Romanulu, ianuarie 1878 (Anul 22)

1878-01-13

ANULU DOUE­ ț­ECI ȘI DQUI VOIESCE ȘI TEI PUTEA ANUNCI DAI. Linia de 30 litere petit, paginea IV,— 40 bani Deto » » » paginea III, 2 lei — A se adresa: I­ A ROMANIA, la administrațiunea (jiannkii IN PARIS, la Havas, Laffite et C­une, 8, Place de la Bourse, LA LONDON, la Eugene Micoud, No. 81-A Fleet Street, London E. O. LA VIE­NA, la d-niî Hannenstein și Vogler, Walfisch­gasse 10. , Articolele nepublicate se ardă. 20 BANI EXEMPLARULU Redacțiunea și Administrații mea, strada Domnei, 14 VINERI,, 13 JANUARUL 1878. LUMINEZA-TE SI TEI FI. ABONAMENTE. In capitală Și districte, unu anu 48 lei; știi luni 24 lei; trei luni 12 lei; o lună, 4 lei. Di­ntru tote țările Europei, trim­stru 15 lei A se adresa: IN ROMANIA, la administrați unea (Jiarulul LA PARIS,la d-nilDarraa-Hüegrain, 5 rue de l’anciene comédie și Havas: Laffite et C-nie, 8 Place de la Bourse. LA VIENA,la de B. O. Popovici, 15 Fleischouarkt Scrisorile nefrancate se refusă. 20 BANI ESEMPLARULU Bucuresci, 11 Călindari). Unul­ din scriitorii însemnați ai Italiei, deputatulu democrata italiana d. Petrucelli de la Gattina, a publi­cată în­­ fiare uă dare de somn, scurtă dera deplină, a domniei regelui Vic­tor Emanuele. Voma începe chiara de mâne a pune supt ochii publicu­lui acesta studia atâta de bogată în învățăminte pentru tota lumea, și mai cu sem­a pentru noi. Vomă reproduce ânsă astăzi și chiar d aci, din acesta scriere, unu mica pasa­giu care ne pare forte ceruta de si­tuați­unea nóstra. D. Petrucelli­­ jlce íntr’una locu : „Cavour Ceteza, Victor Emanuelle pelicula/ Ș’apoi, într’altă parte : „Istoria are puține paralele cu cariera aventurosă a acestui principe ală Savoiei. N’a fostă uă domniă mai încrucișată de res­­bele, de negoțierî întunecose, de neliniști teribile, de isbânijî neașteptate, de învin­geri mai periculose, de oposițiunî mai co­losale, de ure preoțesci. Totu-de­ una dra­ma. Adese­ori­ tragedia, înalta comediă pate în cea din urmă scenă, în pescera unde sta la pândă acelă mare Polyphem de state, 1) cornițele Cavour! Ce spaimen­­tătore fură orele nopțiloră ce urmară du­pă No­vara și Custozza! Ce agoniă de calvară fu acea care precedă declara­rea resbeleloră din 1859 și 1866! Ce spăimăntătore îndrăsnețî fură negoțierile de la Plombières,­otărîrea d’a se arunca în reabolutlü Crimeea, ghiare­lor întinse Spre a apuca Toscana Emilia, Romagna; acelă mersă asupra Nieapolei, după exemplul­ lui Carol VIII, trecăndă peste corpul­ pa­pei—acestă cadavru eternă ale lui Tarcv­­iiă pentru Italia! Ce spaimă nesfîrșită fu perspectiva neotărîtă d’a părăsi lurtinră, ce Golgota ca înălțimile de la San Marino, de unde regimentele italiane se trămiseră încetă-încetă spre a fi înghițite într’u­ ac­țiune rău condusă, mai rău concepută — numai pentru a da timpă Francesiloră d’a se desfășura — ș’a țintui acolo cei 40,000 omeni ai lui Benedek!“ Citiada cu luare aminte acésta schiță a luptelor­, a suferințeloru, a isbânzilor a Italiei șale marelui iei rege, cugetându apoi câte-va mi­nute asupra vieței poporului românu, de la 1821 până astăzi, și asupra vi­eței principelui Carol, de la 1866 până la 1878, nu gasimü óre c’a­­ceste linie ne amintescu pre­cum și tótu acésta mare epocă a vieței nós­­tre naționale? Lăsânda ca publiculu să cugete și s’aprețuiască, răspundemü aici unei mari părți din atacurile și calom­­niele celora cari de la 1848 și până acum n’au făcuta de câta a calom­nia, a lovi ș’a robi națiunea română, reproducându chiar d aci, după Moni­toru­, următorele două epistole ale îm­păratului Alesandru către principele Carol. Gorui-Studen, 5 (17) Septembre 1877. Altețes­tele Principelui României. Poradim Trupele române unite cu ale ar­matei Mele și puse supt comanda Alteței Vostre, în zilele de 30 și 31 Augusta (11 și 12 Septembre), au data dovadă de uă eroică vitejiă, luptându-se supt focul, cela mai u­­ciijétorii ale inamicului. Dorinda a constinți amintirea a­­cestei frății de arme, amu conferita Alteței Vóstre ordinulu Sft. George clasa IlI-a ale cărui insemne Vi le­­amu transmisă. Rogii pe Alteța Vostră a primi a­­sigurarea sincerei mele afecțiuni. (Semnată) ALESANDRU. Cuartierulă generală de la Porad­a în Bulga­ria, 1 (13) Decembre 1877. Alteței Sele Principelui României. După uă resistență de cinci luni, silințele combinate ale trupelor­ nos­­tte aliate au fost­ încununate de unii deplini succesi. Armata lui Osman-pașa a depasu armele și Plevna a căzutu. Dorinda a constinți amintirea a­­cestei strălucite isbânde și partea ce Alteța Vostră a luata personala la densa. Imi faca uă plăcere de a con­feri, cu acestă ocasiune, Alteței Vos­tre ordinulu Meu Sft. Andrei împo­dobita cu spade. Rogü pe Alteța Vóstru a primi însemnele acestui ordinu ca uă măr­turie a sincerei Mele afecțiuni, a că­rei încredințare V’o reí noescu. (Semnată) ALESANDRU. Strigați și calomniați copii răsfă­țați ai trecutului, căci națiunea a mersu și merge necontenita spre ră­­dicare, spre libertate, spre dreptate, și éce-a reintrată în vechia iei glo­rie și stimă a lumei, fără voia vó­stra și trecându peste tóte pedicele ce i-aț­ pusu în cale. Tote întâmplările resbelului actu­ala s'au urmat, atâta de repede micio după­ altele, puținii timpii dupft, căderea Plevnei, faptele cele mai în­semnate, ca ocuparea Sofiei, captu­rarea întregei armate turcesci de la Șipka, ocuparea Filipopolelui, înfrân­gerea și împrăștiarea armatei lui Suleiman-pașa, ocuparea Adrianopole­­lui, s’au săvârșită în așa scurta timapa și cu silințe atâta de mici, relativü cu peripețiile resbelnice din giurula Plevnei, în­câta tocmai acésta răpe­­­ziciune și înlesnire face a nu li se da tota atențiunea ce merită și totă însemnătatea ce au. Cânda își aduce cine­va aminte de emoțiunile ce le-au încercata, a­­tâta statele beligerante, câta și în­­trega Europă, în lungele lune de a­­sediu ale Plevnei, și cânda compară acea perioda a resbelului cu aceia care i-a urmatü, nu mai pate să aibă nici uă îndouială că la Plevna a fosta lupta decisivă, că capturarea armatei lui Osman a decis, despre resbelii și despre sorta Turciei. Generalul­ Todleben înțelesese de ce mare însemnătate era luarea Plev­nei; el­ văzuse că acesta isbânda va fi decisivă, de aceia nu numai că se opuse din tote puterile la tendințele de deblocare a Plevnei, ce se mani­festară în armata rusesca, după ce perduse 18,000 omeni în bătăliele de la 29, 30 și 31 Augusta, dómü­ânca susținu că nu trebuie a se lăsa să scape nici una singura soldata din armata lui Osman-pașa, acesta fiindü mierculü și cea mai bine organisată din armatele Turciei, déca n’ar­ fi fost­ capturată, lesne s’arü fi putută în urmă forma dintr’ensa­cadre pen­tru organisarea altora oștiri. Faptele posteriore dovediră cu pri­­sosa temeinicia acestei judecăți. Râpediciunea cu care armata ru­sesca înainta din victorie în victo­ria după­ scăderea Plevnei fu­ră sur­prindere pentru întrega Europă. Acesta surprindere fu forte folo­­sitóre Rusiei, ântâia pentru că ea dovedi celora ce se gândiau a da a­­jutoru Turciei că ar­ trebui să pusă în linie puteri prea mari, și apoi pentru că permise armatelora ruseșci să ajungă aprope la porțile Constan­­tinopolelui, mai nainte ca cei ce avea veleități d’a susține cu armele pe Turcia să aibă simpii d’a se pregăti. De aceia și vaciuramai producân­­du-se uă mare schimbare în spirite, atâta în ceia ce privesce ajutorulü de data Turciei, câta și în privirea­otărîrii, ce părea nestrămutată, d’a nu lăsa pe Ruși să ajungă la Constan­­tinopole. Camera și chiar­ resbelnicula gu­vernă englezi luară uă atitudine forte pacinică. Discursurile schim­bate în Engliteza între coronă și re­­presintațiunea națională nu sunt­ în fonda de câtă oă espresiune de dorințe și de promisiuni de pace. Chiar­ în­­ ziua de 22 Ianuarie, a­­dică două z­ile după intrarea Ruși­­lorü în Adrianopole, guvernulu en­glesa, respundendu unei interpelări, făcea cunoscuta camerei comunelor, că regina, prrimindu de la sultanulü una apela directa și personala, unu felu de aman în momente de dispe­rare, regina se mărginise­a adresa împăratului Rusiei următorea tele­gramă : „Amu primita de la sultanulü unu apela directu, pe care nu’la potu lăsa fără răspunsa. Cunoscânda dorința vostră sinceră pentru pace, nu stau la ’ndoaiela a vă comunica acesta faptu, în speranța că veți pute grăbi negoțiările începute, în scopul­ de a ajunge la una armistițiu care va aduce uă pace onorabilă. “ Camera comunelor a primi acesta comunicare cu aplause tocmai pen­tru că era dovadă că guvernul­ en­glesü renundia la ori­ce amesteca în negoțiările dintre Rusia și Turcia, că nu mai apelă de­câta la dorința Imperatului Alexandru pentr­u pace, și acesta numai fiindu­ ca regina nu putea „să lase fără răspunsa“ ape­­lulu directa ce o făcuse sultanul­. In aceiași cai lordulu Beauchamp presinta camerei lorifiloru mesagiu­­l prin care regina răspundea adresei înaltei camere. Conclusiunea acestui mesagiu era urmatorea: „Puteți conta cu încredere în co­operarea cordiale la orice silință pen­tru întemeiarea bunei stări și a sigur­­anței poporului meu­.“ Pentru cine scie că Englesii con­sideră, ca dreptü cuvânta, că resbe­­lulu este totu ce póte fi mai contra­ria bunei stări și siguranței poporului, cuvintele reginei suntü uă asigurare de pace. In ședința dela 23 Ianuarie a ca­merei comunelor ü, una non incidența puse pe guvernulu englesy în posi­­țiune de a dovedi din nou că a pă­răsita ori-ce valeități resbelnice. De astă dată era vi­rba de cestiunea forte gravă a ocupării Galipolelui de că­tre Ruși. Cu ti­te acestea, însuși d. Bourke, uă dinóra atâta de belicosa, răspunse de astă dată într’una modú evasiva, pretirrjendu că nu are ra­porturi directel și oficiale despre mer­­sulu Rușilora asupra Galipolelui; după acesta, ședința fu rădicată, în urma unei discusiuni neînsemnate. Câte­va luni mai ’nainte, pe cânda să credea musa în Englit era în pu­terea militară a Turciei și se spera chiar­ că Rusa va fi învinsă, par­tita filo-turcă și împreună cu densa guvernulu, vdeau pretutindeni in­terese englese a periculu. Acum ânsă, pare că acelai guvernu arü fi dis­pusa să tăgăuiască chiarü­uă jic­­nire reală de interese, pentru a nu fi nevoita să facă unu pașii care arü pute să rămân fără efectu. Rușii din pute­ le părți forte dis­puși a se felei de isbândele ce au dobândita și se situa­țiunea diploma­tică lesniciosa pe care ele i-au creat-o. Pe do­uă­arte mergerea asupra Constantinoplelui, care înainte era considerată c umü fapta forte grava, astăzi este privită ca uă mișcare probabile și naturală. Soliile tele­grafice ne spun chiar­ că sultanul­ și guvernulu său sunt h­otărîți să parásescä Constantinopole , adică să retrecă în Asia, de unde au venita, îndată ce Rușii voru ajunge la Cia­­targia, prima linie de fortificare a cetății lui Constantin. Acesta­otărîre are mare însemnă­tate din două punte de vedere : ân­­taia ea dovedesce că Sublima Portă nu mai speră nici una ajutoră din afară; apoi arată și puțina credință ce o au înșiși Turcii în putința de a -și apăra capitala. Se demonstra în tote modurile, înainte de începerea resbelului, că soldatulű turcü, mulțămită fatalis­mului sau nemărginita, nu este în stare, nici a se demoralisa, nici a se 15,sa să ’nu cuprindă panica. Fap­tele au dovedita că și acesta părere a admiratorilor­ Turcilorü era am­ă­­gitóre: vecjurámu armata turcésca mai demoralisatä și mai cuprinsă de panică de câte ori­care altă armată, îndată după căderea Plevnei. Este dojat forte prin putință ca, vă dată sultanulu și guvernulu său plecați din Constantinopole, acesta­otărîre să aibă unii ast­­felu de e­­fectü asupra Turcilor­, deja cuprinși de panică, în­câta apărarea cetății să nu mai fie susținută cu en­ergie, do­uă armată formată în grabă din rămășițele sdrobite și demoralisate ale corpurilor­ învinse de Ruși. Noi credemü dorit că mergerea Rușilora asupra Constantinopolelui, și chiar­ ocuparea acestei capitale a Oriuntelui, este astăzi uă preve­dere logică. Déca ea nu se va rea­lisa, acesta se va datori mai puținu intervenirii unoru puteri străine, de e­­ta­otăvirii PorȘei de a încheia mai bine pacea cu ori-ce preța, de­câtu să-și vedă capitala în mânele Ruși­lora, piarulű turco-filü Pian­g-Telegraph a și primită la 23 Ianuarie că te­legramă de la Constantinopole în a­­cesta sensu. Totu în privirea mersului asupra Constantinopolelui și a ocupării lui, recomandamü celei mai seriose lu­ări a­minte a cititoriloră uă tele­gramă reprodusă mai la vale, și pe care piarulű limes o primeșce de la Berlin. Locuia de unde acesta telegramă este espeduită îndemnă pe ori­cine să dea­uă mare însemnătate urmă­­torei informațiuni : „Rusia va cere, $ice telegrama din Berlin, ca Constantinopolele să de­­viă una felu de statü liberă și neutru.“ Acesta comunicare este pote uă primă desvăluire a condițiunilora pe cari le va pune Rusia la ’ncheiarea păcii, condițiuni cari de bună semă nu vor­ fi identice cu acele ce se dau ca probabile la Constantinopole, și cari ne-au fosta și nouă comuni­cate printr’un telegramă cu data de 22 Ianuarie. Să ne așteptăm a dera peste pu­țina timpn la nouă revelări și la fapte decisive. Camera și Senatul­ n’au ținuta nici astăzi ședință, de­ore­ce nu s’au completatat naționalitățile, supt președința unui ecle­­siastică superioră. La 8 (20) Ianuarie, u­ colonă de infan­­teriă cu artileria divisiunii a 30-a a pără­sită Kermanly îndreptându-se spre Adria­nopole. E de presupusă că ea a și ajunsă. Eă părăsescă Kazanlikulu la 12 (24) pen­tru a mă duce la Adrianopole și speră s’a­­­jungă­ acolo la 15 (27). (Agenția gen. rusă) Lon­dra, 23 Ianuarie. — La ședința d’a­­laltă­ieri sora a Camerii comunelor­, după discursul­ d-lui Northcote, pe care l’amă publicată deja, d. Burke, supt­ secretarii de stată la afacerile străine, răspundându d-lui Hamburg, dice că guvernulu n’are informațiuni autentice în privința mersu­lui trupelor­ ruseșci asupra Galipolei. Nisce raparte anunciă mișcarea Rușiloră în a­­cestă direcțiune, dérü aceste raporturi n’au nimică oficiale. Dup’acesta se ’ncepe să desbatere fără însemnătate și ședința se rădică. Londra, 23 Ianuarie. — Se telegrafiază de la Constantinopole diarului Daily-tele­­graph că cei douî plenipotențiari otomani au primită ordinulu d’a face pace cu ori­ce condițiuni, pentru a opri mersulă Ru­șiloră. Suni totă diua, s’aă afișată în Con­stantinopole placarde incendiare. E temere d’uă esplosiune și de mari desordine. Londra, 23 Ianuarie. — Se telegrafieză din Berlin diarului Times:, Suntă motive seriose de a crede că Porta va comunica pu­­terilor, condițiunile păcii și le va amenința —dacă nu i­ se va da nici ună ajutoră—­­d’a primi tată ce i­ se va cere. Delegații Turci vor­ trebui să refereze despre acesta la Constantinopole. Dacă condițiunile de pace vor­ fi respinse, Rușii vor­ înainta până la Ciaradgia deca vorü­avă destule provi­­siuni. Prin urmare, Rusia va cere ca Con­stantinopole să devie ună felă de Stata li­beră și neutru. Austria rădică obiecțiuni în contra ocupării Constantinopolei. Constantinopole, 23 Ianuarie.—Camera a decisă să cără explicărî marelui vizită a­­supra întârziărilor­ aduse în transportarea refugiaților­ cu drumură de fieră, asăstă întârziare fiindă causa să mulți refugiați au murită de frigă. Atena, 23 Ianuarie.—Opiniunea­­ publică cerăndu uă acțiune energică, noulu minis­ter este astă­felă compusă: d. Comandu­­ros, președinte al­ consiliului și ministru de interne; d. Delyannis, ministru al­ a­­facerilor­ străine; d. Petmeza, ministru de resbelți; d. Papamichalopulo, ministru de financie, Paris, 23 Ianuarie. — Scrutinulă pentru alegerea unui senatore inamovibile a­rată următorele resultate : d. Victor Lefranc, 129 voturi; d. duce Decazes, 128; apoi venia generarele Ducrot. Scrutinul­ de ba­­lotagiă se va face mâne. Londra, 23 Ianuarie. — Cabinetul­ s’a întrunită ieri. 1). Polyphem : unul­ din cei mai mari ciclopi ai mitologiei. SERYIGATULU TELEGRAFIC ALA AGENȚIEI HAVAS. Telegrama A. S. 1. marele duce Nicolae. Kazanlik, 10 Ianuarie, (I­­ore dim.). In acesta momentű, primi raportul­ lui Stry­­kov datata din Adrianopole. Acesta viteză generală a ocupată orașul, fără se 'ntâl­­nescă cea mai mică împotrivire. Eră a in­trată în acelă orașă la­ 8 (20) Ianuarie, în fruntea a 5 escadrone și jumătate de ca­­valerie. Locuitorii sunt­ transportați de bu­­curie. Ei mulțămescă cu căldură trupelor­ nóstre pentru că i-au scăpată de bandele de Cerchezi și de bași-buzuci, cari au nă­vălită asupra orașului la retra­gerea trupe­lor­ regulate turcesci. Acești din urmă au fugită în mase fără nici uă regulă. Etindă că autoritățile părăsiseră orașul­, genera­­lele Strakow înființa ună guvernă provi­­sorră formată din notabilii aleși de tote Ernesto Rossi va sosi peste câte­va zile în Bucureșci. Ce are putemă duce mai multă publicu­lui vorbindă de Rossi? A analiza ce este acestă mare artistă dramatică, care a cu­cerită Italia și Francia, ne simțimă cu to­­totală în neputință. Rossi și Salvini domnescă astăzi în Europa și nu găsimă m­ă o mijilocă mai bună pentru a presinta Româniloră pe u­­nul­ din acești douî monarh­i ai artei dra­matice de câtă publicândă aci sciințifica și artistica dare de semă ce face despre dân­­șii d. F. A. Aulard, în Revue politique et litteraire de la 22 Decembre 1877. Despre greșelele ce comită guvernele cândă oprescu telegramele particula­­rilor­. S’a telegrafiat­ din Roma la Pa­ris despre reaua impresiune ce a fă­cut a presintarea mareșalului Canro­­bert, la gara căiei ferate, fără uni­formă. Administrațiunea din Paris a oprit a­liberarea acelei telegrame. D. John Lemoinne scrie în Rébats de la 19 ianuarie unu articole, din care publica mű­nă mare parte, cu spe­ranța că va servi de învățământ a guvernelor ”. „Vai, câtă muncă! Avemă să aclimatămă printre noi exercițială regulată ală liber-

Next