, începândă de la 1816, fu ordonată ca preotă și în 1823 fu atașată în misiunea apostolică de la Chili. Intorcându-se în Europa, la 1825, fu numită canonică la Roma și se consa­cra cu ardere întru ajutorarea săracilor­. In 1827 Leon XII îlă crea episcopii ale Spoletei, în 1833 Gregorie XVI îlă chiăma să ocupe sârm­il­ de la Imola, și în 1840 îi conferi capela de cardinală. Reputațiunii sale de bunătate și caritate dătora alege­rea s­a, în 1846, la tronulă pontificală, în urma unei conclave ținută în mijloculă­l­­nei adânci iritațiuni causată de aspra și incapabila guvernare a lui Gregorie XVI, care însă nu ținu de câtă trei cicle. El­ debuta printr’uă amnistia, schimba pe con­­silierii predecesorelui seu și promise se­riose reforme în administrațiunea Statelor­ papale. Poperațiunea romană se bucura tare și Piu IX era iubită. încercările lui de reformă coincidau cu epoca pe cândă se manifesta cea mai vină ferbere în Europa, și reformele Papei produse­ră adâncă sensați­­une nu numai în restul­ Italiei, ci și în Eu­ropa. Stabilirea unui consiliu de Stată delibe­­­­rativ, crearea unei garde cetățenesc!, și mai cu semă afabilitatea și bună­voința noului papă către poporă, părură că deplinire a speranțelor, pe cari amicii reformelor, le intriaă la suirea lui la tronu. Deru cândă mișcarea naționale și liberale, favorisată în parte și de Piu IX contra animei lui, în­cepu cu cerințe mai mari, posițiunea pa­pei nu întărniră a se găsi cu totulă modi­ficată. Constituțiunea din Martie 1848, a­­cordată supt lovitura evenimentelor­ revo­­luțiunii, îi fu mai multă smulsă. Piu IX condamnă, mai ântâiă în secretă, apoi în publică, lupta în contra Austriei și minis­­terulă liberală și laică Mamiani fu consti­tuită contra voinței lui. In același timp, făcea urări ca armele austriace să decidă triumfală politicei de restaurare. Din acelă momentă, popularitatea lui se sfîrși și stri­­gătură de Eviva Pio­nono încetă de a se mai audi. Rescula poporului, care isbucni în No­­embre 1848, asasinarea ministrului său Rossi (la 15 Noembre), ministerulă demo­cratică care ’î fu impusă a doua zi de că­tre insurecțiunea tri­umfătore, crează ună­o­­bisa între Pia IX și liberalismul­ romană. Ajutată de com­itele de Spaur, ministrulă Bavariei la Roma, reuși să scape travestită la Gaeta, de unde se cerea în zabară prin decrete și îndemnuri să liniștescă po­­porațiunea revoltată. Scurta domnire a partidei democratice la Roma se des­volta. Revoluțiunea in­­stala ună guvernă provisoriă, din care făcu parte mai târziiu și Mazzini. In ace­lași timp, uă adunare națională desființa pentru totă­dă­una guvernală pontificată și proclama republica. Dăzu înfrângerea ar­matei sarde supt conducerea lui Carol Al­bert, în 1849, aduse restaurațiunea Papei la Roma. Răspunderulă la apelul­ papei, puterile catolice­otărîră au să restabili în autoritatea lui. Austriacii ocupară legațiu­­nile, trupele spaniole și napolitane mergăă spre Roma, eră espedițiunea francesă, supt generalul­ Oudin, debarca la Civitta­ve­­chia. Poporațiunea romană se apera cu ună curagiă și uâ stăruință neașteptată; ea re­­sista cu bărbăție mai multe săptămâni a­­tacuriloră Francesiloră și numai la 2 Iu­­lie orașulă se predeze împresurătorilor­. Su­veranitatea politică a papei fu pr­oclamată f­ără schimbările introduse în administrați­­une nimicite. Papa acorda uă amnistie forte restrânsă; dejii nu cred ju de cuviință să intre în Roma de­câtă în 1850. Vechiul­ regiune fiindă mai cu totulă restabilită, ne­­mulțumirea poporațiunii era mare. Guver­nul­ pontificală credu că n’o pate împăca de câtă cu forța, ceia ce impuse șederea prelungită a trupelor­ străine în Roma,

Next