Romanulu, februarie 1878 (Anul 22)

1878-02-23

ANULU DOVE­PECI ȘI DQÜI TOIENCE ȘI VEI PUTEA. ANUNCIURI. Linia, ds 30 litere putti, paginea IV,— 40 ban! Deto » » » paginea III, 2 lei — k. se adresa: LA ROMANIA, la administrațiunea diarului ÎN PARIS, la Havas, Laffite et C­ mne, 8, Place de la Bourse, LA LONDON, la Engbne Mirond, No. 81 -A Fleet Street, London E. C. LA VIENA, la d-nii Haaeenstein și Vogler, Walfisoh­gasse 10. Articolele nepublicate se ardă. 20 BANI ESEMPLARULU Redacțiunea șî Administrațiu­nea, strada Domnei, 14 Ru­ftu­'ACri , FAURAR PUbU­­CbW, o MĂRȚIȘOR De­și condițiunile tratatului de la St. Stefano nu suntü încă oficială cunoscute, totuși scirile telegrafice trasmită câte­va dintr’ânsele, între care și pe cele privitóre la țara no­stra. Ele sunt­, o repetăm­ă, puțină su­­flă étare și departe d’a satisface, nu­­ Jh­emă am­orulă propriu, derit nici chiară drepturile cele mai d’aprope ale României. Ast­fel­, pe lângă tăcerea ce se păstreză ’n privința independinții nóstre, noutățile de pân’aci relatară că Dobrogia, cu porturile Kiusten­­gea și Varna, și chiaru cu Delta Du­nării, voră fi date noului stată bul­gară, de­și Rusia ’și păstrază drep­­tul­ d’a le ceda României în schim­­­bul­ Basarabiei restituite la 1856. Insemnéza acesta că triumfâto­­rulă im­periă a renunțată la stăru­ința d’a ne relua Basarabia și că, spre ciudă, tdtă Dobrogia, pe care ne-o oferia ca compensare, o dăru­­iesce Bulgarilor­ ? Insemnéza are că nu lasă a ne pronunța liberă și a nu mai exercita nici uă înrîurire asu­pra otărîriloră nóstre ? Séu lasă a se întrevede că cererea va fi renoită în sim­ulă conferințeloră și adresată acelorași puteri semnatare ale tra­tatului de la Paris, care ne-aă re­dată ua părticică dintr’a României Basarabiă ? Ori­care ară fi adevĕrulu, faptul­ neîndoiasă e că Rusia scie bine că­otărîrea Româniloru e deja luată, că națiune, suverană, camere și guvernă aă refusată, refusă și vom­ refusă cu neclintire d’a ceda de bună-voiă macarn uă palmă din teritoriulă țării. Re­veni­ la cererea în fața puteri­­lor­, la viitorea conferință ? Ei bine, acolo vomă arăta și noi dreptățile nóstre—căci nu facemă Europei in­juria d’a crede că glasulă dreptății nu va fi ascultată de densa; acolo ne vomă sili s’arătămă că e nu nu­mai în interesulă nostru, dĕrü și ’n interesul­ celor­l­alte puteri ca navi­­gațiunea Dunării să nu cadă esclusivu în mâna unei puteri mari, ci ca fără amenințare să rămâie în posesiunea unui stată mică și neutru, care a posedat-o și care e nevoită a fi bine cu toți, spre a’și a secura esistența, spre a’și dobândi încrederea, spre a’și păstra individualitatea. Mai nedreptă însă, în scirile te­legrafice de pen’acum, este că tra­­tatul­ de pace dă Bulgariei până și Delta Dunării, adică cele trei guri ale marelui fluviu: cheia navigați­­unii orientale p’uă cale mai puțină vastă, dera mai scurtă și mai pro­fitabilă. Se scie c’acesta ’nsemnată parte de locu se recunoscuse României prin tratatul­ de la 1856; că Turcia o ținu mereu în stăpânire, refuzând și d’a ne-o ceda, precum trebuia să facă; că marea neînțelegere dintre noi și imperiulu otomană provenia, între altele, din acésta causa, că ’n fine, daca de faptă nu posedamă delta dimărână, de dreptă însă ea era a nóstra și numai a nóstru. Reluându-ne independința, mer­­gendă cu armele în contra îndărăt­niciei musulmane, noi ne­amă redo­bândită cu sângele nostru atâtă acea independință, câtă și realisarea drep­turilor naționale. Ne cugetândă la cu­ceriri—nici spre Vidină, nici în Do­brogia—singura preocupare ne fa ca, prin reluarea gurelor­ Dunării, să ne desvoltămă navigațiunea și să co­municămă cu Marea­ Negră, ca ast­­felă să ne vedem­ă comercială spo­rită, starea economică prosperă. Acum ni se spune că Rusia ne refusă ceia­ ce ne-a refusată și Turcia. Ceva mai multă , ca recompensă pen­tru concursulă nostru, pentru sacri­­ficiele făcute, obiectul­ legitimelor­ nóstre reclamări se dăruiesce Bul­gariei. Ceva și mai de ne-cres jută. Acestă faptă de Nord îl­ num­eșce fructă ală unei ingratitudini din partea... din partea Româniloră! Dară, chiară ar fi, adevăratele stipu­­lări ale tratatului de pace s’a promisă că voru fi comunicate, în moda oficială, puteriloră. S’acceptămă deră a le cu­­nosce în totală, să vedemă care suntü „condițiunile relative la România“ despre care telegramele de pân’aci po­meniră fără să le spună, ș’atunci vomă sei ce aă făcută alții și ce a­­vemu să facemă și noi. D’uă­ cam­dată, să ne mulțumimă că Rusia, în fața manifestării una­nime a poporului română, n’a resol­­vată nici­de­cum căști­unea Basara­biei, ba se pare că chiaru ară fi re­nunțată la densa, de­ore­ce spune că Dobrogea numai atunci va fi ce­dată României, cândă dănsa ară con­simți de bună-voiă ca ’n schimbă să restituie Basarabia. Reproducemă ar fi restulă discursu­lui d-lui Ion Brătianu, pronunțată în ședința de la 13 Februarie a Se­natului. N­ă reproducemă cu atâtă mai multă plăcere, cu cât și e cea mai clară întâmpinare a calomnieloru con­­servatore. De câte­va­­ zile, organele reacțiu­­nii nu înceteza de a repeta că actua­­lul­ prim-ministru a cunoscută in­­tențiunile Rusiei încă de la merge­rea sea la Livadia. Ele mergă pen’a­­’și da aerul ă d’a 1i descoperită docu­­minte diplomatice care se constate acesta. Ba, Pressa de la 17 cuvinte scrise trei colóne asupra unui me­­morandă ală comitelui Șuvaloff că­tre lordulu Derby, de­și d-lă Ion Bră­tianu fu celă d’ântâiă care să men­­ționa în ședința Senatului. La tote aceste atacuri neleale, la tóte insinuările, la tote acusațiunile de naltă trădare, formulate de pa­trioții noștrii adversari, discursulu primului ministru răspunde lămurită și ’n modulă celă mai deplină. Ilă recomandamă doja tuturoră, ca—citindu’lă—să se convingă în ce parte e adevĕrul­, sinceritatea și iu­birea către țară, din ce parte por­­nesce pasiunea, denigrarea, preface­rea și ’nstrăinarea. Intre altele ănsă, atragemu aten­țiunea publică mai cu osebire asu­pra părților­ relative la dorința reac­­țiunii d’a compromite libertățile pu­blice, d’a face causă comună sau celă puțină d’a ținâ același limba giă ca și inamicii străini, care vedü cu o­­chi răi într’uă țeră mică, la ună po­­poră tănără, nesce instituțiuni, nesce libertăți, nesce drepturi politice a­­tâtă de mari ș’atâtă de rare în multe din statele puternice și bătrâne din Europa. Pentru mulți omeni, sch­nța po­litică n’ară conține preceptele după cari ună Stată se pote guverna câtă mai bine și interesele lui interne și esterne se potă îngriji astă­felă in­câtă să producă cea mai mare sumă de folose pentru dănsulă; pentru a­­cești omeni solința politică n’ară conține de câtă ună mare numără de tertipuri, contrarie lealității și principielor­ de onestitate, menite a servi unei eternă și reciproce „tra­gere pe sfera” ; să ne fie permisă a ne servi de acesta espresiune camă vulgară. Apucăturele și uneltirile oposițiu­­nii de astă-­ji ne silescă să ne a­­mintim și pe fie­care­­ și de acestă modă degradătoră de a înțelege și de a practica politica. S’ară putea cita cutare personali­tate politică, care pe facla, la tri­bună, aruncă focă în contra guver­nului, fiindu­că a încheiată conven­­țiunea cu Rusia, fiindă că a aler­gată în momentulă critică in aju­­torulu armatei ruseșc!; era într’as­cunsă asedieză cu asiduitățile sale pe aceia de la cari speră să’lă puie în bunele grație ale guvernului ru­sescă. Au<iindu’lă cine­ va vorbindă în contra guvernului, am­ crede că Rusia nu pate să aibă în România ună inamică mai convinsă și mai neîmpăcată. Apoi totă ela nu se crede înjosită de a face să se créda, de politicii ruși, că tóte acestea nu suntă de­câtă nesce tertipuri spre a ajunge la putere, déru că în rea­litate Rusia n’ară putea să gasesca în România uă unealtă mai devo­tată de­câtă dănsulă. S’ară puté cita și­­ fiare cari ata­că într’una pe guvernă ca vândută Rusiei, era printre linii facă apelă la aceiași Rusie, spre a impune pe patronii loru la putere, câte uă­ data, aceste f­iare își uită rol­ulă până a , chiema de-a dreptură amesteculă gu­vernului rusescă în afacerile nóstre interiore. Astă­feră odiniora și boie­rimea decăzută a Poloniei apela la concursul­ guvernului rusescă, și chiar la trupele lui, spre a -i ajuta în luptele interne dintre partide. Pressa între nitele, organa princi­pala ală oposîțidini, achia­mai fi­lele trecute pe guvernă, că a făcută anevoiase relațiunile României cu Rusia. Și pentru ce le-a făcută óre ane­voiese ? Negreșită fiindă­ că s’a îm­potrivită cu energiă veleităților­ de retrocedare a Basarabiei, acestă sin­gură motivă a venită să turbure a­­micalele nóstre relațiuni cu guver­­nulă rusescă. Deci uă asemenea acu­­zare făcută guvernului de­­ fiatură Pressa echivaleza cu uă promisiune dată că partita represintată de Pressa va împăca mai bine pe guvernulă rusescă. Déru ce va să­­ fieă a ’să împăca mai bine ? Negreșită a’i satisface dorințele, a consimți la ceia ce vo­­iesce. In numărul ă său de la 16 Fe­­bruarie, în urma fiascului memora­bilă făcută de oposițiune în Senată, ómenii politici de la Pressa, perijăndă se vede ori­ce speranță de a veni la putere într’ună modă regulată, prin voința țărei, făcură de-a dreptul ă a­­pelă la „consilierii Țarului“. Acești sinceri patrioți, cari acusă pe do­uă parte pe guvernă de pre multă și culpabilă complesință către Rusia, ceru pe de altă parte ajutorul a a­­celeași Rusii în contra guvernului. „Ce s’ară fi întâmplată, <jice Pressa, deca amă fi primită alianța Turciei, cum susținea Românulut de la 7 Maiu 1870 că trebue să facemă, în care casă 200,000 musulmani am­ fi lup­tată contra aceluiași inimică ? Cum Rusia ară fi putută transporta ma­­terialulu necesară pentru uă aseme­nea campanie, deca țara nostră ară fi luptată contra ei? Lăsămă pe con­­silierii Țarului se ne respundă; și, plini de unu sentimentă de justiție, ei, de sicura. voră recunosce câtă dificultate le erea deschisă în drumul florü, di­ficultate, pe care țara nóstrá s’a gră­bită a o înlătura, puindü ensă în cumpănă tóte sacrificiele ce Româ­nia a făcută, atâtă în sânge, câtă și în bani.“ Care pare să fiă înțelesulă triste­­loră linie de mai sus”? Întâiu­amenii politici de la Pressa ținu a se recomanda Rusiei că ei totul de­ una aă fostă pentru alianța cu densa, pe cândă cei de­­i, Româ­nulü ară fi recomandată în 1870 a­­lianța cu Turcia. Admitemă că ar­ fi așa. Ei bine, în acestă casă, pentru ce oposițiu­­nea, cu directorii Pressei în capă, a­­casă acum pe guvernă că a făcută ceia ce dânsa aru fi voită să facă âncă de la 1870? Doru bunii Români de la Pressa pară a se preocupa multă mai pu­țină de a justifica aceste monstruosi­­tăți de logică, de câtă d’a dobândi cu ori­ce preță bunele grație ale guvernului rusescă. El arăta câtă de grea ară fi fostă posițiunea Rusiei deca țara ară fi urmată consiliele ce pretindă că le-ară fi dată Româ­nulu în 1870, în contra guvernului susținută pe atunci de Pressa. Apoi, credende că acesta reamintire este în­deajunsu spre a’i face să dobân­­desca susținerea Rusiei, adaugă : „lăsămă pe consilierii Țarului să ne răspundă, și, plină d’ună simți­­mentă de justiție, el, de sigură, voră recunosce câtă dificultate le era des­chisă în drumul ă loră“. Voră recunosce ce? Că țera, ali­­ându-se cu Rusia, a urmată consi­­lieloră Pressei era nu consiliereră Ro­­mânului, că prin urmare consilierii Țarului, recunoscând­ acesta, trebuie să sprijine venirea la putere a ome­­nilor­ politici represintați de Pressa. In facia Gestiunii Basarabiei, în facia simțimentului astăzi unanimă în țeră, acestă apelă făcută de opo­sițiune la consilierii Țarului este ună actă care nu pote procova de câtă un singură espresiune de indignare" Rușine! de­uă mie de ori rușine! JOUI, 23 FEBRUARIU, 1878. LUMINEZA­TE SI VEI­HI. ABONAMENTE. In capitală și districte, unei and 48 lei; șase luni 24 lei; trei luni 12 lei; uă, lună, 4 lei. Pentru tote țările Europei, trimestru 15 lei , se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea Șiarulut LA PARIS, la d-nii Darras-Halegrain, 5 rue de l’anciene comédie și Havas: Laffite et C-nie, 8 Place de la Bourse. LA VIENA,la de B. O. Popovici, 15 Fleisch­markt Scrisorile nefrancate se refusă. 20 BANI ESEMPLARULU voru intra în Constantinopole; fortărețele din Bulgaria voru fi dărâmate; în Bulga­ria nu va remâne nici-uă trupă turcescă. Constantinopole, 5 Martie. — De Onou, vechiulu primit-dragomanii, a avută ieriua audiență la Sultanulu. Dănsulă l’a felicitată din partea marelui duce Nicolae cu ocasi­­unea semnării păcii. Generalele Ignatieff, în uniformă militară, a venită astăzi în Constantinopole. Densula a făcută visită primului-ministru, ministrului afacerilor­ străine și ambasadorilor­. Generalele Ig­­natiei­ s’a ’ntorsă în aceași sera la San- Stefano, Marele duce va visita pe Sulta­­nulă Jouî son Sâmbătă. Condițiunile de pace în generală sunt­ îndulcite. Despă­gubirea de resbelă, care se urca la 40 mi­­lione livre sterling, a fostă multă redusă. N­iarele turcesci­dică că, ’n casă de res­belă europenu, Turcia va păstra neutrali­tatea. Ele desmintă scomptură despre uă alianță ofensivă și defensivă cu Rusia. Londra, 5 Martie. — Times crede că congresul­ se va ’ntruni la Berlin. Cei trei cancelari voru asista la congresă. D. de Bismarck ară consimți sé primesca pre­­ședenția. Viena, 5 Martin. — S’anunc­ ă din Pe­tersburg Corespondința politice că cercurile oficiale se ocupa multă de congresă. Con­­gresul­ s’ară întruni la Berlin. Se speră că d. de Bismarck va adera la acestă i­­deiă. SERVITIUL TELEGRAFICII ALU AGENȚIEI HAVAS. Londra, 5 Marti­e­. Camera comuneloru.­ D. Hardy, secretară de stată la resbelă, explică că bugetul­ resbelului este ună bu­­getă cu totul­ de pace, care nu permite țezei să facă resbela. D. Hardy, urmândă, z­ice că mărirea bu­getului resbelului nu e datorată mărirei armatei, ci chieltuieleloru ocasionate prind adaosul­ materialului de resbelă. Secreta­­rul­ de stată la resbelă e mai puțină mul­­țămitu de armata de reservă de­câtă de cea activă. Cea din urmă e în condițiune escelente. Armata numără aprópe 110,000 omeni, sprijiniți de 400,000 omeni, trupe auxiliare. Ü. Hardy sfîrșeșee esprimândă speranța că armata va pute pre bine să nu facă ser­­vin­ă activă; daru, în casulă când­ ară fi chiemată, trebuie ca ea să stă la înălțimea misiunii sale. Armata și marina engleză, zice ministrulă, vor­ face astăzi, ca o altă dată, onore țerei. D. Hardy propune a se rădica armata la 135,000 omeni. Se telegrafieza din Viena ziarului Times cu data 4. Se crede că negocierile privi­tóre la orașulu în care se va întruni con­­gresulă mergă destulă de repede, pentru ca să fie permisă a crede că întrunirea se va face către cea din urmă săptămână a lui Martin. Ziarului Daily­ Telegraph i-se telegrafieza din Viena cu data de 4. La deschiderea congresului se va face u­ moțiune, proba­bile de către delegatura germană, pentru a propune ane­xarea Bosniei și Brzegovinei la Austria. Principele de Bismark și-a ex­­primatu din nou părerea în favorea aces­tei anexări. Paris. 5 Martie.—Condițiunile de pace nu s’au publicată oficiale. Se asigură că sunt­ cele următore: Reforme pentru Armenia; durata ocu­pării Bulgariei de șase luni. Rușii voru începe a deșerta Rumelia, îndată după ra­tificarea păcii; principele Bulgariei nu va fi luată dintre principii vre­uneia din fa­­miliele domnitore; tributulu Bulgariei nu e fișată; Bulgaria va ocupa în cursă fie două ani portulü Kavala. Rușii se vor ă imbarca pe marea de Marmara, dara nu România și diplomația. Neue-Freie-Presse de la 2 Martin publică supt titlul­ de susă urmă­tor­ulă articolă : „Nu ne-amă îndoită nici vă­dată că diplomația a tratată cestiunea Oriintelui cu atâta rea voință câtă și incapacitate și în specială în pri­vința României a urmată că atitu­dine din somn afară îndărătnică și descuragietare. In decursul­ anului trecută amă arătată adesea ori că cabinet­ele din Viena și London, déca ară fi avută ore­care resoluțiune și déca ară fi judecată cu înțelepciune adevăratele relațiuni, ară fi reușită pre ușoră d’a face din România uă stavilă netrecătare pentru Rusia și de-a impedeca espedițiunea hoțescă în contra Turciei a cărei resultate inspăimântază și neliniștescă deja lu­mea întrega. Actele pe cari le pri­­mimă astăzi de la Buc­uresti confirmă câtă de bună a fostă părerea nóstrá în acesta privință și câtă de puțină 0atonală ară fi costată apărarea Ro­mâniei în contra obligațiunii mili­tare pe care a fostă nevoită s’o ’n­­deplinască pentru Rusia. „Din Cartea Verde, care a fostă distribuită Camerei române și care pare a conține m­ă șiră de acte in­teresante, se constată cu securitate— ceea ce afirmă și scrisorea din Lon­don pe care amă publicată-o în edi­­țiunea de dimineță — că România numai din desnădejduire­a încheiată mai ’ntâiă convențiunea și apoi a­­lianța cu Rusia, întocmai ca și fi­nele căsătorii, s’a efeptuită par dopit acésta înfrățire. „Români­a, âncă cu multă mai ’nainte de isbucnirea resbelului, ba chiară la cele d’ântăi semne că în­tre Rusia și Turcia se va nasce uă ciocnire, a cerută ocrotirea marilor­ puteri, le-a implorată cu rugarea ca să’i recunosca neutralitatea și s’o stabiléscá printr’ună actă comună. Englitera pare a fi dată ore­care a­­tențiune strigăteloră de ajutoră din Bucuresci. Cartea Verde naréza­­ că marchizulă Salisbury s’ară fi espri­­mată, încă ’nainte de a se întruni Conferința de la Constantinopole, că Englitera va considera ca ună casă de resbelă pătrunderea oștiri­­loră,­ruse în România. Dânsa do­­resce proclamarea neutralității Ro­mâniei, ânsă nu se scie comă s’ară putea asigura sancțiunea iei. Acésta nesciință are ună ce mișcătoră, dérü spre a se scula s’ară putea <zice că Englitera nu putea proceda numai singură și nu putea face promisiuni

Next