Romanulu, mai 1878 (Anul 22)

1878-05-28

ANAHU DOUE­PEOI Și la Qui Redacționila și Administraimnea, strada IMmnei, 14 YaifiSCE ȘI VEI PUTEA. AN­UN CIUR 1. Linia de 30 litere petit, paginea IV,— 40 bani Deto » >­n paginea III, 9 lei _ A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea­­ ziarului iik PARIS, la Havas, Laffite et C­une, 8. Place de la Bourne, LA LONDON, la Eugftne Micoud, No. 81 -A Fleet Street, jbondon li» C. LA VÍENA, la d-nil Haasenstein și Vogler, Walfîechgasse 10. LA HAMBURGI, la d. Adolf Steiner, pentru tótá Germania. Articolele nepttblic itc se arán. 20 BANI 1SEMPLAKULU SERVIȚIULU TELEGRAFICII ALU AGENȚIEI HAVAS. Londra, 7 Iuniă.—Uă depeșă de la Pe­tersburg adresată­­ ziarului Time sfm­te: „Cu tote că silințele pentru uă înțelegere pri­ DUMINECA, 28 MAIU. 1878. LUMINEZA-TE SI VEI FI. ABONAMENTE. In capitală și districte: una amu 48 lei; șese luni 24 lei, trei luni 12 lei; uă lună 4 lei. Pentru tóte țerile Europei, trinnistru 15 le­i se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea Ziarului LA PARIS, la d-un­ Darras-Holograin, 5 rue de l’anciene comédie și Havas: Laffite et O­nne, 8 Place de la Bourse, LA VIENA ,1a de B. G. Popovici, 15 Fleischmarkt Scrisorile nefrancate se refusă. 20 BANI ESEMPLARULU BlirnrPQrf 27 FLORARU DULURIBLI, 8 CIREȘ­AR­U Nimica nu este nic­i judecata și prejudecată în marea causa ce în­­trunesce peste câte­va­­ zile areo pa­­gula europeană la Berlin. Tóte soirile câte au circulată a­­supra pretinselor­ învoieli dintre En­­gliteza și Rusia n’au fostă de câtă niște invențiuni, menite a satisface curiositatea publică sau chiară a o specula. Acesta amă înțeles-o în momentul­ chiară în care firulă te­legrafică ne-a comunicată versiunea publicată de Globula, și apoi cea pu­blicată de Daily News, asupra pun­­telor, ce se ziicea că ar­ fi definitivă stabilite între Engliteza și Rusia. Amă și demonstrată de îndată că era peste putință ca acele serii să fia exacte. Ultimulă numără, sosită în Bucu­­resci, ale farului Debats, confirmă în totală aprecierile nóstre; elă ne spu­ne că „marchizul­ de Salisbury a afirmat­ că informațiunile Globului asupra unei pretinse învoieli sepa­rate încheiate între Enghiteza și Ru­sia, precum și tóte informațiunile de a­­celașit fel­, sunt­ neîntemeiate“. Uă scrie telegrafică ne-a spusă deja că cornițele Andrassy a desm­in­­țită soliile date de Globula. Acum fiarele aducându-ne testul­ discur­sului cancelarului austriacă, vedemă că, între altele, acesta a ținută a stabili că nimică nu este încă pre­judecată. „Invoielele despre care se vorbesce, a­dmisă d. de Andrassy, nu suntă de­câtă resultatulă unui schimbă confidențială de idei menite a asi­­gura întrunirea Congresului, dară a­­cestea nu potă prejudeca decisiunile Congresului.* Die Presse de la 6 luni ă primesc o asemene din London următorea co­res­pondință : „Intre d. Salisbury și cornițele Suvaloff nu s’a stabilită nici unu felu de înțelegere asupra puntelor­ tratatului care voră fi discutate în Congresă. „ Afirmarea țar­ului Globulü, că în­tre Engliteza și Rusia s’ară fi sta­bilită oă înțelegere asupra unoră punte, e cu atâtă mai neexactă, cu câtă acele punte au fostă discutate numai în modă academică. „Cabinetulă englesă n’a luată nici ună îngagiamentă faciă cu Rusia, ci din contră și-a păstrată pă de­plină libertate la Congresă. „Cornițele Șuvaloff, în adevere, a voită se pună pe tapetă oă discu­­țiune mai otărîtă. Elă adusese din St. Petersburg uă grămadă de con­cesiuni, pe care le-a dată pe faclă încă la cea d'ântâi convorbire cu marchizură de Salisbury. Acesta éase, după asigurările cercurilor­ bine in­formate, n’a voită de­locă să intre în discuțiunea acelora punte, ci a întrebată pură și simplu pe corni­țele Șuvaloff déca Rusia voiesce ori nu se supună fără­­ rase Congresului întregă tratatulă de la St. Stefano. „La răspunsula comitelui Șuvaloff, că în acestă privință n’are instruc­țiuni și că, dec­ă Englitera în adevĕrü va stărui asupra acestei întrebări, trebuie să se întorcă din nou la St. Petersburg spre a primi împuterni­cirea cuvenită, d. de Salisbury a replicată că acestă călătorie e neo­portună, de­ore­ce, decă densulă n’a fostă pusă în posițiune d’a da­uă declarațiune asupra întrebării în ces­­tiune, atunci tóte cele­l­alte nego­­cieri sunt­ nefolositóre. „Dornitele Suvaloff a cerută a­­poi ună termenă scurtă și după trei­­ zile s’a presintată eră și la d. de Sa­lisbury facându concesiunea cerută de Englitera. După acesta, la a doua convorbire, a venită pe tapetă pro­grama Congresului; deja, după cum s’a anunciată deja, cabinetulă en­glesă nu s’a îngagiată nici într’ună modă și nici într’uă direcțiune, ci a declarată numai că va participa la Congresul­ convocată de Germa­nia.“ Journal de St. Petersbourg de la 4 Iunie scrie din parte’i urmatorele : „De­și nu se póte afirma că s’ar­ fi stabilită de mai nainte uă înțelegere asupra tutoră amănunteloră, totuși putemă spera că bărbații de stată ai Europei voră lua astă­felă de­o­­tărîri, care să fiă obligatore pentru tóte puterile. Scopul­ acestor h­otă­­rîri constă în a crea oă stare de lucruri în Oriinte, care să mulțu­­mescă tóte pretensiunile legitime și să înlăture nașterea unor­ noi con­flicte.“ Cititorii noștri își aducă aminte că, în pretinsele învoieli publicate de Globulü, se­­ zicea că „Englitera deploră­­deră nu se opune retroce­dării Basarabiei“. Acestă scrie a mărită m­ă mo­menta îngrijirea și neliniștea ce dom­­nesce cu dreptă curentă în țară, în cestiunea Basarabiei. Acestă consternațiune trebuie cnsé să dispară, și a dispărută deja, din momentul­ ce s’a văzută că scirile ce o produseseră nu erau exacte. Nu­­ ch­emă énse că și îngrijirile trebuie să dispară; ele din nenoro­cire urmeză de a fi totă atâtă de întemeiate astăzi, ca și în prima­­ zi în care Rusia și-a manifestată ve­leitățile, ce­a­ avută de efectă de a rădica indignațiunea Europei în­tregi în contrăr i. De că de aceste în­grijiri nu trebuie să se despartă ună singură momenta speranța, căci spe­ranța este farmeculă care ne va a­­juta să ne împlinimă pene în capeta, cu bărbăție și nestrămutată hotă­­rîre, datoria ce o avemă către patr­ie. Astăzi altă sorie, dată totă de ună chiară englesă, va face fără în­­douială uă penibilă impresiune, decă nu ne vomă grăbi a o însoci cu esplicările de care are neapărată trebuință. Oă telegramă adresată din Ber­lin­­ ziarului Daily Telegraph spune că represintanții României, Serbiei și Muntenegrului nu vor­ fi admiși la Congres). Acestă scrie este de uă vedită nai­vitate. Cine are­a spusă și a cre­zută că România, Serbia și Munte­­negrul­ voră fi admise a ședea la masa Congresului, cu aceleași drep­turi și alături cu marele puteri eu­ropene ? Care sunt­ puterile ce se întru­­nescă la acestă Congresă ? Numai­­ puterile semnatare ale tratatelor­ de­­ la 1856 și 1871. Invitațiunea la­­ Congresă este și formulată precisă­­ în acestă sensă. România este ca putere semnă­ ’ tare? fără îndouială că nu : la 1856 ea era compusă din două provincii separate, abia scose de fupt protec­­toratură rusescă; la 1871 România era încă considerată ca parte in­tegrantă a imperiului otomană, și chiară astăzi, de­și independența ce ea ’și-a dobândită nu mai este pusă la îndouială, totuși acestă nouă a­iei posițiune nu este încă consa­crată de uă recunoscere formală a puterilor­ Europei. Cum s’ară pute deră­mice seriosă că România va lua parte la ună Congresă, ce se va ține numai între marile puteri semnatare ale trata­telor­ din 1856 și 1871 ? Deca de astă­felă de participare la Congresă vorbesce (fiarul) Daily Telegraph, atunci scirea ce primeșce din Berlin e naivă. Deca énse ea în­țelege că România nu va fi admisă nici chiară într’ună modă oficiosă și particulară, singurulă modă în care pate să intervină pe lângă greo pa­­gulă europeană,­­atunci scirea este cu totul­ neexactă. Suntemă în posițiune de a afirma că, după asigurările primite de gu­vernă de la agenții săi diplomatici, delegații României pe lângă Con­gresă vor­ întâmpina să primire bine-voitore din partea delegaților, marilor­ puterii; dreptele cereri ale României, cereri despre care marele puteri dă deja cunoscunță, voră fi as­cultate de represintanții puterilor­ și vor ă găsi apărători în sînulă Congresului. Câte­va cuvinte rostite ieri în A­­dunarea francesă de ministrul­ de externe, d. Wadington, ne daă drep­­tul ă se credemă că și de astă dată Francia va întinde mâna iei protec­­­­oare asupra micei sale surori de la­­ Dunărea de jos”. „Speră, a­m jist d. Wadington, că Congresul­ își va aminti că în pe­ninsula balcanică există și alți creș­tini de câtă Bulgarii.“ Alți creștini, de câtă cei de ginte slavonă, suntă numai Grecii și Ro­­­mânii; Românii mai cu osebire, ală , căroră numără și a căroră purtare­­ curagiosă, demnă și decisă, le-am a­­i trasă în ultimii timpi simpatia și­­ stima Europei întregi. Ministrul­ de externe ală Franciei j­a ținută a precisa, chiară într’uă ședință publică a Adunării, că se va ocupa de sartea și de interesele și ale celoră­l­alte poporațiuni crești­ne, de câtă cele slavone. Se scie că Francia merge acum mână in mână cu Englitera : este permisă de a presupune că cuvin­tele d-lui Wadington suntă resu­­netulă unoră concertări ce s’aă fă­cută deja între Francia și Engli­tera. Cu speranța ce ne o daă aceste imbucuratóre indicie și cu credința în dreptatea causei nóstre și j în vi­talitatea și viitorulă națiunii ro­mâne, se arămă delegaților­ Româ­niei, d-nii Ion Bratianu și Cogălni­­cenu, care plecă la Berlin, călătoria fericită și succesă deplină. vitare la retragerea simultaneă a trupelor­ ruse și engleze au fost­ părăsite, Engli­teza și Rusia își dau silințe de a micșora pericolele unei ciocniri, prin ordine restric­tive date șefilor­ de corpuri.“ Aceluiași dhiarfi se anunc­ă din Viena . Se desminte că între Engliteza și Rusia s’ar­ fi stabilită uă înțelegere preliminară cu privire la tratatulü care va trebui să iesă din congresă. Dornițele Suvaloff duce cu sine la Petersburg informațiuni în pri­vința vederilor­ cabinetu­­i englesă pentru a pune pe Rusia în posițiune d’a lua uă decisiune asupra cuprinsului instrucțiuni­lor­­ ce va da represintanților ă sei.“ Le telegrafier din Viena­­ ziarului Daily­ Telegraph : „ Austria a declarată c’ară con­sidera ca ună casus belli anesarea portului de la Antivari la Muntenegru. Se zice că Rusia va retrage Muntenegrului sprijinul ș­i ei în acestă privință.“ Uă telegramă de la Berlin adresată a­­celuiașă d­ată anund­ă că represintanții Ro­mâniei, Serbiei și Muntenegrului n’ar­ fi admiși la congresă. Parts, 8 Iunie.—Adunarea deputaților”.— D. Waddington, respundendă la uă inter­pelare, a clisă : „Acțiunea Franciei s’a e­­sercitată în totă­d’a­una în favorea păcii. Francia n’a uitată c’a semnată tratatele din 1856 și 1871. Ea a primită congre­sul ă cu condițiune ca cestiunea focuriloră sânte, din Egipt și din Liban, să fiă es­­clusă din deliberați­uni. Menținerea păcii e aprope un­ lucru sigură. Francia va merge la congresă fără dorințe și fără lăcomie, cu dorința d’a menține pacea și d’a ’și conserva neutralitatea. Ea speră că se va reaminti că ’n peninsula balcanică mai e­­xistă și alți chreștini afară de Bulgari.“ D. Renault depune uă ordine de cli care tinde a aproba declarațiunea d­-lui Wad­dington. Aceste ordine de cli se primeșce în unanimitate. Adunarea deputaților­ a adoptată pro­punerea d-lui Méline, prin care se învită guvernulă a reîncepe negocieri cu Italia pentru introducerea unor­ modificări în pro­­iectul­ tratatului de comerciă. Viena, 8 Iunie.—Se anunc­ă din Atena Cor­es­pondință politice: „Ministrul­ afaceri­­lor­ străine, d. Delyannis plecă mâne la­­ Berlin prin Paris. D. Dellyannis, va sta la­­ Berlin pe timpul­ câtă va ține congresul­.­­ Guvernul­ speră o­ soluțiune favorabilă cu privire la admiterea Greciei la congresă. Cretanii au avută uă isbândă însemnată în contra Turcilor, în apropiere de Walyvac și i-au silită să se retragă în fortărețe. In urma acestei isbânde, Cretanii a h­otărîtă a continua lupta pene cândă voră fi ane­­xați la Grecia.“ Aceleiași Corespondințe i se anunc­ă din Constantinopole: „Constiiură de miniștri, cedândă în parte presiunii Rusiei, ară fi otărîtă să deșerte Șumla. Cu tote astea, turcii ară rămânea la Varna, eră rușii și­­ară păstra posițiunile actuale de la San Stefano.“ Berlin, 8 Iunie. — Ună proiectă presin­tată consiliului federală propune disolvarea Reichstagului. Espunerea de motive a a­­cestui proiectă dice: „Atentatulă celă­i d’ală douilea făptuită în contra împăratu­lui a făcută să se recunoscă trebuința unor­ măsuri legislative în contra socialiștilor­. Neputându-se crede că Reichstagul­ va a­­dera la acele măsuri, disolvarea mea a de­venită nedispensabilă.“ Gotha, 8 Iunie. — Municipalitatea a o­­prită întrunirea congresului socialistă. ADUNAREA DEPUTAȚILORU. Ședința de Jouî, 25 Maii), 1878. Ședința se deschide la orele 2 și ună sfertă suptă președința d-lui vice-președinte A. Văsescu, fundă presintî 82 d-nn depu­­­­tați. Sumarulă ședinței precedente se aprobă. Se trimite la comisiunea de verificare protestată mai multoră alegători ai cole­giului III de Calculă, precum și acelă ală d-lui Mihail Crainic. D. ministru de fimncie, prezintă Adună­­­rei proiectul­ de lege pentru a se recunosce de către S tată primăriei urbei Buzeu drep­­tul­ de proprietate asupra pădurei numită Crângulă, situată în marginea orașului Bu­zău, cu obligațiunea ca pentru tot­dea­una se serve de locă de preumblare și îmfru­­musețarea orașului. D. I. Marghiloman. Așă ruga pe onor. Cameră ca acestă proiectă de lege se se t­rămită de urgență în cercetarea secțiuni­­loră. — Se pune la votă urgența și se a­­doptă. D. vice-președinte comunică că la ordinea dilei este interpelarea d-lui D. I. Ghica. D. D. I. Ghica începe prin a declara că in­terpelarea ce face nu e inspirată de nici oă idee de presiune sau de partidă, ci nu­mai de preocupațiunile legitime ale tutu­­ror­ și de interesele generale ale­­ țării. D-sea­dice că trebuie se se lase la uă parte cestiunea de persone și că’n facia gravelor­ eveniminte actuale se se lase gu­vernului deplina sea suveranitate și liber­tate de acțiune pentru alegerea personelor a­ce elă crede de cuviinț­i că trebuie se tră­­mită ca se­ să represinte. Rolul­ Parlamen­tului nu este d’a impune guvernului linia de purtare, d’a’î impune persone. Guver­nul­ trebuie să se bucure de încrederea majorității Parlamentului și acesta o are în­de ajunsă. Însă represintanții națiunii suntă datori a cere de la guvernă intenți­­unile săle și a le aprecia. După aceia, d. D. I. Ghica urmeză astă­­felă : Guvernulă nostru se bucură de mai u­­nanimitatea acestei Camere în actele săle și, dăcă câți­va din noi nu amă aprobată politica sea acum ună ană, în momentul­ de față suntemă toți de acordă , patriotis­­mulă nostru ală tuturoră ne indică uă sin­gură linie de purtare. Sciă că nu pate fi ună guvernă mai iubi­­toră de țară de­câtă acela care șede acum pe băncile ministeriale. (Aplause). Prin ur­­­­mare, toți suntemă de acordă astăzi cu a­­cestă guvernă și de aceia suntă sigură că linia sea de purtare va fi justă, bună și patriotică. Cu tote acestea, se rugămă pe guvernă, ca represintanțî ai națiunii, să ne spună care suntă intențiunile sale, care e posițiunea nostră în momente așa de cri­­­­­­tice pentru noi. Subiectulu acestei interpelațiuni, conti­­­­nuă d-sea, preocupă pe toți într’ună modă forte legitimă. Interpelațiunea se raporteză la uă cestiune de cea mai mare însemnă­tate, la uă cestiune vitală pentru viitorulă­terei nóstre. Suntemă în ajunul­ unui congresă euro­­­­peană, unde între alte cestiuni de interesă I generală se vor­ agita și cestiuni de in­teresă vitală pentru noi, și cestiunea ro­mână. Noi, fidela și legala espresiune a patriei nóstre, nu putemă de câtă se venimă adî și cu totă respectul, sé ceremă de la gu­vernă ca sĕ respundu la legitimele nóstre preocupațiuni faciă cu acestă congresă. Scimă că de la acestă măreță Areopagă, unde plenipotențiarii puterilor­ mari sem­natare ale tratatului de Paris se voră în­truni, puteri mari care (ca se me­servă de uă frumosă espresiune pe care amă amint’o mai de­mnă­ dr­eșindă din gura d-lui mi­nistru de esterne) represintă justiția di­vină pe pământă; de la acestă Areopagă, nu ne putemă aștepta de câtă la dreptate și prin urmare, decă ceremă justiția, sun­temă în dreptă de a cere ca sĕ se recu­­noscă neatârnarea nostră, drepturile nóstre seculare, drepturi pentru care ne-amă lup­tată de cândă esistămă, la care e nici uă dată nu vomă renuncia și pe] care adî, ca coronamentă ală operei nóstre, te­amă sigiliată cu sângele nostru, cu vitejia eroi­­lor­ noștri și cu abnegațiunea țărei întregi, de la mică pené la mare, de la săracă pené la bogată. Glasul­ nostru cu ori­ce preță trebuie să se audă. Vomă vedea la Berlin adu­­nate puterile semnatare ale tratatului de Paris, pentru reformarea acestui tratată după trebuințele de adî. Acestă tratată este primulă tratată care a pusă pe base solide autonomia și drepturile nóstre. ---------- «, V. . i

Next