Romanulu, mai 1878 (Anul 22)
1878-05-28
ANAHU DOUEPEOI Și la Qui Redacționila și Administraimnea, strada IMmnei, 14 YaifiSCE ȘI VEI PUTEA. ANUN CIUR 1. Linia de 30 litere petit, paginea IV,— 40 bani Deto » >n paginea III, 9 lei _ A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea ziarului iik PARIS, la Havas, Laffite et Cune, 8. Place de la Bourne, LA LONDON, la Eugftne Micoud, No. 81 -A Fleet Street, jbondon li» C. LA VÍENA, la d-nil Haasenstein și Vogler, Walfîechgasse 10. LA HAMBURGI, la d. Adolf Steiner, pentru tótá Germania. Articolele nepttblic itc se arán. 20 BANI 1SEMPLAKULU SERVIȚIULU TELEGRAFICII ALU AGENȚIEI HAVAS. Londra, 7 Iuniă.—Uă depeșă de la Petersburg adresată ziarului Time sfmte: „Cu tote că silințele pentru uă înțelegere pri DUMINECA, 28 MAIU. 1878. LUMINEZA-TE SI VEI FI. ABONAMENTE. In capitală și districte: una amu 48 lei; șese luni 24 lei, trei luni 12 lei; uă lună 4 lei. Pentru tóte țerile Europei, trinnistru 15 lei se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea Ziarului LA PARIS, la d-un Darras-Holograin, 5 rue de l’anciene comédie și Havas: Laffite et Onne, 8 Place de la Bourse, LA VIENA ,1a de B. G. Popovici, 15 Fleischmarkt Scrisorile nefrancate se refusă. 20 BANI ESEMPLARULU BlirnrPQrf 27 FLORARU DULURIBLI, 8 CIREȘARU Nimica nu este nici judecata și prejudecată în marea causa ce întrunesce peste câteva zile areo pagula europeană la Berlin. Tóte soirile câte au circulată asupra pretinselor învoieli dintre Engliteza și Rusia n’au fostă de câtă niște invențiuni, menite a satisface curiositatea publică sau chiară a o specula. Acesta amă înțeles-o în momentul chiară în care firulă telegrafică ne-a comunicată versiunea publicată de Globula, și apoi cea publicată de Daily News, asupra puntelor, ce se ziicea că ar fi definitivă stabilite între Engliteza și Rusia. Amă și demonstrată de îndată că era peste putință ca acele serii să fia exacte. Ultimulă numără, sosită în Bucuresci, ale farului Debats, confirmă în totală aprecierile nóstre; elă ne spune că „marchizul de Salisbury a afirmat că informațiunile Globului asupra unei pretinse învoieli separate încheiate între Enghiteza și Rusia, precum și tóte informațiunile de acelașit fel, sunt neîntemeiate“. Uă scrie telegrafică ne-a spusă deja că cornițele Andrassy a desmințită soliile date de Globula. Acum fiarele aducându-ne testul discursului cancelarului austriacă, vedemă că, între altele, acesta a ținută a stabili că nimică nu este încă prejudecată. „Invoielele despre care se vorbesce, admisă d. de Andrassy, nu suntă decâtă resultatulă unui schimbă confidențială de idei menite a asigura întrunirea Congresului, dară acestea nu potă prejudeca decisiunile Congresului.* Die Presse de la 6 luni ă primesc o asemene din London următorea corespondință : „Intre d. Salisbury și cornițele Suvaloff nu s’a stabilită nici unu felu de înțelegere asupra puntelor tratatului care voră fi discutate în Congresă. „ Afirmarea țarului Globulü, că între Engliteza și Rusia s’ară fi stabilită oă înțelegere asupra unoră punte, e cu atâtă mai neexactă, cu câtă acele punte au fostă discutate numai în modă academică. „Cabinetulă englesă n’a luată nici ună îngagiamentă faciă cu Rusia, ci din contră și-a păstrată pă deplină libertate la Congresă. „Cornițele Șuvaloff, în adevere, a voită se pună pe tapetă oă discuțiune mai otărîtă. Elă adusese din St. Petersburg uă grămadă de concesiuni, pe care le-a dată pe faclă încă la cea d'ântâi convorbire cu marchizură de Salisbury. Acesta éase, după asigurările cercurilor bine informate, n’a voită delocă să intre în discuțiunea acelora punte, ci a întrebată pură și simplu pe cornițele Șuvaloff déca Rusia voiesce ori nu se supună fără rase Congresului întregă tratatulă de la St. Stefano. „La răspunsula comitelui Șuvaloff, că în acestă privință n’are instrucțiuni și că, decă Englitera în adevĕrü va stărui asupra acestei întrebări, trebuie să se întorcă din nou la St. Petersburg spre a primi împuternicirea cuvenită, d. de Salisbury a replicată că acestă călătorie e neoportună, deorece, decă densulă n’a fostă pusă în posițiune d’a dauă declarațiune asupra întrebării în cestiune, atunci tóte celelalte negocieri sunt nefolositóre. „Dornitele Suvaloff a cerută apoi ună termenă scurtă și după trei zile s’a presintată eră și la d. de Salisbury facându concesiunea cerută de Englitera. După acesta, la a doua convorbire, a venită pe tapetă programa Congresului; deja, după cum s’a anunciată deja, cabinetulă englesă nu s’a îngagiată nici într’ună modă și nici într’uă direcțiune, ci a declarată numai că va participa la Congresul convocată de Germania.“ Journal de St. Petersbourg de la 4 Iunie scrie din parte’i urmatorele : „Deși nu se póte afirma că s’ar fi stabilită de mai nainte uă înțelegere asupra tutoră amănunteloră, totuși putemă spera că bărbații de stată ai Europei voră lua astăfelă deotărîri, care să fiă obligatore pentru tóte puterile. Scopul acestor hotărîri constă în a crea oă stare de lucruri în Oriinte, care să mulțumescă tóte pretensiunile legitime și să înlăture nașterea unor noi conflicte.“ Cititorii noștri își aducă aminte că, în pretinsele învoieli publicate de Globulü, se zicea că „Englitera deplorăderă nu se opune retrocedării Basarabiei“. Acestă scrie a mărită mă momenta îngrijirea și neliniștea ce domnesce cu dreptă curentă în țară, în cestiunea Basarabiei. Acestă consternațiune trebuie cnsé să dispară, și a dispărută deja, din momentul ce s’a văzută că scirile ce o produseseră nu erau exacte. Nu chemă énse că și îngrijirile trebuie să dispară; ele din nenorocire urmeză de a fi totă atâtă de întemeiate astăzi, ca și în prima zi în care Rusia și-a manifestată veleitățile, cea avută de efectă de a rădica indignațiunea Europei întregi în contrăr i. De că de aceste îngrijiri nu trebuie să se despartă ună singură momenta speranța, căci speranța este farmeculă care ne va ajuta să ne împlinimă pene în capeta, cu bărbăție și nestrămutată hotărîre, datoria ce o avemă către patrie. Astăzi altă sorie, dată totă de ună chiară englesă, va face fără îndouială uă penibilă impresiune, decă nu ne vomă grăbi a o însoci cu esplicările de care are neapărată trebuință. Oă telegramă adresată din Berlin ziarului Daily Telegraph spune că represintanții României, Serbiei și Muntenegrului nu vor fi admiși la Congres). Acestă scrie este de uă vedită naivitate. Cine area spusă și a crezută că România, Serbia și Muntenegrul voră fi admise a ședea la masa Congresului, cu aceleași drepturi și alături cu marele puteri europene ? Care sunt puterile ce se întrunescă la acestă Congresă ? Numai puterile semnatare ale tratatelor de la 1856 și 1871. Invitațiunea la Congresă este și formulată precisă în acestă sensă. România este ca putere semnă ’ tare? fără îndouială că nu : la 1856 ea era compusă din două provincii separate, abia scose de fupt protectoratură rusescă; la 1871 România era încă considerată ca parte integrantă a imperiului otomană, și chiară astăzi, deși independența ce ea ’și-a dobândită nu mai este pusă la îndouială, totuși acestă nouă aiei posițiune nu este încă consacrată de uă recunoscere formală a puterilor Europei. Cum s’ară pute derămice seriosă că România va lua parte la ună Congresă, ce se va ține numai între marile puteri semnatare ale tratatelor din 1856 și 1871 ? Deca de astăfelă de participare la Congresă vorbesce (fiarul) Daily Telegraph, atunci scirea ce primeșce din Berlin e naivă. Deca énse ea înțelege că România nu va fi admisă nici chiară într’ună modă oficiosă și particulară, singurulă modă în care pate să intervină pe lângă greo pagulă europeană,atunci scirea este cu totul neexactă. Suntemă în posițiune de a afirma că, după asigurările primite de guvernă de la agenții săi diplomatici, delegații României pe lângă Congresă vor întâmpina să primire bine-voitore din partea delegaților, marilor puterii; dreptele cereri ale României, cereri despre care marele puteri dă deja cunoscunță, voră fi ascultate de represintanții puterilor și vor ă găsi apărători în sînulă Congresului. Câteva cuvinte rostite ieri în Adunarea francesă de ministrul de externe, d. Wadington, ne daă dreptul ă se credemă că și de astă dată Francia va întinde mâna iei protecoare asupra micei sale surori de la Dunărea de jos”. „Speră, am jist d. Wadington, că Congresul își va aminti că în peninsula balcanică există și alți creștini de câtă Bulgarii.“ Alți creștini, de câtă cei de ginte slavonă, suntă numai Grecii și Românii; Românii mai cu osebire, ală , căroră numără și a căroră purtare curagiosă, demnă și decisă, le-am ai trasă în ultimii timpi simpatia și stima Europei întregi. Ministrul de externe ală Franciei ja ținută a precisa, chiară într’uă ședință publică a Adunării, că se va ocupa de sartea și de interesele și ale celorălalte poporațiuni creștine, de câtă cele slavone. Se scie că Francia merge acum mână in mână cu Englitera : este permisă de a presupune că cuvintele d-lui Wadington suntă resunetulă unoră concertări ce s’aă făcută deja între Francia și Englitera. Cu speranța ce ne o daă aceste imbucuratóre indicie și cu credința în dreptatea causei nóstre și j în vitalitatea și viitorulă națiunii române, se arămă delegaților României, d-nii Ion Bratianu și Cogălnicenu, care plecă la Berlin, călătoria fericită și succesă deplină. vitare la retragerea simultaneă a trupelor ruse și engleze au fost părăsite, Engliteza și Rusia își dau silințe de a micșora pericolele unei ciocniri, prin ordine restrictive date șefilor de corpuri.“ Aceluiași dhiarfi se anuncă din Viena . Se desminte că între Engliteza și Rusia s’ar fi stabilită uă înțelegere preliminară cu privire la tratatulü care va trebui să iesă din congresă. Dornițele Suvaloff duce cu sine la Petersburg informațiuni în privința vederilor cabinetui englesă pentru a pune pe Rusia în posițiune d’a lua uă decisiune asupra cuprinsului instrucțiunilor ce va da represintanților ă sei.“ Le telegrafier din Viena ziarului Daily Telegraph : „ Austria a declarată c’ară considera ca ună casus belli anesarea portului de la Antivari la Muntenegru. Se zice că Rusia va retrage Muntenegrului sprijinul și ei în acestă privință.“ Uă telegramă de la Berlin adresată aceluiașă dată anundă că represintanții României, Serbiei și Muntenegrului n’ar fi admiși la congresă. Parts, 8 Iunie.—Adunarea deputaților”.— D. Waddington, respundendă la uă interpelare, a clisă : „Acțiunea Franciei s’a esercitată în totăd’auna în favorea păcii. Francia n’a uitată c’a semnată tratatele din 1856 și 1871. Ea a primită congresul ă cu condițiune ca cestiunea focuriloră sânte, din Egipt și din Liban, să fiă esclusă din deliberațiuni. Menținerea păcii e aprope un lucru sigură. Francia va merge la congresă fără dorințe și fără lăcomie, cu dorința d’a menține pacea și d’a ’și conserva neutralitatea. Ea speră că se va reaminti că ’n peninsula balcanică mai există și alți chreștini afară de Bulgari.“ D. Renault depune uă ordine de cli care tinde a aproba declarațiunea d-lui Waddington. Aceste ordine de cli se primeșce în unanimitate. Adunarea deputaților a adoptată propunerea d-lui Méline, prin care se învită guvernulă a reîncepe negocieri cu Italia pentru introducerea unor modificări în proiectul tratatului de comerciă. Viena, 8 Iunie.—Se anuncă din Atena Corespondință politice: „Ministrul afacerilor străine, d. Delyannis plecă mâne la Berlin prin Paris. D. Dellyannis, va sta la Berlin pe timpul câtă va ține congresul. Guvernul speră o soluțiune favorabilă cu privire la admiterea Greciei la congresă. Cretanii au avută uă isbândă însemnată în contra Turcilor, în apropiere de Walyvac și i-au silită să se retragă în fortărețe. In urma acestei isbânde, Cretanii a hotărîtă a continua lupta pene cândă voră fi anexați la Grecia.“ Aceleiași Corespondințe i se anuncă din Constantinopole: „Constiiură de miniștri, cedândă în parte presiunii Rusiei, ară fi otărîtă să deșerte Șumla. Cu tote astea, turcii ară rămânea la Varna, eră rușii șiară păstra posițiunile actuale de la San Stefano.“ Berlin, 8 Iunie. — Ună proiectă presintată consiliului federală propune disolvarea Reichstagului. Espunerea de motive a acestui proiectă dice: „Atentatulă celăi d’ală douilea făptuită în contra împăratului a făcută să se recunoscă trebuința unor măsuri legislative în contra socialiștilor. Neputându-se crede că Reichstagul va adera la acele măsuri, disolvarea mea a devenită nedispensabilă.“ Gotha, 8 Iunie. — Municipalitatea a oprită întrunirea congresului socialistă. ADUNAREA DEPUTAȚILORU. Ședința de Jouî, 25 Maii), 1878. Ședința se deschide la orele 2 și ună sfertă suptă președința d-lui vice-președinte A. Văsescu, fundă presintî 82 d-nn deputați. Sumarulă ședinței precedente se aprobă. Se trimite la comisiunea de verificare protestată mai multoră alegători ai colegiului III de Calculă, precum și acelă ală d-lui Mihail Crainic. D. ministru de fimncie, prezintă Adunărei proiectul de lege pentru a se recunosce de către S tată primăriei urbei Buzeu dreptul de proprietate asupra pădurei numită Crângulă, situată în marginea orașului Buzău, cu obligațiunea ca pentru totdeauna se serve de locă de preumblare și îmfrumusețarea orașului. D. I. Marghiloman. Așă ruga pe onor. Cameră ca acestă proiectă de lege se se trămită de urgență în cercetarea secțiuniloră. — Se pune la votă urgența și se adoptă. D. vice-președinte comunică că la ordinea dilei este interpelarea d-lui D. I. Ghica. D. D. I. Ghica începe prin a declara că interpelarea ce face nu e inspirată de nici oă idee de presiune sau de partidă, ci numai de preocupațiunile legitime ale tuturor și de interesele generale ale țării. D-seadice că trebuie se se lase la uă parte cestiunea de persone și că’n facia gravelor eveniminte actuale se se lase guvernului deplina sea suveranitate și libertate de acțiune pentru alegerea personelor ace elă crede de cuviinți că trebuie se trămită ca se să represinte. Rolul Parlamentului nu este d’a impune guvernului linia de purtare, d’a’î impune persone. Guvernul trebuie să se bucure de încrederea majorității Parlamentului și acesta o are înde ajunsă. Însă represintanții națiunii suntă datori a cere de la guvernă intențiunile săle și a le aprecia. După aceia, d. D. I. Ghica urmeză astăfelă : Guvernulă nostru se bucură de mai unanimitatea acestei Camere în actele săle și, dăcă câțiva din noi nu amă aprobată politica sea acum ună ană, în momentul de față suntemă toți de acordă , patriotismulă nostru ală tuturoră ne indică uă singură linie de purtare. Sciă că nu pate fi ună guvernă mai iubitoră de țară decâtă acela care șede acum pe băncile ministeriale. (Aplause). Prin urmare, toți suntemă de acordă astăzi cu acestă guvernă și de aceia suntă sigură că linia sea de purtare va fi justă, bună și patriotică. Cu tote acestea, se rugămă pe guvernă, ca represintanțî ai națiunii, să ne spună care suntă intențiunile sale, care e posițiunea nostră în momente așa de critice pentru noi. Subiectulu acestei interpelațiuni, continuă d-sea, preocupă pe toți într’ună modă forte legitimă. Interpelațiunea se raporteză la uă cestiune de cea mai mare însemnătate, la uă cestiune vitală pentru viitorulăterei nóstre. Suntemă în ajunul unui congresă europeană, unde între alte cestiuni de interesă I generală se vor agita și cestiuni de interesă vitală pentru noi, și cestiunea română. Noi, fidela și legala espresiune a patriei nóstre, nu putemă de câtă se venimă adî și cu totă respectul, sé ceremă de la guvernă ca sĕ respundu la legitimele nóstre preocupațiuni faciă cu acestă congresă. Scimă că de la acestă măreță Areopagă, unde plenipotențiarii puterilor mari semnatare ale tratatului de Paris se voră întruni, puteri mari care (ca se meservă de uă frumosă espresiune pe care amă amint’o mai demnă dreșindă din gura d-lui ministru de esterne) represintă justiția divină pe pământă; de la acestă Areopagă, nu ne putemă aștepta de câtă la dreptate și prin urmare, decă ceremă justiția, suntemă în dreptă de a cere ca sĕ se recunoscă neatârnarea nostră, drepturile nóstre seculare, drepturi pentru care ne-amă luptată de cândă esistămă, la care e nici uă dată nu vomă renuncia și pe] care adî, ca coronamentă ală operei nóstre, teamă sigiliată cu sângele nostru, cu vitejia eroilor noștri și cu abnegațiunea țărei întregi, de la mică pené la mare, de la săracă pené la bogată. Glasul nostru cu orice preță trebuie să se audă. Vomă vedea la Berlin adunate puterile semnatare ale tratatului de Paris, pentru reformarea acestui tratată după trebuințele de adî. Acestă tratată este primulă tratată care a pusă pe base solide autonomia și drepturile nóstre. ---------- «, V. . i