Romanulu, februarie 1878 (Anul 22)
1878-02-23
ANULU DOVEPECI ȘI DQÜI TOIENCE ȘI VEI PUTEA. ANUNCIURI. Linia, ds 30 litere putti, paginea IV,— 40 ban! Deto » » » paginea III, 2 lei — k. se adresa: LA ROMANIA, la administrațiunea diarului ÎN PARIS, la Havas, Laffite et C mne, 8, Place de la Bourse, LA LONDON, la Engbne Mirond, No. 81 -A Fleet Street, London E. C. LA VIENA, la d-nii Haaeenstein și Vogler, Walfisohgasse 10. Articolele nepublicate se ardă. 20 BANI ESEMPLARULU Redacțiunea șî Administrațiunea, strada Domnei, 14 Ruftu'ACri , FAURAR PUbUCbW, o MĂRȚIȘOR Deși condițiunile tratatului de la St. Stefano nu suntü încă oficială cunoscute, totuși scirile telegrafice trasmită câteva dintr’ânsele, între care și pe cele privitóre la țara nostra. Ele sunt, o repetămă, puțină suflă étare și departe d’a satisface, nu Jhemă amorulă propriu, derit nici chiară drepturile cele mai d’aprope ale României. Astfel, pe lângă tăcerea ce se păstreză ’n privința independinții nóstre, noutățile de pân’aci relatară că Dobrogia, cu porturile Kiustengea și Varna, și chiaru cu Delta Dunării, voră fi date noului stată bulgară, deși Rusia ’și păstrază dreptul d’a le ceda României în schimbul Basarabiei restituite la 1856. Insemnéza acesta că triumfâtorulă imperiă a renunțată la stăruința d’a ne relua Basarabia și că, spre ciudă, tdtă Dobrogia, pe care ne-o oferia ca compensare, o dăruiesce Bulgarilor ? Insemnéza are că nu lasă a ne pronunța liberă și a nu mai exercita nici uă înrîurire asupra otărîriloră nóstre ? Séu lasă a se întrevede că cererea va fi renoită în simulă conferințeloră și adresată acelorași puteri semnatare ale tratatului de la Paris, care ne-aă redată ua părticică dintr’a României Basarabiă ? Oricare ară fi adevĕrulu, faptul neîndoiasă e că Rusia scie bine căotărîrea Româniloru e deja luată, că națiune, suverană, camere și guvernă aă refusată, refusă și vom refusă cu neclintire d’a ceda de bună-voiă macarn uă palmă din teritoriulă țării. Reveni la cererea în fața puterilor, la viitorea conferință ? Ei bine, acolo vomă arăta și noi dreptățile nóstre—căci nu facemă Europei injuria d’a crede că glasulă dreptății nu va fi ascultată de densa; acolo ne vomă sili s’arătămă că e nu numai în interesulă nostru, dĕrü și ’n interesul celorlalte puteri ca navigațiunea Dunării să nu cadă esclusivu în mâna unei puteri mari, ci ca fără amenințare să rămâie în posesiunea unui stată mică și neutru, care a posedat-o și care e nevoită a fi bine cu toți, spre a’și a secura esistența, spre a’și dobândi încrederea, spre a’și păstra individualitatea. Mai nedreptă însă, în scirile telegrafice de pen’acum, este că tratatul de pace dă Bulgariei până și Delta Dunării, adică cele trei guri ale marelui fluviu: cheia navigațiunii orientale p’uă cale mai puțină vastă, dera mai scurtă și mai profitabilă. Se scie c’acesta ’nsemnată parte de locu se recunoscuse României prin tratatul de la 1856; că Turcia o ținu mereu în stăpânire, refuzând și d’a ne-o ceda, precum trebuia să facă; că marea neînțelegere dintre noi și imperiulu otomană provenia, între altele, din acésta causa, că ’n fine, daca de faptă nu posedamă delta dimărână, de dreptă însă ea era a nóstra și numai a nóstru. Reluându-ne independința, mergendă cu armele în contra îndărătniciei musulmane, noi neamă redobândită cu sângele nostru atâtă acea independință, câtă și realisarea drepturilor naționale. Ne cugetândă la cuceriri—nici spre Vidină, nici în Dobrogia—singura preocupare ne fa ca, prin reluarea gurelor Dunării, să ne desvoltămă navigațiunea și să comunicămă cu Marea Negră, ca astfelă să ne vedemă comercială sporită, starea economică prosperă. Acum ni se spune că Rusia ne refusă ceia ce ne-a refusată și Turcia. Ceva mai multă , ca recompensă pentru concursulă nostru, pentru sacrificiele făcute, obiectul legitimelor nóstre reclamări se dăruiesce Bulgariei. Ceva și mai de ne-cres jută. Acestă faptă de Nord îl numeșce fructă ală unei ingratitudini din partea... din partea Româniloră! Dară, chiară ar fi, adevăratele stipulări ale tratatului de pace s’a promisă că voru fi comunicate, în moda oficială, puteriloră. S’acceptămă deră a le cunosce în totală, să vedemă care suntü „condițiunile relative la România“ despre care telegramele de pân’aci pomeniră fără să le spună, ș’atunci vomă sei ce aă făcută alții și ce avemu să facemă și noi. D’uă camdată, să ne mulțumimă că Rusia, în fața manifestării unanime a poporului română, n’a resolvată nicidecum căștiunea Basarabiei, ba se pare că chiaru ară fi renunțată la densa, deorece spune că Dobrogea numai atunci va fi cedată României, cândă dănsa ară consimți de bună-voiă ca ’n schimbă să restituie Basarabia. Reproducemă ar fi restulă discursului d-lui Ion Brătianu, pronunțată în ședința de la 13 Februarie a Senatului. Nă reproducemă cu atâtă mai multă plăcere, cu cât și e cea mai clară întâmpinare a calomnieloru conservatore. De câteva zile, organele reacțiunii nu înceteza de a repeta că actualul prim-ministru a cunoscută intențiunile Rusiei încă de la mergerea sea la Livadia. Ele mergă pen’a’și da aerul ă d’a 1i descoperită documinte diplomatice care se constate acesta. Ba, Pressa de la 17 cuvinte scrise trei colóne asupra unui memorandă ală comitelui Șuvaloff către lordulu Derby, deși d-lă Ion Brătianu fu celă d’ântâiă care să menționa în ședința Senatului. La tote aceste atacuri neleale, la tóte insinuările, la tote acusațiunile de naltă trădare, formulate de patrioții noștrii adversari, discursulu primului ministru răspunde lămurită și ’n modulă celă mai deplină. Ilă recomandamă doja tuturoră, ca—citindu’lă—să se convingă în ce parte e adevĕrul, sinceritatea și iubirea către țară, din ce parte pornesce pasiunea, denigrarea, prefacerea și ’nstrăinarea. Intre altele ănsă, atragemu atențiunea publică mai cu osebire asupra părților relative la dorința reacțiunii d’a compromite libertățile publice, d’a face causă comună sau celă puțină d’a ținâ același limba giă ca și inamicii străini, care vedü cu ochi răi într’uă țeră mică, la ună poporă tănără, nesce instituțiuni, nesce libertăți, nesce drepturi politice atâtă de mari ș’atâtă de rare în multe din statele puternice și bătrâne din Europa. Pentru mulți omeni, schnța politică n’ară conține preceptele după cari ună Stată se pote guverna câtă mai bine și interesele lui interne și esterne se potă îngriji astăfelă incâtă să producă cea mai mare sumă de folose pentru dănsulă; pentru acești omeni solința politică n’ară conține de câtă ună mare numără de tertipuri, contrarie lealității și principielor de onestitate, menite a servi unei eternă și reciproce „tragere pe sfera” ; să ne fie permisă a ne servi de acesta espresiune camă vulgară. Apucăturele și uneltirile oposițiunii de astă-ji ne silescă să ne amintim și pe fiecare și de acestă modă degradătoră de a înțelege și de a practica politica. S’ară putea cita cutare personalitate politică, care pe facla, la tribună, aruncă focă în contra guvernului, fiinducă a încheiată convențiunea cu Rusia, fiindă că a alergată în momentulă critică in ajutorulu armatei ruseșc!; era într’ascunsă asedieză cu asiduitățile sale pe aceia de la cari speră să’lă puie în bunele grație ale guvernului rusescă. Au<iindu’lă cine va vorbindă în contra guvernului, am crede că Rusia nu pate să aibă în România ună inamică mai convinsă și mai neîmpăcată. Apoi totă ela nu se crede înjosită de a face să se créda, de politicii ruși, că tóte acestea nu suntă decâtă nesce tertipuri spre a ajunge la putere, déru că în realitate Rusia n’ară putea să gasesca în România uă unealtă mai devotată decâtă dănsulă. S’ară puté cita și fiare cari atacă într’una pe guvernă ca vândută Rusiei, era printre linii facă apelă la aceiași Rusie, spre a impune pe patronii loru la putere, câte uă data, aceste fiare își uită rolulă până a , chiema de-a dreptură amesteculă guvernului rusescă în afacerile nóstre interiore. Astăferă odiniora și boierimea decăzută a Poloniei apela la concursul guvernului rusescă, și chiar la trupele lui, spre a -i ajuta în luptele interne dintre partide. Pressa între nitele, organa principala ală oposîțidini, achiamai filele trecute pe guvernă, că a făcută anevoiase relațiunile României cu Rusia. Și pentru ce le-a făcută óre anevoiese ? Negreșită fiindă că s’a împotrivită cu energiă veleităților de retrocedare a Basarabiei, acestă singură motivă a venită să turbure amicalele nóstre relațiuni cu guvernulă rusescă. Deci uă asemenea acuzare făcută guvernului de fiatură Pressa echivaleza cu uă promisiune dată că partita represintată de Pressa va împăca mai bine pe guvernulă rusescă. Déru ce va să fieă a ’să împăca mai bine ? Negreșită a’i satisface dorințele, a consimți la ceia ce voiesce. In numărul ă său de la 16 Februarie, în urma fiascului memorabilă făcută de oposițiune în Senată, ómenii politici de la Pressa, perijăndă se vede orice speranță de a veni la putere într’ună modă regulată, prin voința țărei, făcură de-a dreptul ă apelă la „consilierii Țarului“. Acești sinceri patrioți, cari acusă pe două parte pe guvernă de pre multă și culpabilă complesință către Rusia, ceru pe de altă parte ajutorul a aceleași Rusii în contra guvernului. „Ce s’ară fi întâmplată, <jice Pressa, deca amă fi primită alianța Turciei, cum susținea Românulut de la 7 Maiu 1870 că trebue să facemă, în care casă 200,000 musulmani am fi luptată contra aceluiași inimică ? Cum Rusia ară fi putută transporta materialulu necesară pentru uă asemenea campanie, deca țara nostră ară fi luptată contra ei? Lăsămă pe consilierii Țarului se ne respundă; și, plini de unu sentimentă de justiție, ei, de sicura. voră recunosce câtă dificultate le erea deschisă în drumul florü, dificultate, pe care țara nóstrá s’a grăbită a o înlătura, puindü ensă în cumpănă tóte sacrificiele ce România a făcută, atâtă în sânge, câtă și în bani.“ Care pare să fiă înțelesulă tristeloră linie de mai sus”? Întâiuamenii politici de la Pressa ținu a se recomanda Rusiei că ei totul de una aă fostă pentru alianța cu densa, pe cândă cei dei, Românulü ară fi recomandată în 1870 alianța cu Turcia. Admitemă că ar fi așa. Ei bine, în acestă casă, pentru ce oposițiunea, cu directorii Pressei în capă, acasă acum pe guvernă că a făcută ceia ce dânsa aru fi voită să facă âncă de la 1870? Doru bunii Români de la Pressa pară a se preocupa multă mai puțină de a justifica aceste monstruosități de logică, de câtă d’a dobândi cu orice preță bunele grație ale guvernului rusescă. El arăta câtă de grea ară fi fostă posițiunea Rusiei deca țara ară fi urmată consiliele ce pretindă că le-ară fi dată Românulu în 1870, în contra guvernului susținută pe atunci de Pressa. Apoi, credende că acesta reamintire este îndeajunsu spre a’i face să dobândesca susținerea Rusiei, adaugă : „lăsămă pe consilierii Țarului să ne răspundă, și, plină d’ună simțimentă de justiție, el, de sigură, voră recunosce câtă dificultate le era deschisă în drumul ă loră“. Voră recunosce ce? Că țera, aliându-se cu Rusia, a urmată consilieloră Pressei era nu consiliereră Românului, că prin urmare consilierii Țarului, recunoscând acesta, trebuie să sprijine venirea la putere a omenilor politici represintați de Pressa. In facia Gestiunii Basarabiei, în facia simțimentului astăzi unanimă în țeră, acestă apelă făcută de oposițiune la consilierii Țarului este ună actă care nu pote procova de câtă un singură espresiune de indignare" Rușine! deuă mie de ori rușine! JOUI, 23 FEBRUARIU, 1878. LUMINEZATE SI VEIHI. ABONAMENTE. In capitală și districte, unei and 48 lei; șase luni 24 lei; trei luni 12 lei; uă, lună, 4 lei. Pentru tote țările Europei, trimestru 15 lei , se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea Șiarulut LA PARIS, la d-nii Darras-Halegrain, 5 rue de l’anciene comédie și Havas: Laffite et C-nie, 8 Place de la Bourse. LA VIENA,la de B. O. Popovici, 15 Fleischmarkt Scrisorile nefrancate se refusă. 20 BANI ESEMPLARULU voru intra în Constantinopole; fortărețele din Bulgaria voru fi dărâmate; în Bulgaria nu va remâne nici-uă trupă turcescă. Constantinopole, 5 Martie. — De Onou, vechiulu primit-dragomanii, a avută ieriua audiență la Sultanulu. Dănsulă l’a felicitată din partea marelui duce Nicolae cu ocasiunea semnării păcii. Generalele Ignatieff, în uniformă militară, a venită astăzi în Constantinopole. Densula a făcută visită primului-ministru, ministrului afacerilor străine și ambasadorilor. Generalele Ignatiei s’a ’ntorsă în aceași sera la San- Stefano, Marele duce va visita pe Sultanulă Jouî son Sâmbătă. Condițiunile de pace în generală sunt îndulcite. Despăgubirea de resbelă, care se urca la 40 milione livre sterling, a fostă multă redusă. Niarele turcescidică că, ’n casă de resbelă europenu, Turcia va păstra neutralitatea. Ele desmintă scomptură despre uă alianță ofensivă și defensivă cu Rusia. Londra, 5 Martie. — Times crede că congresul se va ’ntruni la Berlin. Cei trei cancelari voru asista la congresă. D. de Bismarck ară consimți sé primesca președenția. Viena, 5 Martin. — S’anunc ă din Petersburg Corespondința politice că cercurile oficiale se ocupa multă de congresă. Congresul s’ară întruni la Berlin. Se speră că d. de Bismarck va adera la acestă ideiă. SERVITIUL TELEGRAFICII ALU AGENȚIEI HAVAS. Londra, 5 Martie. Camera comuneloru. D. Hardy, secretară de stată la resbelă, explică că bugetul resbelului este ună bugetă cu totul de pace, care nu permite țezei să facă resbela. D. Hardy, urmândă, zice că mărirea bugetului resbelului nu e datorată mărirei armatei, ci chieltuieleloru ocasionate prind adaosul materialului de resbelă. Secretarul de stată la resbelă e mai puțină mulțămitu de armata de reservă decâtă de cea activă. Cea din urmă e în condițiune escelente. Armata numără aprópe 110,000 omeni, sprijiniți de 400,000 omeni, trupe auxiliare. Ü. Hardy sfîrșeșee esprimândă speranța că armata va pute pre bine să nu facă servină activă; daru, în casulă când ară fi chiemată, trebuie ca ea să stă la înălțimea misiunii sale. Armata și marina engleză, zice ministrulă, vor face astăzi, ca o altă dată, onore țerei. D. Hardy propune a se rădica armata la 135,000 omeni. Se telegrafieza din Viena ziarului Times cu data 4. Se crede că negocierile privitóre la orașulu în care se va întruni congresulă mergă destulă de repede, pentru ca să fie permisă a crede că întrunirea se va face către cea din urmă săptămână a lui Martin. Ziarului Daily Telegraph i-se telegrafieza din Viena cu data de 4. La deschiderea congresului se va face u moțiune, probabile de către delegatura germană, pentru a propune anexarea Bosniei și Brzegovinei la Austria. Principele de Bismark și-a exprimatu din nou părerea în favorea acestei anexări. Paris. 5 Martie.—Condițiunile de pace nu s’au publicată oficiale. Se asigură că sunt cele următore: Reforme pentru Armenia; durata ocupării Bulgariei de șase luni. Rușii voru începe a deșerta Rumelia, îndată după ratificarea păcii; principele Bulgariei nu va fi luată dintre principii vreuneia din familiele domnitore; tributulu Bulgariei nu e fișată; Bulgaria va ocupa în cursă fie două ani portulü Kavala. Rușii se vor ă imbarca pe marea de Marmara, dara nu România și diplomația. Neue-Freie-Presse de la 2 Martin publică supt titlul de susă următorulă articolă : „Nu ne-amă îndoită nici vădată că diplomația a tratată cestiunea Oriintelui cu atâta rea voință câtă și incapacitate și în specială în privința României a urmată că atitudine din somn afară îndărătnică și descuragietare. In decursul anului trecută amă arătată adesea ori că cabinetele din Viena și London, déca ară fi avută orecare resoluțiune și déca ară fi judecată cu înțelepciune adevăratele relațiuni, ară fi reușită pre ușoră d’a face din România uă stavilă netrecătare pentru Rusia și de-a impedeca espedițiunea hoțescă în contra Turciei a cărei resultate inspăimântază și neliniștescă deja lumea întrega. Actele pe cari le primimă astăzi de la Bucuresti confirmă câtă de bună a fostă părerea nóstrá în acesta privință și câtă de puțină 0atonală ară fi costată apărarea României în contra obligațiunii militare pe care a fostă nevoită s’o ’ndeplinască pentru Rusia. „Din Cartea Verde, care a fostă distribuită Camerei române și care pare a conține mă șiră de acte interesante, se constată cu securitate— ceea ce afirmă și scrisorea din London pe care amă publicată-o în edițiunea de dimineță — că România numai din desnădejduirea încheiată mai ’ntâiă convențiunea și apoi alianța cu Rusia, întocmai ca și finele căsătorii, s’a efeptuită par dopit acésta înfrățire. „România, âncă cu multă mai ’nainte de isbucnirea resbelului, ba chiară la cele d’ântăi semne că între Rusia și Turcia se va nasce uă ciocnire, a cerută ocrotirea marilor puteri, le-a implorată cu rugarea ca să’i recunosca neutralitatea și s’o stabiléscá printr’ună actă comună. Englitera pare a fi dată orecare atențiune strigăteloră de ajutoră din Bucuresci. Cartea Verde naréza că marchizulă Salisbury s’ară fi esprimată, încă ’nainte de a se întruni Conferința de la Constantinopole, că Englitera va considera ca ună casă de resbelă pătrunderea oștiriloră,ruse în România. Dânsa doresce proclamarea neutralității României, ânsă nu se scie comă s’ară putea asigura sancțiunea iei. Acésta nesciință are ună ce mișcătoră, dérü spre a se scula s’ară putea <zice că Englitera nu putea proceda numai singură și nu putea face promisiuni