Romanulu, ianuarie 1878 (Anul 22)
1878-01-13
ANULU DOUE țECI ȘI DQUI VOIESCE ȘI TEI PUTEA ANUNCI DAI. Linia de 30 litere petit, paginea IV,— 40 bani Deto » » » paginea III, 2 lei — A se adresa: I A ROMANIA, la administrațiunea (jiannkii IN PARIS, la Havas, Laffite et Cune, 8, Place de la Bourse, LA LONDON, la Eugene Micoud, No. 81-A Fleet Street, London E. O. LA VIENA, la d-niî Hannenstein și Vogler, Walfischgasse 10. , Articolele nepublicate se ardă. 20 BANI EXEMPLARULU Redacțiunea și Administrații mea, strada Domnei, 14 VINERI,, 13 JANUARUL 1878. LUMINEZA-TE SI TEI FI. ABONAMENTE. In capitală Și districte, unu anu 48 lei; știi luni 24 lei; trei luni 12 lei; o lună, 4 lei. Dintru tote țările Europei, trimstru 15 lei A se adresa: IN ROMANIA, la administrați unea (Jiarulul LA PARIS,la d-nilDarraa-Hüegrain, 5 rue de l’anciene comédie și Havas: Laffite et C-nie, 8 Place de la Bourse. LA VIENA,la de B. O. Popovici, 15 Fleischouarkt Scrisorile nefrancate se refusă. 20 BANI ESEMPLARULU Bucuresci, 11 Călindari). Unul din scriitorii însemnați ai Italiei, deputatulu democrata italiana d. Petrucelli de la Gattina, a publicată în fiare uă dare de somn, scurtă dera deplină, a domniei regelui Victor Emanuele. Voma începe chiara de mâne a pune supt ochii publicului acesta studia atâta de bogată în învățăminte pentru tota lumea, și mai cu sema pentru noi. Vomă reproduce ânsă astăzi și chiar d aci, din acesta scriere, unu mica pasagiu care ne pare forte ceruta de situațiunea nóstra. D. Petrucelli jlce íntr’una locu : „Cavour Ceteza, Victor Emanuelle pelicula/ Ș’apoi, într’altă parte : „Istoria are puține paralele cu cariera aventurosă a acestui principe ală Savoiei. N’a fostă uă domniă mai încrucișată de resbele, de negoțierî întunecose, de neliniști teribile, de isbânijî neașteptate, de învingeri mai periculose, de oposițiunî mai colosale, de ure preoțesci. Totu-de una drama. Adeseori tragedia, înalta comediă pate în cea din urmă scenă, în pescera unde sta la pândă acelă mare Polyphem de state, 1) cornițele Cavour! Ce spaimentătore fură orele nopțiloră ce urmară după Novara și Custozza! Ce agoniă de calvară fu acea care precedă declararea resbeleloră din 1859 și 1866! Ce spăimăntătore îndrăsnețî fură negoțierile de la Plombières,otărîrea d’a se arunca în reabolutlü Crimeea, ghiarelor întinse Spre a apuca Toscana Emilia, Romagna; acelă mersă asupra Nieapolei, după exemplul lui Carol VIII, trecăndă peste corpul papei—acestă cadavru eternă ale lui Tarcviiă pentru Italia! Ce spaimă nesfîrșită fu perspectiva neotărîtă d’a părăsi lurtinră, ce Golgota ca înălțimile de la San Marino, de unde regimentele italiane se trămiseră încetă-încetă spre a fi înghițite într’u acțiune rău condusă, mai rău concepută — numai pentru a da timpă Francesiloră d’a se desfășura — ș’a țintui acolo cei 40,000 omeni ai lui Benedek!“ Citiada cu luare aminte acésta schiță a luptelor, a suferințeloru, a isbânzilor a Italiei șale marelui iei rege, cugetându apoi câte-va minute asupra vieței poporului românu, de la 1821 până astăzi, și asupra vieței principelui Carol, de la 1866 până la 1878, nu gasimü óre c’aceste linie ne amintescu precum și tótu acésta mare epocă a vieței nóstre naționale? Lăsânda ca publiculu să cugete și s’aprețuiască, răspundemü aici unei mari părți din atacurile și calomniele celora cari de la 1848 și până acum n’au făcuta de câta a calomnia, a lovi ș’a robi națiunea română, reproducându chiar d aci, după Monitoru, următorele două epistole ale împăratului Alesandru către principele Carol. Gorui-Studen, 5 (17) Septembre 1877. Altețestele Principelui României. Poradim Trupele române unite cu ale armatei Mele și puse supt comanda Alteței Vostre, în zilele de 30 și 31 Augusta (11 și 12 Septembre), au data dovadă de uă eroică vitejiă, luptându-se supt focul, cela mai uciijétorii ale inamicului. Dorinda a constinți amintirea acestei frății de arme, amu conferita Alteței Vóstre ordinulu Sft. George clasa IlI-a ale cărui insemne Vi leamu transmisă. Rogii pe Alteța Vostră a primi asigurarea sincerei mele afecțiuni. (Semnată) ALESANDRU. Cuartierulă generală de la Porada în Bulgaria, 1 (13) Decembre 1877. Alteței Sele Principelui României. După uă resistență de cinci luni, silințele combinate ale trupelor nostte aliate au fost încununate de unii deplini succesi. Armata lui Osman-pașa a depasu armele și Plevna a căzutu. Dorinda a constinți amintirea acestei strălucite isbânde și partea ce Alteța Vostră a luata personala la densa. Imi faca uă plăcere de a conferi, cu acestă ocasiune, Alteței Vostre ordinulu Meu Sft. Andrei împodobita cu spade. Rogü pe Alteța Vóstru a primi însemnele acestui ordinu ca uă mărturie a sincerei Mele afecțiuni, a cărei încredințare V’o reí noescu. (Semnată) ALESANDRU. Strigați și calomniați copii răsfățați ai trecutului, căci națiunea a mersu și merge necontenita spre rădicare, spre libertate, spre dreptate, și éce-a reintrată în vechia iei glorie și stimă a lumei, fără voia vóstra și trecându peste tóte pedicele ce i-aț pusu în cale. Tote întâmplările resbelului actuala s'au urmat, atâta de repede micio după altele, puținii timpii dupft, căderea Plevnei, faptele cele mai însemnate, ca ocuparea Sofiei, capturarea întregei armate turcesci de la Șipka, ocuparea Filipopolelui, înfrângerea și împrăștiarea armatei lui Suleiman-pașa, ocuparea Adrianopolelui, s’au săvârșită în așa scurta timapa și cu silințe atâta de mici, relativü cu peripețiile resbelnice din giurula Plevnei, încâta tocmai acésta răpeziciune și înlesnire face a nu li se da tota atențiunea ce merită și totă însemnătatea ce au. Cânda își aduce cineva aminte de emoțiunile ce le-au încercata, atâta statele beligerante, câta și întrega Europă, în lungele lune de asediu ale Plevnei, și cânda compară acea perioda a resbelului cu aceia care i-a urmatü, nu mai pate să aibă nici uă îndouială că la Plevna a fosta lupta decisivă, că capturarea armatei lui Osman a decis, despre resbelii și despre sorta Turciei. Generalul Todleben înțelesese de ce mare însemnătate era luarea Plevnei; el văzuse că acesta isbânda va fi decisivă, de aceia nu numai că se opuse din tote puterile la tendințele de deblocare a Plevnei, ce se manifestară în armata rusesca, după ce perduse 18,000 omeni în bătăliele de la 29, 30 și 31 Augusta, dómüânca susținu că nu trebuie a se lăsa să scape nici una singura soldata din armata lui Osman-pașa, acesta fiindü mierculü și cea mai bine organisată din armatele Turciei, déca n’ar fi fost capturată, lesne s’arü fi putută în urmă forma dintr’ensacadre pentru organisarea altora oștiri. Faptele posteriore dovediră cu prisosa temeinicia acestei judecăți. Râpediciunea cu care armata rusesca înainta din victorie în victoria după scăderea Plevnei fură surprindere pentru întrega Europă. Acesta surprindere fu forte folositóre Rusiei, ântâia pentru că ea dovedi celora ce se gândiau a da ajutoru Turciei că ar trebui să pusă în linie puteri prea mari, și apoi pentru că permise armatelora ruseșci să ajungă aprope la porțile Constantinopolelui, mai nainte ca cei ce avea veleități d’a susține cu armele pe Turcia să aibă simpii d’a se pregăti. De aceia și vaciuramai producându-se uă mare schimbare în spirite, atâta în ceia ce privesce ajutorulü de data Turciei, câta și în privireaotărîrii, ce părea nestrămutată, d’a nu lăsa pe Ruși să ajungă la Constantinopole. Camera și chiar resbelnicula guvernă englezi luară uă atitudine forte pacinică. Discursurile schimbate în Engliteza între coronă și represintațiunea națională nu sunt în fonda de câtă oă espresiune de dorințe și de promisiuni de pace. Chiar în ziua de 22 Ianuarie, adică două zile după intrarea Rușilorü în Adrianopole, guvernulu englesa, respundendu unei interpelări, făcea cunoscuta camerei comunelor, că regina, prrimindu de la sultanulü una apela directa și personala, unu felu de aman în momente de disperare, regina se mărginisea adresa împăratului Rusiei următorea telegramă : „Amu primita de la sultanulü unu apela directu, pe care nu’la potu lăsa fără răspunsa. Cunoscânda dorința vostră sinceră pentru pace, nu stau la ’ndoaiela a vă comunica acesta faptu, în speranța că veți pute grăbi negoțiările începute, în scopul de a ajunge la una armistițiu care va aduce uă pace onorabilă. “ Camera comunelor a primi acesta comunicare cu aplause tocmai pentru că era dovadă că guvernul englesü renundia la orice amesteca în negoțiările dintre Rusia și Turcia, că nu mai apelă decâta la dorința Imperatului Alexandru pentru pace, și acesta numai fiindu ca regina nu putea „să lase fără răspunsa“ apelulu directa ce o făcuse sultanul. In aceiași cai lordulu Beauchamp presinta camerei lorifiloru mesagiul prin care regina răspundea adresei înaltei camere. Conclusiunea acestui mesagiu era urmatorea: „Puteți conta cu încredere în cooperarea cordiale la orice silință pentru întemeiarea bunei stări și a siguranței poporului meu.“ Pentru cine scie că Englesii consideră, ca dreptü cuvânta, că resbelulu este totu ce póte fi mai contraria bunei stări și siguranței poporului, cuvintele reginei suntü uă asigurare de pace. In ședința dela 23 Ianuarie a camerei comunelor ü, una non incidența puse pe guvernulu englesy în posițiune de a dovedi din nou că a părăsita ori-ce valeități resbelnice. De astă dată era virba de cestiunea forte gravă a ocupării Galipolelui de către Ruși. Cu tite acestea, însuși d. Bourke, uă dinóra atâta de belicosa, răspunse de astă dată într’una modú evasiva, pretirrjendu că nu are raporturi directel și oficiale despre mersulu Rușilora asupra Galipolelui; după acesta, ședința fu rădicată, în urma unei discusiuni neînsemnate. Câteva luni mai ’nainte, pe cânda să credea musa în Englit era în puterea militară a Turciei și se spera chiar că Rusa va fi învinsă, partita filo-turcă și împreună cu densa guvernulu, vdeau pretutindeni interese englese a periculu. Acum ânsă, pare că acelai guvernu arü fi dispusa să tăgăuiască chiarüuă jicnire reală de interese, pentru a nu fi nevoita să facă unu pașii care arü pute să rămân fără efectu. Rușii din pute le părți forte dispuși a se felei de isbândele ce au dobândita și se situațiunea diplomatică lesniciosa pe care ele i-au creat-o. Pe douăarte mergerea asupra Constantinoplelui, care înainte era considerată c umü fapta forte grava, astăzi este privită ca uă mișcare probabile și naturală. Soliile telegrafice ne spun chiar că sultanul și guvernulu său sunt hotărîți să parásescä Constantinopole , adică să retrecă în Asia, de unde au venita, îndată ce Rușii voru ajunge la Ciatargia, prima linie de fortificare a cetății lui Constantin. Acestaotărîre are mare însemnătate din două punte de vedere : ântaia ea dovedesce că Sublima Portă nu mai speră nici una ajutoră din afară; apoi arată și puțina credință ce o au înșiși Turcii în putința de a -și apăra capitala. Se demonstra în tote modurile, înainte de începerea resbelului, că soldatulű turcü, mulțămită fatalismului sau nemărginita, nu este în stare, nici a se demoralisa, nici a se 15,sa să ’nu cuprindă panica. Faptele au dovedita că și acesta părere a admiratorilor Turcilorü era amăgitóre: vecjurámu armata turcésca mai demoralisatä și mai cuprinsă de panică de câte oricare altă armată, îndată după căderea Plevnei. Este dojat forte prin putință ca, vă dată sultanulu și guvernulu său plecați din Constantinopole, acestaotărîre să aibă unii astfelu de efectü asupra Turcilor, deja cuprinși de panică, încâta apărarea cetății să nu mai fie susținută cu energie, două armată formată în grabă din rămășițele sdrobite și demoralisate ale corpurilor învinse de Ruși. Noi credemü dorit că mergerea Rușilora asupra Constantinopolelui, și chiar ocuparea acestei capitale a Oriuntelui, este astăzi uă prevedere logică. Déca ea nu se va realisa, acesta se va datori mai puținu intervenirii unoru puteri străine, de etaotăvirii PorȘei de a încheia mai bine pacea cu ori-ce preța, decâtu să-și vedă capitala în mânele Rușilora, piarulű turco-filü Piang-Telegraph a și primită la 23 Ianuarie că telegramă de la Constantinopole în acesta sensu. Totu în privirea mersului asupra Constantinopolelui și a ocupării lui, recomandamü celei mai seriose luări aminte a cititoriloră uă telegramă reprodusă mai la vale, și pe care piarulű limes o primeșce de la Berlin. Locuia de unde acesta telegramă este espeduită îndemnă pe oricine să deauă mare însemnătate următorei informațiuni : „Rusia va cere, $ice telegrama din Berlin, ca Constantinopolele să deviă una felu de statü liberă și neutru.“ Acesta comunicare este pote uă primă desvăluire a condițiunilora pe cari le va pune Rusia la ’ncheiarea păcii, condițiuni cari de bună semă nu vor fi identice cu acele ce se dau ca probabile la Constantinopole, și cari ne-au fosta și nouă comunicate printr’un telegramă cu data de 22 Ianuarie. Să ne așteptăm a dera peste puțina timpn la nouă revelări și la fapte decisive. Camera și Senatul n’au ținuta nici astăzi ședință, deorece nu s’au completatat naționalitățile, supt președința unui eclesiastică superioră. La 8 (20) Ianuarie, u colonă de infanteriă cu artileria divisiunii a 30-a a părăsită Kermanly îndreptându-se spre Adrianopole. E de presupusă că ea a și ajunsă. Eă părăsescă Kazanlikulu la 12 (24) pentru a mă duce la Adrianopole și speră s’ajungă acolo la 15 (27). (Agenția gen. rusă) Londra, 23 Ianuarie. — La ședința d’alaltăieri sora a Camerii comunelor, după discursul d-lui Northcote, pe care l’amă publicată deja, d. Burke, supt secretarii de stată la afacerile străine, răspundându d-lui Hamburg, dice că guvernulu n’are informațiuni autentice în privința mersului trupelor ruseșci asupra Galipolei. Nisce raparte anunciă mișcarea Rușiloră în acestă direcțiune, dérü aceste raporturi n’au nimică oficiale. Dup’acesta se ’ncepe să desbatere fără însemnătate și ședința se rădică. Londra, 23 Ianuarie. — Se telegrafiază de la Constantinopole diarului Daily-telegraph că cei douî plenipotențiari otomani au primită ordinulu d’a face pace cu orice condițiuni, pentru a opri mersulă Rușiloră. Suni totă diua, s’aă afișată în Constantinopole placarde incendiare. E temere d’uă esplosiune și de mari desordine. Londra, 23 Ianuarie. — Se telegrafieză din Berlin diarului Times:, Suntă motive seriose de a crede că Porta va comunica puterilor, condițiunile păcii și le va amenința —dacă nu i se va da nici ună ajutoră—d’a primi tată ce i se va cere. Delegații Turci vor trebui să refereze despre acesta la Constantinopole. Dacă condițiunile de pace vor fi respinse, Rușii vor înainta până la Ciaradgia deca vorüavă destule provisiuni. Prin urmare, Rusia va cere ca Constantinopole să devie ună felă de Stata liberă și neutru. Austria rădică obiecțiuni în contra ocupării Constantinopolei. Constantinopole, 23 Ianuarie.—Camera a decisă să cără explicărî marelui vizită asupra întârziărilor aduse în transportarea refugiaților cu drumură de fieră, asăstă întârziare fiindă causa să mulți refugiați au murită de frigă. Atena, 23 Ianuarie.—Opiniunea publică cerăndu uă acțiune energică, noulu minister este astăfelă compusă: d. Comanduros, președinte al consiliului și ministru de interne; d. Delyannis, ministru al afacerilor străine; d. Petmeza, ministru de resbelți; d. Papamichalopulo, ministru de financie, Paris, 23 Ianuarie. — Scrutinulă pentru alegerea unui senatore inamovibile arată următorele resultate : d. Victor Lefranc, 129 voturi; d. duce Decazes, 128; apoi venia generarele Ducrot. Scrutinul de balotagiă se va face mâne. Londra, 23 Ianuarie. — Cabinetul s’a întrunită ieri. 1). Polyphem : unul din cei mai mari ciclopi ai mitologiei. SERYIGATULU TELEGRAFIC ALA AGENȚIEI HAVAS. Telegrama A. S. 1. marele duce Nicolae. Kazanlik, 10 Ianuarie, (Iore dim.). In acesta momentű, primi raportul lui Strykov datata din Adrianopole. Acesta viteză generală a ocupată orașul, fără se 'ntâlnescă cea mai mică împotrivire. Eră a intrată în acelă orașă la 8 (20) Ianuarie, în fruntea a 5 escadrone și jumătate de cavalerie. Locuitorii sunt transportați de bucurie. Ei mulțămescă cu căldură trupelor nóstre pentru că i-au scăpată de bandele de Cerchezi și de bași-buzuci, cari au năvălită asupra orașului la retragerea trupelor regulate turcesci. Acești din urmă au fugită în mase fără nici uă regulă. Etindă că autoritățile părăsiseră orașul, generalele Strakow înființa ună guvernă provisorră formată din notabilii aleși de tote Ernesto Rossi va sosi peste câteva zile în Bucureșci. Ce are putemă duce mai multă publicului vorbindă de Rossi? A analiza ce este acestă mare artistă dramatică, care a cucerită Italia și Francia, ne simțimă cu tototală în neputință. Rossi și Salvini domnescă astăzi în Europa și nu găsimă mă o mijilocă mai bună pentru a presinta Româniloră pe unul din acești douî monarhi ai artei dramatice de câtă publicândă aci sciințifica și artistica dare de semă ce face despre dânșii d. F. A. Aulard, în Revue politique et litteraire de la 22 Decembre 1877. Despre greșelele ce comită guvernele cândă oprescu telegramele particularilor. S’a telegrafiat din Roma la Paris despre reaua impresiune ce a făcut a presintarea mareșalului Canrobert, la gara căiei ferate, fără uniformă. Administrațiunea din Paris a oprit aliberarea acelei telegrame. D. John Lemoinne scrie în Rébats de la 19 ianuarie unu articole, din care publica műnă mare parte, cu speranța că va servi de învățământ a guvernelor ”. „Vai, câtă muncă! Avemă să aclimatămă printre noi exercițială regulată ală liber-